Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2152/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2152/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 992/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentinta Nr. 2152/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Asistent judiciar D. C. P.
Asistent judiciar M. Ș.
Grefier L. M. B.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta U. A., în contradictoriu cu pârâții C. T. Mătăsari și C. L. Mătăsari având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Tribunalul constată că reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
În temeiul art. 223 alin.3 si art..411 alin.1 pct.2 Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu împiedică judecarea cauzei, având în vedere cererea scrisă a reclamantei de judecare a cauzei și în lipsa părților.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011.
În temeiul art.258 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către părți, considerând-o admisibilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța o retine spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ reclamanta U. A. a chemat în judecată pârâții C. T. Mătăsari și C. L. Mătăsari solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata cheltuielilor de transport nedecontate începând cu data de 01.01.2014 precum și plata în viitor a acestor cheltuieli de transport, prevăzute de Legea 108/2007, indexarea sumelor restante cu indicele prețurilor de consum la data efectivă a plății și acordarea dobânzii legale aferente acestor sume.
În motivare, reclamanta a arătat că a funcționat ca personal didactic, în perioada solicitată la C. T. Mătăsari.
Unitatea la care își desfășoară activitatea se află în raport de subordonare față de C. L. Mătăsari – ordonator principal de credite – căruia îi revine obligația asigurării finanțării de bază și complementare a unității de învățământ menționate.
A mai susținut reclamanta că, în conformitate cu prevederile Legii 108/2007 la sfârșitul fiecărei luni de activitate s-a adresat cu cereri însoțite de documente justificative, conducerii unității, solicitând decontarea cheltuielilor de transport. Că, nu exista nicio dispoziție legală privind suspendarea sau anularea acestor drepturi.
Mai mult Legea 418/2010 precum și noua lege privind salarizarea în anul 2011 a persoanlului plătit din fondurile publice, prevăd acordarea în continuare a cheltuielilor de transport.
De asemenea, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reclamanta a depus la dosar conform cu originalul, cartea de identitate, adeverința nr.1468/23.09.2014 eliberată de unitatea școlară, biletele de transport în comun și cererile formulate de reclamant, precum și adresele de înaintare formulate de către C. T. Mătăsari, către Primăria Mătăsari.
Pârâtul C. L. Mătăsari a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal respingerea acțiunii față de C. L. Mătăsari pentru lipsă calitate procesuală pasivă și în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului L. Mătăsari, s-a arătat că în conformitate cu prevederile Legii 168/1999 conflictele de muncă ce au ca obiect drepturi patrimoniale se nasc între persoanele salariate și instituțiile în care acestea își desfășoară activitatea și cu care au contract individual de muncă. C. local, conform HG 2192/2004, precum și potrivit legilor privind aprobarea bugetului de stat, este un intermediar de distribuire a sumelor necesare achitării salariilor personalului din învățământ. Potrivit art. 167 din Legea 354/2004 pentru modificarea Legii 84/1995 „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii”. Rezultă așadar că pârâtul C. L. Mătăsari primește de la bugetul de stat fonduri pentru plata drepturilor salariale ale personalului din învățământul de stat, sume ce se eliberează în urma cererilor făcute de fiecare instituție de învățământ ce-și desfășoară activitatea în raza lor.
Mai mult, drepturile solicitate de către reclamant sunt drepturi salariale decurgând din calitatea de salariat. Debitorul obligației de plată a acestor drepturi nu poate fi decât cel în folosul căruia salariatul prestează munca sau angajatorul care l-a angajat pe salariat și cu care a încheiat un contract de muncă, contract în care este stipulată atât obligația de prestare a muncii de către salariat, cât și cea de plată a salariului de către angajator. În speță, din actele existente la dosarul cauzei nu reiese că reclamanta ar avea încheiat un contract de muncă cu consiliul local. În atare situație consiliul local nu poate fi debitorul obligației de plată a drepturilor solicitate de către reclamant.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul C. L. Mătăsari a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205- 208 cod procedură civilă.
Deși legal citată, pârâta C. T. Mătăsari nu a formulat întâmpinare.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În consecință, va analiza cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive a C. L. Mătăsari.
Reclamanta U. A., are calitate de cadru didactic în cadrul C. T. Mătăsari.
Prin acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat obligarea unității de învățământ și a Consiliului L. Mătăsari la plata cheltuielilor de transport nedecontate începând cu data de 01.01.2014 precum și plata în viitor a acestor cheltuieli de transport, prevăzute de Legea 108/2007, indexarea sumelor restante cu indicele prețurilor de consum la data efectivă a plății și acordarea dobânzii legale aferente acestor sume.
Calitatea procesuală a părților este una din condițiile de admisibilitate a acțiunii, iar calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății.
Reclamanta, în calitate de cadru didactic, a chemat in judecată pârâtul C. L. Mătăsari pentru ca acesta sa fie obligat la plata fondurilor necesare plății drepturilor solicitate.
In acest sens se retine că, în baza art.13 din O.U.G. nr.32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale. Această dispoziție legală a fost reiterată și în H.G. nr.538/2001 privind aprobarea Normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat.
De asemenea, potrivit art.16 din H.G. nr. 2192/30.11.2004 privind Normele metodologice pentru finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, finanțarea acestor unități se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată, art.167 alin.1 din Legea nr. 84/1995 prevede că unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
În conformitate cu disp. art.23 alin.1 din Legea nr.215/2001, republicată și reactualizată, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, și, în baza art.36 alin.1 din Legea nr.215/2001, consiliul local are inițiativă și hotărăște, în condițiile legii, în toate problemele de interes local, cu excepția celor care sunt date prin lege în competența altor autorități ale administrației publice locale sau centrale, iar potrivit alin. 4 lit. a al aceluiași articol, în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. 2 lit.b, consiliul local aprobă, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Prin Legea educației naționale nr.1/2011, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, respectiv 09.02.2011, s-a abrogat Legea 84/1995 .
Conform prevederilor art. 104 alin.2 din Legea educației naționale nr.1/2011, finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Așadar, consiliul local este cel în măsura sa aloce sumele necesare plății drepturilor salariale ale personalului din învățământ, deci excepția lipsei calității procesuale a Consiliului L. Mătăsari, invocată de acesta, se va respinge.
În ceea ce privește fondul cauzei, analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține că reclamanta U. A., a solicitat c/val transport pe ruta începând cu data de 01.01.2014 precum și plata în viitor a acestor cheltuieli de transport, prevăzute de Legea 108/2007, indexarea sumelor restante cu indicele prețurilor de consum la data efectivă a plății și acordarea dobânzii legale aferente acestor sume.
În conformitate cu dispozițiile legii nr.108/2007 reclamanta a adresat conducerii școlii cereri de decontare a cheltuielilor de transport, fila 7 din dosar, deoarece domiciliază într-o altă localitate decât cea în care își are sediul instituția de învățământ la care activează.
Art.104 alin.3 din legea nr.128/1997 stabilește dreptul personalului didactic din unitățile de învățământ de stat care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul de a beneficia de decontarea cheltuielilor pe mijloacele de transport în comun din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. Același text de lege stabilește posibilitatea ca, în situația în care nu există mijloace de transport în comun pe această rută (între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ) să se deconteze contravaloare a 7,5 litri benzină Premium la 100 km parcurși dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală, iar în situația în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, acestuia i se va deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun.
Aceleași dispoziții sunt menținute și în art. 276 din Legea 1/2011, intrată în vigoare la data de 09.02.2011, „Personalului didactic din unitățile de învățământ conexe, care nu dispune de locuință în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii”.
Potrivit art. 1 din Instrucțiunile 2/2011 “Personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. Decontarea sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care își asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ”.
Obligația de acordare a cheltuielilor de transport este în sarcina unității de învățământ (decontarea contravalorii călătoriei se obține prin depunerea cererilor la consiliul de administrație al unităților de învățământ, potrivit dispozițiilor art.104 alin.3 litera a din legea nr.128/1997) în considerarea calității acesteia de angajator.
În speța de față, conform actelor depuse de reclamant la dosarul cauzei, respectiv copiile cererilor pentru decontarea cheltuielilor de transport formulate de aceasta aflate la dosarul cauzei, reclamanta și-a îndeplinit obligația de a depune la unitatea de învățământ solicitarea de decontare a cheltuielilor efectuate cu transportul de la domiciliu la unitatea de învățământ unde lucrează și retur, pentru perioada ianuarie-decembrie 2014.
Referitor la acordarea dobânzii legale solicitate, se reține :Potrivit dispozițiilor art.1082 din vechiul Cod civil, debitorul este obligat la plata de daune - interese pentru neexecutarea obligației sau pentru întârzierea executării, chiar dacă nu este de rea-credință, iar, conform art.1084 din vechiul Cod civil, daunele interese trebuie să cuprindă pe lângă pierderea efectiv suferită și câștigul nerealizat.
În cazul obligațiilor care au ca obiect sume de bani, cum este cazul în speță, legea fixează drept despăgubire dobânda legală, în considerarea faptului că lipsa de folosință a sumei de bani datorată de debitor provoacă creditorului un prejudiciu care este egal cu dobânda legală.
Prin urmare, în acord și cu prevederile art.1088 din vechiul Cod civil, reclamanta este îndreptățit la daune interese sub forma dobânzii legale, fără punerea în întârziere a debitorului.
În același sens sunt și prevederile art.1531 din Codul civil din 2009:
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul executării
(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit.
De asemenea, conform art.1535 din Codul civil din 2009, se poate solicita de către creditor daune moratorii de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, dispoziția aplicându-se atât profesioniștilor, cât și celorlalte subiecte de drept civil.
De altfel, prin Decizia nr.2/2014, Înalta Curte de Casație si Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, si a stabilit că: “În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin. (2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
S-a reținut că, atâta timp cât repararea integrala a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperita doar pierderea efectiva, în temeiul art.1 alin.(3) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009, iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului Cât privește existenta unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, s-a apreciat că aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar. Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține că Ordonanța de urgenta a Guvernului nr.71/2009 reprezintă un caz fortuit care sa răstoarne prezumția relativa de culpa a debitorului in executarea obligației, întrucât acestui element ii lipsesc doua caracteristici esențiale, si anume: natura imprevizibila a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului, care nu poate fi acceptata prin raportare la conduita așteptata a debitorului care trebuia sa se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cat debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art.44 alin.(1) din Constituție, „creanțele asupra statului sunt garantate” si faptul ca măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț.
Astfel, reclamantaui i se cuvine acordarea dobânzii legale aceasta este scadentă de la data pronunțării sentinței, iar conform art.274 din Codul muncii, hotărârile pronunțate în fond în materi a dreptului muncii sunt executorii de drept. Prin urmare, văzând și solicitarea reclamantaui de acordare a dobânzii până la data plătii efective a drepturilor salariale datorate, se va acorda începând cu data pronunțării titlului executoriu (05.03.2015) si până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Va respinge acțiunea privind decontarea transportului pentru viitor având în vedere faptul că decontarea transpotrului, așa cum prevede textul de lege, este condiționată de formularea de către reclamant a unei cereri de decontare transport, cerere însoțită de bonuri justificative. Ori în această situație, instanța nu poate dispune plata acestor drepturi pentru viitor.
Astfel, având în vedere actele depuse la dosarul cauzei și văzând dispozițiile Legii 128/1997, Legii 1/2011 și Instrucțiunilor 2/2011 va fi admisă acțiunea formulată de reclamanta U. A., va fi obligat pârâtul C. T. Mătăsari să achite reclamantei contravaloarea transportului pe ruta Tg-J.-Rovinari, respectiv c-val.abonamentului lunar pentru mijloacele de transport în comun, tur și retur, aferent perioadei ianuarie-decembrie 2014, corespunzător activității desfășurate de reclamant pe perioada menționată, sumă ce urmează a fi actualizată la data plății efective.Va fi obligat pârâtul C. T. Mătăsari să achite reclamantei dobânda legală aferentă acestor drepturi începând cu data pronunțării titlului executoriu, până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale. Va fi obligat pârâtul C. L. Mătăsari să aloce sumele necesare achitării acestor drepturi bănești. Va respinge acțiunea privind decontarea transportului pentru viitor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta C. L. Mătăsari.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta U. A.-CNP_ cu domiciliul în Tg-J., ..2, județ Gorj, în contradictoriu cu C. T. Mătăsari, cu sediul în Mătăsari, ., județ Gorj și C. L. Mătăsari, cu sediul în Mătăsari, județul Gorj.
Obligă pârâtul C. T. Mătăsari să achite reclamantei contravaloarea transportului pe ruta Tg-J.-Rovinari, respectiv c-val.abonamentului lunar pentru mijloacele de transport în comun, tur și retur, aferent perioadei ianuarie-decembrie 2014, corespunzător activității desfășurate de reclamant pe perioada menționată, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei dobânda legală aferentă sumelor datorate începând cu data pronunțării titlului executoriu si până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.
Obligă C. L. Mătăsari să aloce fondurile necesare acestor plăți.
Respinge acțiunea privind acordarea cheltuielilor de transport pentru viitor.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 07.05.2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, L. T. | Asistent judiciar, D. C. P. | Asistent judiciar, M. Ș. |
Grefier, L. M. B. |
M.Ș. 12 Mai 2015/Ex.5/TL
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
