Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3400/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3400/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 7838/99/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Octombrie 2014
Președinte - P. T.
Asistent judiciar L. B.
Asistent judiciar N. L.
Grefier A. M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3400/2014
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant U. S. LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR IAȘI, reclamant T. C. P. și pe pârât L. T. VLADENI, având ca obiect drepturi bănești DISJUNGERE.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.10.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la nr._, U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, în numele membrilor de sindicat Abalașei B., B. G.-P., B. L., B. M., B. I. E., B. Ș., B. I. C., Cohut V., C. A., I. A., I. C., P. C., M. A. M., P. Laurența, R. C., S. N., V. V., T. G.- C., A. O. L., V. O. G., A. D. C., A. F., B. G., B. C., B. M., B. C., C. L., Cazamir E., Chilug C., C. M., C. C., C. D., D. M. E., D. I., D. M., G. I., Harcu N. C., I. P. C., Livadaru M., L. G., M. Filomea, Mațoianu Luigi, M. D., O. S. I., P. D., P. Ș. M., P. L., P. I., P. M., R. A., R. E., R. M., S. G., D. S., Ș. V., T. M. R., Tatarau V., Ț. D., T. C. P. a chemat în judecată pe intimatul L. T. Vlădeni solicitând anularea deciziilor de reîncadrare cu nr. 9, 1, 8, 10, 10bis, 11, 2, 26, 27, 3, 37, 5, 6, 7, 8, 47, 2bis, 3bis, 4, 67, 7, 9, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 24, 25, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 48, 49, 50, 51, 5bis, 1bis emise la data de 10.01.2011 ; obligarea pârâtei la reîncadrarea salarială a contestatorilor începând cu data de 01.01.2011, potrivit disp. Legii 285/2010, luându-se în considerare drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate inclusiv din hotărârea judecătorească irevocabilă sentința civilă pronunțată în dosarul_ și a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010; obligarea pârâtei unitatea de învățământ la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii 285/2010 și a Legii 330/2009, raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile legii 330/2009 raportat la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data efectivă a plății, pentru perioada: 01.01.2011 – 12.05.2011.
În motivarea acțiunii, contestatorii au susținut că fac parte din categoria personalului didactic auxiliar al unității de învățământ pârâte, iar prin Decizia ICCJ nr. 11/08.10.2012 s-a decis că personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31.12.2009 are dreptul, începând cu data de 01.01.2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile O.G. nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Deciziile de reîncadrare emise de pârâtă stabileau salarii la nivelul celor date efectiv în plată în decembrie 2009, dar nu au fost cuprinse și diferențele de drepturi salariale obținute pentru decembrie 2009 prin hotărâre judecătorească în baza Legii nr. 221/2008. Atât decizia de reîncadrare pentru anul 2010, cât și decizia de reîncadrare pentru anul 2011 au fost contestate la unitatea de învățământ.
Mai susțin că, în condițiile în care a intervenit o modificare a cadrului muncii, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în sensul că pârâta a fost obligată la plata unor diferențe salariale pentru anul 2009, aceasta, în calitate de angajator, trebuie să recalculeze salariul în 2010 prin raportare și la hotărârea judecătorească.
Pârâta a încălcat prevederile art. 17 alin. 1, 2 și 4 și ale art. 41 alin. 3 Codul muncii, precum și faptul că, astfel cum a statuat și doctrina, modificarea contractului trebuie efectuată cu respectarea prevederilor art. 17 alin. 1, 2 și 4 și art. 19 Codul muncii, angajatorul având obligația de a informa salariatul cu privire la clauzele care urmează să le modifice. Inadmisibilitatea modificării unilaterale se referă, în special, numai la elementele esențiale ale contractului și anume felul muncii, locul muncii și salariul. Cu toate acestea, art. 48 Codul muncii prevede că angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca o măsură de protecție a salariatului. Pronunțându-se asupra excepției de neconstituționalitate a art. 63 alin. 1 Codul muncii, Curtea Constituțională a constatat conformitatea acestuia cu legea fundamentală, reținând că un contract individual de muncă „nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenție bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voință al celor două părți ale raportului juridic de muncă, angajator și salariat. Astfel, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de impune ca modificarea contractului individual de muncă să se facă în aceleași condiții în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părți”. De asemenea, nu constituie modificare nelegală a felului muncii promovarea în funcție conform contractului colectiv de muncă sau schimbarea din funcție determinată de pierderea parțială a capacității de muncă. Dimpotrivă, s-a reținut că schimbarea din funcție având ca rezultat și micșorarea salariului poate fi făcută numai cu acordul salariatului, în caz contrar angajatorul procedând la modificarea unilaterală a contractului, ceea ce înseamnă o încălcare a dispozițiilor Codului muncii, întrucât atât funcția, cât și salariul constituie elementele esențiale ale contractului, ce trebuie avute în vedere de părți la încheierea acestuia și care nu pot fi schimbate decât pe timp limitat și tot cu acordul părților. Tot astfel, în practică s-a decis că este nelegală modificarea unilaterală a felului muncii și salariului prin trecerea dintr-o funcție de conducere în una de execuție.
Contestatorii învederează și faptul că drepturile salariale obținute prin hotărâre judecătorească anterioară nu au fost achitate, deși, conform art. 44 alin. 1 din Constituția României, creanțele împotriva statului sunt garantate, astfel că dreptului în sine nu i se poate aduce atingere, indiferent de calendarul de plăți. În acest sens, jurisprudența CEDO (Cauza C. contra Republicii M.) prevede că articolul 6 parag. 1 al Convenției asigură tuturor persoanelor dreptul de a prezenta în fața unei instanțe judecătorești orice plângere referitoare la drepturile și obligațiile lor civile. Totuși, acest drept ar fi iluzoriu, dacă sistemul legal național al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie, să rămână neexecutată în detrimentul unei părți. Ar fi de neconceput ca articolul 6 par. 1 al Convenției să descrie detaliat garanțiile de procedură oferite părților aflate în litigiu, proceduri care sunt echitabile, publice și prompte, fără a asigura executarea hotărârilor judecătorești; interpretarea prevederile articolul 6 par. 1 ca referindu-se exclusiv la accesul la o instanță judecătorească și îndeplinirea procedurilor legale, fără asigurarea executării hotărârii judecătorești, ar duce la situații incompatibile cu principiile statului de drept pe care Statul Contractant s-a obligat să le respecte prin ratificarea Convenției. Executarea unei hotărâri judecătorești pronunțată de o instanță judecătorească, trebuie privită ca o parte integrală a unui proces conform prevederilor articolului 6 al Convenției (cauza Hornsby versus G. din 19 Martie 1997). De asemenea, unei autorități statale nu i se permite să invoce în calitate de scuză lipsa de fonduri pentru a nu executa o hotărâre judecătorească. Prin urmare, o întârziere în executarea unei hotărâri judecătorești ar putea fi justificată doar de anumite circumstanțe. Dar această întârziere nu trebuie să fie astfel încât să atingă însăși esența dreptului garantat de articolul 6 parag. 1 al Convenției (Immobiliare Saffi versus Italia). Interpretând practica CEDO, puterea executivă și cea legislativă nu au dreptul de a încerca să creeze un cadru legislativ menit să diminueze puterea judecătorească și menit să ignore hotărârile judecătorești ori să împiedice punerea lor în executare.
Contestatorii mai susțin faptul că, în speță, prin hotărâre judecătorească s-a constatat în mod irevocabil că pentru luna decembrie 2009 drepturile salariale nu erau la nivelul celor plătite efectiv, ci cu 34% mai mari, diferența fiind acordată prin hotărâre judecătorească. Chiar dacă diferența de 34% acordată prin titlu executoriu nu a fost achitată în fapt, totuși existența dreptului și plata sa sunt două probleme distincte, astfel că în luna decembrie 2009 salariile reclamanților au fost, legal, cu 34% mai mari. Orice altă interpretare ar duce la o nouă încălcare a CEDO, pentru că ar permite puterii executive sau legislative să ignore o hotărâre judecătorească irevocabilă. Nu se poate lua în considerare doar partea salarială care era dată în plată în decembrie 2009, pentru că hotărârea judecătorească a acordat diferențe de drepturi salariale tot în baza unei legi, respectiv a Legii nr. 221/2008. Or, Legea nr. 330/2009, prin art. 30, stabilește că salariul din luna ianuarie 2010 nu poate fi mai mic decât cel din luna decembrie 2009. În același sens, și prin adresa nr._/26.01.2010, Ministerul Finanțelor Publice a subliniat că drepturile salariale pentru anul 2010 vor fi în cuantumul avut în luna decembrie 2009. Reclamanta mai învederează și faptul că pârâta, prin hotărârea judecătorească irevocabilă, a fost obligată, în primul rând, la calcularea drepturilor salariale potrivit Legii nr. 221/2008, urmând să achite și diferențele. În consecință, unitatea de învățământ era obligată să se raporteze și la aceste drepturi acordate prin hotărâre judecătorească, în momentul în care a calculat drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, indiferent de cât a fost în măsură să plătească efectiv. Mai departe, când a calculat drepturile salariale începând cu ianuarie 2010, pârâta trebuia să se raporteze și la hotărârea judecătorească ce consfințea salariile reale și nu doar la ceea ce a achitat efectiv. Așadar, unitatea de învățământ nu putea invoca propria culpă, adică primul calcul eronat din 2009, pentru a justifica un nou prejudiciu constând într-un nou calcul eronat. Mai mult, pârâta a refuzat modificarea corespunzătoare a contractelor individuale de muncă, prin înregistrarea corectă a drepturilor salariale începând cu data de 02.12.2008 și până în prezent. Or, această conduită a pârâtei reprezintă o încălcare a drepturilor câștigate, principiu a cărui protejare este asigurată de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Potrivit acestui text al Convenției, „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”. În jurisprudența constantă a CEDO, s-a stabilit că noțiunea „bun” acoperă și dreptul unei persoane asupra unei creanțe (Cauza Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreatis contra Greciei), inclusiv a uneia de natură salarială.
Intimatul L. T. Vlădeni nu a formulat întâmpinare.
Intimatul a fost citat cu mențiunea să facă dovada comunicării deciziilor de reîncadrare și să precizeze data înregistrării contestației pentru fiecare decizie de reîncadrare în parte.
Instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în cererea privind plata drepturilor bănești pentru perioada anterioara datei de 16.04.2011.
La termenul din 15.09.2014, s-a dispus disjungerea cererilor formulate de fiecare membru de sindicat și înregistrarea lor separată. Astfel la nr._ pe rolul Tribunalului Iași a fost înregistrată cererea de chemare în judecată formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași în numele și pentru contestatoarea T. C. P. în contradictoriu cu intimatul L. T. Vlădeni.
Analizând actele dosarului, raportat la susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța constată că aceasta este întemeiată, urmând să o admită. Astfel, potrivit disp. art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate. În speță, reclamanta a solicitat calculul și plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01.2011 – 12.05.2011.
Având în vedere disp. art. 268 alin. 1 lit. c Codul muncii, precum și data introducerii prezentei acțiuni, 16.04.2014, instanța reține că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în ceea ce privește plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01.2011 – 15.04.2011.
Pe cale de consecință, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată în ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01.2011 – 15.04.2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În anul 2011, prin decizia nr. 51 emisă de către unitatea de învățământ pârâtă s-a dispus reîncadrarea contestatoarei T. C. P. începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile art. 11 și ale art. 33 din Legea nr. 284/2010. De asemenea, s-au stabilit drepturile salariale cuvenite acesteia începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile art. 1 și ale art. 16 din Legea nr. 285/2010. Împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat contestație, intimatul nefăcând dovada modului de soluționare a acestei contestații.
Potrivit disp. art. 7 alin. 1 din Legea nr. 330/2009, aplicarea prevederilor prezentei legi se realizează etapizat în perioada 2010-2015, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, a soldelor funcțiilor de bază pentru personalul militar și a indemnizațiilor lunare de încadrare, prevăzute în anexele la prezenta lege, stabilite anual prin legi speciale, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări.
Potrivit disp. art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, iar potrivit disp. art. 31 din Legea nr. 330/2009, pentru personalul nou-încadrat pe funcții în perioada de aplicare etapizată, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare.
Potrivit art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, „în cazul în care drepturile salariale determinate în conformitate cu Legea nr. 330/2010 și cu prezenta ordonanță de urgență sunt mai mici decât cele stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului pentru funcția respectivă pentru luna decembrie 2009 se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Având în vedere aceste dispoziții legale, se reține de către instanță că începând cu data de 01.01.2010, personalul didactic și didactic auxiliar trebuia să beneficieze de un salariu egal cu salariul aferent lunii decembrie 2009. Cât privește salariul aferent lunii decembrie 2009, instanța reține faptul că salarizarea personalului didactic până la data de 31.12.2009 a fost reglementată de O.G. nr. 15/2008. Astfel, potrivit art. 1 alin. 1 lit. c, pct. 3 din O.G. nr. 15/2008, pentru funcțiile didactice prevăzute în anexele nr. 1.2, 2 și 3, valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 291,678 lei pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008. O.G. nr. 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. Astfel, prin Legea nr. 221/2008 s-a modificat art. 1 alin. 1, lit. c, ultima liniuță, în sensul că pentru perioada 01.10.2008 – 31.12.2008 valoarea coeficientului de multiplicare 1.000 este de 400,00 lei, această valoare reprezentând valoare de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
De altfel, și prin decizia nr. 3 din 04.04.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr.221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Se mai reține că prin decizia 11/08.10.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în interpretarea art. 5 alin. 6 din OUG 1/2010 și art. 30 din legea 330/2009, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31.12.2009 are dreptul, începând cu 01.01.2010 la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu O.G. 15/2008, aprobată cu modificări prin legea 221/2008.
Potrivit disp. art. 7 alin. 2 din Legea nr. 284/2010, valoarea salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadrare utilizată la reîncadrarea pe funcții a personalului în anul 2011 se stabilește prin legea privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Potrivit disp. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
Drepturile salariale aferente lunii octombrie 2010, care constituie baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011, trebuiau stabilite în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze contestatoarea în decembrie 2009, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, dar și cu luarea în considerare a dispozițiilor Legii nr. 118/2010 privind reducerea cu 25%. Salariul astfel determinat, urma să reprezinte baza de calcul pentru drepturile salariale aferente anului 2011.
În consecință, având în vedere dispozițiile Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010, precum și faptul că în luna octombrie 2010 salariul contestatoarei trebuia calculat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008, se reține că deciziile emise la data de 07.02.2011 sunt nelegale, drepturile salariale trebuind stabilite în funcție de salariul de care ar fi trebuit să beneficieze aceștia în luna octombrie 2010, în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008 și Legea nr. 118/2010.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța constată că este întemeiată în parte contestația formulată de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași în contradictoriu cu intimatul L. T. Vlădeni, urmând să o admită astfel.
În consecință, instanța va anula decizia de reîncadrare emisă de intimat la data de 10.01.2011 și va obliga intimatul la reîncadrarea salarială a contestatoarei prin emiterea în folosul acestuia a unei noi decizii de reîncadrare începând cu data de 01.01.2011 potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010 rezultate din aplicarea Legii nr.330/2009 și, implicit, din aplicarea Legii nr. 221/2008; va obliga intimatul să calculeze și să plătească diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, raportat la Legea nr. 330/2009 și la Legea nr. 221/2008, pentru perioada16.04.2011 – 12.05.2011, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune în capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01._11.
Admite in parte contestația formulata de U. S. Libere din Învățământul Preuniversitar Iași, cu sediul in Iași, ., având cod fiscal_ si cont RO06CECEIS0131RON121786 in numele si pentru contestatoarea T. C. P. CNP_ în contradictoriu cu intimatul L. T. Vlădeni, cu sediul în ..
Anulează decizia înregistrată sub nr. 51 emisă de intimat la data de 10.01.2011.
Obligă intimatul la reîncadrarea salarială a contestatoarei prin emiterea în folosul acesteia a unei noi decizii de reîncadrare începând cu data de 01.01.2011 potrivit dispozițiilor Legii nr. 285/2010, cu luarea în considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010 rezultate din aplicarea Legii nr.330/2009 și, implicit, din aplicarea Legii nr. 221/2008.
Obligă intimata să calculeze și să plătească contestatorilor diferența dintre drepturile salariale încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010, raportat la Legea nr. 330/2009 și la Legea nr. 221/2008, pentru perioada 16.04.2011 – 12.05.2011, sumă actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Respinge cererea având ca obiect obligarea intimatului la plata drepturilor salariale aferente perioadei 01.01.2011 – 15.04.2011, pe excepția prescripției dreptului la acțiune.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Iași.
Pronunțata in ședința publica de astăzi, 27.10.2014.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
T.P. cu opinie în sensul cu opinie
prezentei hotărâri separata
L.N. B.L.
GREFIER,
M.A.
Red./tehnored. T.P.
4 ex./05.12.2014
Opinia separata formulata de asistent judiciar B. L.
Considerentele opiniei separate:
Prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat anularea deciziei de reincadrare emisa la data de 10.01.2011, obligarea intimatului la reincadrarea salariala a contestatorului incepand cu data de 01.01.2011, potrivit dispozitiilor Legii nr. 285/2010, luandu-se in considerare drepturile salariale aferente lunii decembrie 2009, rezultate inclusiv din sentinta civila pronuntata in dosarul nr._ si cu emiterea unei noi decizii de reincadrare, incepand cu 01.01.2011 potrivit Legii nr. 285/2011, cu luarea in considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010 precum si la calculul si plata diferentelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008, reprezentand diferenta dintre drepturile salariale efectiv incasate si cele cuvenite in conformitate cu prevederile Legii nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 330/2009 si la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008, actualizate in functie de coeficientul de inflatie, la data efectiva a platii, pentru perioada 01.01._11.
F. de aceasta solicitare instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune in ceea ce priveste cererea de obligare la plata diferentelor de drepturi salariale raportat la dispozitiile art. 268 alin.1 lit.c din Codul muncii, considerand ca dreptul pretins s-a prescris in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.
Vazand aceasta exceptie prin prisma obiectului cauzei, solutiei pronuntate cu privire la anularea deciziei de reincadrare, obligarea la reincadrare prin emiterea unei noi decizii incepand cu 01.01.2011 potrivit dispozitiilor Legii nr. 285/2010, cu luarea in considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010 rezultate din aplicarea Legii nr. 330/2009 si Legii nr. 221/2008 raportat si la considerentele expuse, apreciez ca dreptul in discutie nu este prescris.
In sustinerea acestui punct de vedere inteleg sa invoc art. 39 alin. 1 lit. c din Codul Muncii potrivit caruia salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusa iar conform art. 40 alin. 2 lit. c Codul Muncii angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca si din contractele individuale de munca.
Potrivit art. 162 alin. 3 din Codul muncii sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat se stabileste prin lege.
Dreptul solicitat in pricina de fata decurge din Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 15/2008 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2008 personalului din invatamant, intarit prin hotararea judecatoreasca de achitare a diferentelor salariale rezultate din aplicarea acestei legi, pentru perioada 01.03._09.
Prin decizia contestata in prezenta cauza angajatorul a dispus reincadrarea salariatului conform art. 16 alin.1 si art. 30 din Legea nr. 330/2009, neluand in considerare cresterile salariale acordate prin titlul jurisdictional precitat.
Instanta a dispus anularea acestei decizii pentru nelegalitate si netemeinicie, obligand angajatorul sa emita o noua decizie cu luarea în considerare a drepturilor salariale, rezultate din aplicarea Legii nr. 221/2008, si sa le calculeze, apreciind ca fiind prescrisa doar plata acestora pentru perioada 01.01._11 intrucat a fost nascuta la o data anterioara.
Sub aspectul naturii juridice prescriptia transforma continutul raportului juridic civil, ducand la stingerea dreptului material al actiunii . de 3 ani de la data nasterii acestuia.
Potrivit art. 2517 din NCC ( fost art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958) termenul de prescriptie este de 3 ani, daca legea nu prevede un alt termen, iar conform art. 2523 din acelasi cod (fost art. 7 din Decretul nr. 167/1958), prescriptia incepe sa curga de la data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut nasterea lui.
Titularului i s-a nascut dreptul de a solicta plata diferentelor de drepturi la data de 01.01.2011, data de la care instanta a dispus obligarea angajatorului la emiterea unei noi decizii de reincadrare potrivit dispozitiilor Legii nr. 285/2010 cu luarea in considerare a drepturilor salariale aferente lunii octombrie 2010 rezultate din aplicarea Legii nr. 330/2009 si din aplicarea Legii nr. 221/2008.
Asadar, din economia textelor citate anterior se desprinde cu claritate ideea ca, din momentul emiterii deciziei de reincadrare efectuata corect de catre angajator, respectiv cu aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010, Legii nr. 330/2009 si Legii nr. 221/2008 cu consecinta calcularii diferentelor salariale generate de aceasta, salariatul beneficiaza si de plata nascuta ca urmare a acesteia.
Asa fiind, cum titlularul dreptului a cunoscut prin intermediul prezentei hotarari ca i s-a nascut dreptul la data de 01.01.2011, data de la care s-a dispus reincadrarea corecta cu luarea in considerare a drepturilor rezultate din aplicarea Legii nr. 285/2010, Legii nr. 330/2009 si Legii nr. 221/2008, opinez ca si dreptul angajatului de a solicita plata diferentelor salariale se cuvine cu aceasta data de 01.01.2011.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
