Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2109/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2109/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 2109/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 2109/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. G.
Asistent judiciar O. F. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier T. U.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta T. G., în contradictoriu cu pârâtele L. T. Novaci, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În consecință, față de prevederile art. 223 alin.3 si art..411 alin.1 pct.2 Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu va împiedică judecarea cauzei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art.269 alin.2 din Codul muncii, art.208 și art.210 din Legea nr.62/2011.
Instanța, din oficiu, invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune și reține cauza pentru soluționarea acestei excepții.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 06.02.2015, sub nr._, reclamanta T. G., în contradictoriu cu pârâta L. T. Novaci, a solicitat obligarea pârâtei la calculul si plata diferențelor de drepturi neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.330/2009 cu referire la Legea nr.221/2008 pentru aprobarea O.G. nr.15/2008, pentru perioada 01.01._11, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
In motivarea cererii reclamanta a aratat ca a functionat ca profesor la L. T. Novaci, iar in perioada 2008-2009 nu a beneficiat de încadrare pe Legea 221/2008.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin O.G. nr.15/2008 aprobată cu modificări prin Legea nr.221/2008, s-a stabilit că, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic să fie de 400.00 lei. Deși Guvernul României a încercat în repetate rânduri modificarea acestei ordonanțe, aceasta a rămas aplicabilă, ca urmare a constatării de către Curtea Constituțională, prin decizii succesive, a neconstituționalității modificărilor aduse ordonanței. Aplicarea Legii nr.221/2008 în perioada 01.10.2008 – 31.12.2009 a fost confirmată și în cadrul unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.3/2011.
În luna ianuarie 2010 a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în baza căreia unitatea școlară pârâtă ar fi trebuit să stabilească salariile personalului didactic și didactic auxiliar în conformitate cu prevederile acestei noi legi de salarizare unitară, ce prevedea păstrarea salariului avut in luna decembrie 2009.
Aplicarea prevederilor mai sus menționate a fost însă blocată, prescripția dreptului la acțiune fiind întreruptă de art.5 alin.6 din O.U.G. nr.1/2010, ce prevedea că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.141/2009.
Astfel, prevederile O.U.G. nr.41/2009 si ale art. 5 alin.6 din O.U.G. nr.1/2010 trebuiau avute in vedere la calculul salariului după data de 01.01.2010, până la data de 01.01.2011, când O.U.G.- nr.1/2010 a fost abrogată prin Legea nr.284/2010.
Prevederile art.5 alin.6 din O.U.G. nr.1/2010 au fost supuse controlului de constituționalitate, prin Decizia nr.877/2011, Curtea Constituțională stabilind că:
,,În cauza de față, Curtea constată că textul legal criticat a fost abrogat prin dispozițiile art. 39 lit. x) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, și nu produce efecte juridice asemenea celor învederate Curții de către autorii excepției de neconstituționalitate. Însă această situație nu se datorează normei abrogatoare, ci faptului că, Decizia nr. 3 din 4 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2009. O atare interpretare, departe de a constitui o ingerință în sfera de competență a puterii legiuitoare, reprezintă o aplicare corectă a deciziilor Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării personalului din învățământ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 124 din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 272 din 27 aprilie 2010, Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 sau Decizia nr. 989 din 30 iunie 2009, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 531 din 31 iulie 2009).,,
În același sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr.11/2012 pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, stabilind că„(...)în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5 alin.6 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar si stabilirea salariilor acestora, precum si alte masuri in domeniul bugetar si ale art.30 din Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ, aflat in funcție la data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat in raport cu salariul de baza din luna decembrie 2009, stabilit in conformitate cu Ordonanța Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din învățământ, aprobata cu modificări prin Legea nr.221/2008.,,.
Așadar, dreptul la acțiune cu privire la aplicarea coeficientului de 1:400 lei, pentru perioada 01.01._11, s-a născut la data de 06.10.2011, când Curtea Constituțională a României a constatat că prevederile art. 5 alin.6 din O.U.G. nr.1/2010 sunt neconstituționale.
A mai arătat că, începând cu data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care a majorat salariile cu 15%, fără modificarea coeficienților de calculare a salariilor de bază. Art.1 din Legea nr.285/2010 stabilește că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, si, implicit, cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr.221/2008.
A invocat incidența în cauză a prevederilor art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, act normativ ce face parte din dreptul intern, ca urmare a ratificării Convenției de către România prin Legea nr.30/18 mai 1994, conform art.11 din Constituția României, susținând că prin neacordarea efectivă, după data de 01.01.2010, a drepturilor conferite de Legea nr.221/2008 a avut loc o încălcare a art.1 din Protocol. Neacordarea efectivă a drepturilor de natură salarială se circumscrie și încălcării art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil, în sensul consacrat în jurisprudența C.E.D.O. Refuzul de a acorda sumele de bani aferente unor drepturi prevăzute de lege constituie o încălcare a art. 1 din Protocol si art. 6 din Convenție, reprezentând privarea de un drept constituit prin lege, fără a fi îndeplinite condițiile in care este permisă o astfel de conduită a statului, prevăzute de partea a doua a art.1 din Protocolul 1 la Convenție.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1 alin.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.194 Cod de procedură civilă, art.4 si art.6 alin.6 din Codul de procedură civilă, art.219 din Codul muncii, art.28 din Legea nr.62/2011, art.21 din Decretul nr.167/10.04.1958, articolul unic din Legea 221/2008, O.G. nr.15/2008, Decizia Curții Constituționale nr.877/2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.706/06.10.2011, Decizia nr.3/04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în dosarul nr.2/2011, Decizia nr.11/08.10.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr.10/2012.
In dovedirea acțiunii, a depus la dosar, în original, adeverința nr.115/22.01.2015 eliberata de L. T. Novaci, raport per salariat, carnetul de muncă, in conformitate cu originalul, cartea de identitate . nr._.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la dezbateri.
Tribunalul, în baza art.248 alin.1 Cod de procedură civilă, se va pronunța cu precădere asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu:
Reclamanta T. G., a fost profesor în cadrul unității școlare pârâte L. T. Novaci în perioada 01.01._09, conform adeverinței nr.115/22.01.2015, solicită obligarea pârâtei la plata diferențelor de drepturi salariale eferente perioadei 01.01._11, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, republicat, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind dreptul principal se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii(art.1 alin.2 din același act normativ).
Potrivit art.166 din Codul muncii(în forma în vigoare până la data de 18 mai 2011), respectiv art.171 din Codul muncii republicat, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata drepturilor salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data de la care drepturile erau datorate.
Obligația de a plăti salariul are caracter succesiv, salariul plătindu-se în fiecare lună.
În cazul obligațiilor cu executare succesivă, pentru fiecare prestație curge o prescripție deosebită(art.12 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, republicat).
Obligația lunară de a plăti salariul cadrelor didactice este afectată de un termen suspensiv de executare. În acest caz, prescripția începe sa curgă de la data când s-a împlinit termenul de executare(art. 7 alin.3 din Decretul nr.167/1958 republicat).
Potrivit anexei la Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr.86/2005, data plății salariilor pentru angajații din cadrul Ministerului Educației Naționale si instituțiilor publice subordonate este data de 14 a lunii următoare celei pentru care se plătește salariul.
Pretențiile deduse judecății privesc perioada 01.01._11, iar acțiunea a fost introdusă la data de 06.02.2014, astfel că termenul de prescripție 3 ani, ce curge de la data când drepturile salariale erau datorate, respectiv data de 14 pentru fiecare luna în care s-a plătit succesiv salariul, s-a împlinit, fiind așadar prescris dreptul material la acțiune.
Reclamanta a susținut că termenul de prescripție s-a întrerupt ca urmare a prevederilor art.5 alin.6 din O.U.G. nr.1/2015 si a început să curgă la data de 06.10.2011, când Curtea Constituțională a constatat că prevederile art.5 alin.6 din O.U.G. nr.1/2010 sunt neconstituționale. Aceste motive nu pot fi reținute, având în vedere că nu se încadrează în cazurile de întrerupere a termenului de prescripție, prevăzute de art.16 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, republicat, iar deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, astfel cum prevede art.147 din Constituția României.
In consecință, se va admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, si se va respinge cererea, fiind prescris dreptul material la acțiune.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta T. G., C.N.P_, cu domiciliul în Localitatea Pociovaliștea, Oraș Novaci, nr.589, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul L. T. Novaci, județul Gorj, cu sediul în Novaci, județul Gorj, fiind prescris dreptul material la acțiune
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică azi, 05.05.2015, la Tribunalul Gorj.
PREȘEDINTE ASISTENTI JUDICIARI GREFIER
L.G. 20 Mai 2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2090/2015. Tribunalul GORJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
