Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 479/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 479/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 9346/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Februarie 2014
Președinte - G. C.
Asistent judiciar A. B.
Asistent judiciar A. T.
Grefier D. N.
Sentința civilă Nr. 479/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant ALIANȚA S. G. A. IAȘI, B. M. R., C. A. L., R. C. M., A. M., B. C., Z. P. și pe pârâtele C. T. I. C. Ș. IAȘI, M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI INOVĂRII, M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._, Alianța S. „Ghe. A.” Iași, în numele și pentru reclamanții B. M.-R., Cotos A.-L., R. C.-M., A. M., B. C., Z. P. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții C. T. „I. C. Ș.”, M. Educației, Cercetării și Inovării și Ministerul Finanțelor Publice, să se dispună obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor salariale efectiv încasate și cele cuvenite, raportat la dispozițiile Legii 330/2009, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii introductive s-au arătat următoarele:
Reclamanții membri ai Alianței S. „Ghe. A.” Iași, au calitatea de salariați ai pârâtului C. T. „I. C. Ș.”.
Având în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009, precum și faptul că în luna decembrie 2009 salariile reclamanților, personal didactic și didactic auxiliar, trebuiau calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, se invocă aspectul că drepturile salariale au fost stabilite în mod eronat în funcție de salariul încasat de reclamanți în luna decembrie 2009 și nu în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze aceștia în luna decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008.
În dovedirea acțiunii s-au atașat înscrisuri.
În drept, invocă prevederile art. 194 N.C.P.C., art. 268 lit.c Codul muncii,O.G. nr. 1/2010, Legea nr. 330/2009
Legal citată, pârâtul C. T. „I. C. Ș.”a depus întâmpinare prin care a invocat faptul că a emis pentru anul 2010 decizii de reîncadrare care nu au fost contestate de către reclamanți, la data emiterii acestora neexistând o sentință care să oblige unitatea la acordarea diferențelor salariale.
Pârâtul M. Educației Cercetării și Inovării a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
Motivează excepția lipsei calității procesuale pasive a sa arătând că prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter intuitu personae, presupun existența numai a două părți contractante spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare o are numai directorul unității de învățământ cu personalitate juridică.
Potrivit prevederilor art. 25 din Legea nr. 128/1997 și în conformitate cu prevederile Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, M. Educației,Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale are funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
In nici un caz M. nu are calitate de angajator față de cadre didactice întrucât, nu poate, conform principiului specialității capacității de folosință, încheia contracte individuale de muncă cu personalul didactic de predare, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M., Educației Cercetării și Inovării, instanța reține următoarele:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății. Cu alte cuvinte, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în procesul civil. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Potrivit art. 223 din Legea nr.1/2011 ”(1) Instituțiile de învățământul superior de stat funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse, potrivit legii. (2) Veniturile acestor instituții se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe bază de contract, pentru finanțarea de bază, finanțarea complementară și finanțarea suplimentară…” coroborat cu art. 21 alin.1 din Legea nr.500/2002 actualizata, care prevede ca „ (1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii”, astfel că instituțiile de învățământ superior de stat funcționează ca instituții a căror finanțare se asigura de Ministerului Educației Naționale, pe bază de contract instituțional, prin care se alocă o sumă globală de la bugetul de stat ce urmează să fie utilizată de instituția de învățământ superior care are un drept de gestiune asupra acesteia.
Așadar, din economia si interpretarea acestor texte de lege raportate la obiectul cererii de chemare in judecata, rezultă că pârâții M. Educației Naționale are calitatea de ordonator principal, respectiv ordonator terțiar de credite, și le revine obligația calculului si plății drepturilor salariale către reclamanți, alocând sumele necesare în acest scop. Pentru aceste motive, instanța va reține că este confirmată identitatea între persoanele chemate în judecată în calitate de pârâți și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, motiv pentru care se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Educației, Cercetării și Inovării.
Pe fondul cauzei, având în vedere actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanții sunt salariații unității școlare, fiind încadrați în funcții didactice.
Reclamanții au solicitat obligarea judecată pârâților C. T. „I. C. Ș.” și a Ministerului Educației, Cercetării și Inovării la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 330/2009 și a Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație la data efectivă a plății, pentru perioadele 01.01.2010 – 31.12.2010.
Sub aspectul modalității de stabilire a salariului de reîncadrare al reclamanților pentru anul 2010, Tribunalul reține că prin disp. art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 330/2009 s-a consacrat unul dintre principiile de bază al sistemului de salarizare reglementat de această lege, salariul urmând a fi stabilit cu „luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare”.
Potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Potrivit disp. art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar potrivit alin. 6 al aceluiași articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege și nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Potrivit disp. art. 31 din Legea nr. 330/2009, pentru personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.
De asemenea, potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2010 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Această sumă se include în salariul de bază, solda/salariul funcției de bază sau indemnizația lunară de încadrare, după caz, dar nu este luată în calcul la determinarea altor drepturi de natură salarială care se stabilesc în funcție de acestea”.
Având în vedere toate aceste dispoziții legale menționate, se reține de către instanță că începând cu data de 01.01.2010 reclamanții trebuiau să beneficieze de un salariu egal cu salariul aferent lunii decembrie 2009. Referitor la acest aspect, instanța reține faptul că reclamanții trebuiau să beneficieze în luna ianuarie 2010 de un salariu egal cu salariul de care ar fi trebuit să beneficieze în luna decembrie 2009, potrivit dispozițiilor legale (Legii nr. 221/2008), și nu egal cu salariul încasat efectiv în luna decembrie 2009.
Cât privește salariul aferent lunii decembrie 2009, instanța reține faptul că salarizarea personalului didactic până la data de 31.12.2009 a fost reglementată de O.G. nr. 15/2008. Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 lit. c, pct. 3 din O.G. nr. 15/2008, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 291,678 lei pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008. O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Astfel, prin Legea nr. 221/2008 s-a modificat art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță, în sensul că pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Ulterior, dispozițiile art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță din O.G. nr. 15/2008 au fost modificate succesiv prin O.U.G. nr. 136/2008, prin O.U.G. nr. 151/2008 și prin O.U.G. nr. 1/2009, toate aceste ordonanțe de modificare fiind însă declarate neconstituționale. Totodată, instanța reține faptul că începând cu data de 02.12.2008 este în vigoare Legea nr. 221/2008, lege care stabilește valoarea coeficientului de multiplicare (de 400,00 lei) și care nu a suferit nici un fel de modificări.
În aceste condiții, salariul reclamanților la nivelul lunii decembrie 2009 trebuia să fie calculat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 221/2008, lege care stabilea o valoare mai mare a coeficientului de multiplicare.
De altfel, și prin decizia nr. 3 din 04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind admise recursurile în interesul legii, s-a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile Legii nr. 330/2009, precum și faptul că în luna decembrie 2009 salariile reclamanților, personal didactic și didactic auxiliar, trebuiau calculate în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, se reține de către instanță că drepturile salariale ale reclamanților au fost stabilite în mod eronat în funcție de salariul încasat de reclamanți în luna decembrie 2009 și nu în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze aceștia în luna decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, acest recunoscut de pârâți.
Actualizarea diferențelor bănești solicitate prin acțiune cu rata inflației reprezintă o despăgubire pentru devalorizarea monedei naționale. Indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare. Actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor, motiv pentru care cererea este admisibilă (instanța are în vedere și dispozițiile art. 1531-1537 cod civil aplicabil).
În consecință, instanța constată că este întemeiată cererea formulată de reclamanți având ca obiect obligarea pârâților să calculeze și să achite reclamanților diferența dintre drepturile încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, în funcție de perioada efectiv lucrată la pârâtă în anul 2010, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Referitor la apărarea pârâtului C. T. „I. C. Ș.” în sensul că a emis pentru anul 2010 decizii de reîncadrare care nu au fost contestate de către reclamanți, la data emiterii acestora neexistând o sentință care să oblige unitatea la acordarea diferențelor salariale, instanța consideră că aceasta este nefondată în condițiile în care acesta nu a prezentat nicio dovadă în sensul că ar fi comunicat aceste decizii reclamanților din prezenta cauză pentru a le acorda posibilitatea legală de a formula contestație, aspect care nu poate fi interpretat în defavoarea reclamanților.
În ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța constată că aceasta este neîntemeiată, urmând să o respingă. Astfel, prin acțiunea introductivă, s-a solicitat obligarea Ministerului Finanțelor Publice la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale. Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar. În cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia. Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de O.G. nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite având obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii. În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat. Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete.
Pentru acestea, instanța va respinge acțiunea formulată de Alianța S. „Ghe. A.” Iași, în numele și pentru reclamanții B. M.-R., Cotos A.-L., R. C.-M., A. M., B. C., Z. P., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Educației Cercetării și Inovării.
Admite acțiunea formulată de Alianța S. „Ghe. A.” Iași, cu sediul în Iași, ., nr.24, jud. Iași, persoană juridică prin sent.civ. 43/16.12.1996, pronunțată de Judecătoria Iași, în numele și pentru reclamanții B. M.-R., Cotos A.-L.,, R. C.-M., A. M., B. C., Z. P. în contradictoriu cu pârâții C. T. „I. C. Ș.”, cu sediul în Iași, .-53, jud. Iași, și M. Educației Cercetării și Inovării, cu sediul în București, .. 28 – 30, sector 1,
Obligă pârâtul C. T. „I. C. Ș.” să calculeze și să achite reclamanților B. M.-R., Cotos A.-L., R. C.-M., A. M., B. C., Z. P. diferența dintre drepturile încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 01.01.2010 – 31.12.2010, în funcție de perioada efectiv lucrată la pârâtă în anul 2010.
Obligă pârâții M. Educației Cercetării și Inovării să aloce către pârâtul C. T. „I. C. Ș.” sumele necesare plății diferențelor de drepturi salariale acordate prin prezenta hotărâre.
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector.5.
Executorie.
Cu drept de ale, care se va depune la Tribunalul Iași, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
G. C. A. B. A. T. D. N.
Red. G.C.
Tehnored. G.C./M.M.D.
6 ex./25.02.2014
| ← Pretentii. Sentința nr. 473/2014. Tribunalul IAŞI | Pretentii. Sentința nr. 470/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
