Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 696/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 696/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 9612/99/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Februarie 2014
Președinte - C. A.
Asistent judiciar - L. B.
Asistent judiciar - N. L.
Grefier - D. N.
Sentința civilă Nr. 696/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant D. T. și pe pârât S.C. K 9 I. S. S.R.L., S.C. K 9 I. S. S.R.L. - PUNCT DE LUCRU, I. M. ADMINISTRATOR ALS.C. K 9 I. S. S.R.L., având ca obiect drepturi bănești DISJUNGERE.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, în conformitate cu prevederile art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru 19.02.204 apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanții A. D., D. T., G. loan, G. V. au chemat în judecată pe pârâta S.C. K9 I. S. S.R.L. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- obligarea pârâtei S.C. K9 I. S. S/R.L., prin administratorii statutari, la plata salariilor restante în cuantum de 8400 lei, adică a sumei de 2100 de lei pentru fiecare salariat, reprezentând echivalentul salariilor pentru perioada de 3 luni și 15 zile neplătite, conform CCM 2007-2013 și contractelor individuale de muncă:
- obligarea pârâtei la plata compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat în cuantum de 4986 lei, adică a sumei de 1246,5 lei pentru fiecare salariat, conform contractelor individuale de muncă;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 8400 lei, adică a sumei de 2100 lei pentru fiecare salariat, cu titlu de daune morale corespunzătoare prejudiciului suferit, ca urmare a neexecutării de către pârâta a obligațiilor contractuale de plata a salariului.
- obligarea pârâtei la plata sumei de 40,8 lei reprezentând plata diferențelor salariale, adică 10,2 lei pentru fiecare salariat, calculată potrivit indicelui prețului de consum (IPC) corespunzător drepturilor salariale actualizate de la data scadentă a fiecărei luni (decembrie 2012, ianuarie, februarie, martie 2013) până la data introducerii prezentei acțiunii. reprezentant echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării obligației cu întârziere;
- obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, însemnând suma de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, pentru fiecare salariat, începând de la data pronunțării hotărârii definitive și până la data achitării efective și integrale a drepturilor salariale:
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanții au încheiat un contract individual de muncă la data de 01.07.2011, cu pârâta S.C. K9 I. S. S.R.I.. pe durata nedeterminată. Au precizat că aceste contracte de muncă au încetat la data de 18.03.2013, ca urmare a acordului dintre parți, în temeiul art. 55 lit. b din Legea 53/2003, republicată.
În primul rând, conform dispozițiilor generale ale contractului individual de muncă, reclamanții au menționat că beneficiau de drepturi salariale în cuantum de 600 de lei pentru fiecare lună. Aceste salarii urmau să fie plătite integral, în bani, potrivit prevederilor exprese din contractul individual de muncă încheiat între părți.
Cu toate acestea, pârâta, fără nici o justificare pentru neplata acestora, a amânat efectuarea acestor plăți până în prezent.
Având în vedere ca nici până în prezent, deși au trecut mai mult de 5 luni de la data ultimului salariu achitat integral, nu au primit drepturile salariale pentru muncă pentru perioada decembrie 2012, ianuarie, februarie și martie 2013 (15 zile din martie), adică 3 luni și 15 zile și nici alte drepturi ce se cuveneau, respectiv plata concediului de odihna neefectuat, consideră că au fost vătămați în drepturile și interesele legitime.
Nu este lipsit de interes nici faptul că, urmare a situației create prin omisiunea de le achita salariile restante, angajatorul i-a pus în situația de a acumula datorii la furnizori de servicii curente și către diferite persoane fizice.
D. urmare, întrucât unii dintre ei sunt singurii întreținători ai familiei, nu au avut posibilitatea de a achita aceste datorii, siguranța financiară a familiilor fiind pusă în pericol.
Potrivit dispozițiilor art.1270 cod civil care se aplică și în raporturile de muncă încheiate in baza unui contract individual de muncă, contractele au forță obligatorie, au putere de lege între părțile contractante". În aplicarea principiului forței obligatorii a contractului, art. 1527 Cod civil prevede la alin. I: „creditorul poate cere întotdeauna ca debitorul să fie constrâns sa execute obligația în natură (...)", iar potrivit alin. 2 ..dreptul executarea în natură cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau înlocuirea bunului (...)".
Conform acestor prevederi legale, neexecutarea voluntară a obligațiilor contractuale de către debitor acordă dreptul creditorului de a recurge la executarea silită în natură precum și la alte mijloace juridice prevăzute de lege pentru a obține prestația care i se datorează sau pentru constrângerea economică a debitorului în același scop.
Așadar, în situația în care una dintre părțile contractante, în acest caz, angajatorul, nu executa prestațiile pe care le datorează, salariatul poate obține executarea prin echivalent.
De altfel, răspunderea civilă contractuală presupune obligația debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligațiilor născute dintr-un contract valabil încheiat.
În ceea ce privește cauzarea unui prejudiciu moral salariaților, în afara unei legături contractuale, consideră că se impune angajarea răspunderii civile extracontractuale sau delictuale a pârâtei.
Având în vedere că, în primul rând, prejudiciul cauzat salariaților este urmarea încălcării unei obligații asumate printr-un contract individual de muncă, rezultă ca fiind suficient îndeplinirea condițiilor referitoare oricărei răspunderi contractuale pentru tragerea la răspundere patrimonială a pârâtei.
Astfel, precizează ca fiind îndeplinite aceste condiții, rezultate din analiza textelor art. 1527, art.1530 - 1531 Cod civil, în felul următor: fapta ilicită constă în neexecutarea obligațiilor contractuale asumate de către pârâta prin contractul valabil încheiat cu reclamanții, existența unui prejudiciu în patrimoniul salariaților în sensul prezentat anterior, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicita a pârâtei și prejudiciul reclamanților, precum și existența vinovăției pârâtei în cauză.
Reclamanții au solicitat să se considere ca întârzierea nejustificată sau neplata salariilor determină, potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii, la obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs, sens în care, în temeiul art.1516 Cod civil, au solicitat obligarea pârâtei să plătească reclamanților și diferențele salariale calculate la suma menționată mai sus, potrivit calculului indicelui preturilor de consum începând cu data scadentă a fiecărei luni și până la data introducerii prezentei.
Pentru aceste considerente, au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și să se dispună:
- obligarea pârâtei S.C. K9 I. S. S.R.L., prin administratorii statutari, la plata salariilor restante în cuantum de 8400 lei, adică a sumei de 2100 de lei pentru fiecare salariat. reprezentând echivalentul salariilor pentru perioada de 3 luni și 15 zile neplătite, conform CCM 2007-2013 și contractelor individuale de muncă;
- obligarea pârâtei la plata compensării în bani a concediului de odihnă neefectuat în cuantum de 4986 lei, adică a sumei de 1246,5 lei pentru fiecare salariat, conform contractelor individuale de muncă;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 8400 lei, adică suma de 2100 lei pentru fiecare salariat, cu titlu de daune morale corespunzătoare prejudiciului suferit, ca urmare a neexecutării de către pârâta a obligațiilor contractuale de plata a salariului;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 40,8 lei reprezentând plata diferențelor salariale, adică 10,2 lei pentru fiecare salariat, calculată potrivit indicelui prețului de consum (IPC) corespunzător drepturilor salariale actualizate de la data scadenta a fiecărei luni (decembrie 2012, ianuarie, februarie, martie 2013) până la data introducerii prezentei acțiunii, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării obligației cu întârziere;
- obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii, însemnând suma de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, pentru fiecare salariat, începând de la data pronunțării hotărârii definitive și până la data achitării elective și integrale a drepturilor salariale;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 194 Cod procedură civilă și ale art. 266 - 275 din Codul muncii.
Având în vedere faptul că fiecare dintre reclamanți a solicitat drepturi proprii, rezultate din contractele individuale de muncă încheiate de fiecare dintre ei cu pârâta, prin încheierea de la data de 04.09.2013 din dosarul nr._, s-a dispus disjungerea cauzelor și înregistrarea separată a fiecărei cauze, prezenta fiind înregistrată sub nr._ .
Pârâta . S. SRL Iași a fost citată legal, în acest sens solicitându-se date oficiale de la Oficiul Național al Registrului Comerțului la sediul indicat, precum și la ușa instanței.
Reclamantul a depus la dosar înscrisuri și interogatoriul pentru pârâtă.
Analizând cererea de față, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul D. T. a fost salariatul pârâtei S.C. K9 I. S. S.R.L. în baza unui contract individual de muncă, contract care a încetat la data de 15.03.2013.
Reclamantului nu i s-a înmânat o copie de pe contractul individual de muncă, iar pârâta, deși instanța i-a solicitat acest lucru și-i revenea și sarcina probei, nu a depus la dosar o copie de pe contractul individual de muncă al reclamantului, dar nici nu a contestat faptul că nu ar fi fost angajatul său.
Din adresa trimisă de ITM la dosarul din care s-a disjuns prezenta cauză, rezultă că în urma sesizării reclamanților s-au efectuat verificări, prin actul de control întocmit s-au dispus măsuri obligatorii, ca urmare a neconformităților constatate, printre care și acordarea drepturilor salariale restante, precum și faptul că angajatorul nu a dus la îndeplinire măsurile obligatorii dispuse, pentru care a și fost sancționat
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata salariilor restante aferente perioadei 01.12._13, sume actualizate cu indicele prețurilor de consum la data plății.
Contractul individual de muncă este obligatoriu între părțile semnatare, angajat-angajator, în virtutea principiului înscris in art. 1270 din Codul civil conform căruia „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părților ori din cauze autorizate de lege.”.Așa fiind, părțile nu se pot sustrage de la obligativitatea contractului legal încheiat, ci ele trebuie să-și execute întocmai obligațiile ce le incumbă: salariatul să presteze munca iar angajatorul, în principal, să plătească această muncă.
Potrivit dispozițiilor art.159 alin. 1 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă, iar pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani si potrivit art.161 Codul muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor.
Potrivit art.161 Codul muncii, salariul se plătește în bani cel puțin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă.
Cauza dedusă judecății este un litigiu de muncă, iar sarcina probei revine unității angajatoare, conform art.272 din Codul muncii.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.168 alin 1 Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Dreptul la salariu este considerat corolarul dreptului la muncă, el este afirmat în Declarația Universală a Drepturilor Omului, potrivit căreia „cel care muncește are dreptul la un salariu echitabil și suficient care să-i asigure lui și familiei sale o existență conformă cu demnitatea umană”.
Având în vedere cele anterior expuse, ținând cont de faptul că pârâta nu a făcut dovada plății drepturilor salariale reclamantului aferente perioadei 01.12._13, instanța va admite cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale aferente acestei perioade.
Referitor la actualizarea cu indicele de inflație, instanța reține că prejudiciul cauzat reclamantului prin neplata drepturilor salariale trebuie acoperit integral. Actualizarea diferențelor de drepturi salariale cuvenite reclamantului cu rata inflației reprezintă o despăgubire pentru devalorizarea monedei naționale, indicele de inflație reprezentând un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare. Prin actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței și până la data plății efective a sumei datorate, actualizarea constituind o modalitate de reparare a pierderii suferite de creditor.
Inflația se poate defini ca o creștere a nivelului general al prețurilor atât la bunuri cât și la servicii în condițiile în care puterea de cumpărare scade. Inflația se face simțită atât la nivelul consumatorului cât și la nivelul macroeconomic. Cauzele care declanșează apariția acestui fenomen sunt multiple. Măsurarea inflației are în vedere, în principal, factorul preț. Se poate vorbi de existența unor indici folosiți pentru a măsura inflația, fiecare fiind construit și calculat în mod diferit: indicele prețurilor de consum (IPC), indicele prețurilor de producători (IPP), indicele general al prețurilor (IGP), deflatorul PIB. Indicele prețurilor de consum (IPC) măsoară schimbarea de preț a unui coș de produse care se presupune a fi achiziționat de către consumatorul mediu urban, relevant din perspectiva cheltuielilor efectuate de o gospodărie tipică.
Pe cale de consecință, pentru asigurarea respectării principiului restitutio in integrum, instanța va acorda sumele datorate în cuantum actualizat cu indicele prețurilor de consum.
În ceea ce privește cererea de obligare la plata contravalorii concediului de odihnă neefectuat, în raport de prevederile art. 144 din Codul muncii coroborate cu dispozițiile art.146 alin. 4 și art. 150 din Codul muncii, instanța constată că aceasta este o cerere întemeiată și, în consecință, o va admite și va obliga pârâta să achite compensarea în bani a concediului de odihnă, corespunzător perioadei lucrate. Codul Muncii – Capitolul III – Concediile, Secțiunea 1 - Concediul de odihnă anual și alte concedii ale salariaților, la art. 144 prevede că dreptul la concediu de odihnă anual plătit este garantat tuturor salariaților, nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunțări sau limitări și se efectuează în fiecare an.
Conform dispozițiilor art. 146 alin. 4 compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
În speță sunt îndeplinite aceste condiții impuse de Codul muncii.
În ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale și a daunelor cominatorii, reclamantul nu a produs probe din care să rezulte că acestea sunt întemeiate.
Dauna morală constă în atingerea adusă personalității omului: existența sa, integritatea corporală și sănătatea, sensibilitatea fizică sau psihică, sentimentele sale, cinstea, onoarea, prestigiul profesional, etc.
Prin derogare de la regula generală instituită în dreptul muncii, dovada prejudiciului moral suferit de salariat este în sarcina reclamantului.
Obligarea angajatorului la plata daunelor morale a fost reglementată expres prin Legea nr. 237/2007 privind modificarea alin. (1) al art. 269 din Legea nr. 53/2003 –Codul muncii.
Termenul de daune morale sau prejudiciu moral sugerează o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusa acelor valori sau atribute ale individului care îi definesc personalitatea; dintre aceste valori au fost retinute, printre altele, integritatea corporala, sentimentele de afecțiune, cinstea, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum și alte valori similare.
Curtea Supremă de Justitie a decis că în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, acesta „include o doză de aproximare, dar instanța trebuie să aibă în vedere o . criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe un plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii apare însă necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constitutie i-au fost afectate.
Reclamantul nu a dovedit prin probele administrate în cauză pretențiile sale, prejudiciul moral suferit și legătura de cauzalitate, precum și impactul negativ atât în plan personal, în plan profesional asupra salariatului cât și dificultățile în plan familial și în raporturile cu celelalte persoane pentru a i se acorda daunele morale solicitate.
Conform dispozițiilor art. 452 din Noul Cod de Procedură Civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei iar în speță reclamantul nu a făcut aceasă dovadă până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei – 12.02.2014, ci le-a trimis prin FAX ulterior la data de 19.02.2014.
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 266-275 din Codul muncii, tribunalul va admite în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta . SRL, va obliga pârâta . SRL să plătească reclamantului salariile restante aferente perioadei 01.12._13 conform contractului individual de muncă, sume indexate cu indicele de consum corespunzător drepturilor salariale actualizate de la data scadenta a fiecărei luni până la data de 20.05.2013-data introducerii acțiunii, va obliga pârâta . SRL să plătească reclamantului contravaloarea concediului de odihnă neefectuat conform contractului individual de muncă, sume indexate cu indicele de consum corespunzător actualizate de la data scadentă a fiecărei luni, până la data de 20.05.2013-data introducerii acțiunii și va respinge cererile privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, a daunelor cominatorii și a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul D. T. având CNP_ domiciliat în comuna Dumești, . și cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat C. M. din Iași, ..27, ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâta . SRL având CUI RO_ si J 22/644/201 cu sediul în Iași, ., cam.6, Jud. Iași.
Obligă pârâta . SRL să plătească reclamantului salariile restante aferente perioadei 01.12._13 conform contractului individual de munca, sume indexate cu indicele de consum corespunzător drepturilor salariale actualizate de la data scadenta a fiecărei luni până la data de 20.05.2013-data introducerii acțiunii.
Obligă pârâta . SRL să plătească reclamantului contravaloarea concediului de odihnă neefectuat conform contractului individual de muncă, sume indexate cu indicele de consum corespunzător actualizate de la data scadentă a fiecărei luni, până la data de 20.05.2013-data introducerii acțiunii.
Respinge cererile privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, a daunelor cominatorii și a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțată astăzi 26.02.2014; soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte Asistenți judiciari Grefier
A.C. B.L. L.N. N.D.
Redactat. A.C.
4 ex/03.07.2014
| ← Conflict de muncă. Sentința nr. 692/2014. Tribunalul IAŞI | Pretentii. Sentința nr. 726/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
