Pretentii. Sentința nr. 483/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 483/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 7953/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Februarie 2014
Președinte - G. C.
Asistent judiciar A. B.
Asistent judiciar A. T.
Grefier D. N.
Sentința civilă Nr. 483/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. C. și pe pârât S. C. MARFĂ SA, pârât S. C. MARFĂ SUCURSALA M., C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE C. SA - SUCURSALA CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF IAȘI, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată, astfel cum a fost modificată ulterior, la Tribunalul Iași sub nr._ la data de 04.07.2013 reclamantul B. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele S.-C. MARFA S.A. – Sucursala M., S. C. Marfă S.A. București CN CF C. S.A. București, prin Sucursala CREIR CF Iași obligarea pârâtelor la încadrarea-recunoașterea, continuarea locului de muncă deținut ca loc de muncă în condiții speciale (precizările de la fila 54 dosar) pentru perioada 1.04.2001 – rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii ce urmează a se pronunța în cauza de față, la calculul vechimii în muncă pentru această perioadă ca activitate în munca lucrată în condiții speciale de muncă și la plata sumei de 10.000 lei prejudiciu material și moral suferit din culpa angajatorului.
În motivare reclamantul arată că este salariatul S. C. MARFĂ Sucursala M. în baza unui CIM pe funcția de împiegat de mișcare.
Felul muncii precum și locul de muncă au fost și sunt locuri de muncă care, conform Ord. 50 din 1990 și 125 din 1990 completate cu avizele ulterioare, Lg. 26 din 2006, HG 1622 din 10.12.2008, Ord. 572/24.06.2006, sunt locuri de muncă în condiții speciale.
Până la 1.04.2001 reclamantul a desfășurat activitate de muncă ce se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100% (aspect ce reiese și din carentul de muncă). În perioada următoare a desfășurat muncă în aceleași condiții însă pârâta refuză să îl încadreze în loc de muncă în condiții speciale cu încălcarea dispozițiilor menționate.
Arată reclamantul că îndeplinește toate condițiile prevăzute de HG 1025/28.08.2003. Pârâta, neluând toate măsurile tehnice, organizatorice de îmbunătățire a condițiilor de muncă, avea obligația de a face toate demersurile privind încadrarea locului de muncă în condiții speciale de muncă. Se mai arată faptul că pârâta este nominalizată în anexa 1 din lg. 226 din 2006 ce cuprinde locurile de muncă și unitățile cărora li se aplică la pozițiile 17 și 18, aceasta obținând avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale conform HG 1025/2003. Sunt invocate și dispozițiile art. 30 și 290 al.1 Lg. 263 din 2010.
Neîndeplinindu-și obligațiile față de salariați urmează a se angaja răspunderea civilă delictuală a acesteia conform art. 253, 1347 și 1350 Cod civil. Prejudiciul adus constă în faptul că reclamantul nu poate beneficia de reducerea vârstei de pensionare.
Se solicită proba cu acte în dovedirea acțiunii
S-a anexat copia carentului de muncă.
Pârâtele S.-C. MARFA S.A. – Sucursala M. și S. C. Marfă S.A. București au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive raportat la situația rezultată din copia carnetului de muncă, din acesta reieșind faptul că reclamantul nu a avut relații de muncă cu societățile pârâte.
La 18.09.2013 s-a depus cerere completatoare reclamantul arătând că dorește să se judece și cu a treia pârâtă, respectiv CN CF C. S.A. București, prin Sucursala CREIR CF Iași; în ceea ce privește obiectul cauzei se arată că suntem în prezența unei acțiuni în realizarea dreptului și nu în constatarea unui drept.
Pârâta CN CF C. S.A. București, prin Sucursala CREIR CF Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii raportat la următoarele motive: locul de muncă al reclamantului nu se încadrează în locurile de muncă cu condiții speciale, Lg. 226 din 2006 la care face referire reclamantul precizând în anexa 1, pct 7 faptul că „Activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor”.
Arată pârâta că nu are temei legal pentru a-l încadra pe reclamant atâta timp cât legislația prevede clar și limitativ ce funcții se încadrează în locurile de muncă în condiții speciale.
În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală se arată faptul că art. 1347 cod civil invocat de reclamant se referă la îmbogățirea fără justă cauză iar art. 1350 Cod civil și art. 253 Codul muncii la răspunderea contractuală, argumentarea reclamantului fiind făcută raportat la existența unei fapte ilicite. Mai mult, pârâta arată că a respectat toate prevederile legale, neexistând nicio probă din care să reiasă faptul că reclamantul a suferit un prejudiciu.
În dovedire se solicită proba cu acte.
La dosar s-a administrat proba cu acte.
În baza dispozițiilor art. 248 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond invocate în cauza de față.
Obiectul cererii de față îl constituie recunoașterea, continuarea locului de muncă deținut ca loc de muncă în condiții speciale pentru perioada 1.04.2001 – rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii ce urmează a se pronunța, din soluția dată asupra acestuia derivând și celelalte capete de cerere.
Raportat la obiectul acțiunii, așa cum a fost formulat, recunoașterea grupei de munca este atributul unității angajatoare.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată ( pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Cu alte cuvinte, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în procesul civil .
Astfel, în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cat și pe cea pasivă.
Din studierea carnetului de muncă depus la dosar în copie reiese faptul că între reclamant și pârâtele S.-C. MARFA S.A. – Sucursala M. și S. C. Marfă S.A. București nu au existat raporturi de muncă raportat la perioada ulterioară datei de 1.04.2001, motiv pentru care instanța va admite excepția invocată și va respinge –ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă - acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâtele S.-C. MARFA S.A. – Sucursala M. și S. C. Marfă S.A. București.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul a fost angajatul pârâtei CN CF C. S.A. București, ocupând funcția de împiegat de mișcare iar din 01.02.2002 operator.
Conform art. 1 al.1 Lg. 226/2006 – invocată de reclamant – „Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1”.
Conform anexei 1 la actul normativ menționat - LISTA
cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale, se consideră activități lucrate în grupa de muncă menționată un număr de 51 de activități limitativ indicate de către legiuitor.
Conform art. al.2 din lege locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, din cuprinsul anexei 1 (instanța analizând toate situațiile prevăzute de legiuitor) nu reiese includerea activității desfășurate de reclamant – aceea de operator I - iar din studierea anexei 2 se poate observa că pârâta nu este menționată. Pârâta a indicat singurul text ce are legătură cu obiectul de activitate al acesteia – pct 7 – „Activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației, care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor” – dar care nu poate fi aplicat raportat la funcția deținută de reclamant.
Oricum, textul de lege face vorbire de unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003, în cauză nefiind făcuta dovada obținerii vreunui aviz de către societatea angajatoare (aceasta nefiind menționată, oricum, în anexa 2).
Ulterior datei de 01.04.2001, prin legea pensiilor nr. 19/2000 s-au eliminat grupele I și II de muncă, însă au fost introduse sintagmele condiții deosebite și condiții speciale de muncă.
Încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, în sensul art. 19 din legea nr. 19/2000, respectiv în condiții speciale, conform art. 20 (2) din aceeași lege s-a făcut începând cu data de 01.04.2001 prin lege, iar metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor șl locurilor de muncă în condiții deosebite și speciale este prevăzută prin acte normative emise de puterea executivă în aplicarea legii.
Ca urmare, prin HG nr. 261/2001 și apoi HG nr. 1025/2003 s-au reglementat criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, respectiv speciale.
În cauza de față, din întreg probatoriul administrat nu reiese îndreptățirea reclamantului la încadrarea activității desfășurate ulterior datei de 1.04.2001 în locuri de muncă în condiții speciale atâta timp cât legislația prevede în mod clar și limitativ funcțiile ce se încadrează, nefiind nominalizată și pârâta printre societățile prevăzute în anexa 2.
Pentru aceste motive se va respinge – ca neîntemeiată – cererea reclamantului de a fi obligată pârâta la încadrarea-recunoașterea, continuarea locului de muncă deținut ca loc de muncă în condiții speciale pentru perioada 1.04.2001 – rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii ce urmează a se pronunța în cauza de față.
Față de soluția dată asupra acestui capăt de cerere se vor respinge și capetele accesorii privind calculul vechimii în muncă pentru această perioadă ca activitate în munca lucrată în condiții speciale de muncă precum și plata sumei de 10.000 lei prejudiciu material și moral suferit din culpa angajatorului.
Tribunalul va reține faptul că, conform dispozițiilor art. 253 C.M., „Angajatorul este obligat, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, sa îl despăgubească pe salariat in situația in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului in timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătură cu serviciul.”
Dispozițiile art. 1349, 1381 și urm. N.C.Civil nu fac distincție după cum prejudiciul este moral sau material, astfel încât ambele sunt susceptibile de a fi reparate pe cale bănească, în aplicarea principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere.
Reține instanța faptul că poate fi angajată răspunderea angajatorului pentru prejudicii morale în cazul în care prestigiul, demnitatea, onoarea sau imaginea publică a angajatului au fost afectate profund în urma unei conduite ilicite sau abuzive. Este necesar ca angajatul în cauză să dovedească în mod neechivoc pe calea unui probatoriu adecvat faptul că valorile sale morale au fost lezate în mod grav. Având în vedere scopul reparator, moral, acordarea daunelor morale trebuie să se întemeieze pe o legătură de cauzalitate dovedită între vătămarea pretinsă de către salariat și fapta angajatorului, de natură a produce pretinsa vătămare, sarcina probei aparținând salariatului lezat, respectiv reclamantului. Or, în speță, instanța reține faptul că, reclamantul nu a probat existența unei fapte ilicite sau abuzive a angajatorului și nici existența unei legături de cauzalitate, motiv pentru care va fi respinsă și cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale.
Pentru motivele expuse mai sus va fi respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâta CN CF C. S.A. București, prin Sucursala CREIR CF Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. S. C.F.R. Marfă S.A.- Sucursala M. cu sediul în Iași, ., J_, CUI_ și S.C. S. C.F.R. Marfă S.A. cu sediul în București, Sector 1, D. G., nr. 38, J_ CUI_.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. C. cu CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., apt. 3, jud. Iași și cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat M. F. cu sediul în Iași, . în contradictoriu cu pârâtele S.C. S. C.F.R. Marfă S.A.- Sucursala M. cu sediul în Iași, ., J_, CUI_ și S.C. S. C.F.R. Marfă S.A. cu sediul în București, Sector 1, D. G., nr. 38, J_ CUI_ pentru lipsa calității procesuale pasive.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. C. cu CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., apt. 3, jud. Iași și cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat M. F. cu sediul în Iași, . în contradictoriu cu pârâta CN CF C. S.A. București prin Sucursala CREIR CF Iași cu sediul în Iași, P-ța Gării, nr.1, J_, CUI_ ca neîntemeiată.
Cu drept de apel, care se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
G. C. A. B. A. T. D. N.
Red. B.A.
Tehnored. B.A./M.M.D.
5 ex./26.03.2014
| ← Anulare act. Sentința nr. 495/2014. Tribunalul IAŞI | Conflict de muncă. Sentința nr. 488/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
