Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1890/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1890/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 4018/95/2014
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 1890/2015
Ședința publică din 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. C.
Asistent judiciar O. F. P.
Asistent judiciar M. Ș.
Grefier N. R.
Pe rol se află judecarea cererii formulată de reclamantul L. G. în contradictoriu cu pârâta . și Poduri Gorj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat P. V. cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei și consilier juridic Ț. I. R. pentru pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că s-a acordat termen pentru ca părțile prin reprezentanții lor legali să observe concluziile raportului de expertiză, după care,
Constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, potrivit art. 392 C.pr.civ., declară deschise dezbaterile asupra fondului și acordă cuvântul parților în ordinea și în condițiile prevăzute la art. 216 C.pr.civ..
Avocat P. V. pentru reclamant având cuvântul a solicitata admiterea acțiunii așa cum a fost precizată și obligarea pârâtei la plata sumei de 1882 lei reprezentând orele suplimentare efectuate peste program. Totodată a solicitat acordarea celor două salarii de bază, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și onorariu expert. Având în vedere înscrisurile depuse la dosar și în ceea ce privește prima drumarului a solicitat acordarea acesteia având în vedere și dispozițiile art. 14 din CEDO.
Consilier juridic Ț. I. R. pentru pârâtă a solicitat respingerea acțiunii. A arătat că reclamantul a fost în concediu medical, motiv pentru care nu i-a mai fost acordată prima drumarului, iar în ceea ce privește prima pentru pensionare a arătat că aceasta se acorda doar în situația unei pensionări definitive.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față.
Prin cererea formulată la data de 11.06.2014 și înregistrată pe rolul Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale din cadrul Tribunalului Gorj, reclamantul L. G. a chemat în judecată pârâta Societatea Comercială Întreprinderea D. și Poduri Gorj, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii a 370 de ore, reprezentând: 200 ore lucrate peste programul normal de lucru în anul 2012 și17 zile lucrate în ziua de sâmbătă, anul 2012. Totodată a solicitat obligarea pârâtei și la plata primei pentru ziua drumarului pe anul 2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că a fost angajat ca șofer la Societatea Comercială Întreprinderea D. și Poduri Gorj de la data de 23.09.2010, până la data de 30.05.2013, când a fost pensionat pe caz de boală.
Că, până în luna mai, inclusiv, a anului 2012 a avut program normal de lucru de 8 ore, iar începând cu luna iunie, a aceluiași an și până la 31 octombrie, anul 2012 a lucrat 10 ore zilnic, fără a fi însă și plătit.
În vederea rezolvării pe cale amiabilă a litigiului s-a adresat pârâtei cu cererea înregistrată la aceasta sub numărul 4158/30.05.2013, la care nu a primit nici un răspuns.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu martori și dacă va fi cazul si cu o expertiză contabilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. din Codul muncii.
În susținere a depus cererea în dublu exemplar, unul pentru
instanță, iar celălalt pentru a fi comunicat pârâtei, la care anexat următoarele acte: C. carte de identitate; Extras S. de plată, anul 2012; Cererea nr. 4158/30.05.2013; 4.Decizianr._/21.06.2013.
A arătat reclamantul că întrucât dovada faptului că a prestat ore peste programul normal de lucru rezultă din foile de transport, iar acestea sunt deținute de pârâtă, în conformitate cu prevederile art. 293 din Codul de proc.civ. a solicitat ca acestea să fie depuse la dosarul cauzei de către pârâtă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 29.09.2014, pârâta .. Gorj SA a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată, motivat de faptul că au fost îndeplinite în mod corespunzător obligațiile prevăzute de contractul individual de munca și de Codul muncii referitoare la plata drepturilor cuvenite salariaților ..
Pe fondul cauzei s-a precizat faptul că reclamantul a avut contract individual de muncă încheiat cu unitatea pârâtă, începând cu data de 23.09.2010 până la data de 31.05.2013, având un program de lucru de 8 ore, program care, potrivit art.12, pc. 2),3), Contractului colectiv de muncă și art. 6, 2, c) Regulamentului intern și în conformitate cu Codul muncii, poate fi prelungit în funcție de necesitățile și fondul de lucru impus de lucrările în care este angajată unitatea.
Conform foilor de parcurs existente în evidența pârâtei, reclamantul a lucrat în următoarele zilele de sâmbătă: 09.06.2012;18.08.2012; 25.08.2012; 01.09.2012; 15.09.2012; 22.09.2012; 06.10.2012; 13.10.2012; 27.10.2012, nefiind completate ora de sosire și de plecare în rubrica destinată în acest scop din foaia de parcurs, excepție făcând zilele de 15.09.2012 și 22.09.2012, în care reclamantul a făcut aceste precizări în foaia de parcurs.
S-a susținut prin întâmpinare că, potrivit Fișei Postului deserventul automobilului, la sosirea din cursă, predă șefului direct Foaia de parcurs completată corespunzător, însoțită de diagramele tahograf, în consecință era obligația pârâtului de a-și complete ora de sosire și de plecare și de a-și justifica astfel orele lucrate în zilele de sâmbătă.
De altfel, potrivit art. 16 din Contractului colectiv de muncă, orele suplimentare se compensează cu ore libere sau plătite în următoarele 60 de zile, reclamantul nu a solicitat în perioada determinată, de 60 de zile, ca orele să-i fie plătite sau compensate.
De asemenea, compensarea prin libere plătite nu a fost posibilă, susține pârâta, deoarece reclamantul a beneficiat de concediu de odihnă în perioada 04.12._12, concediu de odihnă fiind întrerupt în data de 05.12.2012 întrucât reclamantul a intrat în concediu medical până la data de 31.05.2013, dată la care acesta s-a pensionat.
În perioada iunie-octombrie 2012, reclamantul a avut un program de lucru normal, de 8 ore pe zi și nu 10 ore, așa cum acesta precizează,orele lucrate reieșind din pontajele pe lunile menționate și din înscrisurile depuse la dosar de reclamant (fluturașii de salariu).
În ceea ce privește prima de vacanță, atât în art.73, Contractul colectiv de munca cât și în Contractual individual de muncă încheiat la nivelul societății nu se prevede obligația pârâtei de a acorda primă de vacanță, acesta fiind acordată în funcție de posibilitățile financiare ale unității.
Prima de vacantă se acordă în condițiile menționate anterior, daca persoana în cauză mai este angajat al unității pârâte, astfel că la data 12.08.2013 la care s-a acordat prima de vacanță pe 2013 contractul de muncă al reclamantului încetase încă din data de 31.05.2013, iar prima s-a acordat pentru luna iulie.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe art.115 și următoarele Cod Procedură civilă, Codul Muncii, pe prevederile Contractului Colectiv de Muncă și Contractului Individual de Muncă.
În apărare a arătat pârâta că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și de orice alt mijloc de probă admis de instanță.
Au fost anexate întâmpinării în copii xerox certificate cu originalul pentru conformitate, foile de parcurs, foaie colectivă de prezență.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat în cauză și depus la dosar la data de 17.10.2014, reclamantul a solicitat respingerea întâmpinării și admiterea cererii așa cum a fost formulată pentru următoarele motive:
Așa cum însăși pârâta recunoaște în întâmpinarea depusă, a lucrat cele 17 zile în ziua de Sâmbătă a anului 2012, însă susținerea acesteia că nu a solicitat plata acestora sau compensarea nu poate fi primită, deoarece potrivit art. 39, alin. 1 lit. a) din Codul muncii salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă. Deci, atâta timp cât a prestat munca trebuia să fie plătit dublu fără nicio altă formalitate, potrivit art. 123 alin. 2 din Codul muncii și art. 137 alin. 5 din același cod.
Totodată a susținut reclamantul că nu poate fi primită nici susținerea că era obligația sa de a completa foaia de parcurs cu ora de plecare și ora de sosire, întrucât angajatorul este cel care are obligația de a ține evidența orelor de muncă prestate de fiecare salariat, conform art. 119 din Codul muncii, iar dacă nu va produce probe în acest sens, va propune martori în acest sens.
În concluzie a arătat reclamantul că este îndreptățit și la plata primei de vacantă, aferentă perioadei lucrate pentru că „ în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii” potrivit art. 5 alin 1 din Codul Muncii.
A solicitat astfel admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin cererea modificatoare formulată în cauză, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei și la acordarea indemnizației egale cu un salariu de bază avut în luna pensionării, din fondul de salarii de premiere de 10%, potrivit art. 71, alin. 2 din Contractul colectiv de muncă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 4, lit. capitolul M. Drepturi și obligații generale ale părților, din contractul colectiv de muncă (fila 8); potrivit cărora (Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: a) să acorde salariatului, toate drepturile ce decurg din contractele individuale, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din lege".
Prin notele de ședință formulate în cauză de către pârâtă și depuse la dosar în ședință publică, cu privire la expertiza efectuată în cauză de către doamna expert B. L., având ca obiective drepturile salariale ale reclamantului, s-a arătat că obiectivul nr. 1 referitor la orele lucrate suplimentare efectuate in perioada iunie - octombrie 2012 de către angajatul L. G., trebuie să se observe faptul că expertul a intuit programul de lucru (așa cum rezultă din Raportul de expertiză la obiectivul nr. l, pagina 3. paragraful 4 "expertul a stabilit că este posibil următorul program de muncă") al angajatului L. G., acesta fiind în medie de 9 ore, fără a avea documente din care să rezulte clar și fără echivoc acest fapt.
Pe documentul Foaie de parcurs din data 15.09.2012 este consemnată ora de plecare 7,30 și de sosire ora 16,00 și pe Foaie de parcurs din 22.09.2012 este consemnată ora de plecare 7,30 și s-a întors la 16,00.
Din aceste consemnări rezultă ca timpul de lucru a fost de 8, 30 iar trebuie avută în vedere și pauza de masă și să se scadă din timpul efectiv lucrat, conform programului de muncă anul 2012 stabilit prin Nota de servici 5898/05.09.2012 ca fiind între ora 12,00-13,00 în baza art.7. pc.6 lit. b) din Regulamentul intern, documente anexate la obiecțiunile raportului de expertiză.
Deoarece expertul și-a depășit competența făcând aprecieri și bazându-și concluziile pe presupuneri fără a putea documenta programul stabilit cu înscrierile de pe fiecare foaie de parcurs (obligația de completare a orelor revenindu-i deserventului), consideră că, concluzia formulată la obiectivul nr. 1 și implicit la obiectivul nr. 3 ( valoarea orelor suplimentare), nu este
conforma cu realitatea nu poate elucida neclaritățile solicitate, deci nu este precisă și fară echivoc calculul fiind unul eronat bazat pe presupuneri.
S-a susținut că aceleași erori prin presupunere se observă și în cadrul concluziilor formulate la obiectivul nr. 3 referitoare la orele lucrate sâmbăta unde ora de plecare 7,30 și ora de sosire 16,00 este consemnată pe foile de parcurs din data de 02.10.2012, 03.10.2012, 04.10.2012, 05.10.2012, (18.10.2012, 09.10.2012, celelalte foi neavând înregistrată ora de sosire sau plecare. Și în această situație nu s-a avut în vedere de expertul contabil pauza de masă prevăzută de Regulamentul intern și înscrisă în Nota de serviciu din 2012, iar calculul programului de lucru a fost același pentru toate foile chiar dacă nu au avut înscrise ora plecării și ora sosirii.
În cadrul Standardul profesional nr.35(ghidul experților contabili pentru realizarea expertizelor), Norma 3531 Redactarea Rapotului de expertiză contabilă, la punctul 3531.2 Capitolul II, Desfășurarea expertizei contabile se precizează că acesta "trebuie să se încheie cu (concluzia (răspunsul) expertului contabil, care trebuie să fie precis, concis și fără echivoc", or expertul contabil nu poate formula un răspuns de această manieră bazându-si concluziile pe presupuneri punând sub semnul întrebării aceste caracteristici obligatorii ale concluziilor
formulate de expert.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că Raportul de expertiză contabilă este un mijloc de probă, instanța încercând să se lămurească cu privire la obiectivele supuse expertizei, deci raportul de expertiză trebuie și să fie util în soluționarea cauzei, astfel că de concluziile acestuia poate să depindă soluționarea cauzei, de aceea este imperativ necesar ca, concluziile formulate de expert să reprezinte realitatea fără echivoc și să poată fi justificate de documentele anexate pe care s-a bazat expertiza,deci probate nu bazate pe presupuneri.
Prin notele de ședință formulate cu privire la obiectivul nr. 5, dacă s-au acordat prima de vacanță și prima de ziua drumarului în anii 2012, 2013, referitor la prima de vacanță, expertul a opinat că nu s-a acordat acest drept, și stabilește și suma ce i se cuvenea angajatului (deși nu era stabilită în obiective) și omite a preciza că pe întreg anul 2013 până la pensionare în luna iunie, salariatul L. G. a figurat în concediu medical neputând beneficia din acest motiv de această primă de vacanță.
S-a concluzionat că datorită erorilor strecurate de către expert în raportul de expertiză se solicită completarea Raportului de expertiză prin: a. calcularea programului de lucru la orele efectiv înscrise (nu bănuite sau posibile) pe foile de parcurs; b. luarea în calcul a pauzei de masă prevăzută de angajator și stabilită prin Nota de serviciu.
Cererea de completare a raportului de expertiză a fost încuviințată, astfel că în ședința publică din data de 20.04.2015, expertul desemnat în cauză a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor invocate de către reclamantă, a actelor și lucrărilor dosarului precum și a textelor de lege incidente în cauză, instanța constată că acțiunea de față este fondată în parte și urmează a o admite în parte, pentru cele ce se succed:
În fapt, prin cererea precizată, ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul, în calitatea sa de angajat al pârâtei . și Poduri Gorj, a solicitat obligarea pârâtei la plata contravalorii a 370 de ore, reprezentând: 200 ore lucrate peste programul normal de lucru în anul 2012 și 17 zile lucrate în ziua de sâmbătă, anul 2012. Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata primei pentru ziua drumarului pe anul 2013 precum și acordarea indemnizației egale cu un salariu de bază avut în luna pensionării, din fondul de salarii de premiere de 10%, potrivit art. 71, alin. 2 din Contractul colectiv de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În conformitate cu prevederile art.40 alin.2 lit.c din Codul muncii, angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Având în vedere obiectivele stabilite de către instanță, în baza actelor existente la dosar, respectiv foile de parcurs, foile de pontaj, statele de plată, contractul individual de muncă nr.4657/22.05.2012, contractul colectiv de muncă valabil pe perioada 2010-2012, expertul contabil desemnat în cauză, a întocmit raportul de expertiză, stabilind că reclamantul a prestat activitate peste programul normal de lucru de luni până vineri un număr de 73 de ore suplimentare, fără a beneficia de toate drepturile bănești cuvenite pentru activitatea prestată.
În ceea ce privește regimul juridic al muncii suplimentare, prevederile art.120 din Codul muncii republicat(art.117 din Codul muncii în forma în vigoare până la data de 18 mai 2011), definesc munca suplimentara ca fiind munca prestată în afara duratei normale a timpului de lucru, prevăzute de art.112 din Codul muncii republicat(art.109 din Codul muncii anterior republicării), care este de 40 de ore pe săptămână.
De asemenea, conform art.123 din Codul muncii republicat( art.120 alin.1 Codul muncii anterior republicării), în cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art.122 alin.1 din Codul muncii republicat(art.119 alin.1 Codul muncii in forma anterioară republicării), în următoarele 30 de zile, respectiv 60 de zile, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
La alin.2 al acelorași articole se prevede că sporul pentru munca suplimentară se stabilește prin negociere în cadrul contractului colectiv de muncă sau în cadrul contractului individual de muncă, însă nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Dispozițiile art.16 alin.3 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, înregistrat la I.T.M. Gorj sub nr. 8714 în data de 03.11.2010 prevăd că ,,pentru orele suplimentare și pentru orele lucrate în zilele libere și în zilele de sărbători legale, ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite, se acordă un spor de 100% din salariul de bază”.
Prin urmare, pentru munca suplimentară reclamantul era îndreptățit la compensare prin ore libere plătite, iar în situația in care nu i se acordau orele libere plătite, munca suplimentară trebuia plătită, conform contractului colectiv de muncă, prin adăugarea unui spor la salariu de 100%, corespunzător duratei acesteia.
În speță, în urma expertizei judiciare în specialitatea contabilitate, fundamentată pe probele de la dosar, s-a constatat că, în mod repetat, reclamantul a prestat ore suplimentare, pentru care nu i s-au acordat în mod corespunzător ore libere plătite sau drepturile bănești corespunzătoare, expertul stabilind drepturile bănești cuvenite reclamantului cu luarea in calcul a unui spor de 100%, stabilit in temeiul art.16 alin.3 din contractul colectiv de muncă .
În ceea ce privește munca prestată în zilele de sâmbătă si duminică, în baza art.137 din Codul muncii republicat, salariații beneficiază de repaus săptămânal de 2 zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În situația în care cele 2 zile de repaus se acordă în alte zile, salariații beneficiază de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă, conform prevederilor art.137 alin.2 si 3 din Codul muncii republicat.
În speță, în contractul colectiv de muncă înregistrat la data de 03.11.2010 nu a fost prevăzut nici un spor pentru munca prestată în zilele de sâmbătă și duminică.
Însă, așa cum s-a menționat, față de prevederile Codului muncii, în situația în care repausul săptămânal nu poate fi acordat în zilele de sâmbătă si duminică datorită specificului activității unității, salariatul va beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă.
Așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză, pârâta nu a evidențiat în statele de plată și nu a calculat drepturi pentru munca prestată de reclamant în zilele de sâmbătă astfel încât, având în vedere dispozițiile art.137 alin 2 și 3 din codul muncii precum și art.16 alin.3 din CCM valabil pe perioada 2010/2011 aplicabil și în 2012, contravaloarea orelor lucrate în zilele de sâmbătă de către reclamant a fost calculată de expert cu salariul tarifar orar, la care s-a adăugat sporul de 100% rezultând că pentru cele 134 de ore reclamantul ar fi primit o sumă de 1134 lei brut, respectiv 793 lei net.
Referitor la prima de ziua drumarului se reține că reclamantul nu putea beneficia de o astfel de primă pentru anul 2013 în condițiile în care, la data acestui eveniment (20.07.2013), el nu mai avea calitatea de angajat al pârâtei, deci nu mai era salariatul acesteia, fiind pensionat din 01.06 2013.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de reclamant, depus la dosar în data de 17.10.2014,(fila 43), reclamantul și-a completat acțiunea în sensul că este îndreptățit și la plata primei de vacanță aferente perioadei lucrate motivând că, ,,în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii”, conform art. 5 alin.1 din Codul muncii.
Pârâta nu a contestat acordarea acestui drept însă a susținut că, atât în art.73, Contractul colectiv de munca cât și în Contractual individual de muncă încheiat la nivelul societății nu se prevede obligația pârâtei de a acorda primă de vacanță, aceasta fiind acordată în funcție de posibilitățile financiare ale unității.
Potrivit art.65 alin.1 lit. b din CCM nr.8714/03.11.2010 pe perioada 2010/2011 aplicabil și în 2012 în cadrul .. Gorj SA, salariații beneficiază de o primă de vacanță în sumă de un salariu brut (inclusiv sporul de vechime) dar nu mai puțin de 50% din salariul mediu brut pe unitate realizat în anul precedent.
Prin adresa nr._/02.12.2014 pârâta .. Gorj SA a precizat că pentru anul 2013 drepturile bănești ale reclamantului se regăsesc pe fluturașul lunii Mai 2013.
Ori, verificând drepturile acordate reclamantului, aferente lunii Mai 2013, expertul concluzionează că acestea sunt în sumă de 932 lei și reprezintă contravaloarea a 21 zile CO și 717 lei ,,alte drepturi”.Cât privește rubrica ,, primă de vacanță”, aici se regăsește cifra zero și ca atare nu se poate presupune că rubrica ,,alte drepturi” ar cuprinde de fapt și prima de vacanță cuvenită reclamantului pentru anul 2013.
D. urmare, s-a procedat la calcularea primei de vacanță ce i s-ar fi cuvenit reclamantului pentru anul 2013, aceasta fiind în sumă de 937 lei (750+25%) brut, respectiv 657 lei net.
Așadar, la stabilirea cuantumului total al drepturilor cuvenite reclamantului, instanța va avea în vedere sumele calculate de expertul contabil desemnat în cauză, conform obiectivelor raportului de expertiză, sume care au fost calculate la valoarea totală netă de 1882 lei.
Față de cele mai sus reținute, se va admite în parte acțiunea promovată de reclamant, urmând a fi obligată pârâta să plătească reclamantului suma totală netă de 1882 lei reprezentând drepturile salariale cuvenite reclamantului și neachitate în perioada 01.06._12 din care suma de 432 lei reprezentând drepturi salariale pentru ore suplimentare; suma de 793 lei reprezentând drepturi salariale pentru ore prestate sâmbăta și duminica și 657 lei reprezentând prima de vacanță. De asemenea, va fi obligată pârâta la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată către reclamant, constând în onorariu expert 450 lei, și onorariu apărător, 450 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul L. G., având CNP_, cu domiciliul în comuna V., ., în contradictoriu cu pârâta Societatea Comercială Întreprinderea D. și Poduri Gorj cu sediul social în Tg – J., .. 42, jud. Gorj, J_ .
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma totală netă de 1882 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate în perioada 01.06._12 din care suma de 432 lei reprezentând drepturi salariale pentru ore suplimentare; suma de 793 lei reprezentând drepturi salariale pentru ore prestate sâmbăta și duminica și 657 lei reprezentând prima de vacanță.
Obligă pârâta la plata sumei de 900 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.04.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte, D. C. | Asistent judiciar, O. F. P. | Asistent judiciar, M. Ș. |
Grefier, N. R. |
Red CD/tehn EB
19.05. 2015/4 ex
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
