Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4765/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4765/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 4765/2015
Cod Operator 2443
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 4765
Ședința publică de la 23 noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Asistent judiciar D. C.
Asistent judiciar F. I. L.
Grefier M. E.
Pe rol fiind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul T. N. în contradictoriu cu pârâtul C. T. Mătăsari, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul constată că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În consecință, față de prevederile art.223 alin.3 și art.411 alin.1 pct.2 Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu va împiedica judecarea cauzei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art.131 alin.1 Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art.269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art.208 si 210 din Legea nr.62/2011.
În baza art.258 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o admisibilă si concludenta pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat si probe de administrat, constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Gorj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul T. N. a chemat în judecată pârâtul C. T. Mătăsari pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011 și încontinuare, până la includerea acestuiaînsalariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit art.25 din Legea cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.330/2009:
,, (1) Pentru activitatea desfășurată personalul bugetar beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.,,
De asemenea, s- a mai aratat ca Legea nr.330/05.11.2009 a intrat în vigoare la data de 01.01.2010 și a fost abrogată prin art.39 lit.w din Legea nr.284/28.12.2010, publicată în Monitorul Oficial nr.877/28.12.2010, care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
Din cuprinsul art.25 din Legea nr.330/2009 rezultă în mod indubitabil faptul că dreptul la premiul anual este un drept de natură salarială care se acordă „pentru activitatea desfășurată", proporțional cu perioada lucrată în anul 2010, singurele situații în care acesta poate fi redus sau nu se acordă sunt prevăzute de alin.3 al art.25, fiind acelea în care salariatul a desfășurat activități profesionale necorespunzătoare sau a fost sancționat disciplinar, situații în in care ea nu se află.
Totodată, potrivit art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.878/28.12.2010 „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Insă, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat în anul 2010, chiar dacă plata era amânata până în luna ianuarie 2011, iar Legea nr.284/2010, ce a abrogat posibilitatea acordării lui, a intrat în vigoare ulterior perioadei pentru care acest premiu se acordă în anul 2010. Faptul că dispozițiile art.25 din Legea nr.330/2009 au fost abrogate prin Legea nr.284/2010 nu este de natură să înlăture dreptul la plata premiului anual aferent anului 2010, întrucât, până la momentul abrogării, respectiv data de 01.01.2011, prevederile art.25 din Legea nr.330/2009 au fost în vigoare și trebuie să își producă efectele juridice.
Mai mult, premiul anual se acordă pentru activitatea deja desfășurată, astfel încât, întrucât activitatea aferentă anului 2010 s-a încheiat la data de 31.12.2010, iar Legea nr.284/2010 a intrat în vigoare la data de 01.01.2011, dreptul la acordarea premiului anual este un drept câștigat, care recompensează activitatea prestată în anul 2010, indiferent de data la care acest premiu urmează a fi plătit.
A mai menționat că, la data intrării în vigoare a Legilor nr.284/2010 și nr.285/2010 era beneficiarul unui drept actual (în sensul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale) și cu o bază legală (Legea nr.330/2009), astfel încât intră sub sfera de protecție a art.1 alin.1 din Primul Protocol adițional la Convenție, și, deși ca salariat era titularul dreptului la primirea premiului, la sfârșitul anului 2010 plata acestuia nu a mai operat, deoarece prin art.8 din Legea nr.285/2010 s-a prevăzut exprescă „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”. Astfel, in baza art.20 din Constitutie, art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului trebuie sa se aplice cu prioritate.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 25 din Legea nr.330/2009, Legea nr.284/2010, art.8 din Legea nr.285/2010, art.15 alin.2, 20,41,44,124,125 din Constitutia României, art.1 din primul protocol adiționl Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, legea nr.47/1992, Decizia nr.2/2014 a Înaltei Curți deCasațieși Justiție.
Reclamantul a depus la dosar: adeverinta nr.4500/01.08.2015 si copia cartii sale de identitate.
Deși legal citat, pârâtul nu au formulat întâmpinare si nu s-a prezentat la dezbateri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul, in calitate de profesor la C. T. Mătăsari, solicită acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011 și încontinuare, până la includerea acestuiaînsalariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
Potrivit art.25 din Legea nr.330/2009:
“(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul “.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din Legea nr.284/2010, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi(01.01.2011), drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului prevăzut la alin.1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege, iar, prin art.39 lit. w, de la data intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată Legea cadru nr.330/2009, cu modificările ulterioare.
Pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată Legea nr.285/2010, în vigoare începând cu data de 31.12.2010, care în art.8 prevede că: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi”.
Pe cale de consecință, beneficiul acordat de art.25 din legea nr.330/2009 a fost suprimat prin Legea nr.284/2010 (ca urmare a abrogării legii care îl prevedea) și art.8 din Legea nr.285/2010 (care a specificat expres că nu se mai acordă), astfel încât, începând cu anul 2010, acest premiu anual nu se mai acordă personalului bugetar, printre care se numără și personalul didactic din învățământul preuniversitar.
În ceea ce privește încălcarea principiului neretroactivității legii civile, invocată de reclamant, instanța reține că, potrivit prevederilor art.25 alin.4 din Legea nr.330/2009, „plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul “.
Se constată, astfel, că dreptul reclamantului de a încasa premiul anual aferent anului 2010 nu se putea naște înainte de 01.01.2011, dată la care era în vigoare Legea nr.284/2010 care, prin art.39 lit.w a abrogat în integralitate Legea nr.330/2009, inclusiv art.25 care prevedea acordarea premiului anual, precum și Legea nr. 285/2010, care la art. 8 prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011.
Același raționament al legii aplicabile dreptului salarial solicitat ca fiind legea în vigoare la data plății a fost reținut și în cuprinsul Deciziei nr.20/17.10.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, în care s-a stabilit că diminuarea indemnizației de concediu pentru personalul didactic operează pentru partea din concediu efectuată după data de 03.07.2010, când a intrat în vigoare Legea nr.118/2010, și nu se aplică pentru plata acestei indemnizații legea în vigoare la momentul începerii efectuării concediului de odihnă.
Reclamantul a mai invocat încălcarea prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca urmare a neacordării premiului anual aferent anului 2010.
Potrivit art.1 din Protocolul nr.1 la C.E.D.O., orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. La alin.2 al aceluiași articol se prevede că dispozițiile alin.1 nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor și altor contribuții, sau a amenzilor.
În mod constant, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că nu reprezintă o încălcare a art.1 alin.1 din Protocol diminuarea salariului lunar al personalului bugetar printr-un act adoptat de parlament.
Astfel, prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 6 decembrie 2011 în cauzele F. M. împotriva României (cererea nr._/11) și A. G. S. împotriva României (cererea nr._/11), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că România nu a încălcat dispozițiile articolului 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție, sub aspectul reducerii cu 25% a salariilor ca urmare a aplicării Legii nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare și, deci, cu atât mai puțin se poate aprecia că suprimarea premiului anual (care reprezintă un beneficiu, o gratificație acordată de către angajator salariatului, peste salariul lunar) ar reprezenta o încălcare a art.1 alin.1 din Protocol.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma Convenției, de a stabili politica economică și socială a țării (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Marii Britanii).
Cu privire la „speranța legitimă”, s-a reținut de Curtea Europeană că există un „bun”, în sensul primei reguli a art.1 din Protocolul nr.a1 la Convenție, atunci când în favoarea particularilor a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunțată în Cauza M. contra României) sau atunci când, din cauza frecventelor modificări legislative, în special prin intervenția Guvernului prin ordonanțe succesive, s-a căutat să se contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la anumite politici ale statului (Hotărârea nr. 7 din 21 iulie 2005, pronunțată în Cauza S. și alții împotriva României; Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza P. împotriva României; Hotărârea din 20 iulie 2006, pronunțată în Cauza R. împotriva României). Aceste condiții nu sunt îndeplinite în speță.
Totodată, instanța reține că prevederile Legilor nr. 284/2010 și 285/2010 nu aduc atingere principiilor fundamentale consacrate prin Convenție, întrucât dispozițiile legale privind premiul anual sunt aplicate în mod nediscriminatoriu, fiind incidente tuturor categoriilor de personal bugetar.
Prin urmare, pentru considerentele mai sus expuse, se va respinge acțiunea de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul T. N., CNP_, cu domiciliul în comuna Drăgotești, ., județul Gorj, in contradictoriu cu paratul C. T. Mătăsari, cu sediul în Mătăsari, ., județul Gorj.
Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 23.11.2015, la Tribunalul Gorj.
Președinte,
C. D.
Asistent judiciar, Asistent judiciar,
D. C. F. I. L.
Grefier,
M. E.
Red. C.D.
Thred M.E.
4 exp.
02.12.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
