Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1359/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1359/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 1359/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 1359/2015
Ședința publică de la 16 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Asistent judiciar S. C.
Asistent judiciar I. R.
Grefier Șef G. Ș.
Pe rol fiind judecarea acțiunii formulată de reclamanta F. A., în contradictoriu cu pârâta GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR. 8 TG.J., având ca obiect drepturi bănești - diferențe drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamanta a solicitat judecata în lipsă.
În conformitate cu prevederile art. 131 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța a procedat la verificarea competenței, stabilind că Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale este competentă general, material și teritorial să judece pricina de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii, art. 208, 210 din Legea nr. 62/2011 și art. 95 din codul de procedură civilă .
Din oficiu, instanța invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune și reține cauza spre soluționare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Gorj la data de 18.12.2014, sub nr._ reclamanta F. A., în contradictoriu cu pârâta GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR. 8 TG.J., a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la calculul si plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.330/2009 cu referire la Legea nr.221/2008, pentru aprobarea O.G. nr.15/2008, pentru perioada 01.01._11, sume care să fie actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 30.01.2008, Guvernul României a aprobat OG nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr.82/02.02.2008, iar OG 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr.221/27.10.2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 pentru salariile personalului didactic și didactic auxiliar la 400.00 lei, pentru perioada 01.10-31.12.2008 și care reprezintă valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
S-a mai arătat că aplicabilitatea Legii nr. 221/2008 pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2009 a fost confirmată în cadrul unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3/2011.
Începând cu luna ianuarie 2010, a intrat în vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar pârâta ar fi trebuit să stabilească salariile personalului didactic și didactic auxiliar în conformitate cu prevederile acestei noi legi de salarizare unitară .
A susținut reclamanta că aplicarea prevederilor legale precizate mai sus a fost practic blocată, iar prescripția dreptului la acțiune a fost întreruptă de art.5 alin.6 din O.U.G. 1/2010.
Consideră reclamanta că dreptul la acțiune cu privire la aplicarea coeficientului 1 - 400, 00, privind salarizarea personalului didactic pentru perioada 01.01._11 s-a născut la data de 06.10.2011, când Curtea Constituțională a constatat că prevederile art.5 alin.6 din O.U.G. 1/2010 sunt neconstituționale, astfel că termenul de prescripție începe să curgă de la data de 06.10.2011.
Reclamanta a mai învederat că s-a statuat și prin decizia nr. 11/2012, pronunțată de I.C.C.J., în soluționarea recursului în interesul legii, faptul că pentru perioada 01.01._10 salariul trebuia calculat și plătit cu respectarea majorării prevăzute în Legea nr. 221/2008.
De asemenea, s-a arătat că începând cu data de 01.01.2011 au intrat în vigoare prevederile Legii nr.285/2010, care la art. 1 din Legea nr.285/2010 stabilește că salarizarea în anul 2011 pornește de la salariile de referință stabilite în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr.330/2009, și implicit, cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr.221/2008.
S-a invocat incidența în cauză a prevederilor art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a prevederilor art.11 și 20 din Constituția României și s-a apreciat că neacordarea drepturilor de natură salarială prevăzute de lege se circumscrie și încălcării art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului art. art. 194 din Noul Cod de procedură civilă, art.4 și 6 alin.6 din Noul Cod Civil, 219 din Codul muncii, art. 28 din Legea 62/2011,art.21 din Decretul nr.167/1958, articolul unic din Legea nr.221//2008, OG nr. 15/2008, decizia nr.877/2011 a Curții Constituționale,deciziile în interesul legii nr. 3/2011 și nr. 11/2012 pronunțate de I.C.C.J.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar copia cărții de identitate, copia sentinței nr.975/19.04.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Gorj – Secția C.M.A.S., adeverința nr.2487/10.12.2014 eliberată de unitatea de învățământ și copia adresei nr.318/07.11.2013 emisă de U.S.L.I. Gorj.
Deși a fost legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.
În conformitate cu prevederile art. 248 alin.1 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției de prescripție a dreptului material la acțiune pentru perioada în litigiu, invocată din oficiu.
În conformitate cu prevederile art. 283 alin 1 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii ( art. 268 alin. 1 din Codul muncii republicat):
“(1) Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancționare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator;
d) pe toată durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
(2) În toate situațiile, altele decât cele prevăzute la alin. (1), termenul este de 3 ani de la data nașterii dreptului.”
În speță, acțiunea are ca obiect plata unor drepturi de natură salarială, astfel că este aplicabil termenul de prescripție de 3 ani prevăzut la alin.1 lit. c.
Data la care erau datorate drepturile salariale reclamantei este data la care angajatorul avea obligația de a plăti salariul angajatului.
Conform Ordinului nr.86/2005, pentru reglementarea datei plății salariilor la instituțiile publice, emis de Ministerul Finanțelor Publice, plata salariilor în cazul instituțiilor subordonate Ministerului Educației și Cercetării, în prezent Ministerul Educației Naționale, se face în data de 14 a fiecărei luni. Aceeași dată este prevăzută și în Ordinul nr.1719/2011 de modificare a anexei la Ordinul 86/2005.
Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 18.12.2014, instanța reține că este incidentă în cauză excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la perioada în litigiu, respectiv 01.10._11.
Este neîntemeiată susținerea reclamantei, în sensul că dreptul la acțiune cu privire la aplicarea coeficientului 1 - 400, 00, privind salarizarea personalului didactic pentru perioada 01.01._11 s-a născut la data de 06.10.2011, când Curtea Constituțională a constatat că prevederile art.5 alin.6 din O.U.G. 1/2010 sunt neconstituționale, întrucât deciziile Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, așa cum rezultă din art.147 din Constituția României și art.31 din Legea nr.47/1992.
Față de considerentele expuse, acțiunea urmează a fi respinsă, ca fiind prescrisă.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu prezenta hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta F. A., având CNP_ și domiciliul în Tg.J., ., nr. 14, ., ., județul Gorj, în contradictoriu cu pârâta GRĂDINIȚA CU P. PRELUNGIT NR. 8 TG.J., cu sediul în Tg.J., ., județul Gorj, ca fiind prescrisă.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 16.03. 2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, A. B. | Asistent judiciar, S. C. | Asistent judiciar, I. R. |
Grefier Șef, G. Ș. | ||
Red. A.B./4 ex.
16 aprilie 2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
