Pretentii. Sentința nr. 2858/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2858/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 2858/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 2858/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. V. U.
Asistent judiciar E. B.
Asistent judiciar C. R.
Grefier L. C.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulate de reclamantul P. M. în contradictoriu cu pârâta Societatea C. E. Oltenia S.A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, reclamantul fiind reprezentat de apărătorul ales, avocat S. G. conform împuternicirii avocațiale aflată la dosar, iar pârâta de consilier juridic Dungan L..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederază că la dosar s-au depus înscrisurile solicitate, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, dosarul aflându-se in stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe fond.
Avocat S. G., pentru reclamantul P. M. a solicitat admiterea acțiunii, ulterior precizată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanței depusă la dosarul cauzei.
Consilier juridic Dungan L., pentru societatea pârâtă, a solicitat respingerea acțiunii ulterior precizată, ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J. la data de 30.01.2014 sub nr._, reclamantul P. M. in contradictoriu cu pârâta Societatea C. E. Oltenia S.A a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în cuantum de 800.000 Euro, cu titlu de daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în anul 2012 era salariat al Societății Complexului E. Oltenia S.A., in cadrul Sucursalei Electrocentrale Rovinari, in funcția de consilier juridic și că în decursul aceluiași an s-a format o comisie de evaluare pentru a tine o licitație privind un . aparține Sucursalei Electrocentrale Rovinari.
Că, urmare a formării acestei comisii, a primit o dispoziție prin care a fost numit membru de rezervă a d-rei consilier juridic P. A., iar in condițiile in care, din motive bine întemeiate, dna P. A. nu putea sa-si ducă la îndeplinire sarcinile ce ii reveneau prin dispoziție, atunci el, reclamantul, ii lua locul, dar numai in urma unei noi dispoziții de înlocuire emisa de către directorul sucursalei, lucra care de altfel, nu s-a întâmplat. Că, la sfârșitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2012, a fost chemat de către directorul general al Societății Complexului E. Oltenia S.A. care i-a comunicat faptul ca ar deține o înregistrare audio referitor la o presupusă discuție dintre el, reclamantul, și o persoană de la o societate comercială, amenințându-l ca ii va da și două palme și ca va dispărea din C. E. Oltenia, forțându-l totodată sa-și dea demisia, că altfel îi va face plângere penala. A precizat reclamantul că, știind faptul ca nu a săvârșit nicio faptă de natură penală sau care sa îl incrimineze in vreun fel, a refuzat să-și dea demisia, moment in care i s-a dat termen de câteva zile să se răzgândească și să-și scrie demisia.
A menționat reclamantul că a revenit in câteva zile la directorul de resurse umane, care i-a comunicat că, din punctul dumnealor de vedere, decizia este luată și că, dacă nu-și dă demisia îl vor concedia.
A considerat reclamantul un abuz antepronunțat al conducerii complexului, întrucât conform legilor in vigoare, aceștia aveau obligația de forma o comisie pentru a cerceta disciplinar așa- zisa faptă. A precizat totodată reclamantul faptul că era in luna decembrie a anului 2012 si, din cauza conducerii Societății C. E. Oltenia și stresului cauzat de către amenințările cu desfacerea contractului de muncă, a avut de suferit atât el, cat si familia sa, cu atât mai mult cu cât au venit sărbătorile de iarnă, iar în toata această perioadă, gândul său a fost tot timpul amenințările primite, la gândul ca va rămâne fără serviciu și că trebuie sa asigure traiul familiei.
Mai precizează reclamantul că tot in luna decembrie a anului 2012, in timp ce se deplasa spre casă, abătut, stresat in urma amenințărilor de concediere primite, a alunecat pe gheata și a făcut entorsă la genunchiul drept, genunchi la care a mai avut probleme si in trecut. Că, in urma controlului medical pe care l-a efectuat, nemaiputând sa se deplaseze, medicul de specialitate i-a acordat concediu medical, iar in luna ianuarie a fost operat la Timișoara la ligamentele încrucișate si meniscul genunchiului drept. A menționat reclamantul că, timp de opt luni de zile, cat a durat refacerea in urma operației, a trăit in stres continuu si cu nesiguranță, cu atât mai mult cu cât, in această perioadă, conducerea Complexului E. Oltenia a făcut mai multe sesizări la Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, in care solicita sa se efectueze controale la domiciliul său. Acest lucru nu l-a deranjat, întrucât societatea are dreptul legal sa facă aceste sesizări, deranjant, stresant a fost faptul că o comisie din cadrul Electrocentrale Rovinari a fost trimisă în control la domiciliul său, iar la distanță de 2-3 zile a venit si o comisie din partea Casei de Asigurări de Sănătate, fapt ce arată că conducerea Complexului E. Oltenia nu mai avea răbdare sa aștepte controlul casei de asigurări si si-au trimis propria comisie internă. Că, de fiecare dată, la toate controalele efectuate de către Complex sau de către Casa de Asigurări de Sănătate, a fost găsit la domiciliul său si a prezent toate documentele solicitate.
A susținut reclamantul că pe perioada de refacere in urma operației a trăit in stres si a fost șicanat constant de către conducerea Complexului E. Oltenia, iar în luna februarie, deci la aproximativ 3 luni de zile de când a fost amenințat că dacă nu-și dă demisia i se va face plângere penală, Societatea C. E. Oltenia S.A., a formulat o plângere penală împotriva sa pentru presupuse fapte de luare de mită.
Că, în urma cercetărilor efectuate de către organele de ancheta, in data de 24.05.2013 a primit rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 139/P/2013, al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.
A învederat reclamantul că in luna mai 2013, directorul general a convocat aproximați toți colegii consilieri juridici la o ședință in care acesta pus o înregistrare in care se presupunea ca ar fi vocea sa, a reclamantului, fapt ce l-a discreditat in fata colegilor, aducându-i prejudicii clare de imagine, afectându-i totodată si relațiile de muncă, încălcând grav dispozițiile art .72 și art.73 NCC, respectiv dreptul la demnitate si dreptul la propria imagine. Ca in orice colectiv de muncă, vorbele circula repede, din moment ce directorul general le-a făcut publice, fiind ulterior întrebat de mai mulți colegi și de la alte compartimente despre acest incident.
Menționează reclamantul că, la momentul revenirii la locul de muncă i-a fost inaintat actul adițional la contractul individual de muncă prin care i-a fost diminuat salariul cu peste 50% fără nicio altă justificare, fiind la ora actuală singurul consilier juridic din cadrul societății pârâte pe nivelul de salarizare 5. Că pentru a evita colectivul cu care lucrase a solicitat prin cerere conducerii pârâtei să i schimbe locul de muncă de la Sucursala Electrocentrale Rovinari la Cariera Pinoasa, însă la momentul la care i - a fost comunicată decizia de schimbare a locului de muncă, a constatat că a fost mutat la cariera Jilț Nord.
In drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.72 și 73 NCC coroborate cu dispozițiile art.253 NCC alin.4.
Reclamantul a anexat copia plângerii penale formulată de pârâtă, rezoluția de respingere a plângerii dată in dosarul nr. 1335/P/II/2/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată in dosarul nr. 139/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj, bilet de ieșire din spital.
In cauză pârâta a formulat întâmpinare filele 38 – 43 din dosarul_, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală.
În fapt, a arătat pârâta că prin acțiunea formulată, petiționarul solicită instanței ca, in temeiul prevederilor art.72 si art.73 NCC, precum si ale art.253 NCC alin.4, să fie obligată societatea pârâtă la plata unor despăgubiri civile in cuantum de 800 000 euro.
Că se invocă faptul că, începând cu decembrie 2012, reclamantul s-a simțit stresat si tracasat, pentru că in activitatea sa de membru al unei comisii privind achizițiile publice, in exercitarea atribuțiilor de consilier juridic in cadrul Sucursalei Electrocentrale Rovinari, au existat suspiciuni sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, în acest sens, unul dintre participanții la o licitație organizata de Sucursala Electrocentrale Rovinari a prezentat Directorului General Executiv al Societății C. E. Oltenia SA un denunț, însoțit de o înregistrare audio, in care reclamantul pretindea avantaje in schimbul influențării rezultatului procedurii.
Că, având in vedere gravitatea faptelor denunțate de directorul firmei, declarată, de altfel, câștigătoare a licitației deschise, conducerea societății pârâte a demarat cercetările de rigoare, inclusiv prin sesizarea organelor abilitate, acesta fiind un demers nu doar necesar clarificării situației, dat fiind ca înregistrarea părea a conține, . juridic, dar si pentru a elucida o stare de fapt care putea avea consecințe juridice in cazul neluării masurilor corespunzătoare.
A menționat pârâta că este nedovedită afirmația reclamantului că ,in situația dată, a fost amenințat de Directorului General Executiv al Societății C. E. Oltenia SA, cu atât mai mult cu cat nu a formulat nicio plângere in acest sens și, în măsura in care reclamantul se considera nevinovat in ceea ce privește sesizarea directorului firmei denunțătoare, nu se justifica panica si stresul pe care cercetarea acestor aspecte le-a produs asupra sa.
Că, având in vedere ca atribuțiile consilierului juridic vizează, cu prioritate, legalitatea actelor si raporturilor juridice derulate de către angajator, mai ales in relațiile comerciale, este un demers firesc al societății sa se asigure ca acestea nu sunt viciate in mod deliberat, iar astfel de verificări nu se prezumă a fi făcute cu rea credință, așa cum încearcă reclamantul să inducă opinia instanței, ci sunt o consecința a dreptului angajatorului de a lua toate masurile necesare in vederea realizării in bune condiții a activității din cadrul tuturor sectoarelor de activitate.
Că, dovada bunei credințe o conferă faptul ca reclamantul nu a fost sancționat, așteptându-se ca organele abilitate să clarifice aspectele presupus penale, iar afirmația acestuia, ca din cauza stresului și-a luxat genunchiul, alunecând pe gheata, este nu doar exagerată, ci si nedovedită, cu atât mai mult cu cât indică faptul că a mai avut accidente și in trecut la același genunchi, neprecizând dacă și atunci tot din cauza stresului.
Că, reclamantul a efectuat mai mult de 180 de zile de concediu medical, este firesc, in aceste condiții, că angajatorul sa întreprindă verificări asupra felului in care salariatul aflat in incapacitate temporara de munca este prezent la domiciliu sau la reședința indicata, in conformitate cu prevederile O UG nr. 36/2010, iar aceste verificări sunt întreprinse cu privire la majoritatea salariaților, nu doar in cazul reclamantului.
A susținut pârâta că una dintre condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească o persoana pentru a beneficia de concedii medicale si indemnizația corespunzătoare este si aceea de a fi prezenta,pe durata perioadei de incapacitate, la domiciliu sau adresa indicate,după caz, in intervalul de timp si in condițiile stabilite prin normele de aplicare a ordonanței, in vederea exercitării verificării de către reprezentanții plătitorilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate a modului in care persoana aflata in incapacitate temporara de munca respecta programul individual de recuperare recomandat de medical specialist și, prin n urmare, nu poate fi vorba de un abuz al angajatorului in acest sens, așa cum menționează reclamantul, ci doar de respectarea unor proceduri stabilite conform normelor legale in vigoare.
A învederat pârâta că o alta afirmație hazardata a reclamantului vizează o ședința din luna mai 2013 a consilierilor juridici, la care a fost prezent si Directorului General Executiv, această ședința de lucru fiind determinată, in primul rând, de reorganizarea departamentului juridic al societății, care a avut loc in aprilie 2013, managerul general dorind o discuție cu acest departament, in care, printre alte probleme, a fost indicată și situația in care s-a aflat la un moment dat reclamantul, recomandarea fiind sa se evite orice context in care s-ar putea lăsa loc la astfel de denunțuri, având in vedere ca funcția de consilier juridic va fi mereu expusă atenției si criticilor, mai ales a celor ce lucrează in domeniul achizițiilor publice.
Că activitatea juridica a Societății C. E. Oltenia SA. este asigurată de consilieri juridici, care au ca atribuții principale valorificarea drepturilor societății in raport cu terții, formularea apărărilor legitime in fata organelor de jurisdicție, asigurarea legalității in derularea raporturilor juridice de orice natură: comercial, de muncă, civile. De asemenea, asigură consultanță de specialitate tuturor direcțiilor societății, iar în vederea îndeplinirii acestor deziderate,in anul 2013 consilierii juridici ai societății erau repartizați in cadrul celor cinci sucursale, precum si in cadrul aparatului executiv.
De asemenea, pârâta a mai arătat că s-a constatat, in urma analizei activității desfășurate in cadrul Departamentului juridic al Societății C. E. Oltenia SA, in perioada iunie 2013 ca se impune o regândire a repartizării acestora, in primul rând din necesitatea unui mai bune reprezentări si optimizări a activității specifice, având in vedere ca unele subunități se confruntau cu probleme mult mai complexe, numeroase, ce presupuneau un volum foarte mare de activitate, operativitate si colaborare permanenta cu birourile de specialitate și, prin urmare, respectarea principiilor de prevenire a litigiilor si de ameliorare a situațiilor conflictuale presupunea sa existe un număr rezonabil de consilieri juridici, acestea fiind considerentele pentru care s-a procedat la redistribuirea consilierilor juridici pe puncte de lucru, organizare care nu l-a vizat doar pe reclamant, ci pe majoritatea juriștilor, reclamantul necontestând de altfel, această măsură.
Că distribuirea acestuia la subunitatea Jilț Nord a fost in funcție de necesitate si oportunitate, nu are nici o legătură cu persoana reclamantului, aproximativ alți 30 de consilieri juridici au fost in aceeași situație, iar Cariera Pinoasa nu a necesitat, la acel moment, prezența a doi consilieri, juristul care asigura consultanta acestei subunități având peste 20 de ani vechime in meserie,prin urmare nu a mai fost nevoie de un alt jurist pentru a-l suplini. La subunitatea Jilț Nord era un consilier cu aproximativ 5 ani de experiența in domeniu, fiind necesar si un al doilea consilier juridic.
Că, deși invocă reaua-credinta a angajatorului, reclamantul nu face nicio probă in acest sens, având in vedere că, in toata perioada la care face referire, nu a desfășurat prea multă activitate juridică, fiind mai mereu in concedii medicale, motiv pentru care nu i s-au putut acorda in lucru nici dosare aflate pe rolul instanței, iar în absenta unor dovezi temeinice aduse de reclamant referitoare la prejudiciul moral suferit, existența acestuia nu se poate prezuma, sarcina probei aparținând salariatului ce se considera lezat, necesar fiind să probeze existenta și întinderea prejudiciului moral, a existentei si întinderii vătămării, nefiind suficienta simpla susținere, in sensul lezării onoarei. Că acțiunea reclamantului trebuie sa se întemeieze pe o legătura de cauzalitate dovedită intre vătămarea pretinsă de salariat și fapta angajatorului, de natură a produce pretinsa vătămare, iar în speță, reclamantul nu a adus un minimum de argumente si indicii din care să rezulte in ce măsura drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate și nici nu a dovedit legătura de cauzalitate.
A precizat pârâta că, de altfel, reclamantul nici nu indicat o măsura concretă ,o acțiune sau inacțiune a angajatorului la care sa se raporteze consecințele presupus prejudiciabile, invocă aspecte care țin de o perioada mare de timp, aproximativ un an, pe parcursul căruia acesta s-a aflat mai mult de șase luni in concediu medical, perioada in care nu a fost sancționat, nu a primit sarcini de serviciu care sa-i depășească atribuțiile, nu a desfășurat o activitate care sa-i pună in pericol sănătatea, nu a avut in lucru prea multe litigii ca sa fie tracasat, nu a fost împovărat cu o activitate care sa-i depășească in vreun fel competențele, prin urmare nu se poate susține reaua credința a conducerii societății, in măsura in care nu a exercitat nici un fel de presiuni asupra sa.
Că faptul ca s-au dispus verificări ale faptelor sesizate printr-un denunț însoțit de probe, aspectele fiind deosebit de grave, pârâta nu consideră ca este un abuz al angajatorului, ci un demers firesc, toate aspectele menționate de reclamant ca fiind prejudiciabile se constată că nu au legătură directa cu persoana acestuia, fiind doar scoase din contextul real, țin de organizarea si funcționarea societății si a departamentelor sale, in funcție de factori obiectivi, sunt aspecte ce țin de activitatea specifica a consilierilor juridici ai Societății C. E. Oltenia SA, nu se identifică măsuri pe care angajatorul sa le fi luat special pentru persoana reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 3107/13 mai 2014 Judecătoria Tg-J. a admis excepția de necompetență materială a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei civile privind pe reclamantul P. M. și pe pârâta . SA, având ca obiect pretenții, în favoarea Tribunalului Gorj - Secția I Civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Civilă la data de 16.06.2014 și la termenul de judecată stabilit de instanță la data de 2.07.2014, în raport de dispozițiile art. 131 din Noul Cod pr. civ., instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Secției Civile, apreciind în raport de dispozițiile art. 269 alin. 1 din Legea 53/2003-Codul Muncii astfel cum a fost modificat prin Legea 237/2007, că nu este competentă a soluția cauza de față, competența, aparținând Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj, reținându-se că față de obiectul cauzei deduse judecății, raportul juridic analizat constituie un conflict de muncă care potrivit art. 248 alin. 1 din Codul Muncii este supus regulilor jurisdicției muncii.
Potrivit dispozițiilor încheierii de ședință pronunțată la data de 02.07.2014, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 09.07.2014, sub nr._, fixându-se termen de judecată la data de 18.09.2014.
La data de 22.10.2014, prin compartimentul Registratură, reclamantul P. M. a depus Precizare la acțiune prin care învederează că își reduce cuantumul pretențiilor formulate împotriva pârâtei Societatea C. E. Oltenia S.A. la suma de 400.000 de euro, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 400.000 euro, cu titlu de daune morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
In complinirea probatoriului, instanța a dispus prin încheierea de ședință din data de 27 noiembrie 2014, încuviințarea probei cu înscrisuri noi, precum și proba testimonială cu 2 martori, declarațiile de martor audiați in cauză la termenul din 22.01.2015 și respectiv, 04.06.2015, aflându-se la dosarul cauzei, filele15 și 27.
Ca răspuns la cele dispuse de instanță prin încheierea de ședință din 04.06.2015, reclamantul a depus la dosarul cauzei, in complinirea probatoriului, înscrisuri medicale in dovedirea existenței și întinderii vătămării fizice.
Analizând probele administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale aplicabile, precum și depozițiile martorilor audiați, instanța constată că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, pentru cele ce se succed:
Prin acțiunea dedusă judecății, ulterior precizată, reclamantul P. M. a învestit instanța de judecată cu o acțiune prin care a solicitat să fie obligată pârâta Societatea C. E. Oltenia SA la plata despăgubirilor în cuantum de 400.000 Euro, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul adus acestuia în perioada 2012-2013, în calitate de salariat al societății pârâte, cu cheltuieli de judecată, întrucât toate acțiunile și demersurile societății pârâte au fost făcute cu intenția de a-l discredita în fața colectivului de muncă,fapt ce adus chiar la schimbarea locului său de muncă.
Instanța reține că reclamantul, salariat in cadrul societății pârâte in funcția de consilier juridic, începând cu decembrie 2012, s-a simțit stresat si tracasat, pentru că in activitatea sa de membru al unei comisii privind achizițiile publice, in exercitarea atribuțiilor de consilier juridic in cadrul Sucursalei Electrocentrale Rovinari din cadrul societății pârâte, au existat suspiciuni sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, pentru care organele de cercetare penală sesizate de societatea pârâtă au dispus neînceperea urmăririi penale, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei din primul ciclu procesual,respectiv plângerea penală formulată împotriva reclamantului, rezoluțiile procurorului și prim-procurorului de neîncepere a urmăririi penale, precum și soluția de menținere a rezoluției prim-procurorului pronunțată de Tribunalul Gorj.
Demersul, de altfel firesc, al societății pârâte de a fi clarifica situația presupus penală, arată buna credință a acesteia care nu a întreprins nici un demers sancționatoriu până la clarificarea situației de către organele abilitate, iar susținerile reclamantului că din cauza stresului cauzat, și a luxat genunchiul alunecând pe gheață, sunt nedovedite și vădit exagerate, instanța reținând că acesta a mai avut probleme medicale și in trecut, la același genunchi.
Chiar și mutarea sa in cadrul departamentului juridic, prin distribuire la o altă subunitate, a fost un demers care a ținut de organizarea și funcționarea societății angajatoare și a departamentelor sale, având la bază factori obiectivi ce au ținut de necesitatea unei mai bune repartizări și optimizări a activității specifice, nefiind identificate măsuri care să vizeze strict persoana reclamantului.
Raportat la susținerile reclamantului din cuprinsul acțiunii, instanța reține că acesta nu a indicat o măsura concretă,o acțiune sau inacțiune a angajatorului la care sa se raporteze consecințele presupus prejudiciabile, invocă aspecte care țin de o perioada mare de timp, aproximativ un an, pe parcursul căreia acesta s-a aflat mai mult de șase luni in concediu medical conform înscrisurilor depuse la dosar, nu a desfășurat o activitate care sa-i pună in pericol sănătatea, nu i-au fost repartizate atribuții care să-i depășească in vreun fel competențele, prin urmare nu se poate susține reaua credința a conducerii societății.
In doctrina dreptului dauna morală a fost formulată ca fiind un fapt săvârșit din interese personale care a produs suferință morală sau fizică unei alte persoane, prejudiciile morale rezultând, de fapt, din vătămarea unui interes personal nepatrimonial. Consecințele acestor fapte nu pot fi evaluate in bani. Astfel cunoaștem ca și prejudicii nepatrimoniale: durerile psihice si fizice, moartea, atingerile aduse cinstei, prestigiului, onoarei, reputației sau demnității unei persoane respectiv restrângerea posibilităților unei persoane de a se bucura de satisfacțiile vieții
In privința daunelor morale, atât literatura de specialitate, cât și practica judecătorească au statuat in sensul că este necesar ca acela care pretinde daune morale să producă un minim de argumente din care să rezulte in ce măsură drepturile personale nepatrimoniale au fost afectate.
Prevederile art.253 alin.1 din Codul muncii reglementează răspunderea patrimonială a angajatorului, care este obligat să-l despăgubească pe salariat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, în cazul în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Termenul de daune morale sugerează o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusă acelor valori sau atribute ale individului care îi definesc personalitatea: existența, integritatea corporală și sănătatea, sensibilitatea fizică sau psihică, sentimentele sale, cinstea, onoarea, prestigiul profesional, precum și alte valori similare.
Pentru acordarea daunelor morale trebuie însă dovedite prin orice mijloc de probă legătura de cauzalitate dintre fapta angajatorului și impactul negativ al acesteia, atât în plan personal, în plan profesional asupra salariatului, cât și dificultățile în plan familial și în raporturile cu celelalte persoane.
Or, in speța dedusă judecății, reclamantul nu a adus argumente de natură să stabilească in ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate și nici nu a dovedit legătura de cauzalitate intre vătămările pretinse și faptele societății angajatoare de natură a produce aceste vătămări.
In litigiile de muncă, normele aplicabile și in situația răspunderii angajatorului pentru prejudiciul moral cauzat salariatului, sunt normele de drept comun, reglementate in art.1350 din Codul civil.
Așadar, dreptul reclamantului de a pretinde obligarea angajatorului la plata daunelor morale derivă din dispoziții exprese ale legii, este afirmat constant în practica judecătorească, în cauză fiind pusă doar problema de probațiune a îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale.
Dauna morală constă în atingerea adusă personalității omului, în cazul particular grefat pe dreptul muncii fiind vorba despre sănătatea fizică sau psihică a angajatului, sentimentele sale, cinstea, onoarea, prestigiul profesional, sugerând o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei.
Prejudiciul moral nu are conținut economic, nu poate fi evaluat în bani iar probele materiale pentru stabilirea întinderii acestui prejudiciu sunt inexistente, instanța trebuind să aprecieze, în raport de consecințele suferite de reclamant, ce sumă globală se impune a-i fi plătită, folosind o . criterii cum ar fi importanța valorilor morale lezate, măsura în care li s-a adus atingere și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Prin derogare de la regula generală instituită în dreptul muncii, dovada prejudiciului moral suferit de salariat este în sarcina reclamantului.
Cererea privind daunele morale, admisibilă in principiu, trebuie să și găsească suport in prejudiciul moral suferit de către reclamant pe planul aprecierii sociale a conduitei sale sau a priceperii profesionale, in legătură cu munca sa. Aceasta presupune însă, probațiunea existenței unui prejudiciu moral adus reclamantului, prejudiciu a cărui întindere, de o anumită gravitate, să fie probată sau prezumată și in legătură cu care reparația patrimonială să fie de natură a-l acoperi total sau parțial.
Acordarea unor daune morale este condiționată de producerea unui minimum de probe și de indicii din care să rezulte atât existența prejudiciului moral adus salariatului, cât si întinderea acestuia, întrucât nu se poate prezuma nici existența, nici întinderea prejudiciului personal nepatrimonial din însăși existența măsurilor întreprinse de către societatea pârâtă, in calitatea sa de angajator.
Pe de altă parte, pentru a fi reparat, prejudiciul trebuie sa aibă o anumită gravitate, să se datoreze culpei angajatorului care să fi întreprins acțiuni de sancționare pe nedrept și să fi rezultat in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătură cu serviciul.
Contestatorul a susținut că acțiunile întreprinse de angajator l-au prejudiciat, prin afectarea ambianței profesionale, familiale, sociale, afectându-i relațiile cu colegii de serviciu, cu prietenii, însă acesta nu a făcut nici un fel de probe pentru a demonstra impactul pe care l-au avut aceste acțiuni asupra sa.
Susținerea contestatorului în sensul lezării imaginii și producerii unor consecințe negative pe plan social, chiar plauzibilă în astfel de situații, nu poate fi primită, în condițiile în care, din probatoriul administrat nu a rezultat modul in care măsurile întreprinse de angajator au fost percepute in plan social.
De asemenea, nici depozițiile martorilor audiați in cauză nu au adus niciun argument in plus pentru a demonstra sub ce aspect au fost afectate relațiile profesionale și sociale ale reclamantului, și nu se coroborează cu niciun înscris care să ducă la concluzia unui prejudiciu moral concret adus reclamantului. Astfel nu s-a făcut dovada lezării imaginii reclamantului și nici a căderii sale psihice determinată de starea de stres ca urmare a acțiunilor întreprinse de pârâtă.
Cum in cauza dedusă judecății nu a fost dovedit un prejudiciu real și concret suferit de reclamant, dincolo de aprecierile personale și susțineri subiective, față de considerentele expuse, va fi respinsă acțiunea ulterior precizată, ca neîntemeiată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea ulterior precizată formulată de reclamantul P. M., CNP_, domiciliat în Tg-J., ..10, județul Gorj în contradictoriu cu pârâta Societatea C. E. Oltenia S.A., cu sediul in Tg-J., ., nr.5, județul Gorj.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 18.06.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, S. V. U. | Asistent judiciar, E. B. | Asistent judiciar, C. R. |
Grefier, L. C. |
Red. USV/ex.4
CR 09 Iulie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 3015/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
