Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2955/2015. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2955/2015 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 2375/95/2015
Dosar nr._
Cod operator 2443/2442
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 2955/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. M.
Asistent judiciar N. M.
Asistent judiciar R. N.
Grefier N. R.
Pe rol judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâta L. T. ,,C. B.”, având ca obiect drepturi bănești - includere premiu anual.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință.
Tribunalul constată că reclamantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În consecință, în temeiul art.223 alin.3 si art.411 alin.1 pct.2 din noul Cod de procedura civilă, lipsa părților legal citate nu va împiedica judecarea cauzei.
Fiind primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, instanța procedează la verificarea competenței, potrivit dispozițiilor art. 131 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, și apreciază că este competentă general, material și teritorial să judece cauza de față, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin.1 și 2 din Codul muncii și art. 208 si 210 din Legea nr. 62/2011.
În temeiul art.258 alin.1 din noul Cod procedură civilă raportat la art.255 alin.1 din noul Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o admisibila si concludenta pentru soluționarea cauzei.
Din oficiu, instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în privința pretențiilor aferente perioadei ianuarie 2011 – august 2011 și nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, a constatat cauza în stare de judecată și a reținut-o spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._, reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâții L. T. ,,C. B.”, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar începând cu data de 01.01.2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective.
În fapt, s-a precizat de către reclamantă că acest drept a fost prevăzut de legislația in vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat in mod retroactiv. In acest sens, înalta Curte de Casație si Justiție in soluționarea unui recurs in interesul legii a statuat ca dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea cadru nr 330/2009, ci reprezintă in continuare, o creanța lichida si exigibilă a angajatului asupra angajatorului sau, modificata fiind, in concret, numai de modalitatea de acordare si anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător a cuantumului salariului, soldei/ indemnizației de bază.
Reclamantul a precizat că raportat la această concluzie, se reține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009 începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, aceeași instanță a stipulat în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011 rezultă ea urmare a includerii premiului anual din 2010 in salariul/solda/indemnizația de baza, este acordată și in continuare.
Curtea Constituțională, prin aceasta interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității in care subzistă dreptul de creanță al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat in forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedete nu se poate analiza includerea premiului - în majorările salariale prev. de art.1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului in forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesiva.
S-a menționat că interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natura a îndreptății introducerea in salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens testul Legii Dr. 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
Mai mult decât atât, s-a precizat că prin dispozitivul deciziei nr. 21/2013 care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salariat, ci "Stabilește că, in interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătii din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătii din fonduri publice a fost inclus in majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivii dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusa vechii reglementări”.
Astfel, prin art. 25 din Legea nr.330/2009, s-a prevăzut acordarea acestui drept avându-se în vedere următoarele:
(I). Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz, realizate in anul în care se face premierea.
(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada in care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de baza brute lunare realizate în perioada in care a desfășurat activitate.
(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă in cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4)Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Dispozițiile sus arătate au fost abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată in Monitorul Oficial nr. 877 din 28 decembrie 2010. ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011.
De asemenea, prin art. 8 din Legea 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 (in vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului, din sectorul bugetar.
S-a menționat că prin art. 1 din Codul civil este consacrat, in concordanță cu prevederea înscrisa la art. 15 alin.2 din Constituție principiul neretroactivității legilor.
Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai după promulgare și după aducerea ei la cunoștință prin publicare in Monitorul Oficial al României ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară in mod explicit sau implicit.
D. consecință, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privite ia anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
Norma neretroactivității înscrisa în art. 1 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele.
De asemenea, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României, intitulat "Tratatele internaționale privind drepturile omului", dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretare și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Concluziile Comisiei Europene au fost ca: Dreptul primar al uniunii si dispozițiile art. 15 din Directiva consiliului nr 2000/43/CE cu privire la punerea in aplicarea egalității de tratament intre persoane indiferent de originea rasială sau etnica si ale art. 17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general in favoarea egalității de tratament in ceea ce privește încadrarea in munca ocuparea forței de munca trebuie interpretate in sensul ca se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale sa înlăture aplicarea unor dispoziții interne care le considera contrare dreptului Uniunii.
În drept,cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 25 din Legea nr 330/2009, Legea nr. 7010, art. 1 din Codul Civil, art. 15 alin 2, 20, 41, 44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional Convenția europeana pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr_/CE de creare a unui cadru general in favoarea egalității de tratament in ceea ce privește încadrarea în munca si ocuparea forței de munca, Legea nr. 992, Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție.
Pârâții nu au formulat întâmpinare în prezenta cauză, deși cererea de chemare în judecată le-a fost comunicată.
Față de prevederile art.248 cod procedură civilă instanța va analiza cu precădere excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată din oficiu de instanță. Se reține astfel că potrivit art. 268 alin. 1 lit c din codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:
c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În speță, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 si in continuare, acțiunea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 08.04.2015. Conform prevederilor art. 2512 din codul civil (1) Prescripția poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință.(2) Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Prin urmare, începând cu data intrării în vigoare a noului cod civil prescripția dreptului material la acțiune nu mai poate fi invocată din oficiu de către instanță cu excepția situațiilor în care aceasta a început să curgă anterior acestei date. În cazul de față termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă începând cu data de 01.01.2011, raportat la data introducerii acțiunii. Având în vedere însă faptul că partea interesată nu a înțeles să invoce excepția prescripției în condițiile art.2512 cod civil, aceasta poate fi invocată de instanță doar pentru perioada anterioară intrării în vigoare a noului cod civil.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește pretențiile aferente perioadei 09.04.2012-in continuare, analizând cererea reclamantului în raport de prevederile legale aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamantul P. G. este angajat ca profesor în cadrul Liceului T. C. B.- Baia de A. începând cu anul 2011 până la data de 31.08.2013, astfel cum rezultă din adeverința nr.917 din 30.03.2015 emisă de această unitate de învățământ(fila 6 din dosar).
Obiectul prezentei cauze îl constituie acordarea diferențelor de salariu reprezentând includerea premiului anual aferent anului 2010 în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, sume actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective, precum si la plata dobânzii legale aferente acestor sume, începând cu 01.01.2011, analiza în fond privind însă pretențiile aferente perioadei aprilie 2012-în continuare, ca urmare a admiterii excepției prescripției pentru perioada anterioară.
Se reține astfel că acordarea premiului anual aferent anului 2010 pentru personalul bugetar a fost reglementată prin art.25 din Legea nr.330/2009, după cum urmează:
,,(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz, realizate în anul în care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada in care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.,,
Salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a fost reglementată de Legea nr.284/2010 și Legea nr.285/2010.
Prin art.39 lit.w din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art.46) au fost abrogate în mod expres prevederile art. 25 din Legea nr.330/2009 ce prevedeau acordarea premiului anual pentru anul 2010.
La art.1 alin.2 din Legea nr.284/2010 s-a menționat că începând cu data intrării in vigoare a prezentei legi drepturile salariale din sectorul bugetar plătit din bugetul consolidat al statului sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de prezenta lege.
La art. 8 din Legea nr.285/2010 s-a prevăzut că premiul anual pentru anul 2010 nu se acordă începând cu 01.01.2011, acesta urmând a fi avut în vedere la majorările salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Majorarea salariilor bugetarilor pentru anul 2011 a fost stabilită prin art.1 din Legea nr.285/2010, care prevedea că se majorează cu 15% cuantumul brut al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, față de luna octombrie 2010, ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
Prin Decizia nr.115 din 09 februarie 2012 Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 din Legea nr.285/2010, reținând, pe de o parte, că premiul anual este un drept salarial suplimentar, și nu un drept fundamental consacrat și garantat de Constituție, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public, sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Curtea a constatat că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
Totodată, Curtea a reținut că premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul că Legea-cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.762 din 9 noiembrie 2009, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public, și constituie un "bun" în sensul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar dispozițiile de lege criticate prevăd în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întrutotul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Prin Decizia în interesul legii nr.21/18.11.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.37 din 16 ianuarie 2014, s-a stabilit că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
În motivarea deciziei s-a arătat că modificarea sau suprimarea pentru viitor a unui premiu nu afectează dreptul fundamental al salariatului de a primi contraprestație pentru munca depusă și că se impune interpretarea dată de Curtea Constituțională referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea-cadru nr.330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului.
S-a mai reținut că premiul anual nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art.25 din Legea-cadru nr.330/2009, dată fiind modificarea legislativă, iar orice analiză a includerii premiului în majorările salariale prevăzute de art.1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională. S-a mai arătat că prin modificarea formei de executare a obligației de plată a premiului anual, legiuitorul a acționat în limitele marjei de intervenție, recunoscută în domeniul politicii salariale, neexistând o încălcare a dreptului de proprietate privată al personalului plătit din fonduri publice asupra acestei creanțe de natură salarială.
În concluzie, a reținut Înalta Curte, dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Această decizie are caracter obligatoriu pentru instanțele de judecată, potrivit dispozițiilor art.517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, atât cu privire la dispozitiv, cât și cu privire la considerentele avute în vedere de I.C.C.J., acestea din urmă configurând soluția juridică adoptată.
Așadar, legiuitorul a stabilit în mod expres că în anul 2011 nu se mai acordă premiul anual, fondurile aferente acestui premiu fiind redistribuite în vederea majorării salariilor de 15% prevăzută pentru întreg personalul bugetar în anul 2011.
Ca atare, sumele destinate plății premiului anual au fost acordate personalului bugetar, sub forma majorărilor salariale aplicate la salariile de bază în anul 2011, în cuantum de 15%, conform art.1 din Legea nr.285/2010.
Salarizarea personalului bugetar în anul 2012 a fost reglementată prin Legea nr.283/2011 prin care a fost aprobată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
În art.1 din acest act normativ se prevede că „în anul 2012, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. În anul 2012, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”.
În art.7 alin.2 din Legea 283/2011 se prevede că „ în anul 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”.
Din interpretarea dispozițiilor enunțate din Legea nr.283/2011 rezultă că urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul /solda/ indemnizația de bază, acesta este acordat și în continuare, întrucât de la data de 01.01.2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin decizia nr.115/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 230/05.04.2012.
Cât privește salarizarea personalului din sectorul bugetar în anul 2013, a fost reglementată prin O.U.G. nr.84/2012, iar în art.1 s-a prevăzut că „în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art.1 și art. 3 - 5 din O.U.G. nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012”.
Prin O.U.G. nr.19/2012 s-au aprobat unele măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, iar la art.1 alin. 1 s-a prevăzut: „Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.”
Prin urmare și în anul 2013 s-a menținut în plată, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012, cuantumul brut al salariilor de bază /soldelor/indemnizațiilor de încadrare acordate personalului bugetar, ce a fost majorat în baza O.U.G. nr.10/2012.
De asemenea, în art.9 din O.U.G. nr. 84/2012 se prevede că dispozițiile art. II din O.U.G. nr. 80/2010 aprobată cu completări și modificări prin Legea nr.283/2011, se aplică în mod corespunzător și în anul 2013. În raport de această dispoziție se constată că se menține prevederea referitoare la neacordarea premiilor de către autoritățile și instituțiile publice și în anul 2013 - art.7 alin.2 din art. II din Legea 283/2011.
În ceea ce privește salarizarea personalului bugetar pe anul 2014, se constată că a fost reglementată prin O.U.G. nr. 103/2013.
În art.1 alin.1 din această ordonanță se prevede că „în anul 2014, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții..”
În art.9 alin.2 din O.U.G . nr.103/2013 se prevede că „în anul 2014, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”.
Prin O.U.G. nr. 83/2014 a fost reglementată salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
În art.1 alin.1 și 2 din această ordonanță s-a prevăzut că „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
Reclamantul, angajat al Liceului T. C. B., făcând parte din personal bugetar, a beneficiat de prevederile art.1 din Legea nr.285/2010, prin majorările salariale din anul 2011, beneficiind de drepturi salariale în același cuantum cu cel acordat pentru funcții similare din instituția în care aceasta este încadrat, în conformitate cu art.2 din Legea nr.285/2010.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, urmează a fi admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada ianuarie 2011 – 08.04.2012, invocată din oficiu de instanță cu consecința respingerii cererii cu privire la aceste pretenții ca fiind prescris dreptul material la acțiune și pe fond va respinge cererea cu privire la pretențiile aferente perioadei 09.04.2012-în continuare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de instanță în ceea ce privește perioada 01.01.2011 – 08.04.2012 și în consecință respinge cererea pentru această perioadă ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
Respinge cererea formulată de către reclamantul P. G., cu domiciliul în comuna Padeș, ., având CNP_, în contradictoriu cu pârâta L. T. ,,C. B.”, cu sediul în Baia de A., .. 11, județul M., cu privire la perioada 09.04.2012 – în prezent.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică de la 25.06.2015 la Tribunalul Gorj.
Președinte, T. M. | Asistent judiciar, N. M. | Asistent judiciar, R. N. |
Grefier, N. R. |
Red:R.N. 30 Iunie 2015/Ex.4
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 3421/2015. Tribunalul GORJ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
