Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1339/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1339/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 412/95/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 1339/2015
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Asistent judiciar S. C.
Asistent judiciar I. R.
Grefier Șef G. Ș.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamantul F. C.-M., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. P. S.R.L., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că reclamantul a înaintat la dosar concluzii scrise, după care:
Constatând încheiată cercetarea procesului, instanța a reținut cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, sub nr._, reclamantul F. C.-M., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. P. S.R.L., a solicitat instanței, ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor drepturi:
- sporul de noapte pentru orele lucrate în timpul nopții, în perioada 27.11._14;
- plata sporului pentru munca prestată sâmbăta, duminica și în toate celelalte sărbători legale din timpul anului, plus plata acestor zile lucrate în plus;
- sporul în procent de 75% pentru orele lucrate peste program;
De asemenea, reclamantul a solicitat ca toate sumele de bani pe care pârâta va fi obligată să i le plătească, să fie actualizate cu rata inflației de la data la care erau datorate până la data achitării efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a angajat la S.C. C. P. S.R.L. C. la data de 27.11.2011 și a desfășurat activitatea la Obiectivul Hurezani, jud. Gorj, având ca sarcini de serviciu activitatea de control și pază la unitățile OMV Petrom S.A. de pe raza comunelor Hurezani, Logrești, L. și Berlești.
În toată perioada cât a fost angajat a desfășurat activitatea numai la obiectivul Hurezani, județul Gorj și niciodată nu a primit sporul de vechime la care era îndreptățit, spor pentru munca desfășurată în timpul nopții și nici pentru activitatea desfășurată în zilele de sâmbătă, duminică și în celelalte sărbători legale (Paști, C., An Nou, Zi Națională, 1 Mai, etc.).
A menționat reclamantul că a desfășurat activitate non - stop, practic fără repaus, fără zile libere, ziua și noaptea, dar a fost plătit numai cu salariul de încadrare pentru 168 de ore lunar, după cum rezultă din fluturașii de salariu.
S-a învederat că, potrivit contractului individual de muncă pe care reclamantul l-a încheiat cu pârâta, durata timpului de lucru este de 8 ore/zi, respectiv 40 de ore/săptămână, iar orele suplimentare în afara programului de lucru sau în zilele în care nu se lucrează, ori în zilele de sărbători legale se compensează cu ore libere sau se plătesc cu un spor la salariu, conform contractului colectiv de muncă aplicabil sau Legii nr. 53/2003 - Codul muncii.
A susținut reclamantul că niciodată nu a beneficiat de timp liber pentru orele lucrate peste program, în zilele în care nu se lucrează sau pentru lucru la sărbătorile legale și nici de plata vreunui spor pentru munca prestată peste program sau în zilele de repaus și în sărbătorile legale.
Referitor la munca prestată în timpul nopții, reclamantul a precizat că pârâta era obligată să-i acorde un spor de 25% din salariul de bază, potrivit art. 126 al. 1 lit. b din Codul muncii, iar pentru munca prestată în zilele nelucrătoare (sâmbăta, duminica) și în zilele de sărbătoare legală, pârâta este obligată să plătească această muncă plus un spor de cel puțin 100% din salariul de bază (art. 142 al.2 din Codul muncii).
Având în vedere că pentru desfășurarea activității conform sarcinilor de serviciu stabilite de pârâtă, a fost obligat să se deplaseze la obiectivele din raza de activitate cu autoturismul proprietate personală, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata taxelor legale pentru autoturism, a contravalorii inspecțiilor tehnice, reparațiilor etc., întrucât pârâta nu i-a pus la dispoziție mijloc de transport pentru deplasările în teren.
Pârâta S.C. C. P. S.R.L. a formulat întâmpinare în cauză, prin care , în temeiul art.205 alin.2 lit. b Cod de procedură civilă, a solicitat să se constate că cererea de chemare în judecată este nulă, deoarece nu cuprinde obiectul cererii cu care reclamantul înțelege să investească instanța, invocând în acest sens prevederile art. .194 lit. c Cod procedură civilă, potrivit căruia este obligatoriu ca cererea de chemare în judecată să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.
A susținut pârâta că în cauză sunt incidente prevederile Codului muncii, dar numai în ceea ce privește sarcina probei - care revine subscrisei, în calitate de pârâtă, însă nu și în ceea ce privește cuantificarea și justificarea pretențiilor reclamantului, cu atât mai puțin indicarea înscrisurilor care ar sta la baza pretențiilor sale.
De asemenea,în temeiul art.205 alin.2 lit. b Cod procedură civilă, pârâta a solicitat să fie respinsă acțiunea ca inadmisibilă în ceea ce privește:
- solicitarea reclamantului privind drepturile salariale care i s-ar cuveni în perioada 30.06._14, învederând că de la data de 30.06.2013 reclamantul nu mai este salariat al C. P. S.R.L., astfel că nu a mai desfășurat activitate în această calitate și nu a mai beneficiat de nici un drept salarial față de societatea noastră;
- solicitarea reclamantului privind obligarea C. P. S.R.L. la plata contravalorii cheltuielilor pe care le-ar fi suportat ca urmare a faptului că s-ar fi deplasat în interes de serviciu cu autoturismul proprietatea sa, deoarece societatea nu i-a pus la dispoziție un mijloc de transport pentru aceste deplasări.
În acest sens, s-a arătat că pretențiile nu reprezintă drepturi salariale, de natură a face obiectul unui litigiu de muncă, deoarece activitatea desfășurată de reclamant nu a implicat niciodată deplasări în interesul subscrisei, nu a existat niciodată un temei în baza căruia C. P. S.R.L. să-și asume o astfel de obligație corelativă dreptului la despăgubire pretins de reclamant.
În temeiul art.205 al.2 lit. c și lit. d Cod de procedură civilă, pârâta a solicitat să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
A solicitat pârâta să se constate că tocmai fluturașul de salariu pe care l-a depus reclamantul este de natură a demonstra netemeinicia pretențiilor sale, respectiv fluturașul de salariu aferent lunii aprilie 2013, în baza căruia a încasat salariul aferent unui număr de 252 ore lucrate, i s-a acordat și sporul de noapte și sporul pentru orele ; lucrate în zilele de sâmbătă și duminică.
Prin urmare, s-a arătat că însuși reclamantul susține prezumția că toate drepturile salariale care i s-au cuvenit pentru activitatea desfășurată ca salariat al C. P. S.R.L. au fost achitate integral, conform orelor lucrate efectiv de acesta, iar reclamantul și-a valorificat pe deplin toate drepturile de care a beneficiat conform legislației muncii.
De asemenea, pârâta consideră nu numai neîntemeiată, dar și neserioasă susținerea reclamantului, în sensul că ar fi desfășurat activitate non-stop, în zilele libere, ziua și noaptea, context în care, dacă această situație de fapt ar fi fost reală, reclamantul și-ar fi solicitat toate drepturile salariale anterior încetării raporturilor sale de muncă derulate cu C. P. S.R.L. și/sau ar fi sesizat organele de control competente în timpul în care ar fi funcționat într-un regim inuman, non-stop.
A mai susținut pârâta că reclamantul încearcă să-și valorifice drepturi care nu i se cuvin, demersul său fiind unul de rea-credință.
În baza art. 248 alin. 1 din codul de procedură civilă republicat, instanța a analizat cu precădere, la termenul de judecată 12.05.2014, excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată invocată de pârâta S.C. C. P. S.R.L. prin întâmpinare.
A reținut instanța că este neîntemeiată excepția de nulitate a cererii de chemare în judecată și a respins această excepție, întrucât obiectul acțiunii este precizat în conformitate cu dispozițiile art. 194 din Codul de procedură civilă republicat.
În ceea ce privește valoarea pretențiilor, instanța a reținut că este determinabilă, fiind menționate elementele necesare pentru determinarea și calcularea acestora, precum și faptul că dispozițiile acestui articol trebuie interpretat în coroborare cu dispozițiile Codului muncii, inclusiv cu dispozițiile art.272 din Codul muncii republicat (art.287 din Codul muncii), conform căruia sarcina probei revine angajatorului.
În speță valoarea obiectului cererii nu constituie un criteriu de determinare a competenței instanței și nici a taxei judiciare de timbru, cererea fiind scutită de taxă judiciară de timbru. Prin urmare, neprecizarea valorii drepturilor salariale solicitate nu atrage nulitatea cererii de chemare în judecată.
Cu privire la susținerile reprezentantului pârâtei în sensul că se impune precizarea perioadei pentru care reclamantul solicită drepturile bănești, instanța a reținut că din cererea de chemare în judecată rezultă perioada pentru care se solicită drepturile bănești, respectiv 27.11._14 .
În probatoriu a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu expertiza tehnică de specialitate contabilă.
Raportul de expertiză a fost întocmit de către expert Gîlmă E., fiind depus la dosar, împreună cu înscrisurile anexe, la filele 148-186. De asemenea, față de obiecțiunile formulate de către părți și în urma constatărilor instanței efectuate în ședința publică din 15.12.2014, expertul a întocmit o completare la raportul de expertiză, depusă la filele 195-196 din dosar.
Analizând probele administrate în cauză, în raport de dispozițiile legale aplicabile, tribunalul constată și reține următoarele:
Prin acțiunea de față, reclamantul solicită acordarea drepturilor salariale cuvenite pe perioada 27.11._14, respectiv sporul de noapte pentru orele lucrate în timpul nopții, sporul pentru munca prestată sâmbăta, duminica și în toate celelalte sărbători legale din timpul anului, plus plata acestor zile lucrate în plus și sporul în procent de 75% pentru orele lucrate peste program. Totodată, se solicită să fie actualizate cu rata inflației de la data la care erau datorate până la data achitării efective.
Deși în cuprinsul cererii de chemare în judecată a menționat că pentru desfășurarea activității conform sarcinilor de serviciu, a fost obligat să se deplaseze la obiectivele din raza de activitate cu autoturismul proprietate personală, fapt pentru care solicită obligarea pârâtei la plata taxelor legale pentru autoturism, a contravalorii inspecțiilor tehnice, reparațiilor, întrucât nu i-a pus la dispoziție mijloc de transport pentru deplasările în teren, reclamantul nu a formulat probe cu privire la aceste cheltuieli și nici nu a mai susținut aceste pretenții, solicitând, conform precizărilor formulate prin concluziile scrise (fila 216 din dosar), obligarea pârâtei la plata sumelor stabilite prin raportul de expertiză.
Instanța reține că reclamantul a fost angajat în cadrul S.C. C. P. S.R.L. în funcția de paznic, în baza contractului individual de muncă nr.R2125/19.07.2011, până la data de 30.06.2013, dată începând cu care i-a încetat contractul individual de muncă, în baza deciziei nr. R 1958/28.06.2013 depusă la dosar de către pârâtă în cursul judecății (fila 36 ) .
În conformitate cu prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Conform prevederilor art. art. 120 alin.1 din Codul muncii republicat, munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru săptămânal prevăzută la art. 112 din Codul muncii republicat, este considerată muncă suplimentară.
Potrivit prevederilor art. art. 123 alin.1 din Codul Muncii republicat, în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. 1 din Codul muncii republicat în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia .
La alin.2 din același articol se prevede că sporul pentru munca suplimentară acordat în condițiile prevăzute la alin.1, se stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau după caz, în cadrul contractului individual de muncă ,însă nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Pentru munca de noapte, respectiv munca prestată între orele 22.00 – 6.00, conform prevederilor art. 126 lit. a și b din Codul Muncii republicat, salariații beneficiază fie de program de lucru redus cu 1 oră față de durata normală a unei zile de muncă, pentru zilele în care se efectuează cel puțin 3 ore de muncă pe noapte, cu condiția ca acest lucru să nu ducă la scăderea salariului de bază, fie de un spor pentru munca prestată în timpul nopții de minim 25% din salariul de bază dacă timpul astfel lucrat reprezintă cel puțin 3 ore de noapte din timpul normal de lucru.
În baza art. 137 alin.1 din Codul Muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica . În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă potrivit prevederilor art. 137 alin. 2 și 3 din Codul Muncii republicat, iar în situațiile de excepție, în care zilele de repaus săptămânal sunt acordate cumulat, după o perioadă de activitate continuă ce nu poate depăși 14 zile calendaristice, salariații au dreptul la dublul compensațiilor, conform prevederilor art. 137 alin.4 și 5 din Codul Muncii republicat.
Pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, conform prevederilor art.142 alin.1 și 2 din Codul Muncii republicat, salariaților care lucrează la unitățile și în locurile de muncă prevăzute la art.140 și 141 din Codul Muncii republicat, li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile, iar în cazul în care din motive justificate nu se acordă zile libere, salariații beneficiază de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
În speță, prin raportul de expertiză, cu completarea ulterioară, s-a constatat că în perioada noiembrie 2011 – iunie 2013 reclamantul a efectuat 791 ore suplimentare, 1528 ore de noapte, 132 ore în zilele de sărbători legale și 1161 ore în zilele de sâmbătă și duminică.
În urma centralizării statelor de plată s-a stabilit de către expert o diferență de drepturi salariale în cuantum de 3975 lei neachitată reclamantului pe această perioadă, care a fost indexată cu indicele prețurilor de consum, rezultând suma totală netă de 4107,62 lei.
Față de considerentele expuse, instanța urmează să admită în parte acțiunea și să oblige pârâta să plătească reclamantului suma netă de 4107 lei, reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite pentru perioada noiembrie 2011 – iunie 2013, ce au fost actualizate cu indicele de inflație prin raportul de expertiză întocmit în cauză, suma urmând să fie actualizată în continuare cu indicele de inflație până la data plății efective, pentru a se acoperi astfel prejudiciul cauzat ca urmare a devalorizării monedei naționale prin inflație.
Instanța va respinge pretențiile solicitate pentru perioada 01.07._14, întrucât reclamantul nu a mai lucrat în această perioadă la societatea pârâtă, fiindu-i încetat contractul individual de muncă în baza deciziei nr. R 1958/28.06.2013.
În baza art. 453 din Codul de procedură republicat, instanța va obliga pârâta, aflată în culpă procesuală, să plătească reclamantului suma de 1142,40 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, onorariu și cheltuieli expert, conform chitanțelor depuse la filele 28, 194 și 212 din dosar.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul F. C.-M., CNP_, domiciliat în Tg.J., ., nr. 5, ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. P. S.R.L, cu sediul în C., .. 10, județul D..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma netă de 4107 lei, reprezentând diferențe de drepturi salariale cuvenite pentru perioada noiembrie 2011 – iunie 2013, ce au fost actualizate cu indicele de inflație prin raportul de expertiză întocmit în cauză, suma urmând să fie actualizată în continuare cu indicele de inflație până la data plății efective.
Respinge pretențiile solicitate pentru perioada 01.07._14.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1142,40 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Sentință executorie de drept.
Cu apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 16.03.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. B. | Asistent judiciar, S. C. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier Șef, G. Ș. | ||
Red. A.B. /4 ex.
16 aprilie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 939/2015. Tribunalul GORJ → |
|---|
