Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 640/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 640/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 7787/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinta Nr. 640/2015
Ședința publică de la 05 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Asistent judiciar G. N.
Asistent judiciar M. Ș.
Grefier L. M. B.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de către reclamantul R. Z. B., în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL „T. V.” TÂRGU-J., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, în conformitate cu art. 131 alin.1 din codul de procedură civilă republicat, instanța a procedat la verificarea competenței, stabilind că Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competent general, material și teritorial să judece pricina de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 95 din Codul de procedură civilă republicat.
În probatoriu, conform dispozițiilor art. 258 raportat la art.255 și 292 din Codul de procedură civilă republicat, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar .
Constatând terminată cercetarea procesului, instanța a reținut cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul R. Z. B. a chemat în judecată pe pârâtul C. NAȚIONAL „T. V.” TÂRGU-J. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acestuia la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea Legii 63/2011, cu raportare la nivelul salariilor legale din luna iunie 2010 și a salariilor legale din luna aprilie 2011, începând cu data de 14.05.2011 și până la data pronunțării sentinței, în raport cu perioada efectiv lucrată, drepturi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 30.01.2008, Guvernul României a aprobat OG nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr.82/02.02.2008, iar OG 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.221/27.10.2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic și didactic auxiliar la 400.00 lei, pentru perioada 01.10-31.12.2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
S-a mai arătat că aplicabilitatea Legii nr. 221/2008 pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2009 a fost confirmată în cadrul unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3/2011.
În luna ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în baza căreia pârâta ar fi trebuit să stabilească salariile personalului didactic și didactic auxiliar în conformitate cu prevederile acestei noi legi de salarizare unitară.
Începând cu data de 01.01.2011 au intrat în vigoare prevederile Legii nr.285/2010, care la art. 1 din Legea nr.285/2010 stabilește că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, și implicit, cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr.221/2008.
De asemenea, a arătat reclamantul că începând cu data de 14.05.2011 a intrat în vigoare Legea nr.63/2011, care a schimbat sistemul de calculare a salariilor, susținând că restrângerea salarială rezultată din prevederile acestei legi, raportată la salariile legale din luna iunie 2010, precum și a salariilor legale din luna aprilie 2011, nu este justificată, nefiind întrunite în mod cumulativ nici cerințele expres prevăzute de art. 53 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că nici majorările salariale stabilite prin O.U.G. 19/2012 nu au acoperit reducerea de peste 35% operată de Legea nr.63/2011.
S-a invocat încălcarea prevederilor art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a prevederilor art.11 și 20 din Constituția României și ale art. 4,5 și 6 alin.6 din Noul Cod Civil.
Reclamantul a susținut că prin diminuarea nejustificată și discriminatorie a drepturilor salariale, a fost privat de un drept constituit prin lege și, ca urmare, un drept legitim, licit, pe care ar fi trebuit să-l dobândească în mod efectiv.
Că, prin neacordarea efectivă, după data de 14.05.2011, a drepturilor salariale legale din luna iunie 2010 și nici a drepturilor salariale legale din luna aprilie 2011, a avut loc o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care, în baza prevederilor art.11 și 20 din Constituția României și art. 4 din Noul cod civil, trebuie să se acorde prioritate reglementării internaționale la care România a devenit parte prin ratificarea Convenției.
Ca practică judiciară, reclamantul a invocat sentințele nr.9657/28.06.2013(dosar nr._/109/2012), 9162/04.06.2013(dosar_/109/2012) și_/22.11.2013(dosar nr._/109/2012), pronunțate de Tribunalul Argeș.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.17,23,25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul 12 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, art.1, 4 și 20 din Carta Socială Europeană,art. 9,11,15,16,20,41,47,53,135,154 din Constituția României, art. 4,5 și 6 alin.6 din Noul cod civil, art.28 din Legea Dialogului social nr. 62/2011, Legea nr.63/2011, Legea nr.283/2011, O.G. 37/2008, Legea nr.221/2008, ,O.G. 15/2008, O.U.G. 19/2012, OUG nr.84/2012 și OUG nr.103/2013.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar adeverința nr.1360/04.06.2014 emisă de C. Național „T. V.” Târgu-J., copia cărții de identitate, copii sentințe civile.
Deși a fost legal citat pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând actele dosarului, în raport de dispozițiile legale aplicabile, instanța reține:
Prin acțiunea de față, reclamantul R. Z. B. a chemat în judecată pe pârâtul C. Național „T. V.” Târgu-J., solicitând obligarea acestuia la calculul și plata diferențelor dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite prin aplicarea Legii 63/2011, cu raportare la nivelul salariilor legale din luna iunie 2010 și a salariilor legale din luna aprilie 2011, începând cu data de 14.05.2011 și până la data pronunțării sentinței, în raport cu perioada efectiv lucrată, drepturi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume la data plății efective.
Reclamantul are calitatea de cadru didactic în cadrul pârâtul Colegiului Național „T. V.” Târgu-J., așa cum rezultă din adeverința depusă, făcând parte din personalul didactic
În esență, s-a susținut în cuprinsul cererii de chemare în judecată că după . Legii nr. 63/2011 modalitatea de calcul a salariilor nu a mai avut în vedere prevederile Legii nr. 221/2008 și ale Legii nr. 330/2009, iar acest lucru a făcut ca salariile personalului didactic și didactic auxiliar să fie diminuate.
Instanța reține că dispozițiile art. 4 alin.3 din Legea 285/2010 prevăd că personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 1 ianuarie 2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport de vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31 decembrie 2010.
Prin Ordinul 42/77/13.01.2012 al Ministerului Muncii Familiei și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010.
Potrivit acestor norme, în aplicarea art. 33 din Legea - cadru 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și art. 4 alin.3 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin act administrativ, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010, pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clase de salarizare.
Punctul II al Normelor se referă la stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011.
O.G. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei începând cu data intrării în vigoare a legii, ceea ce asigură creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar cu aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Referitor la modalitatea de interpretare și aplicare a Legii 221/2008, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3/2011 a admis recursul în interesul legii și a constatat că dispozițiile OG 15/2008, așa cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008, constituie temei legal pentru acordarea diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009.
De asemenea, prin decizia în interesul legii nr. 11/08.10.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 734/31.10.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că„ în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008”.
Reclamantul a obținut hotărâre judecătorească prin care angajatorul era obligat ca, până la data de 13.05.2011, să o reîncadreze conform legilor de salarizare unitară, respectiv Legea 330/2009 și Legea 285/2010, luându-se în considerare la stabilirea salariului de bază dispozițiile Legii 221/2008. Această reîncadrare salarială însă a produs efecte doar până la data de 13.05.2011, data intrării în vigoare a Legii 63/2011, care stabilește un nou sistem de salarizare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ .
Legea 63/2011 stabilește, în esență, drepturile de natură salarială cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, abrogând orice alte dispoziții contrare cu privire la stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de natură salarială, în anul 2011, pentru categoria profesională vizată (art. 6 din lege). Așadar, adoptarea acestei legi a reprezentat o soluție de natură să permită unificarea salarizării unei categorii socio-profesionale într-un context specific acestei categorii, de natură a contracara efectele negative arătate chiar în expunerea de motive a legii, salariații care ocupă funcții identice în cadrul unităților de învățământ de stat fiind remunerați diferit, deși în cadrul acestor unități se desfășoară aceleași activități didactice.
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale respective, constatând constituționalitatea acestora, spre exemplu prin decizia nr. 575 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, decizia nr. 130 din 16 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2012, și decizia nr. 642 din 14 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 18 iulie 2012.
Curtea a constatat că, în materia salarizării personalului didactic și didactic auxiliar, a existat o situație juridică specifică, determinată de succesiunea a numeroase acte normative cu acest obiect de reglementare și de practica judiciară neunitară, care a condus la un sistem de salarizare neunitar.
Raportat la critica de neconstituționalitate, cu privire la încălcarea normelor constituționale și convenționale privind proprietatea privată, formulată din perspectiva unei restrângeri a dreptului la salariu, considerat un "bun", din perspectiva art.1 din, Protocolul adițional nr.1 la CEDO, aspect invocat și în motivarea acțiunii de față, Curtea, în acord cu jurisprudența instanței de contencios european al drepturilor omului, a subliniat distincția dintre dreptul persoanei de a continua să primească în viitor un salariu într-un anumit cuantum și dreptul de a primi efectiv salariul cuvenit pentru perioada în care munca a fost prestată, făcându-se trimitere la Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, paragraful 94.
Curtea a reținut, în esență, că legea supusă controlului de constituționalitate stabilește drepturile salariale ale cadrelor didactice de la data intrării sale în vigoare și până la finele anului 2011, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare. Ca urmare, prevederile sale nu stabilesc o ingerință de tipul privării de proprietate.
Cât privește salariul care urmează a fi plătit în viitor, Curtea a constatat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare (a se vedea, de exemplu, Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23).
Se are în vedere și faptul că, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul salarizării (spre exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57).
Așa cum, în mod constant, a stipulat Curtea Constituțională, caracterul obligatoriu al deciziilor sale se extinde și asupra considerentelor, astfel încât acestea devin obligatorii pentru cei ce procedează la interpretarea și aplicarea respectivului articol de lege sau act normativ. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
În acest context se impune interpretarea dată de Curte referitor la faptul că actul normativ emis în anul 2011 pentru salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar și anume Legea 63/2011, constituie o modalitate de salarizare nouă a acestei categorii de personal în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât salariul nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de Legea-cadru nr. 285/2010.
Prin fiecare din deciziile susmenționate Curtea Constituțională a analizat constituționalitatea legii 63/2011 prin prisma respectării art. 16, art.41, art.47, art.53 și art. 135 din Constituția României.
Dreptul de a pretinde acordarea unor drepturi salariale sub forma stabilirii unui salariu de bază raportat la dispozițiile legii 221/2008 s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009 și a dispozițiilor contrare legii 63/2011 pentru această categorie de personal, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de stabilire a salariilor, prevăzută de legea nouă și anexele la aceasta.
Prin modificarea formei de salarizare, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale. Astfel, prin Hotărârea din 19 aprilie 2007 pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen împotriva Finlandei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că în Convenție nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu cu un anumit cuantum. Reluând aceste considerente în Hotărârea din 20 mai 2010, pronunțată în Cauza Lelas împotriva Croației, aceeași Curte a reținut că nu este consacrat prin Convenție dreptul de a continua să fii plătit cu un salariu într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește salarizarea aceleiași categorii de personal în cursul anului 2012 se reține incidența dispozițiilor Legii 283/2011 potrivit cărora art.1 alin.3,4 și 5:
„(3) În anul 2012, cuantumul brut al salariilor de încadrare, al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare aferent personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții;
(4) Începând cu luna ianuarie 2012, în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, se aplică prevederile Legii nr. 63/2011 ;
(5) În anul 2012, prevederile art. 12 din anexa nr. II, cap. I lit. B - Reglementări specifice personalului didactic din învățământ, la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, nu se aplică.”
Nu există astfel niciun temei legal în baza căruia, începând cu data de 14 mai 2011, la încadrarea personalului didactic, potrivit Legii 63/2011, să se țină cont de prevederile Legii 221/2008.
Față de considerentele expuse, acțiunea urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată reclamantul R. Z. B., CNP_, cu domiciliul în Târgu-J., ., ., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL „T. V.” TÂRGU-J., cu sediul în Târgu-J., ., județul Gorj .
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. T. | Asistent judiciar, G. N. | Asistent judiciar, M. Ș. |
Grefier, L. M. B. |
M.Ș. 05 Februarie 2015/MȘ/EX.4
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
