Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 515/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 515/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 12363/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Februarie 2014
Președinte - M. S.
Asistent judiciar L. B.
Asistent judiciar N. L.
Grefier R. R.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 515/2014
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamantul G. R. in contradictoriu cu pârâtele SNTFC „CFR Calatori” Bucuresti si Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare la termenul de judecată din data de 22.01.2014, când instanța a constatat că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților conform disp.art.223 alin.3 NCPC, de către reclamant prin cererea de repunere a cauzei pe rol formulată la data de 08.11.2013 în dosarul nr._ din care a fost disjunsă prezenta cerere, și a rămas în pronunțare pe baza actelor existente la dosar, după care, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 29.01.2014, când, datorită imposibilității constituirii completului de judecată s-a amânat pronunțarea pentru azi, 05.02.2014 când,
TRIBUNALUL
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată sub nr._, disjunsa din cauza inregistrata sub nr._, reclamantul G. R. a chemat in judecata pe paratele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.F.R. CALATORI S.A. și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.F.R. CĂLĂTORI – Sucursala de Transport Feroviar de Calatori IAȘI, solicitand obligarea acestora la:
- plata diferentelor lunare de salariu pe perioada iunie 2010-decembrie 2010, drepturi rezultate dintre drepturile salariale de care a beneficiat, corespunzator salariului de incadrare avut, care a fost calculat prin luarea in considerare a salariului de baza minim brut de 600 lei incepand cu 21.04.2010, ( Anexa 1 CCM 2009-2010 conform actului aditional nr. 1708/21.04.2010 la nivel de unitate) corespunzator clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare si drepturile salariale de care ar fi trebuit sa beneficieze calculate la salariul de incadrare avut, pentru o valoare a salariului minim brut de 700 lei corespunzator clasei 1 de salariazre cu aplicarea coeficientului de ierarhizare corespunzator clasei de salarizare avute si sporurile aferente, a diferentei dintre prima de vacanta incasata in anul 2010 si cea cuvenita in raport de salariul minim brut de 700 lei conform CCM Unic La Nivel de Ramura Transportui 2008-2010;
- plata salariului suplimentar pe anul 2010 aferent salariului de incadrare in luna decembrie a anului pentru care se acorda, calculat la salriul minim brut de 700 lei cu aplicarea coeficientului de ierarhizare si plata salariului suplimentar pe anul 2011 raportat la art. 30 din CCM la Nivel de G. de Unitati din Transportul Feroviar;
- actualizarea cu indicele de inflatie de la data cand angajatorul datora aceste drepturi salariale si pana la plata efectiva precum si dobanda legala.
In motivare reclamantul arata ca, este salariat la S. N. de Transport Feroviar de Calatori C.F.R. Calatori SA Iasi si pentru perioada 21.04._11 a fost incheiat actul aditional nr. 1708/21.04.2010 la contractul colectiv de munca pe anii 2009-2010 intre societate si sindicatele reprezentative.
In aceeasi perioada era in vigoare Contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010.
Prin Contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi aplicabil pentru anii 2008-2010 s-au stabilit conform art. 41 alin.3 lit.a este prevazut ca „Salariul de baza minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 01.01.2008 si negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/luna, este de 700 lei, adica 4,12 lei/ora, salariul fiind stabilit fara alte sporuri, adaosuri ori indemnizatii incluse in acesta”.
Reclamantul mai sustine ca, potrivit ar. 41 alin. 3 lit. b: „Partile implicate in negocierile coletive la nivel de grup de unitati si unitate, vor lua ca baza de la care pornesc negocierile, valoarea salariului minim brut la nivel de ramura transporturi”, stipulat la art. 41 pct.3 lit.a iar la stabilirea salariilor de baza minime brute pentru fiecare categorie de salariati, vor fi adoptati coeficientii minimi de ierarhizare stabiliti la art.40 pct.1 din prezentul contract de munca”.
Art. 7 din CCM la nivelul paratei prevede: „Salariile de baza corespunzatoare fiecarei clasa de salarizare se stabilesc in functie de coeficientii de ierarhizare si formula de calcul din Anexa nr.1”.
Salariul de baza brut corespunzator fiecarei clase de salarizare se va calcula dupa urmatoarea formula S=S clasa 1 * K.
Se mai arata ca, salariul de baza la calea ferata se negociaza doar pentru clasa 1 de salarizare iar pentru celelalte clase in functie de coeficientul K.
Potrivit art. 3 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010:
„ Clauzele prezentului contract colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi produc efecte pentru toti salariatii incadrati in unitatile de transporturi si activitati conexe din tara, indiferent de structura capitalului acestora.”
In conformitate cu prevederile art. 238 din Codul muncii la data incheierii contractelor colective de munca:
„ (1) Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior.
(2) Contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.
(3) La incheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal.”
Art. 8 din Legea nr. 130/1996 prevede:”Contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contracte colective de munca incheiate la un nivel superior, iar la incheierea contractului colectiv de munca prevederile legale referitoare la drepturile salariatilor au un caracter minimal”
Art. 236 din Codul muncii prevede ca „acele contracte colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale constituie legea partilor”.
Reclamantul mentioneaza ca, angajatorul nu a acordat salariatilor si nu a platit drepturile salariale plecand de la salariul minim brut de 700 lei stabilit de contractul colectiv de munca.
Ori, contractul colectiv de munca la nivel de unitate si actul aditional la CCM cuprinde clauze ce stabilesc drepturi inferioare celor stabilite la nivel superior, respectiv CCM unic la nivel de Ramura Transporturi.
Din coroborarea acestor texte rezulta ca un contract colectiv de munca incheiat la nivel superior produce efecte si are prioritate de aplicare fata de un contract colectiv de munca incheiat la nivel inferior.
Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de de unitate nu poate sa prevada, sub sanctiunea neluarii in seama, drepturi cu caracter inferior celor reglementate de Contractul colectiv de munca incheiat la nivel de ramura.
Se mai arata ca, in caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de munca incheiat la nivel de unitate contrare clauzelor contractului colectiv de munca incheiat la nivel de grup de unitati sunt ipso jure inlocuite cu acestea din urma.
Potrivit prevederilor art. 30 din Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar nr. 2836/2006 pe anii 2006-2008, valabil pana la data de 31.01.2012 ”Pentru munca desfasurata in cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
Potrivit art.3 alin.1 al Contractului colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar „Clauzele acestui contract produc efecte fata de toti salariatii incadrati in unitatile care fac parte din grupul de unitati feroviare”, indiferent de structura capitalului acesteia.
Potrivit prevederilor art. 38:” Salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.”
Contractul colectiv la nivel de unitate nu poate cuprinde conditionari, limitari care nu sunt prevazute in contractele colective incheiate la nivel superior.
Prin urmare, acordarea salariului suplimentar este conditionata doar de conduita salariatilor si nu de performantele economice ale angajatorului.
In ceea ce priveste actualizarea cu indicele de inflatie reclamantul motiveaza ca, se justifica prin necesitatea unei corelatii a salariului cu salariul nominal de care ar fi beneficiat la momentul in care angajatorul datora drepturile salariale pretinse si momentul in care aceste sume vor putea intra efectiv in patrimoniul beneficiarilor, stiut fiind faptul ca functia principala a indexarii este atenuarea efectelor inflatiei asupra nivelului de trai.
De altfel, chiar in dispozitiile art.166 alin.4 din Codul muncii legiuitorul a stabilit ca intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului salariatului.
Potrivit prevederilor art.1088 Cod civil, la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare, salariul reprezentand suma de bani pe care angajatorul este obligat sa o plateasca cu titlu de contraprestatie specifica si necesare pentru prestarea muncii, daunele interese la care se refera generic dispozitiile art. 166 alin.4 din C. muncii nu pot cuprinde decat dobanda legala.
In concluzie, reclamantul solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata, obligarea paratelor la plata diferentelor de drepturi salariale solicitate pe perioada iunie 2010-decembrie 2010, a diferentei dintre prima de vacanta incasata pe anul 2010 si cea cuvenita in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei, a salariului suplimentar pe anii 2010 si 2011, drepturi banesti actualizate in raport de rata inflatiei si dobanda legala pana la data platii efective. De asemenea, reclamantul solicita si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, reclamantul isi intemeiaza pretentiile pe dispozitiile art. 1270 din Codul civil, art. 41 alin. 5 din Constitutia Romaniei, art. 41 alin.3 lit.a si b, art. 1, art.3, art. 5 alin.6, art. 123 alin.1 si 2, Anexa 5 pct.1 din CCM nr. 722/24.01.2008 Unic la Nivel de Ramura Transporturi pe anii 2008-2010, art. 37, 40 alin.2 lit.c, art.236 alin.1 si 2, art.238 alin. 1,2 si 3, art.241 alin.1 lit.c, art.243 alin.1 si 2, art.156, art.161 alin.1, 4, art.166 alin.1, art.281, art.283 alin.1 lit.c, art.284 alin.2 din Codul muncii, art.28 alin.2 din Legea nr. 62/2011, art.7 alin.2, art.998, art.1084, art.1088 Cod civil, art.451 NCPC, art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii, CCM la nivel de unitate, CCM la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, CCM la nivel de ramura transporturi valabile pe perioada solicitarii acestor drepturi, art. 211-216 din Legea nr. 62/2011 si toate celelalte dispozitii legale invocate in cuprinsul cererii.
Alaturat cererii de chemare in judecata reclamantul depune, in copie, tabele de imputernicire avocatiala, practica judiciara, actul de identitate, carnetul de munca, contractele colective de munca invocate, actele aditionale ale acestora.
Legal citata parata S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.F.R. CĂLĂTORI – Sucursala de Transport Feroviar de Calatori IAȘI formuleaza intampinare prin care invoca exceptia prescriptiei dreptului la actiune prevazuta de art.268 alin.1 lit.e din Codul muncii considerand ca dreptul reclamantului nu este un drept de natura salariala ci un drept stabilit prin clauzele contractului colectiv de munca constand in obligarea la respectarea unei clauze din contractul colectiv de munca si pe cale de consecinta acest drept se prescrie in termen de 6 luni.
Pe fond, solicita respingerea actiunii ca neintemeiata.
In fapt, reclamantul solicita diferența dintre drepturile salariale calculate în raport cu salariul de bază minim brut de 700 lei conform art. 41, alin.(3) lit. a din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010 și drepturile plătite efectiv pentru perioada iunie 2010-decembrie 2010.
Art. 41 alin.(3) lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 prevede: "salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta".
Conform prevederilor articolului 247 din Codul muncii (în prezent abrogat) reiese că "în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă la nivel superior", or în aceasta situație nu se poale vorbi de aplicarea contractului colectiv la nivel de ramură.
Orice contract colectiv de muncă presupune autonomia de voință a partenerilor sociali între care se încheie, din aplicarea principiului libertății contractuale, el reprezentând legea părților, iar din examinarea CCM la nivel de unitate se constată că drepturile sub forma sporurilor minime ce urmează a fi acordate salariaților nu sunt inferioare celor stabilite la nivel de ramură.
Textul articolului 238 din Codul muncii a avut un caracter de protecție a salariaților, stabilind limitele negocierii colective, însă nu a impus sub nici o formă preluarea în integrum în contractele colective de muncă încheiate Ia nivel inferior a clauzelor CCM stabilite la nivel superior, dispozițiile art.236 alin.3 (nerepublicat) lasă libertatea părților pentru negocierea clauzelor, iar în situația în care există contract la nivel de unitate, nu se poate vorbi de aplicarea contractului încheiat la nivel de ramură.
Astfel, se constată că nu se pot combina dispoziții din cele două contracte colective de muncă, dispoziții care sunt mai favorabile reclamantului, doar pentru ca acesta să-și vadă dreptul realizat.
În cauza de față, nu există nici o împrejurare externă care face imposibilă executarea CCM încheiat la nivel de angajator și care să pună în umbra caracterul normativ al contractului colectiv, astfel ca solicitările reclamantului întemeiate pe dispozițiile art.41 al.(3) lit. a din CCM unic la nivel de ramură transporturi, nu sunt întemeiate.
Arată că anexele nr. I la CCM la nivel de unitate care stabilesc cuantumul salariului brut (încheiate la nivelul C.F.R. Călători S.A și modificate corespunzător prin acte adiționale, anexe însușite de SINDICATUL al cărui membru este reclamanta), s-au aplicat astfel:
- pe perioada 01.03._09, prin actul adițional nr. 437/2009 părțile semnatare au convenit la modificarea salariului de bază corespunzător clasei I de salarizare Ia 570 Ici:
- pe perioada 04.06._11, conform actului adițional nr. 1708/21.04.2010 anexa nr. l la CCM 2009-2010 s-a modificat din nou de către părți, salariul de bază brut fiind stabilit la 600 lei.
În conformitate cu prevederile art. 268 alin. (I) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicată: "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toata durata existenței contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2009-2010, încheiat la nivelul C.F.R. Călători S.A. și înregistrat la M.M.S.S.F.-D.M.P.S. sub nr. 2572/04.06.2009 s-a aplicat pentru perioada 04.06.2009 pană la 31.01.2011.
Ca atare, față de prevederile art. 268 alin. (I) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, republicat, solicitarea privitoare la înlocuirea dispozițiilor prevăzute în Anexa nr. I la Contractele Colective de Muncă încheiate la nivelul C.F.R. Călători pe anii 2007-2008, 2009-2010 și 2010 -2011 cu dispozițiile mai favorabile ale art. 41 alin. (3) lit. a) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi SNTFC CFR CĂLĂTORI " SA - Sucursala de Transport Feroviar de Călători lași este neîntemeiată.
Raportat la dispozițiile art. 247 din Codul muncii, obligația legală de a aplica dispozițiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel superior incubă doar în cazul în care la nivel de angajator nu exista încheiat contract colectiv de muncă.
De asemenea, dispozițiile art. 37 din Codul muncii dispun faptul că „drepturile și obligațiile privind relațiile de muncă dintre angajator și salariat se stabilesc, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă și al contractelor individuale de muncă".
Pentru perioada 01.03._09, la nivelul C.F.R. nu a existat încheiat contract colectiv de muncă, aplicându-se astfel, raportat la dispozițiile art. 247 din Codul Muncii, prevederile contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul imediat superior, respectiv prevederile Contractului Colectiv de Munca la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar pentru anii 2006-2008, valabil de la data înregistrării respectiv 28.12.2006 pana la 31 ianuarie 2011.
Pentru perioada 04.06._11. la nivelul C.F.R. Călători S.A. s-a încheiat Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2009-2010, înregistrat la M.M.F.P.S.-D.M.P.S. sub nr. 2572/04.06.2009. în conformitate cu Anexa nr. I la contract, nivelul clasei I de salarizare a fost stabilit la valoarea de 570 de lei brut, iar prin actul adițional înregistrat sub nr. 1708 din 21.04.2010, Anexa nr. 1 s-a modificat, iar nivelul clasei I de salarizare a fost stabilit la 600 de lei brut. A precizat că pentru fiecare modificare a salariului de bază reclamantul a semnat acte adiționale.
Referitor la plata diferentei dintre prima de vacanta incasata in anul 2010 si cea cuvenita in raport de salariul de baza minim brut de 700 lei considera parata ca, este prescrisa pe urmatoarele considerente:
In raport de prevederile art. 55 alin.1 din CCM din 2009-2010 pe durata concediului de odihna salariatii au dreptul la o indemnizatie formata din salariul de baza la data plecarii in concediu corespunzator numarului de zile de concediu cu procentul mediu al celorlalte venituri salariale realizate pe o perioada de 3 luni inaintea plecarii in concediu.
Raportat la prevederile art.154 si 155 din Codul muncii salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca acesta cuprinzand salariul de baza, indemnizatiile, sporurile precum si alte adaosuri.
Prin urmare, arata parata ca, prima de vacanta nu reprezinta contraprestatia unei munci depuse de salariat ci o recompensa acordata in considerarea calitatii de ceferist in temeiul contractului colectiv de munca.
Pe cale de consecinta aceste drepturi se prescriu in raport de art.268 alin.1 lit. e din Codul muncii in termen de 6 luni.
Ca urmare, conchide parata ca cererea reclamantului privind plata acestor ajutoare materiale este o cerere intemeiata pe neexecutarea unei clauze a contractului colectiv de munca, termenul de prescriptie este de 6 luni de la data nasterii dreptului potrivit art. 268 alin.1 lit. e din Codul muncii.
In ceea ce priveste pretentia reclamantului de acordare a drepturilor banesti reprezentand salariul suplimentar aferent anului 2010 si 2011 considera parata ca, sunt inaplicabile prevederile art. 32 din CCM la nivel de unitate pe anul 2010.
Potrivit dispozitiilor art. 43 alin. 3 din CCM la nivel de ramura transporturi „La nivel de unitate, conditiile de diferentiere, diminuare sau anulare a participării salariatilor la fondul de premiere lunar si anual, la salariul de merit cat si la al 13-lea salariile se stabilesc, in functie de posibilitati printr-un regulament aprobat in acest sens de Comisia paritara din unitatea respectiva”.
Potrivit actului aditional la CCM pe anul 2009-2010 inregistrat sub nr. 1708/21.04.2010, partile semnatare au convenit ca prevederile art. 32 alin. 1 si 2 nu se mai aplica in anul 2010, urmand sa se aplica din ianuarie 2011.
Potrivit art. 30 alin.1 din CCM la nivel de grup de unitati din transportul feroviar pe anii 2006-2008, inregistrat sub nr. 2836/28.12.2006, a carui valabilitate a fost prelungita initial timp de 48 luni de la data inregistrarii prin actul aditional nr. 370/20.06.2008 si apoi pana la data de 31.01.2011.
Parata solicita ca, aceasta pretentie privind plata salariului suplimentar pentru anul 2011 se fie respinsa ca nefondata, avand in vedere valabilitatea CCM pana la data de 31.01.2011 dar si faptul ca, potrivit clauzei contractuale incidente, acordarea salariului suplimentar era prevazuta numai pentru desfasurarea muncii timp de un intreg an calendaristic.
Referitor la plata dobanzii legale aferente parata solicita respingerea, avand in vedere dispozitiile art. 2 din OG nr. 13/2011 privind dobanda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligatiile banesti, aceasta poate fi acordata daca obligatia este purtatoare de dobanzi potrivit dispozitiilor legale sau prevederilor contractuale.
Parata mai motiveaza pozitia sa procesuala sustinand ca, prin contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati si la nivel de unitate, in baza carora isi intemeiaza pretentiile, partile nu au prevazut obligatia platii dobanzii.
Parata mai subliniaza ca, dispozitia legala a art. 166 din Codul muncii nu prevede expres obligatia de a plati dobanzi, ci pentru intarzierea nejustificata a platii salariului angajatorul poate fi obligata la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.
Parata conchide, aratand ca, acordarea cumulata a inflatiei si doabanzii legale este nefondata intrucat potrivit practicii de casare (decizia nr. 1653/2009 a Curtii de Apel Suceava) nu este admisibil intrucat cuantumul actualizarii in functie de inflatie este inclus in cel al dobanzii si ar insemna sa se repare de doua ori acelasi prejudiciu.
În drept, parata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art.205 si urmatoarele din Codul de procedură civilă.
Anexat intampinarii parata depune, in copie, extrase ale contractelor de munca invocate si actul aditional la CCM pe anul 2009-2010 la nivel de unitate.
La data de 30.08.2013, prin Serviciul registratura al Tribunalului Iasi, reclamantul a formulat raspuns la intampinare prin care solicita respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune considerand ca, sumele solicitate au natura juridica salariala.
Prin urmare in cauza sunt incidente dispozitiile art.101 C. si art. 268 alin.1 lit.c si e din Codul muncii conform carora termenul de prescriptie este de 3 ani.
Pe fondul cauzei, reclamantul reitereaza cele sustinute prin cererea de chemare in judecata.
La termenul de judecata din 09.10.2013 reclamantul depune la dosar concluzii scrise si chitanta de plata a onorariului de avocat.
Analizând cu prioritate, in temeiul dispozitiilor art. 248 din NCPC, excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respinga.
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat obligarea la plata diferentelor de drepturi salariale pentru perioada 1.06._10, inclusiv diferenta de prima de vacanta pentru anul 2010, salariul suplimentar aferent anilor 2010 si 2011.
Cat priveste exceptia prescriptiei dreptului de a solicita diferente de prima de vacanta incasata in anul 2010, instanta apreciaza ca recalcularea unui drept deja incasat se circumscrie dispozitiilor art. 268 alin.1 lit.c din Codul muncii si nu dispozitiilor art. 268 alin.1 lit. e care ar fi fost aplicabile daca s-ar fi solicitate acordarea acestui drept.
Dispozitiile art. 268 alin.1 lit. c din Codul muncii prevad ca:”In termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat, precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor fata de angajator.”
De asemenea, instanta considera ca dispozitiile art. 268 alin.1 lit. c din Codul muncii sunt aplicabile si cererilor privind plata diferentelor de drepturi salariale perioada 1.06._10 si a salariului suplimentar aferent anilor 2010 si 2011, drepturi salariale care sunt prescriptibile in termenul general de 3 ani.
Având în vedere data sesizării instanței, 28.06.2013, instanța constată că excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.
Pe fondul cauzei, G. R. a fost angajatul pârâtelor în perioada pentru care se solicită drepturile salariale care fac obiectul prezentei acțiuni, așa cum rezultă din carnetele de muncă depuse în copie la dosar.
Potrivit art. 41 alin. 3 lit. a) din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 s-a prevăzut că "Salariul de bază minim brut la nivelul ramurii transporturi, valabil din data de 1 ianuarie 2008 și negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore medie/lună, este de 700 lei, adică 4,12 lei/oră, salariul fiind stabilit fără alte sporuri, adaosuri ori indemnizații incluse în acesta."
Potrivit dispozițiilor art. 43 alin. 2 lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de R. Transporturi, între alte venituri cuvenite salariaților este inclus și al 13-lea salariu, egal cu salariul de bază brut al angajatului avut în luna decembrie al anului precedent și va fi acordat în primul semestru al anului următor.
De asemenea, alineatul al 3-lea al art. 43 din acest CCM prevede că la nivel de unitate, condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării salariaților la fondul de premiere lunar și anual, la salariul de merit cât și la al 13-lea salariu se stabilesc în funcție de posibilități, printr-un Regulament aprobat în acest sens de către Comisia paritară din unitatea respectivă.
Pârâtele nu au dovedit faptul că au aplicat aceste prevederi contractuale în unitate, dimpotrivă argumentează că drepturile salariale solicitate nu sunt reluate și în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar obligația de a aplica CCM încheiat la nivel superior ar fi incidentă doar în cazurile în care la nivel de angajator nu există încheiat contract colectiv de muncă.
Clauzele contractuale enunțate nu condiționează însă acordarea acestor drepturi de preluarea lor în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate fiind, din modul de redactare, imperative pentru angajator, după cum se prevede în dispozițiile art. 3 din CCM unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010:
"(1) Clauzele prezentului contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile de transporturi și activități conexe din țară, indiferent de structura capitalului acestora.
(2) Contracte colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze prevăzute în mod expres prin lege.
(3) În cazul în care părțile au încheiat contract colectiv de muncă la nivel de unitate sau grup de unități înaintea semnării, înregistrării și publicării prezentului Contract colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, cele de la nivelurile inferioare acestuia se vor adapta la prevederile sale, acolo unde prevederile minimale din prezentul contract nu au fost atinse sau ale cărui clauze nu se regăsesc incluse."
Pârâtele nu au respectat obligațiile contractuale, deși prevederile contractelor încheiate la nivel superior sunt obligatorii și au caracter minimal pentru nivelurile inferioare.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate să prevadă, sub sancțiunea neluării în seamă, drepturi cu caracter inferior celor reglementate de Contractul colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivel de ramură.
În caz de neconformitate, clauzele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate contrare clauzelor Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură sunt ipso jure înlocuite de acestea din urmă.
Conform dispozițiilor art. 4 alin. 1 din CCM unic la nivel de R. Transporturi pe anii 2008-2010, acest contract se aplică începând cu data de 01.01.2006, până la 31.12.2010 inclusiv. Potrivit dispozițiilor alin. 2 al aceluiași articol, dacă nici una dintre părți nu denunță contractul cu 30 de zile înainte de expirarea perioadei pentru care a fost încheiat, valabilitatea acestuia se prelungește până la încheierea unui nou contract, dar nu cu mai mult de 12 luni.
Pârâtele nu au acordat și nu au plătit reclamantului drepturile salariale solicitate, încălcând prevederile art.40 alin.2 lit. c) din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractului individual de muncă", precum și prevederile art. 229 alin. 4 din Codul muncii potrivit cărora "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
În acest fel, a produs reclamantului un prejudiciu material constând în contravaloarea diferențelor de drepturi salariale calculate în raport de salariul de baza minim brut de 700 lei, prejudiciu pe care angajatorul este dator să îl acopere în temeiul art. 253 din Codul muncii, potrivit cărora "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul". Potrivit dispozițiilor art. 38 din Codul muncii, nici măcar salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute salariaților prin lege.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 132 alin. 4 din Legea dialogului social nr. 62/2011, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.
Asadar instanta va obliga paratele si la plata diferentei rezultand din reclacularea primei de vacanta prin raportare la salariul minim brut de 700 lei.
Referitor la cererea de obligare la plata salariului suplimentar pentru anii 2010 si 2011 instanța reține că a fost inregistrat sub nr.722/3/24.01.2008 CCM la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008-2010 care la art. 43 alin.2 arata ca in primul semestru al anului următor se va acorda al 13-lea salariu egal cu salariul de baza brut al angajatului avut in luna decembrie a anului precedent.
Totodata, la M.M.S.S.E. – D.L.M. a fost înregistrat sub nr. 2836/28.12.2006, Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, în Anexa 4 a acestuia, fiind prevăzută și pârâta, ca unitate la care se aplică acest contract. Aplicabilitatea acestui contract a fost prelungită prin actul adițional nr. 370/20.06.2008, pentru o perioadă de 48 de luni.
Potrivit disp. art. 30 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de G. de Unități din Transportul Feroviar, „pentru munca ireproșabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare, vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie din anul respectiv”.
Instanța mai reține că la M.M.F.P.S. – D.M.P.S București a fost înregistrat sub nr. 2572/2009 contractul colectiv de munca încheiat între SNTFC „CFR” Calatori SA, și salariați.
Potrivit disp. art. 32 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate pe anii 2009 – 2010, „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.
Potrivit actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat sub nr. 1708 /21.04.2010, prevederile art.32, nu se aplica în anul 2010.
Cum acest act aditional a fost insusit prin semnatura atat de pataronat cat si de reprezentantii sindicatelor prin care au convenit de comun acord ca salariul suplimentar, ajutoarele materiale de Paste, C. si Ziua Feroviarilor sa nu se acorde in anul 2010 si cum in raport de art.1270 alin.1 cod civil care stabileste ca un contract valabil incheiat reprezinta legea partilor contractante, instanta urmeaza a respinge aceste cereri.
Cat priveste acordarea acestor drepturi banesti pentru anul 2011 instanta le va respinge avand in vedere ca valabilitatea contractului colectiv de munca la nivel de grup de unitati invocat de reclamant, a expirat in data de 31.01.2011.
Referitor la actualizarea cu indicele de inflație, instanța reține că actualizarea drepturilor banesti cuvenite reclamantului cu rata inflației reprezintă o despăgubire pentru devalorizarea monedei naționale, indicele de inflație reprezentând un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare. Prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la data plății efective a sumei datorate, actualizarea constituind o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor. Pe cale de consecință, pentru asigurarea respectării principiului restitutio in integrum, instanța va acorda sumele datorate în cuantum actualizat cu rata inflației pentru a compensa lipsa de folosință a sumelor cuvenite si va obliga pârâta si la plata dobanzii legale BNR calculate de la momentul nasterii dreptului si pana la data platii efective.
Față de cele arătate mai sus, instanța va admite cererea și va obliga pârâtele să plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2009-2010 și drepturile salariale efectiv plătite pentru 01.06._10, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective si va respinge cererile reclamantului de obligare a paratelor la plata salariului suplimentar pentru anii 2010 si 2011.
In ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratelor la plata cheltuielilor de judecata, instanta raportat la dispozitiile art. 453 alin.2 din NCPC, o va respinge, avand in vedere masura admiterii pretentiilor.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța constată că este întemeiată, in parte, acțiunea formulată de reclamant in contradictoriu cu pârâtele S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.F.R. CALATORI S.A. și S. NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C.F.R. CĂLĂTORI – Sucursala de Transport Feroviar de Calatori IAȘI, urmând să o admite in măsura mai susarătată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de parata S. de Transport Feroviar de Calatori CFR Calatori SA –Sucursala de Transport Feroviar de Calatori Iasi.
Admite in parte cererea formulată de reclamantul G. R. cu CNP_, cu domiciliul ales la Cabinet individual de avocatura Grosariu R. cu sediul in R., jud. N., . nr.1 in contradictoriu cu pârâtele SNTFC „CFR Calatori” cu sediul in Bucuresti, sector 1, .. 38 inregistrata la registrul comertului sub nr. J_ si CUI_ si Sucursala de Transport Feroviar de Călători Iași cu sediul în Iași, ., jud. Iasi avand CUI_ si numar de inmatriculare in registrul comertului J_ .
Obligă pârâtele să calculeze si sa plătească reclamantului diferența dintre drepturile salariale calculate în raport de salariul de bază minim brut de 700 lei, conform art. 41 alin. 3 lit. a) din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2009-2010 și drepturile salariale efectiv plătite(inclusiv prima de vacanta incasata in anul 2010) pentru 01.06._10, actualizata cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pana la data platii efective precum si dobanda legala practicata de BNR, la aceasta suma.
Respinge cererile reclamantului de obligare a paratelor la plata salariului suplimentar aferent anilor 2010 si 2011, de actualizare cu indicele de inflatie precum si dobanda legala a acestora.
Respinge cererea de obligare a paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Iasi.
Pronunțată astazi 05.02.2014, iar solutia va fi pusa la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
S.M. B.L. L.N. R.R.
Red. SM
Tehnored/RR
5ex/02.06.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 470/2014. Tribunalul IAŞI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
