Contestaţie decizie de pensionare. Decizia nr. 46/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 46/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 46/2016
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. E. B.
Asistent judiciar M. C.
Asistent judiciar B. M. M.
Grefier D. M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul C. G. și pe intimata C. T. DE PENSII IAȘI, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 06.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 13.01.2016, când:
INSTANȚA
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 13.08.2015 sub nr._ contestatorul C. G. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimata C. T. DE PENSII IAȘI să dispună anularea deciziei nr._/R/2014 din 07.01.2015 privind respingerea solicitării de pensie pentru limită de vârstă și să oblige intimata să emită o nouă deciziei de pensionare cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la valorificarea grupelor de muncă prin reducerea vârstei standard de pensionare și cu acordarea drepturilor de pensie de la data formulării cererii de înscriere la pensie, cu dobânda legală de la acea dată și până la plata efectivă a acestor drepturi.
A solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare contestatorul a arătat că, în emiterea deciziei contestate, intimata a refuzat să ia în calcul toate perioadele lucrate în grupa a II-a de muncă, deși există aceste mențiuni în carnetul de muncă și a făcut dovada grupei de muncă inclusiv cu adeverințele emise de foștii angajatori în conformitate cu dispozițiile legale, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 14 a HG 257/2011.
A arătat contestatorul că a formulat contestația împotriva deciziei în termenul legal, însă nu a primit până la data înregistrării contestației la instanță răspunsul Comisiei Centrale de Contestații sens în care, în justificarea juridică a dreptului de acces la instanță, a invocat decizia Curții Constituționale nr. 956/2012.
În privința probelor, a menționat înscrisurile, martorii și interogatoriul intimatei.
A invocat în drept dispozițiile Legii 263/2010, Decizia Curții Constituționale nr. 956/2012.
Prin întâmpinare intimata a solicitat, în principal, respingerea contestației ca fiind fără obiect și, în subsidiar, ca fiind nelegală și neîntemeiată.
În motivare intimata a arătat că a revizuit în tot decizia contestată cu nr._/R/2014/07.01.2015 emițând în acest sens decizia nr._/R/2014/12.03.2015 prin stabilirea corectă a stagiului de cotizare în grupa a II-a de muncă, a stagiului realizat în condiții normale de muncă și a stagiului aferent grupei/condițiilor de muncă, astfel că acțiunea formulată împotriva deciziei contestate a rămas fără obiect.
În subsidiar, a arătat că a procedat legal și corect nevalorificând adeverințele nr. 218/11.08.2010 și nr. 8535/29.06.2005 eliberate de . condițiile în care carnetul de muncă al contestatorului certifică că acesta și-a desfășurat activitatea în grupa a II-a de muncă doar în perioadele 01.03._92 și 22.06._93 în procent de 85% (8 ani, 9 luni și 3 zile), iar adeverințele se contrazic în ceea ce privește poziția din actul normativ care anterior datei de 01 aprilie 2001 a constituit temei juridic pentru încadrarea în grupa a II-a a activității contestatorului și, de asemenea, în ceea ce privește actul administrativ emis de unitate conform prevederilor Ordinului 50/1990 privind nominalizarea persoanelor încadrate în grupe superioare de muncă.
Neconcordanțele din cele două adeverințe prezentate de contestator induc caracterul îndoielnic, echivoc, ambiguu al încadrării acestuia în grupa a II-a de muncă pe toată perioada 17.01.1977 – 01.04.1992 în procent de 100%, fapt ce rezultă și din răspunsul nr. R 87/30.03.2001 al Inspecției Muncii – Direcția Control Condiții de muncă din cadrul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale.
În același sens s-a pronunțat și Direcția Generală Asigurări Sociale, Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice care, prin adresa nr. A 7009/251/89/04.03.2015 atașată la dosar a comunicat că activitatea desfășurată de contestator în perioadele 17.01._89 și 01.04.1990 – 01.04.1992 în meseriile de instalator sanitar și instalator în rețea construcții regie nu poate fi valorificată în stabilirea stagiului de cotizare ca fiind realizat în grupa a II-a de muncă potrivit înscrisurilor din carnetul de muncă de la poziția 34 și cele din adeverințele nr. 218/11.08.2010 și nr. 8535/29.06.2005 eliberate de . temeiul legal invocat este eronat precizat, aceste nefăcând obiectul activităților prevăzute la pozițiile 44 și 79 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990, respectiv pozițiile 42, 43 și 79 din Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 50/1990.
Ulterior, în temeiul dispozițiilor art. 107 din Legea 263/2010 intimata a revizuit în tot decizia contestată nr._/R/2014/07.01.2015, prin decizia nr._/R/2014/12.03.2015 prin stabilirea corectă a stagiului de cotizare în grupa a II-a de muncă, a stagiului realizat în condiții normale de muncă și a stagiului aferent grupe/condiții de muncă. Prin această nouă decizie de respingere a cererii contestatorului de acordare a pensiei pentru limită de vârstă s-a precizat că pentru perioada lucrată la .-a luat în calcul ca activitate desfășurată în grupa a II-a de muncă doar perioada 01.04.1989 – 01.04.1990 (10 luni și 6 zile) în care reclamantul a avut meseria de lăcătuș, în procent de 85% conform înscrisurilor de la poziția nr. 34 din carnetul de muncă și perioada 22.06.1992 – 01.01.1993 (5 luni și 10 zile) în procent de 85% conform înscrisurilor de la poziția nr. 40 din carnetul de muncă.
În drept intimata a invocat dispozițiile Legii 263/2010, HG 257/20.03.2011, Ordinul nr. 50/1990, C.proc.civ.
În privința probelor a menționat înscrisurile și a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii deciziei contestate, răspunsul nr. R 87/20.03.2001.
Prin răspuns la întâmpinare contestatorul a solicitat respingerea excepției lipsei de obiect invocată de intimată în privința contestației motivând că, nefiind soluționată contestația pe care a depus-o la Comisia Centrală de Contestații, nu se poate reține lipsa de obiect și că decizia de revizuire nr._/R/2014/12.03.2015 nu i-a fost comunicată. A solicitat anularea deciziei inițial dar și a deciziei de revizuire pe principiul anularea actului inițial atrage și anularea actelor subsecvente, acestea neputând avea o existență de sine stătătoare.
Contestatorul a solicitat de asemenea anularea deciziei nr._/R/2014/28.05.2015 emisă de intimată.
Intimata a formulat întâmpinare la cererea modificatoare a contestatorului – vizând anularea deciziilor de revizuire nr._/R/2014/12.03.2015 și nr._/R/2014/28.05.2015 invocând excepția inadmisibilității contestațiilor pentru lipsa procedurii prealabile, obligatorii, reglementate de dispozițiile Legii 263/2010.
În subsidiar a solicitat respingerea celor două contestații formulate ulterior ca fiind neîntemeiate.
A arătat intimata că prin decizia nr._/R/2014/28.05.2015 a admis cererea expresă a reclamantului nr._/20.04.2015 de acordare a pensiei anticipate parțiale, începând cu data de 20.04.2015, în temeiul dispozițiilor art. 65 din Legea 263/2010.
Intimata a depus la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri, documentația în baza căreia a emis cele două decizii de revizuire privitor la care contestatorul a formulat contestație prin răspunsul la întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând și dispozițiile art. 248 alin. 1 din C.proc.civ. privind obligația instanței de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor procesuale, se rețin următoarele:
Asupra excepției inadmisibilității invocată de intimată în privința contestațiilor vizând deciziile de revizuire din data de 12.03.2015, respe4ctiv 28.05.2015, pentru lipsa procedurii prealabile la Comisia Centrală Contestații:
În drept, potrivit dispozițiilor art. 149 din Legea 263/2010 deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii pot fi contestate în termen de 30 de zile de la comunicare la Comisia Centrală de Contestații, iar această procedură administrativă prealabilă de examinare a deciziilor supuse contestării este obligatorie, fără caracter jurisdicțional. Textul art. 151 alin. 2 din același act normativ prevede că doar hotărârile Comisiei Centrale de Contestații pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Este real că nu a parcurs contestatorul procedura prealabilă, conform reglementării anterior citate, în privința deciziilor de revizuire nr._/R/2014/12.03.2015 și nr._/R/2014/28.05.2015 emise de intimată în temeiul dispozițiilor art. 107 din Legea 263/2010.
Cu toate acestea excepția nu poate fi primită pentru că, fiind vorba despre două decizii de revizuire succesive, ambele având ca fundament decizia contestată inițial, cu nr._/R/2014/07.01.2015, ce a fost contestată în procedura prealabilă administrativă, fără ca intimata să fie emis vreo hotărâre conform dispozițiilor art. 150 din Lege, cu atât mai mult cu cât decizia de revizuire nr._/R/2014/12.03.2015 a fost emisă în termenul de 45 de zile prev. de art. 150 alin. 4 din Lege pentru soluționarea contestației, a da curs solicitării intimatei ar fi excesiv. În acest context instanța apreciază că este rezonabilă prezumția că deciziile de revizuire succesive prezintă răspunsul la contestația administrativă prealabilă formulată de contestator în privința deciziei nr._/R/2014/07.01.2015.
A pretinde ca persoana vizată, în speță contestatorul, să urmeze procedurile administrative prealabile după fiecare decizie de revizuire emisă de intimată, fără limită și fără ca în acest interval de timp să se soluționeze cea dintâi contestație administrativă formulată, înseamnă nu doar a temporiza nepermis de mult valorificarea dreptului contestatorului – care va fi silit nu doar să urmeze procedura în mod repetat dar și să urmărească împlinirea termenului de 45 de zile, pentru fiecare contestație prealabilă, pentru a i se permite accesul în instanță, cerințe ce ar fi nu doar lipsite de utilitate, dar ar nega însăși concepția procedurii echitabile, principiu enunțat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în componenta sa de bază, anume cea referitoare la accesul la instanță.
Se va respinge prin urmare excepția inadmisibilității.
Excepția lipsei de obiect invocată de intimată în privința contestației formulate cu privire șa decizia nr._/R/2014/07.01.2015 se va admite având în vedere că, astfel cum just a invocat aceasta, prin emiterea deciziei de revizuire în tot cu nr._/R/2014/12.03.2015, prima decizie a rămas fără efecte. Mai mult, nici eventuala hotărâre emisă în procedura contestației prealabile de Comisia Centrală de Contestații nu este de natură a produce efecte juridice, pentru identitate de argumentare.
Pe fond:
În fapt, prin decizia nr._/R/2014/07.01.2015 intimata a respins cererea contestatorului de înscriere la pensie pentru limită de vârstă, întrucât nu sunt respectate dispozițiile art. 55 din Legea 263/2010, în sensul că vârsta este mai mică decât vârsta redusă de pensionare. S-a menționat de asemenea că, pentru perioada lucrată la . a II-a de muncă a fost acordată conform înscrisurilor din carnetul de muncă de la pozițiile 34, 35, 38 și 40.
Adeverința nr. 218/11.08.2010 eliberată de . faptul că contestatorul a fost angajat cu C.I.M. la societatea emitentă în perioada 17.01._92 în funcția de instalator, fiind încadrat în grupa II de muncă, în procent de 100% conform nominalizării efectuate prin Tabel nominal nr. 403 din 19.01.2001 și Hotărârea CA nr. 17/2001. Temeiul juridic al încadrării îl constituie Ordinul 50 din 1990, pct. 3, anexa 2, poziția nr. 42, 43 și 79.
De asemenea, în josul adeverinței se arată faptul că aceasta a fost eliberată în baza documentelor, verificabile, aflate în arhiva societății, cunoscându-se prevederile Codului penal și legislației pensiilor din sistemul public, potrivit cărora angajatorul poartă întreaga răspundere pentru valabilitatea și corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.
Din carnetul de muncă reiese, faptul că în perioada 01.03.1982 – 22.06.1992, a lucrat ca instalator și lăcătuș la acoperiri metalice-vopsitorie, grupa a II-a de muncă, conform pct. 44, 79 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, în total 10 ani, 3 luni și 21 de zile în procent de 100% - mențiunea de 100% fiind rectificată și suprascris 85%, fără ca mențiunea nouă să fie semnată, datată. De asemenea se menționează că 22.06.1992 și până la 01.01.1993 a lucrat ca instalator la acoperiri metalice-vopsitorie, grupa a II-a de muncă, conform pct. 44, 79 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990, în total 6 luni și 9 de zile în procent de 85%.
Coroborând mențiunile din cele două acte amintite, rezultă că în perioada 17.01.1977 – 01.01.1993 contestatorul a lucrat ca instalator, fiind încadrat în grupa a II-a de muncă.
Conform Decretului - Lege nr.68/1990 și H.G. nr.1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I și II de muncă urmau a fi precizate de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, fapt concretizat prin Ordinul MMPS nr.50/1990.
La punctul 6 din acest ordin se prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I sau II de muncă se face de către conducerea societăților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Rezultă așadar că intimata nu a avut și nu are nicio competență în a stabili grupa de muncă din care a făcut parte activitatea desfășurată de un angajat potrivit normelor legale mai sus menționate, astfel că nu poate să facă abstracție de existența unei astfel de încadrări în grupa de muncă, expres evidențiată în carnetul de muncă dar și în adeverința eliberată de fostul angajator, .>
Ordinul MMPS nr.50/1990 reglementează modalitatea de acordare a grupelor de muncă pentru perioadele anterioare datei de 01.04.2001.
C. legal al solicitării reclamantului pentru perioada 17.01.1977 – 01.04.1992 este dat de art.19 din Legea nr.19/2000.
Conform Legii nr.19/2000, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se realizează în cadrul unei metodologii speciale: nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se efectuează de către angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Instanța reține că atitudinea intimatei este nejustificată, în condițiile dispozițiilor art. 159 coroborate cu dispozițiile art. 162 al.2 și 163 Lg. 263 din 2010 iar prevederile Legii nr. 16/1996, dispun ca deținătorii de arhivă, creatorii de documente sau persoanele juridice succesoare ale acestora sunt obligați să elibereze “copii, certificate și extrase” privind drepturile individuale ale cetățenilor .
Astfel, pe de o parte, potrivit art. 1 din Decretul nr. 92/1976 carnetul de muncă este actul oficial prin care se dovedește, între altele, timpul lucrat în locul de muncă cu condiții deosebite și având în vedere că dispozițiile Legii pensiilor stabilesc, de asemenea, că drepturile de asigurări sociale se stabilesc în funcție de mențiunile din carnetul de muncă și alte acte emise de către unitate (cum este adeverința în cauză) rezultă cu evidență că intimata nu avea posibilitatea să cenzureze aceste modificări câtă vreme ele figurează înscrise în carnetul de muncă și nu au fost rectificate.
În al doilea rând, refuzul intimatei este nejustificat deoarece aceasta nu poate să cenzureze conținutul adeverinței în cadrul procedurii prealabile sesizării instanței prevăzute de Legea nr. 263/2010. În conformitate cu dispozițiile Ordinului nr. 590/15.09.2008 (pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă) angajatorii sau, după caz, deținătorii arhivelor sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, documentelor și informațiilor înscrise în adeverințele pe are le întocmesc și le eliberează.
Concluzionând instanța reține că decizia nr._/12.03.2015 este nelegală întrucât a fost valorificată ca fiind muncă corespunzătoare stagiului de cotizare în grupa a II-a de muncă doar perioada 01.04._90 (10 luni și 6 zile) în care reclamantul a avut meseria de lăcătuș cu toate că mențiunile la care se face trimitere, de la pct. 34 și 40 din carnetul de muncă se referă la o perioadă de timp mult mai mare, anume 01.03.1982 – 22.06.1992, ca instalator și lăcătuș la acoperiri metalie vopsitorie, grupa a II-a de muncă, conform pct. 44 și 79 din Ordinul 50/1990, mențiunea fiind de 10 ani 3 luni și 21 de zile, în procent de 100% (la pct. 34) – fiind eroare materială evidentă în privința mențiunii perioadei, în realitate perioada vizată fiind 01.03.1982 – 22.06.1992, iar nu doar 01.03._92, data fiind mențiunea expresă de 10 ani, 3 luni și 21 de zile, grupa a II-a.
La pct. 40 din carnetul de muncă se menționaeză că în perioada 22.06.1992 – 01.01.1993 contestatorul a lucrat ca instalator la acoperiri metalice – vopsitorie grupa a II-a de muncă, conform pct. 44, 79 din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990 în total 6 luni, 9 zile în procent de 100%, mențiunea fiind rectificată prin tăierea cu o linie a procentului de 100% și aăugarea procentului de 85%.
Pe cale de consecință, atât mențiunile de la pct. 34 și 40 din carnetul de muncă cât și cele din adeverința nr. 218/11.08.2010 eliberată de . faptul că în perioada 17.01.1977 – 01.01.1993 contestatorul a fost încadrat pe grupa a II-a de muncă.
Prin decizia nr._/R/2014 din 28.05.2015 intimata a admis cererea de pensionare anticipată a contestatorului și a valorificat doar perioadele 01.04.1989 – 01.04.1990, respective 22.06.1992 – 01.01.1993 din intervalul de timp în litigiu, ca fiind muncă corespunzătoare stagiului de cotizare în grupa a II-a, circumstanțe în care, pentru identitate de rațiune, se impune anularea acestei decizii
Pe de altă parte, instanța constată că deciziile de revizuire supuse analizei, cu nr._/R/2014/12.03.2015, respectiv nr._/R/2014/28.05.2015 intimata a valorificat ca fiind muncă corespunzătoare stagiului de cotizare în grupa a II-a, respectiv muncă prestată în condiții deosebite activitatea contestatorului din perioada 15.11._01 și 01.05.2003 – 01.10.2003, conform mențiunilor din adeverința nr._/04.07.2011 eliberată de ., respectiv perioada 09.07.1974 – 19.06.1975 conform adeverinței eliberate de ., astfel că se impune a se respinge solicitarea contestatorului de valorificare a acestor adeverințe. Nu s-a solicitat valorificarea adeverinței emise de . condiții deosebite de muncă, condiții în care respectând principiul disponibilității în procesul civil, analiza instanței se va restrânge la perioadele aferente pentru încadrare în grupa a II-a de muncă.
Pe cale de consecință se va admite în parte contestația formulată de contestatorul C. G. în contradictoriu cu intimata C. T. de Pensii Iași, în sensul că se vor anula deciziile nr. 121.048/R/2014/12.03.2015 și nr. 327.314/28.05.2015, emise de către intimată. Intimata va fi obligată să emită în folosul contestatorului o nouă decizie de pensie prin care drepturile de pensie să fie calculate ca urmare a valorificării perioadelor 17.01.1977 – 01.04.1989, 01.04.1990 – 01.04.1992, ca reprezentând stagiu de cotizare realizat în grupa a II – a de muncă, conform adeverinței nr. 218, eliberată de S.C. AGMUS S.A. (IMAMUS) Iași în data de 11.08.2010, drepturile de pensie astfel calculate urmând a fi stabilite începând cu data de 20.10.2014, data înregistrării dosarului de pensionare.
Obligă intimata să achite contestatorului drepturile de pensie cuvenite pentru perioada 20.10.2014 – 19.04.2015 și diferențele de drepturi de pensie dintre cele cuvenite și cele acordate, începând cu data de 20.04.2015, cu dobânda legală aferentă acestora, calculată de la data scadenței și până la data plății efective a drepturilor.
Față de dispozițiile art. 453 C.pr.civ. întrucât nu a probat contestatorul chltuieli efectuate în legătură cu soluționarea acestei cauze, se va respinge solicitarea privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității contestației împotriva deciziilor nr. 121.048/R/2014/12.03.2015 și nr. 327.314/28.05.2015, emise de către intimată.
Admite excepția lipsei de obiect a contestației vizând decizia nr. 121.048/R/2014/07.01.2015, invocată de către intimată și, în consecință, respinge contestația împotriva acestei decizii, ca rămasă fără obiect.
Admite în parte contestația formulată de contestatorul C. G., CNP_, domiciliat în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu intimata C. T. de Pensii Iași, cu sediul în Iași, .. 17 – 19, . – 2B.
Anulează deciziile nr. 121.048/R/2014/12.03.2015 și nr. 327.314/28.05.2015, emise de către intimată.
Obligă intimata să emită în folosul contestatorului o nouă decizie de pensie prin care drepturile de pensie să fie calculate ca urmare a valorificării perioadelor 17.01.1977 – 01.04.1989, 01.04.1990 – 01.04.1992, ca reprezentând stagiu de cotizare realizat în grupa a II – a de muncă, conform adeverinței nr. 218, eliberată de S.C. AGMUS S.A. (IMAMUS) Iași în data de 11.08.2010, drepturile de pensie astfel calculate urmând a fi stabilite începând cu data de 20.10.2014.
Obligă intimata să achite contestatorului drepturile de pensie cuvenite pentru perioada 20.10.2014 – 19.04.2015 și diferențele de drepturi de pensie dintre cele cuvenite și cele acordate, începând cu data de 20.04.2015, cu dobânda legală aferentă acestora, calculată de la data scadenței și până la data plății efective a drepturilor.
Respinge cererea privind valorificarea adeverinței nr._/04.07.2011, eliberată de CET IAȘI și a adeverinței nr. 5253/24.07.2012, eliberată de ..
Respinge cererea contestatorului privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel, ce se depune la Tribunalul Iași, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13.01.2016.
Președinte, Asistent Judiciar,Asistent Judiciar, Grefier
I.E.B. M.C. M.B.M.D.M.B.
Red./tehnored. B.I.E.
4 ex./16.02.2016
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 305/2016. Tribunalul IAŞI |
|---|
