Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2694/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2694/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 858/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 2694/2015
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Asistent judiciar S. C.
Asistent judiciar I. R.
Grefier N. R.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ, în numele membrului de sindicat D. C., în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. I. și C. L. I., având ca obiect drepturi bănești plata dobânzii legale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că, deși a fost citată cu mențiunea de a se prezenta la termenul de judecată pentru a semna cererea de chemare în judecată, reclamanta nu și-a îndeplinit această obligație, după care:
Față de prevederile art. 196 din Codul de procedură civilă, instanța, din oficiu, a invocat excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată și a reținut cauza spre soluționare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 11.02.2015, sub nr._, reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ, în numele membrului de sindicat D. C., a chemat în judecată pârâții ȘCOALA G. I. și C. L. I., solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru drepturile bănești cuvenite conform sentințelor nr.3252/30.05.2013, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ și nr.4230/25.10.2010, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._ , pe ultimii 3 ani anteriori introducerii prezentei cereri de chemare în judecată și până la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentințele de mai sus pârâții au fost obligați să plătească membrului de sindicat diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008 în perioada 01.10._09, respectiv a Legii nr.330/2009, sume actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății .
A precizat reclamanta că, deși sentințele mai sus menționate sunt irevocabile, nici până în prezent membrul de sindicat nu a beneficiat de plata drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată, fiind evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat, prin faptul că a fost lipsit de folosul sumelor de bani cuvenite, în plus, față de prejudiciul creat inițial în patrimoniul personal prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 și prin Legea nr. 330/2009.
S-a învederat faptul că, în conformitate cu dispozițiile art.166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată (fost art.161 alin. 4), „întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.", iar potrivit art.161 (fost art. 156), „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor". De asemenea, s-a învederat că același act normativ prevedea la art.278 alin. 1 (fost art. 295 alin.1) următoarele: „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile."
S-a apreciat că și în privința daunelor interese datorate de unitate pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil și anume:
Art.1088 din Codul civil, promulgat la data de 04 decembrie 1864 și pus în aplicare la 1 decembrie 1865, cu modificările și completările ulterioare, prevede: „ La obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele – interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară, de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Aceste daune – interese se cuvin să facă ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă: nu sunt debite decât în ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.”
Noul Cod Civil, adoptat prin Legea nr. 287/2009, cu modificările și completările ulterioare stipulează că:
Art.1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului
pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării)
obligației.
Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care
acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama de reducerea unor cheltuieli
sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligației.
(3) Creditorul are dreptul și la repararea prejudiciului nepatrimonial.
Art. 1535 (1) în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Dacă înainte de scadență debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență. Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligației.
S-a mai învederat instanței incidența în speță a dispozițiilor art. 1 din O.G. 2/2009 și art.2 din Ordonanța Guvernului nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora: „În cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."
S-a arătat că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.
A susținut reclamanta că reactualizarea sumelor datorate potrivit indicelui de inflație concomitent cu acordarea dobânzii legale nu conduce la o dublă acoperire a prejudiciului cauzat prin neplata la timp a drepturilor salariale datorate de pârâți, deoarece fiecare din cele două modalități de acoperire a prejudiciului are o finalitate distinctă – daunele interese moratorii(dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, în timp ce reactualizarea cu indicele de inflație nu urmărește dobândirea unor sume în plus, ci aceeași valoare, calculată la momentul plății efective, menită să acopere scăderea puterii de cumpărare a salariatului.
De asemenea, reclamantul a invocat prevederile deciziei nr.2/2014, pronunțată de Î.C.C.J. în dosarul nr.21/2013, în soluționarea recursului în interesul legii.
În drept, reclamanta a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.194 coroborate cu dispozițiile art.148 alin.1 teza a II-a din Noul Cod de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare, art.156 din Codul muncii (161 din Codul muncii republicat ), art. 161 alin.4 din Codul muncii (166 alin.4 din Codul muncii republicat), art. 268 din Codul muncii și art.278 alin. 1 din Codul muncii (art.295 alin.1 din Codul muncii republicat), art. 2 din O.G. 9/2000, art.2 din OG nr. 13/2011, art. 1088 Cod civil, art. 1530 și următoarele din Noul cod civil și decizia I.C.C.J. pronunțată în interesul legii, cu nr.2/2014.
În conformitate cu prevederile art. 196 alin.1 din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă.
În speță, deși s-a acordat un termen de judecată, în vederea complinirii lipsei semnăturii și, în acest sens, reclamanta a fost citată cu mențiunea de a se prezenta la termenul de judecată pentru a semna cererea de chemare în judecată, nu a fost îndeplinită această obligație.
În consecință, instanța urmează să admită excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu și să constate nulă cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu.
În baza art. 196 din Codul de procedură civilă, constată nulă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT GORJ, cu sediul în municipiul Tg-J., ., județul Gorj, C.U.I._, în numele membrului de sindicat D. C., având CNP_, cu domiciliul în municipiul C., ..5, ., ., județul D., în contradictoriu cu pârâții ȘCOALA G. I. și C. L. I., ambii cu sediul în ..
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj. Pronunțată în ședința publică din 08 Iunie 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. B. | Asistent judiciar, S. C. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier, N. R. |
Red. A.B./ 5 ex.
30 Iunie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
