Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1729/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1729/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 06-04-2015 în dosarul nr. 9141/95/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 1729/2015
Ședința publică de la 06 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Asistent judiciar S. C.
Asistent judiciar I. R.
Grefier Șef G. Ș.
Pe rol judecarea acțiunii formulată de reclamantul A. G., în contradictoriu cu pârâta .., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat reclamantul și avocat S. G., pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamantul s-a mai judecat cu pârâta .. Tg.J., astfel că a atașat sentința nr. 932/26.02.2015 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._, sentința nr. 5226/09.12.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr._/95/2012 și decizia nr. 584/19.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._/95/2012, după care:
Interpelate de instanță părțile au învederat că nu au obiecții cu privire la competența instanței investite cu soluționarea cauzei.
Instanța, în conformitate cu prevederile art. 131 alin.1 din Codul de procedură civilă, a procedat la verificarea competenței, stabilind că Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii, art. 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 95 din Codul de procedură civilă.
Observând referatul grefierului, precum și hotărârile atașate la dosar, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 247 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța a invocat excepția autorității de lucru judecat și a acordat cuvântul părților cu privire la această excepție.
Reclamantul a învederat că s-a mai judecat cu pârâta, însă soliciă obligarea pârâtei să-i acorde despăgubiri întrucât a pierdut cauza la Curtea de Apel C. și a rămas fără serviciu.
Reprezentantul pârâtei a solicitat admiterea excepției autorității de lucru judecat, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 04.12.2014, sub nr._, reclamantul A. G., în contradictoriu cu pârâta .., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la suma de 40.000 lei drepturi bănești.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, în perioada iulie 2011- august 2012, a lucrat ca șofer în cariera Roșiuța, pentru firma prestatoare .., pe autobasculanta ce i-a fost repartizată, iar pârâta l-a plătit cu salariul net de 600 lei, pe toata perioada iulie 2011- august 2012.
Întrucât pârâta nu i-a încheiat un contract individual de muncă în forma scrisă, în limba română, conform art. 16 din Codul muncii, punctul 1 și 2, a formulat la instanța de fond o acțiune care a fost înregistrată la data de 06.12.2012 la Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. de înregistrare_/_, care în baza probelor administrate în dosar pe parcursul judecați la instanța de fond, prin sentința nr. 5226, pronunțată la data de 09.12.2013, a admis în parte acțiunea, iar pârâta a fost obligată la încheierea unui contract de muncă pentru perioada august 2011-august 2012 și la plata către reclamant a sumei de 5134,2 lei cu titlu de despăgubiri.
S-a învederat că, în recurs, prin decizia nr. 584/2014, a fost admis recursul și a fost modificată sentința, fiind respinsă acțiunea precizată de reclamant.
A susținut reclamantul că pârâta .. nu și-a asumat obligațiile ca angajator, față de el, ca persoană fizică, care a prestat serviciu în favoarea societăți, care la rândul ei a încasat sume foarte mari de la Cariera Roșiuța, aceasta având obligația să-i încheie un contract de muncă, conform art. 16 din Codul muncii.
A mai arătat reclamantul că, în conformitate cu art. 40 alin. 1 pct. 2 lit. f din Codul muncii, angajatorul are obligația de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați.
Că, în speță, pârâta nu a făcut dovada plații impozitelor și contribuțiilor aferente salariului reclamantului în cuantum de 600 lei net, precizând că în cazul în care pârâta i-ar fi încheiat un contract de muncă și ar fi achitat contribuțiile de asigurări sociale, ar fi putut beneficia de șomaj.
Dacă pârâta și-ar fi îndeplinit obligațiile prevăzute art. 34 din Legea nr. 76 2002, care prevede dreptul la indemnizația de șomaj pentru șomerii ce au realizat un stagiu de cotizare în cuantum de 12 luni, cuantumul indemnizației de șomaj ar fi fost stabilit potrivit prevederilor art. 39 alin. 2 lit. a din Legea nr. 76/2002 și ar fi constituit 75% din valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data stabiliri acesteia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de 1 an.
Având în vedere art. 39 alin. 3 litera c din Legea 76/2002, având un stagiu de cotizare mai mare de peste 10 ani și un salariu net de 600 lei, pe care l-a primit lunar, a susținut reclamantul că putea să primească o indemnizație de șomaj în sumă de 427,85 lei lunar, pe o perioada de 12 luni, care se consideră și vechime în câmpul muncii.
Întrucât pârâta nu s-a achitat față de reclamant și față de stat ,conform articolelor menționate mai sus, a arătat reclamantul că se constituie parte civilă suma de 40.000 lei, ce reprezintă daune morale pe motivul că a pierdut un contract individual de muncă pe o perioada de 1 an de zile, conform art. 16 alin. 1 și 3, care se consideră vechime în muncă, a pierdut indemnizația de șomaj, cei 75% din salariu pe care i-a pierdut, precizând că și aceasta se consideră vechime în câmpul muncii, de 1 an de zile, în total 2 ani pe care i-a pierdut, iar pârâta a încasat sume foarte mari pe perioada cât a lucrat reclamantul și ceilalți colegi.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța trebuie să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În consecință, se va analiza cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu de către instanță, excepție care are un caracter de ordine publică .
În conformitate cu dispozițiile art. 430 din codul de procedură civilă republicat:
„(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
(3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului.
(4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.
(5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre.”
La art. 431 alin.1, cu privire l efectele lucrului judecat, se prevede că:
„(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.”
Potrivit dispozițiilor art. 432 din Codul de procedură civilă republicat, excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.
În speță, reclamantul s-a mai judecat cu pârâta pentru același obiect, în dosarul nr._/95/2010 al Tribunalului Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, soluționat prin sentința nr.5226/09.12.2013, prin care a fost admisă acțiunea ulterior precizată de reclamantul A. G. și a fost obligată pârâta .. la:
- încheierea contractului individual de muncă cu reclamantul pentru perioada august 2011-8 august 2012, cu un salariu net de 600 lei, pentru postul de conducător auto.
- virarea către stat a impozitelor si contribuțiilor aferente.
- plata către reclamant a sumei de 5134,2 lei, cu titlu de despăgubiri.
De asemenea, a fost obligată pârâta .. la plata către reclamant a sumei de 160,91 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, precum și la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei, reprezentând onorariu apărător desemnat în mod gratuit pentru reclamant.
A reținut instanța că pârâta nu a făcut dovada plății impozitelor si contribuțiilor aferente salariului reclamantului în cuantum de 600 le net.
În ceea ce privește despăgubirile în cuantum de 9000 lei, solicitate de reclamant pentru faptul că prin neîncheierea contractului individual de muncă, ar fi fost lipsit de indemnizația de șomaj (solicitare a reclamantului reținută de instanță față de sensul pe care partea a înțeles să-l atribuie termenilor folosiți în formularea cererii), instanța le-a apreciat ca fiind întemeiate în parte.
S-a reținut că, în situația in care reclamantului i s-ar fi încheiat contract de muncă, iar pârâta ar fi achitat contribuțiile de asigurări sociale, reclamantul ar fi putut beneficia de indemnizație de șomaj, îndeplinind condițiile prevăzute de art.34 din Legea nr.76/2002, care prevede dreptul la indemnizație de șomaj pentru șomerii ce au realizat un stagiu de cotizare in cuantum de 12 luni in ultimele 24 de luni, premergătoare datei înregistrării cererii. Cuantumul indemnizației de șomaj ar fi fost stabilit potrivit prevederilor art.39 alin.2 lit. a din Legea nr.76/2002, si ar fi constituit 75% din valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data stabilirii acesteia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 1 an, la care s-ar fi adăugat o suma calculată asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, prin aplicarea unei cote procentuale diferențiate in funcție de stagiul de cotizare, cotă procentuală de 7%(art. 39 alin.3 lit. c din Legea 76/2002), reclamantul având un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani, după cum rezultă din carnetul său de muncă.
S-a arătat că, stabilind salariul brut al reclamantului, având in vedere că este cunoscut salariul net al acestuia(600 lei net), reținând și deducerile pentru copii minori aflați în întreținere, rezultă cuantumul indemnizației lunare de șomaj pe care ar fi primit-o ca fiind 427,85 lei(375 lei+52,85 lei), iar pentru 12 luni reclamantul ar fi primit 5134,2 lei indemnizație de șomaj.
A reținut instanța că, este în sarcina pârâtei obligația de a răspunde pentru prejudiciul astfel cauzat reclamantului, in temeiul art.253 din Codul muncii, ce reglementează răspunderea angajatorului pentru prejudicii cauzate angajatului, din culpa sa, în legătură cu serviciul.
Sentința nr.5226/09.12.2013 a fost modificată în recurs, prin decizia nr.584/19.03.2014 a Curții de Apel C., în sensul respingerii acțiunii precizată de reclamantul A. G..
Astfel, prin acțiunea de față, reclamantul susține că în perioada iulie 2011- august 2012, a lucrat ca șofer în Cariera Roșiuța, pentru firma prestatoare .., pe autobasculanta ce i-a fost repartizată, iar pârâta l-a plătit cu salariul net de 600 lei pe toata perioada iulie 2011- august 2012 și nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de Codul muncii, respectiv obligația de a-i încheia un contract de muncă, conform art. 16 din Codul muncii, obligația prevăzută de art. 40 alin. 1 pct. 2 lit. f din Codul muncii, de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și de a reține și vira contribuțiile și impozitele datorate de salariați, obligațiile prevăzute art. 34 din Legea nr. 76/2002, care prevede dreptul la indemnizația de șomaj pentru șomeri ,ce au realizat un stagiu de cotizare în cuantum de 12 luni.
Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile față de stat și față de reclamant, se solicită de către reclamant despăgubiri în cuantum de 40.000 lei, pe motiv că a pierdut un contract individual de muncă pe o perioada de 1 an de zile, conform art. 16 alin. 1 și 3 din Codul muncii, care se consideră vechime în muncă, a pierdut indemnizația de șomaj, cei 75% din salariu pe care i-a pierdut, precizând că și aceasta se consideră vechime în câmpul muncii, de 1 an de zile, în total 2 ani pe care i-a pierdut, iar pârâta a încasat sume foarte mari pe perioada cât a lucrat reclamantul și ceilalți colegi.
Așadar, instanța reține că, atât prin acțiunea de față, cât și prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/95/2010 al Tribunalului Gorj – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul susține existența unor raporturi de muncă între el și .., solicitând obligarea acestei societăți la plata unor despăgubiri, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor în calitate de angajator.
Ori prin decizia irevocabilă, cu nr.584/19.03.2014 a Curții de Apel C., s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că nu poate exista un raport de muncă între părți în lipsa unui contract individual de muncă încheiat în formă scrisă, fiind respinsă acțiunea reclamantului.
Prin urmare, între cele două dosare există identitate de părți, obiect și cauză, astfel că este incidentă excepția autorității de lucru judecat.
Față de considerentele expuse, instanța urmează să respingă acțiunea de față, pentru autoritate de lucru judecat.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul A. G., cu CNP_ și domiciliul în . Bisericii, județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta .., cu sediul în Tg.J., .. 3, ., pentru autoritate de lucru judecat.
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 06.04.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. B. | Asistent judiciar, S. C. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier Șef, G. Ș. | ||
Red. A.B. /4 ex.
06 mai 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
