Obligaţie de a face. Sentința nr. 4263/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4263/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 4263/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 4263/2015
Ședința publică de la 26 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Asistent judiciar E. B.
Asistent judiciar S. C.
Grefier Șef G. A.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul B. C., în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „ C.F.R. CĂLĂTORI” S.A., având ca obiect drepturi bănești plata tuturor dr. salariale actualizate conf. C.M. și C.I.M. pentru perioada 30 06._15.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, reclamantul fiind reprezentat de avocat D. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând încheiată cercetarea procesului, instanța a acordat cuvântul asupra dezbaterilor pe fondul cauzei.
Apărătorul reclamantului a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale actualizate și indexate la data plății efective, pentru perioada 30.06._15 când a fost suspendat contractul de muncă, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care a depus-o la acest termen de judecată. A menționat că pârâta este în culpă și trebuie să achite reclamantului drepturile bănești solicitate prin cererea de chemare în judecată, întrucât avea la dispoziție luarea altor măsuri decât suspendarea contractului individual de muncă la momentul când a avut suspiciunea că reclamantul ar fi săvârșit o faptă de natură penală. S-a demonstrat că în cauza penală soluția a fost de renunțare la urmărirea penală, ceea ce echivalează cu o lipsă a vinovăției necesară faptei pentru a fi etichetată ca infracțiune.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul B. C., în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „C.F.R. CĂLĂTORI” S.A., prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., a solicitat instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, să fie obligată unitatea pârâtă la plata tuturor drepturilor salariale atribuite conform contractului colectiv de muncă și contractului individual de muncă, actualizate și indexate la data plății efective, pentru perioada 30.06._15, când i - a fost suspendat contractul de muncă, precum și obligarea unității la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajatul unității pârâte, îndeplinind funcția de conducător de tren la stația C.F.R. C., iar în cursul anul 2013, la sesizarea unități pârâte înregistrată de către Sucursala de Transport Feroviar de Călători Timișoara la P. Judecătoriei D., a fost cercetat penal pentru infracțiuni de fals și delapidare, presupuse a fi săvârșite în legătură cu serviciul, respectiv cu modul de gestionare a biletelor de călătorie emise și valorificate în timpul curselor efectuate cu trenurile conduse de el.
S-a învederat că plângerea penală a constituit obiectul dosarului penal nr. 2373/P/2014 și în urma cercetările efectuate s-a emis ordonanța de renunțare la urmărirea penală din data de 19.11.2014.
Ordonanța a fost contestată de către unitate,cu plângeri repetate, potrivit articolelor 339-340 C.P.P., fiind confirmată în instanță prin încheierea penală nr. 30/17.02.2015, pronunțată de Judecătoria D. în dosarul penal nr._ . Soluția pronunțată în cauză a fost de renunțare la urmărirea penală, fără aplicarea de sancțiuni, stabilindu-se că faptele nu au avut gradul de pericol social al unor infracțiuni.
A arătat reclamantul că, deși pentru unitate nu era obligatorie suspendarea sa din funcție pe perioada derulării cercetărilor, măsura suspendării contractului de muncă a fost luată în mod nejustificat prin decizia nr. 1572/30.06.2014, fiind repus în funcție prin decizia nr. 24/10.03.2015.
A mai arătat reclamantul că nu i-au fost acordate drepturile bănești de care a fost lipsit în perioada 30.06._15 și consideră că unitatea este ținută să-i plătească aceste drepturi, întrucât nu s-a stabilit în urma plângerii formulate împotriva sa că a săvârșit fapte penale în legătură cu serviciul.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 253 din Codul Muncii .
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, în copie, decizia nr. CV/1572/30.06.2014 de suspendare a contractului individual de muncă, decizia nr. CV/16/24 din 10.03.2015 de repunere în funcție, ordonanța emisă de P. Judecătoriei D. în data de 19.11.2014, încheierea penală nr. 30/17.02.2015 emisă de Judecătoria D. în dosarul penal nr._, precum și decizia nr.324/08.07.2015 a Curții de Apel C., ca practică judiciară.
Pârâta S. Națională de Transport Feroviar de Călători „ C.F.R. Călători” S.A., prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A arătat că, în conformitate cu art.52 alin. 2 din Codul muncii în cazurile prevăzute la alin. 1 lit. a și b, dacă se constată nevinovăția celui în cauză salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Astfel, conform ordonanței de renunțare la urmărirea penala din data de 19.11.2014, dată de P. de pe lângă Judecătoria D. în dosarul 2373/P/2014, se reține vinovăția suspectului, însă atitudinea de recunoaștere și exprimare a regretului față de faptele comise și contribuția suspectului la recuperarea prejudiciului au fost avute în vedere la aprecierea interesului public, fapt pentru care s-a renunțat la urmărirea penală.
Chiar și în Ordonanța dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria D. în dosarul nr. 767/II/2/2014, care a soluționat plângerea societății împotriva ordonanțatei din data de 19.11.2014, se arată că „din probele administrate a rezultat faptul că activitatea infracțională a suspectului s-a materializat in falsificarea a trei bilete de călătorie în scopul însușirii unei sume”, astfel încât este indubitabilă vinovăția salariatului, motiv pentru care nu poate beneficia de despăgubirea solicitată.
S-a învederat că, prin încheierea penală nr.30/CC/2014 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul nr._, instanța retine că „numitul B. C., angajat al stației C.F. C., în funcția de conductor tren, în data de 29.09.2013 a falsificat trei bilete de călătorie-taxare și și-a însușit sumele de bani rezultate în urma acestor falsuri, creând un prejudiciu de 84 lei”, ceea ce întărește și mai mult vinovăția reclamantului.
A precizat pârâta că a dispus reluarea activității reclamantului, întrucât Codul muncii nu prevede posibilitatea ca suspectului să i se stabilească vinovăția, situație în care nu are temei legal pentru desfacerea contractului individual de muncă, însă prin art. 52 alin. 2 din Codul muncii se prevede în mod clar că, doar dacă i se constată nevinovăția, cel în cauză beneficiază de o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Or, așa cum s-a arătat, prin Ordonanța din data de 19.11.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D. din dosarul nr. 2373/P/2014, s-a stabilit clar vinovăția salariatului, situație în care rezultă în mod clar că societatea nu a abuzat în niciun fel prin suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului și de prevederile art.52 alin.1 lit. b din Codul muncii.
Consideră pârâta că reclamantului nu i se cuvin drepturi bănești pentru care legea prevede clar cum se procedează in aceasta situație.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, în raport de dispozițiile aplicabile, instanța reține:
Prin decizia nr. CV/1572/30.06.2014, angajatorul, respectiv S. Națională de Transport Feroviar de Călători „ C.F.R. Călători” S.A.,Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., în temeiul art. 52 alin. 1 lit. b din Codul muncii, a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului B. C. până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, măsura suspendării fiind determinată de formularea plângerii penale nr. TM 11/_, depusă de S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. – S.T.F.C. Timișoara la Secția Regională de Poliție Transporturi Timișoara, pentru faptele prevăzute de art.295 și art.320 Cod penal(delapidare și fals material în înscrisuri oficiale).
Dosarul penal a fost soluționat, fiind pronunțată Ordonanța din data de 19.11.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D., în dosarul nr. 2373/P/2014, prin care, în temeiul art. 318 alin.1 Cod procedură penală, rap. la art. 314 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus renunțarea la urmărirea penală cu privire la infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin.1, 2 și 3 din Codul penal, uz de fals prev. de art.323 Cod penal și delapidare, prev. de art. 295 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 și art. 38 alin.1 Cod penal, reținute în sarcina suspectului B. C..
De asemenea, în temeiul art. 318 alin.5 Cod procedură penală, rap. la art.315 alin. 2 lit. d, s-a dispus sesizarea judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria D., cu propunere de desființare parțială a următoarelor bilete de călătorie – taxare tren: . nr._ din data de 29.09.2013; . nr._ din data de 29.09.2013; . nr._ din data de 29.09.2013.
Plângerea formulată de S. Națională de Transport Feroviar de Călători „ C.F.R. Călători” S.A.,Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Timișoara a fost respinsă, ca nefondată, prin încheierea penală nr.30/CC/2014 pronunțată de judecătorul de cameră - Judecătoria D. și a fost menținută soluția de netrimitere în judecată.
Prin decizia nr. CV/16/24 din 10.03.2015, s-a dispus încetarea deciziei de suspendare nr. CV/1572/30.06.2014 și revenirea reclamantului B. C. în funcția de conducător tren la stația C., beneficiind de același drepturi salariale avute anterior, care au fost incluse în actul adițional la contractul individual de muncă.
S-a arătat că motivul care determină încetarea suspendării îl constituie încheierea penală nr.30/CC/2014, prin care se mențin ordonanțele Parchetului de pe lângă Judecătoria D., cu nr. 767/II/2/2014 și 2373/P/2014.
Prin prezenta acțiune, reclamantul B. C. solicită plata tuturor drepturilor salariale atribuite conform contractului colectiv de muncă și contractului individual de muncă, actualizate și indexate la data plății efective, pentru perioada 30.06._15, când i - a fost suspendat contractul de muncă, precum și obligarea unității la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei.
Conform prevederilor art. 52 alin.1 lit. b din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului:
„b) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești;”
La alin. 2 se prevede că:
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și b), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară și i se plătește, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civil contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.”
Așadar, în situația suspendării contractului individual de muncă, în cazul formulării plângerii penale de către angajator, salariatului i se va plăti o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului individual de muncă, dacă se constată nevinovăția celui în cauză.
Din analiza dispozițiilor mai sus menționate rezultă, în mod evident, că este vorba de nevinovăția sub aspectul răspunderii penale a salariatului.
În speță, prin Ordonanța din data de 19.11.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D. din dosarul nr. 2373/P/2014, în temeiul art. 318 alin.1 Cod procedură penală, rap. la art. 314 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus la renunțarea la urmărirea penală cu privire la infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin.1, 2 și 3 din Codul penal, uz de fals prev. de art.323 Cod penal și delapidare, prev. de art. 295 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 și art. 38 alin.1 Cod penal, reținute în sarcina suspectului B. C..
În conformitate cu prevederile art. 314 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală:
„(1) După examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare potrivit dispozițiilor art. 285, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluționează cauza prin ordonanță, dispunând:
a) clasarea, când nu exercită acțiunea penală ori, după caz, stinge acțiunea penală exercitată, întrucât există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1);
b) renunțarea la urmărirea penală, când nu există interes public în urmărirea penală a inculpatului.”
Potrivit prevederilor art. 318 alin.1 din Codul de procedură penală:
„(1) În cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunța la urmărirea penală când, în raport cu conținutul faptei, cu modul și mijloacele de săvârșire, cu scopul urmărit și cu împrejurările concrete de săvârșire, cu urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii, constată că nu există un interes public în urmărirea acesteia.
De asemenea, la art. 319 din Codul de procedură penală se prevede că:
„(1) În caz de clasare ca urmare a constatării că a intervenit amnistia, prescripția, retragerea plângerii prealabile sau a existenței unei cauze de nepedepsire, precum și în cazul renunțării procurorului la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere, în termen de 20 de zile de la primirea copiei de pe ordonanța de soluționare a cauzei, continuarea urmăririi penale.”
Instanța reține că nu a fost dovedită nevinovăția reclamantului, întrucât prin ordonanța parchetului s-a renunțat la urmărirea penală, reținându-se că suspectul B. C. a recunoscut faptele comise, a descris procedeul prin care a alterat conținutul biletului de călătorie și și-a exprimat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității.
S-a mai reținut că, atât modul și mijloacele de comitere a faptelor, cât și împrejurările concrete de săvârșire, respectiv prejudiciul relativ scăzut, conferă faptelor un grad de pericol social redus.
De asemenea, s-a arătat că, în temeiul art. 318 alin.1 Cod procedură penală, datele privind persoana suspectului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, atitudinea de recunoaștere și exprimare a regretului față de faptele comise și contribuția suspectului la recuperarea prejudiciului au fost avute în vedere la aprecierea interesului public.
Prin urmare, prin ordonanța parchetului s-a renunțat la urmărirea penală a reclamantului, pe motiv că nu există interes public în urmărirea penală, iar la aprecierea interesului public s-a avut în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale, atitudinea de recunoaștere și exprimare a regretului față de faptele comise și contribuția la recuperarea prejudiciului.
Așadar, este eronată susținerea reclamantului, referitor la soluția pronunțată, în sensul că faptele nu au avut gradul de pericol social al unor infracțiuni, întrucât această soluție era prevăzută de art. 181 din vechiul Cod penal(Codul penal din 1968), iar potrivit art. 19 din Legea nr. 255/2013, „atunci când, în cursul procesului, se constată că în privința unei fapte comise anterior intrării în vigoare a Codului penal sunt aplicabile dispozițiile art. 181 din Codul penal din 1968, ca lege penală mai favorabilă, procurorul dispune clasarea, iar instanța dispune achitarea, în condițiile Codului de procedură penală”.
Cu privire la reclamant însă, așa cum s-a arătat mai sus, în temeiul art. 318 alin.1 Cod procedură penală, rap. la art. 314 lit. b Cod procedură penală, s-a dispus la renunțarea urmăririi penale,apreciindu-se că nu există interes public în urmărirea penală.
Ori în conformitate cu prevederile art. 219 alin. 1 din Codul de procedură penală, „în caz de clasare ca urmare a constatării că a intervenit amnistia, prescripția, retragerea plângerii prealabile sau a existenței unei cauze de nepedepsire, precum și în cazul renunțării procurorului la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul poate cere, în termen de 20 de zile de la primirea copiei de pe ordonanța de soluționare a cauzei, continuarea urmăririi penale”.
Prin urmare, în cazul renunțării procurorului la urmărirea penală, suspectul sau inculpatul are posibilitatea de a solicita continuarea procesului penal în termen de 20 de zile de la primirea copiei de pe ordonanța de soluționare a cauzei, pentru a-și dovedi nevinovăția.
În consecință, reclamantul avea posibilitatea să-și dovedească nevinovăția prin continuarea procesului penal.
În ceea ce privește decizia Curții Constituționale nr. 279/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 431 din 17 iunie 2015, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 52. alin 1 lit. b din Codul Muncii, la care face referire decizia nr.3294/2015 a Curții de Apel C., depusă de reclamant ca și practică judiciară, instanța reține că această decizie a Curții Constituționale nu are relevanță în cauză, având în vedere că produce efecte doar pentru viitor, iar în cauza dedusă judecății nu a fost contestată decizia de suspendare a contractului individual de muncă nr. CV/1572/30.06.2014, ci reclamantul solicită să i se plătească despăgubiri, respectiv drepturile salariale, pentru perioada în care contractul individual de muncă i-a fost suspendat, respectiv pentru perioada 30.06._15, pe motiv că i s-a constatat nevinovăția în urma plângerii penale formulate împotriva sa.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept arătate, instanța reține că nu s-a constatat nevinovăția reclamantului cu privire la infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală împotriva sa de către S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” S.A. – S.T.F.C. Timișoara, astfel că reclamantul nu este îndreptățit la plata drepturilor salariale pentru perioada suspendării contractului individual de muncă, respectiv 30.06._15 și, în consecință, urmează să respingă acțiunea, ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. C., CNP_, domiciliat în ., satul Baia de F., nr. 1310, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI „ C.F.R. CĂLĂTORI” S.A., prin Sucursala de Transport Feroviar de Călători C., cu sediul în C., ., înregistrată la registrul comerțului sub nr. J/16/1018/25.05.2011, cod unic de înregistrare_.
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 26.10.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. B. | Asistent judiciar, E. B. | Asistent judiciar, S. C. |
Grefier Șef, G. A. | ||
Red. A.B. /4 ex./26 Noiembrie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 4266/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
