Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2612/2015. Tribunalul GORJ

Sentința nr. 2612/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-06-2015 în dosarul nr. 8732/95/2014

Dosar nr._

Cod operator 2443/2442

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentința Nr. 2612/2015

Ședința publică de la 04 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. R.

Asistent judiciar E. B.

Asistent judiciar C. R.

Grefier L. C.

Pe rol fiind judecarea cererii formulate de reclamanta D. R. în contradictoriu cu pârâții C. T. Mătăsari și C. L. Mătăsari, având ca obiect drepturi bănești – sume compensatorii condiții vătămătoare.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;

Tribunalul constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsă.

În temeiul art. 223 alin.3 si art..411 alin.1 pct.2 Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei, având in vedere cererea scrisă a reclamantului de judecare a cauzei și în lipsa părților.

În temeiul art.258 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți, considerând-o admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța o retine spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 14.11.2014, sub nr._, reclamanta D. R. în contradictoriu cu pârâții C. T. Mătăsari și C. L. Mătăsari, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la:

-plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 7% din salariul de bază, pentru că în realizarea sarcinilor de serviciu, acesta lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, începând cu 01 noiembrie 2011 și până la data pronunțării sentinței, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite;

- plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 5% din salariul de bază, pentru că în realizarea sarcinilor de serviciu, acesta lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, începând cu 01 iunie 2013 și până la data pronunțării sentinței, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite;

- plata în viitor a acestor sume compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, pentru că în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, până la data la care nu va mai îndeplini condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislației în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că până la data de 31 decembrie 2009, salarizarea personalului didactic de predare și pregătire/instruire practică și a personalului didactic auxiliar a fost reglementată printr-o . acte normative (legi, hotărâri ale Guvernului, ordine ale ministrului de resort), precum și prin contractele colective de muncă. Intre aceste drepturi, se regăsește și sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru.

Că la data de 1 ianuarie 2010, dată la care a intrat in vigoare legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, plata sporului respectiv a fost sistată. In egală măsură, sporul in cauză nu a fost acordat nici de la data de 1 ianuarie 2011, dată la care au intrat in vigoare legea nr. 284/2010, precum și legea nr.285/2010 și nici de la data de 1 ianuarie 2012, neacordându-se nici in prezent.

In opinia reclamantei, neplata respectivului drept, ulterior datei de 1 ianuarie 2010, este nelegală pentru cele ce se succed.

A precizat reclamanta că până la data de 31 decembrie 2009, în funcție de condițiile în care și-a desfășurat activitatea, a beneficiat de sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase în cuantum de 15% din salariul de bază, având în vedere Legea nr. 128/1997, Hotărârea Guvernului nr. 281/1993, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național și Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de R. de Învățământ. În plus, art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009 prevedea că în anul 2010, personalul aflat în funcție la data de 31.12.2009, își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar în Anexa nr. II, s-a prevăzut că în raport de condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate personalului salarizat, cu respectarea dispozițiilor legale următoarele categorii de sporuri: sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective și sporul pentru condiții grele de muncă de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat în astfel de condiții.

De asemenea, potrivit art. 6, alin. 1 din OUG nr. 1/2010, în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2009 și această ordonanță sunt mai mici decât cele avute în luna decembrie 2009, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, in măsura in care persoana își desfășoară activitatea in aceleași condiții. Această sumă se include in salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare ,după caz, dar nu este luată in calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc in funcție de acestea.

Ulterior, posibilitatea acordării sporului pentru condiții periculoase de până la 15%, a fost prevăzută și prin Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010.

În opinia reclamantei, faptul că și în anul 2011 personalul didactic trebuia să beneficieze de sporul pentru condiții periculoase de muncă, rezultă și din prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ. Astfel, în anexa nr. 5 ce reglementează metodologia de calcul a drepturilor salariale, la art. 9 alin. 1 se prevede că în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.

În ceea ce privește anul 2012, prin Legea nr. 283/2011 pentru aprobarea OUG nr. 80/2010 s-a prevăzut că salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ se menține la același nivel cu cel acordat pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Referitor la anul 2013, în materia salarizării personalului din sectorul

bugetar este aplicabilă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea

salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte

normative, precum si unele măsuri fiscal-bugetare (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.

845/13.12.2012), care face însă trimitere expresă la actul normativ citat la pct. VI:

„ Art. 2. Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, și ale art. 1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art. 13 ale art. II din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.

A menționat reclamanta că salarizarea personalului didactic din didactic auxiliar din învățământ în anul 2014se realizează în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și alin. (4) din Ordonanța de Urgență nr. 103/2013, conform cărora:

„(3) In anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(4) In anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011.

Reclamanta a susținut că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 20 alin. (1) din Constituția României și implicit documentele internaționale ratificate de România sau la care România este parte,respectiv art.1 al Protocolului nr.1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, care consacră dreptul persoanei fizice la

respectarea bunurilor sale.

De altfel, instanțele de judecată au reținut deja, în mii de dosare având ca obiect plata diferențelor salariale cuvenite personalului didactic, faptul că în practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de «bunuri». în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cuprinde atât «bunuri actuale», cât și valori patrimoniale, inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază eficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin «o speranță legitimă» în exercitarea efectivă a dreptului său (...). Sentințele respective sunt definitive și irevocabile.

In ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor - interese sub forma dobânzii legale, a învederat reclamantul următoarele aspecte, reclamantul a invocat art. 1530 din Codul civil, potrivit căruia creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligației. De asemenea, a invocat și prevederile art. 1535 alin. 1 Cod civil, conform cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită, la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.

De asemenea sunt aplicabile dispozițiile art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum si pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care a intrat în vigoare la 1 septembrie 2011, potrivit cărora: „În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absenta stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”

Învederează că in acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, in soluționarea recursului in interesul legii, a dispus prin Decizia nr.2 in dosarul nr.21/2013 că pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in condițiile art.1 și art.2 din OUG nr.71/2009.

Referitor la capătul de cerere privind plata în viitor a acestor sume compensatorii, reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, pentru personalul didactic de predare și didactic auxiliar, care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, până la data la care nu vor mai îndeplini condițiile legale pentru acordarea acestora, ca urmare a modificării legislației în vigoare în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a învederat că una dintre trăsăturile caracteristice ale contractului individual de muncă este că acesta este un contract cu executare succesivă, pretențiile reciproce și corelative pe care le presupune acest contract fiind posibil de realizat numai în timp și nu uno ictu.

Conform art.34 alin.2 din Codul de procedură civilă:,,Se poate, de asemenea, cere, înainte de termen, executarea la termen a obligației de întreținere sau a altei prestații perioadice,,.Cum munca este eșalonată in timp și salariul cuvenit( contraprestația ce se cuvine acestuia ca urmare a muncii prestate) este o prestație periodică, motiv pentru care se apreciază că sunt îndeplinite dispozițiile sus amintite, iar pârâtul poate fi obligat la plata acestor sume compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, până la data la care nu va mai indeplini condițiile legale pentru acordarea acesteia, ca urmare a modificării legislației in vigoare.

In drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 34 alin. (2), ale art. 194 coroborate cu cele ale art. 148 alin. (1) teza a II-a din Noul Cod de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 28 și art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 1 alin. (5), art. 20 alin. (1), ale art. 11 și art. 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, ale art. 41 alin. (2) și (5) din Constituția României, ale art. 48, art. 50 alin. (12) si art. 146 din Legea nr. 128/1997, ale art. 8 din H.G. nr. 281/1993, precum și pe prevederile mai sus citate din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. învățământ, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel N. pe anii 2007-2010, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învățământ Preuniversitar, ale Legii-cadru nr. 330/2009, ale O.U.G. nr. 1/2010, ale art. 3 lit. c) și art. 7 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010, Legii nr. 285/2010, ale Legii nr. 63/2011, ale Legii nr. 283/201 1, ale O.U.G. nr. 84/2012 și ale O.U.G. nr. 103/2013.

În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: adeverința emisă de unitatea școlară pârâtă sub nr. 5243/12.11.2014, cartea de identitate in copie conformă cu originalul, state de plată, buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr.35/2009, buletinul de determinare prin expertizare a locurilor de muncă nr.152/2012 decizia nr.107/2012, decizia nr.10/2009.

Deși legal citați cu această mențiune, pârâții nu au formulat Întâmpinare și nu s-au prezentat la dezbateri.

În probatoriu, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitând în acest sens pârâtului, prin adresă: contractul individual de muncă încheiat reclamantei, actele adiționale încheiate la acesta, deciziile de reîncadrare emise reclamantei pentru perioada noiembrie 2011 - prezent, statele de plată pentru perioada noiembrie 2011 - prezent și să precizeze motivul pentru care nu i s-a mai acordat reclamantei spor pentru condiții vătămătoare și dacă s-a emis o decizie de sistare a acestui spor.

La dosarul cauzei, pârâtul a depus adresa nr.7507 din 27 iunie 2013, precum și adresa nr.7507 din 21.06.2013.

De asemenea, pârâtul a răspuns solicitărilor instanței dispuse prin încheierile de ședință din data de 12.03.2015 și respectiv 23.04.2015, cu adresa nr. 3297/12.05.2015, depunând un set de înscrisuri, filele 42-99 din dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, probatoriul administrat în cauză și dispozițiile aplicabile prezentei cauze, tribunalul urmează se respingă acțiunea de față, cu următoarea motivare:

Reclamanta D. R. este cadru didactic titular pe catedra de Discipline tehnice din cadrul pârâtului C. T. Mătăsari, așa cum rezultă din adeverința nr.5243/12.11.2014 emisă de instituția de învățământ pârâtă, înscris din care reiese că aceasta a beneficiat de sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase perioada martie 2009-februarie 2010 și in perioada noiembrie 2012-mai 2013. De asemenea se reține din adresa nr.3297 din 12.05.2015 emisă de unitatea de invățământ pârâtă că sporul pentru condiții vătămătoare și periculoase a fost sistat, in baza adresei Ministerului educației Naționale înregistrate sub nr.682 din 21.06.2013, însă fără emiterea unei decizii de sistare.

Prin cererea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 7% din salariul de bază, pentru că în realizarea sarcinilor de serviciu, acesta lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, începând cu 01 noiembrie 2011 și până la data pronunțării sentinței, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite; la plata sumelor compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în cuantum de 5% din salariul de bază, pentru că în realizarea sarcinilor de serviciu, acesta lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, începând cu 01 iunie 2013 și până la data pronunțării sentinței, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și plata dobânzii legale aferente drepturilor cuvenite, precum și la plata în viitor a acestor sume compensatorii reprezentând echivalentul sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase, în conformitate cu prevederile art. 34 alin. (2) din Codul de procedură civilă.

În esență, reclamanta a susținut că bază, pentru că în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează cu calculatorul cel puțin 50% din programul de lucru, iar legislația în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2010 permitea acordarea sporului în discuție.

În ceea ce privește sistemul de salarizare aplicabil cadrelor didactice și cadrelor didactice auxiliare, Legea nr.330/2009 a reglementat salarizarea personalului din sectorul bugetar, inclusiv al celui din învățământ, pentru anul 2010.

Prin O.U.G. nr.1/2010, dată în aplicarea Legii nr.330/2009, s-au stabilit unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar.

La art.6 alin.1 din ordonanță s-a prevăzut acordarea către salariați a unor sume compensatorii în vederea păstrării salariului avut în luna decembrie 2009 după cum urmează:

,, În cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr.330/2009 Lgea Legeși cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea,,.

Ordonanța a fost abrogată prin art.39 din Legea nr.284/2010, începând cu data de 01.01.2011.

Ulterior, Legile nr.284/2010 si nr.285/2010 au stabilit sistemul de salarizare al personalului bugetar până la data de 13 mai 2011, când a intrat în vigoare Legea nr.63/2011, ce a reglementat încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ.

Conform dispozițiilor art.1 alin.1, 4, și 6 din Legea nr.63/2011:

,,(1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.

(4) Sporurile, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare de care beneficiază personalul prevăzut la alin. (1), precum și metodologia de calcul al acestora sunt prevăzute în anexa nr. 5.

(6) Prin contractele colective de muncă sau acordurile colective de muncă și contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natură care excedează prevederilor prezentei legi.,,

De asemenea, în conformitate cu art.2 alin.1 din Legea nr.63/2011:

,,(1) Încadrarea personalului prevăzut la art.1 se face potrivit prevederilor prezentei legi,,.

La art.6 din lege s-a prevăzut că orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru personalul prevăzut la art. 1 alin. (1), se abrogă.

Așadar, Legea nr.63/2011 a stabilit drepturile de natură salarială cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, abrogând orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, pentru categoria profesională vizată.

În ceea ce privește salarizarea personalului din învățământ în cursul anului 2012 se reține că, potrivit art.II art.1 alin.3 și 4 din Legea nr.283/2013 de aprobare cu completări și modificări a O.U.G. nr.80/2010:

(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții;

(4) Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr.63/2011.”

În ceea ce privește salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2013, prin art.2 din O.G. nr.84/2012, s-a prevăzut că ,,prevederile art.1 alin. (4) și (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) și (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) și art.13 ale art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013.,,

Cu privire la salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, prin art.2 alin.3 si 4 O.G. nr.103/2013 s-a stabilit că:

,,(3) În anul 2014, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

(4) În anul 2014, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr.63/2011.,,

În anul 2015 se aplică O.U.G. nr.83/2014, care la art.1 alin.2 prevede că ,,în anul 2015, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr.63/2011 Legea Legiiprivind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ,,.

Așadar, pentru perioada în litigiu salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar este reglementată de Legea nr.63/2011.

Această reglementare a stabilit un nou sistem de salarizare pentru cadrele didactice și didactice auxiliare, astfel încât drepturile salariale nu mai pot fi acordate în modalitatea prevăzută de Legea nr.330/2009, O.U.G. nr.1/2010, Legea nr.284/2010 si Legea nr.285/2010, astfel cum susține reclamantul.

Legea nr.63/2011 reglementează în anexa 5 cap.I metodologia de calcul a drepturilor salariale ce se acordă personalului didactic din învățământ, iar la art.9 se prevede că:

„1) În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, condiții periculoase sau vătămătoare, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază calculat ca sumă între lit. A, B, C, D, E ale art.3, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

(2) Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea partenerilor sociali, în limita prevederilor din regulamentul aprobat, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare emise de către autoritățile abilitate în acest sens.

(3) Până la aprobarea regulamentului prevăzut la alin.(2), sporurile pentru condiții de muncă, aprobate în condițiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri și numai în măsura în care activitatea se desfășoară în aceleași condiții.”

Prin urmare, instanța reține că reclamanta face parte din personalul contractual din sectorul bugetar, fiind de esența regimului juridic al drepturilor salariale ale personalului bugetar faptul că aceste drepturi se stabilesc prin lege, în limite precise, care nu pot fi modificate prin contractele colective de muncă.

Așa cum se poate observa, dispozițiile legale enunțate anterior reglementează posibilitatea ca persoanele care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare să poată primi un spor de până la 15% din salariul de bază și nicidecum posibilitatea acordării de sume compensatorii, cum solicită reclamanta. Ori, potrivit art. 22 alin. 6 cod de procedură civilă, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele investirii.

In consecință, având în vedere că reclamanta a solicitat să-i fie acordate sume compensatorii, iar nu sporul pentru condiții vătămătoare sau periculoase, spor prevăzut de legislația în vigoare începând cu ianuarie 2010, instanța urmează să respingă cererea formulată de aceasta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanta D. R. , CNP_, cu domiciliul în comuna Mătăsari, ., județul Gorj, in contradictoriu cu pârâții C. T. Mătăsari, cu sediul în Mătăsari, ., județul Gorj și C. L. Mătăsari cu sediul în Mătăsari, județul Gorj.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.

Pronunțată în ședința publică din 04.06.2015, la Tribunalul Gorj.

Președinte,

L. R.

Asistent judiciar,

E. B.

Asistent judiciar,

C. R.

Grefier,

L. C.

Red.C.R. /ex.5/30 Iunie 2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2612/2015. Tribunalul GORJ