Obligaţie de a face. Sentința nr. 3015/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3015/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 3015/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 3015/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Asistent judiciar C. D.
Asistent judiciar I. L. F.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamant M. M. și pe pârât ., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.
Reclamanta a solicitat admiterea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În temeiul art.258 alin.1 din noul Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți, considerând-o admisibila si concludenta pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul pe fond.
Reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea formulată la data de 14.05.2015 și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale Gorj sub nr._ reclamanta M. M. a chemat în judecată pârâta . instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.02._15 în sumă totală de 1798 lei reprezentând salariile pe lunile februarie, martie și aprilie 2015 precum și dobânzile legale până la data efectuării plății, precum și plata contribuțiilor datorate atât de către angajator cât și de către salariat potrivit art.296 alineat 3 din codul fiscal pentru perioada 01.01._15.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost angajată ca femeie de serviciu la societatea pârâtă până la data de 16.04.2015 dată la care i-a încetat contractul individual de muncă. Că, până în prezent pârâta nu i-a achitat drepturile salariale aferente perioadei menționate, iar plata trebuia să se facă pe card așa cum s-a procedat și anterior.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.268 și art.272 codul muncii.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei susținând că societatea a fost în imposibilitate de a-și continua activitatea datorită demersurilor inițiate și desfășurate începând cu luna noiembrie 2014 și până în prezent de către organele de cercetare penală împreună cu reprezentanții ANAF-Direcția Generală Antifraudă- Direcția Regională Antifraudă Tg-J. nr.4.
A precizat pârâta că potrivit deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii au fost blocate conturile bancare ale societății iar sumele datorate de către diverși clienți ai societății, creanțele de încasat, au devenit sume urmăribile, starea aceasta subzistând și în momentul de față.
Că, din data de 27.11.2014 documentele societății au fost ridicate conform procesului verbal din 27.11.2014, iar ulterior ANAF a emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii asupra bunurilor și poprire asiguratorie asupra creanțelor de încasat de la clienți.
Cât privește capătul de cerere privind plata contribuțiilor datorate de către angajator și de salariat a precizat pârâta că aceste contribuții au fost calculate de către ANAF și evidențiate în titlurile executorii emise.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând cererea reclamantului, raportat la probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța constată și reține următoarele:
În fapt, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.02._15 în sumă totală de 1798 lei reprezentând salariile pe lunile februarie, martie și aprilie 2015 precum și dobânzile legale până la data efectuării plății, precum și plata contribuțiilor datorate atât de către angajator cât și de către salariat potrivit art.296 alineat 3 din codul fiscal pentru perioada 01.01._15.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reclamanta a fost angajata pârâtei, ultimul act adițional la contractul individual de muncă fiind încheiat la data de 09.01.2015, prin care s-a dispus majorarea salariului de la 900 lei la 975 lei(fila 5 din dosar). Reclamanta și-a desfășurat activitatea în cadrul societății pârâte până la data de 16.04.2015 când contractul individual de muncă al acesteia a încetat conform art.65 alienat 1 coroborat cu art.66 din codul muncii.
Potrivit art.159 alineat 2 din Legea nr.53/2003 „Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani”. De asemenea, art.272 din Legea nr.53/2003 prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
De asemenea, conform art.40 alineat 2 litera c din codul muncii angajatorului îi revine obligația de a acorda salariaților toate drepturile de decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
În speță, pârâta . a achitat reclamantei drepturile salariale aferente perioadei 01.02._15, cu excepția lunii februarie 2015 pentru care a achitat reclamantei doar suma de 100 lei din totalul drepturilor salariale cuvenite pentru această lună, pentru celelalte obligații nefiind depusă nici o dovadă din care să rezulte plata.
Ori, plata salariului se dovedește conform art.168 din Legea nr.53/2003, prin semnarea ștatelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit, documente care se păstrează și se arhivează de către angajator și care nu au fost furnizate instanței de către societatea pârâtă.
De altfel, pârâta, prin întâmpinarea formulată a recunoscut pretențiile reclamantei, solicitând însă respingerea acțiunii pe motiv că a fost în imposibilitatea achitării drepturilor salariale datorită demersurilor inițiate și desfășurate începând cu luna noiembrie 2014 și până în prezent de către organele de cercetare penală împreună cu reprezentanții ANAF-Direcția Generală Antifraudă- Direcția Regională Antifraudă Tg-J. nr.4, apărare care nu poate fi reținută de instanță.
Măsurile dispuse de către organele de control au intervenit ca urmare a neregulilor constatate la nivelul societății pârâte, astfel încât reaua credință a acesteia este evidentă, astfel că foștii angajați ai societății nu pot fi privați de plata drepturilor salariale pentru munca prestată.
Cât privește contribuțiile datorate statului, se susține de către pârâtă că acestea au fost cuprinse în titlurile executorii emise de ANAF, titluri care nu îi sunt însă opozabile reclamantei, motiv pentru care se apreciază ca fiind întemeiată și această cerere a reclamantei, devreme ce nu s-a făcut dovada plății acestora.
Față de considerentele mai sus expuse, tribunalul constată că cererea reclamantei este întemeiată astfel încât o va admite în parte având în vedere că pârâta a achitat acesteia suma de 100 lei din drepturile salariale cuvenite pentru luna februarie 2015, conform înscrisului de la fila 18 din dosar.
În consecință, va obliga pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neachitate conform contractului individual de muncă, pentru perioada februarie 2015 ( parțial) – 16 aprilie 2015.
De asemenea, în raport de prevederile art.166 alin.4 din Codul muncii republicat, potrivit cărora „întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului” și prevederile art. 1535 alin.1 din Codul civil, potrivit cărora, „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumelor respective, începând cu data scadenței fiecărui salariu și până la data achitării efective.
Va obliga pârâta să vireze contribuțiile datorate statului aferente drepturilor salariale respective pentru perioada 01.01.2015 – 16.04.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta M. M., CNP_, cu domiciliul în M., ., ., apt.5, județul Gorj în contradictoriu cu pârâta . sediul în cu sediul în . bis, județul Gorj.
Obligă pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite și neachitate conform contractului individual de muncă, pentru perioada februarie 2015 ( parțial) – 16 aprilie 2015.
Obligă pârâta să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumelor respective, începând cu data scadenței fiecărui salariu și până la data achitării efective.
Obligă pârâta să vireze contribuțiile datorate statului aferente drepturilor salariale respective pentru perioada 01.01.2015 – 16.04.2015.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2015.
Președinte, M. V. | Asistent judiciar, C. D. | Asistent judiciar, I. L. F. |
Grefier, M. P. |
Red.M.V/ 02 Iulie 2015
Ex.4
| ← Pretentii. Sentința nr. 2858/2015. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3009/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
