Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 799/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 799/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 799/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 799/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Asistent judiciar R. B.
Asistent judiciar Ș. U.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea acțiunii având ca obiect contestație decizie de concediere formulată de contestatorul V. N. în contradictoriu cu intimata S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că la dosar intimata a depus concluzii scrise, iar dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din data de 10.02.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte din prezenta sentință, după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față reține următoarele:
La data de 04.02.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe contestația formulată de contestatorul V. N., a chemat în judecată pe intimata HIDROELECTRICA -SERV S.A.-Sucursala pentru Reparații și S. Porțile de F., pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate nulitatea deciziei nr. 27/03.01.2014. sau, în subsidiar, să se dispună anularea acesteia, reintegrarea pe postul deținut anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale începând cu data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă.
În motivare a arătat că a fost angajat al intimatei în cadrul Compartimentului de Transporturi, pe postul de șofer pe mașina de intervenție a societății până la desfacerii contractului de muncă conform deciziei nr. 27/03.01.2014.
Arată că decizia este nelegală și netemeinică din următoarele motive:
I. – a invocat excepția nulității deciziei, potrivit art. 76 lit. c din Codul Muncii, întrucât nu cuprinde criteriile de stabilire a ordinii de priorității la concediere, conform art.69 alin.2, lit. d CM.
Astfel potrivit art. 69 lit. d CM, criteriile sunt stabilite potrivit legii sau contractului colectiv de muncă.
Din dispozițiile art. 4.111 (1) C.C.M. rezultă că ordinea de priorități la concediere este următoarea: salariații care cumulează două sau mai multe funcții, pentru una din funcții,
respectiv cea care nu este funcție de bază; salariații care cumulează pensia de vârstă cu salariu; salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare pentru limită de vârstă; salariații cu aprecieri minimale privind competența, pe categorii profesionale; - iar în alin.2 se prevăd următoarele criterii minimale: - dacă această măsură ar putea afecta ambii soți care lucrează la aceiași unitate, se va putea desface contractul individual de muncă, doar unuia dintre ei; - măsura să nu afecteze persoanele care au copii în întreținere.
Ori, criteriul invocat de intimată, respectiv gradul scăzut de încărcare dovedit cu foile de parcurs, nu numai că nu este prevăzut în C.C.M. dar nu constituie nicio cauză reală și serioasă pentru desființarea locului de muncă.
Susține că nu constituie o cauză reală și serioasă întrucât șoferii din cadrul Compartimentului Transporturi care își desfășurau activitatea pe mașina de intervenție și aveau decizie pentru ocuparea postului pe această mașină, lucrau un program de 12 cu 24 și 12 cu 48, având deci aceiași normă de timp.
Deosebit de aceste aspecte învederează că în cadrul acestui compartiment figurează șase posturi de șofer, din care cinci au decizii pentru mașina de intervenție iar un altul respectiv R. E. avea decizie pentru mașina sindicatului.
Întrucât în perioada 15 noiembrie - 01.01.2014 șoferul M. D. se află în concediu legal de odihnă iar șoferului R. E. i-a fost luată mașina sindicatului,
Pe fondul unor neînțelegeri cu patronatul, în perioada sus menționată acesta a fost adus pentru a-și desfășura activitatea pe mașina de intervenție.
Ca urmare, dacă gradul de încărcare pe șofer pe mașina de intervenție era scăzut, era normal să fie concediat șoferul R. E., față de care nu se poate spune că avut un grad de încărcare mai mare decât al său pe mașina de intervenție, dovedit cu foile de parcurs. Mai mult, după concediere au fost menținuți și salariați ai căror membrii de familie (soț, soție, copii) lucrează în aceiași societate.
Din aceste motive consideră că desființarea postului nu are o cauză reală și serioasă.
Mai mult, învederează că măsura concedierii sale este nelegală și prin prisma dispozițiilor art. 4.115 din C.C.M. potrivit cărora nu se pot desface contractele de muncă pentru motive neimputabile salariaților care au mai puțin de 3 ani până la pensionarea pentru limită de vârstă respectiv 5 ani, dacă au cel puțin 20 ani de fidelitate, față de S.C. HIDROSERV PORȚILE DE F. S.A.
A precizat că el are peste 20 ani de fidelitate față de societate și 4,6 ani până la pensionarea pentru limită de vârstă și în consecință nelegal a fost concediat.
În dovedirea cererii a depus copia deciziei nr. 27/03.01.2014, copie extras C.C.M. și proces-verbal nr.52/31.01.2014 încheiat de mediator F. R. M. .
Intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, menținerea deciziei de concediere nr. 27/03.01.2014 și implicit respingerea capetelor de cerere referitoare la reintegrarea petentului, plata drepturilor salariale si a celorlalte drepturi salariale actualizate
In motivare, contestatorul V. N. a arătat că a fost salariatul societății, îndeplinind funcția de conducător auto in cadrul Serviciului Transport, in baza CIM nr. 288/05.08.2013
Din cauza pierderii unor importante contracte de lucrări/servicii care erau încheiate cu Hidroelectrica SA București, societatea (inițial . F. SA) a înregistrat pierderi mari începând cu luna ianuarie 2013.
Managementul societății împreuna cu sindicatul au căutat soluții de depășire a acestei situații, apelând la reducerea la maximum a unor cheltuieli, mergând pana la reducerea săptămânii de lucru de la 40 ore/saptamana la 32 ore/saptamana.
Contractele drastic diminuate de către Hidroelectrica SA (beneficiarul nostru principal) ca urmare a parcurgerii de către aceasta a procedurii de insolventa, devenea tot mai grea.
. s-a ajuns la concluzia încetării (prin neprelungire) a contractelor individuale de munca cu perioada determinata, urmând apoi declanșarea procedurii de concediere colectiva ca ultima soluție.
Desfășurarea activității in condițiile date era imposibila. S. înregistra pagube importante.
Așadar, la baza deciziei de concediere colectiva (. F. SA) a stat o cauza reala si serioasa, acest fapt fiind dovedit cu documente care sa ateste susținerile pe care le atașează pe parcursul derulării acestui proces.
Aici trebuie remarcat un lucru foarte important și anume că procedura de informare a fost demarată înainte de procesul de fuziune prin contopire, mai exact atunci când actuala Sucursala de Reparații si S. Porțile de F. a Societății Hidroelectrica-Serv SA era . F. SA.
La acea epoca, procedura de concediere colectiva făcuta in numele . F. a fost întrerupta odată cu fuziunea societăților Hidroserv in S. Hidroelectrica Serv SA.
Situația foarte grea generata de pierderea contractelor a început din luna ianuarie 2013 si a continuat apoi pe tot parcursul acestuia însă și in anul 2014 sucursala a continuat sa piardă.
Altfel spus, atât dinainte de fuziune cat si după fuziune pierderile deveneau si devin tot mai mari iar acest fapt impunea o restructurare, pentru a mai putea spera la o eventuala redresare a sucursalei si implicit a societății. Pierderile foarte mari ale sucursalei afectau grav situația economico financiara a nou înființatei societăți.
In aceste condiții s-a hotărât de către Societate Hidroelectrica Serv SA reluarea procedurii de concediere colectiva începuta si nefinalizata de . F. S.A. în conformitate cu dispozițiile Codului Muncii s-a trecut la adoptarea Hotărârii nr.1/12 11 2013 a A. privitoare la aplicarea măsurii de concediere colectiva.
Transmiterea în scris a notificării de intenție a concedierii colective către Inspectoratul Teritorial de Munca si către Agenția Teritoriala de ocupare a forței de munca (cf. art.70 din Codul Muncii)
Transmiterea aceleiași notificări către Sindicatul Porțile de F..
Efectuarea procesului de consultare a Sindicatului Porțile de F. privitoare la concedierea colectiva concretizata prin adresele cu numerele: 2647/22 11 2013 si 2671/25. 1. 2013 precum si prin procesul verbal nr._/29.11.2013 (încheiat in ziua de 26.11.2013). Lista cu salariații propuși pentru disponibilizare colectiva a fost comunicata sindicatului prin adresa nr 2806/28. 11. 2013, lista fiind afișată și la avizierul sucursalei
Emiterea preavizului de concediere colectiva nr. 2837/29.11.2013 atașat în xero-copie, emis in baza dispozițiilor art.75 din Codul Muncii.
Emiterea deciziei nr. 27/03.01.2014 de concediere si comunicarea acesteia către petent.
Parcurgerea etapelor in succesiunea prezentata demonstrează ca disponibilizarea
colectiva a fost făcută in considerentul unei cauze reale si serioase si cu respectarea
întocmai a dispozițiilor legale
Concedierea petentului a fost prin desființare efectiva a postului deținut de acesta din organigrama si statul de funcții.
Din cadrul Sucursalei pentru Reparații si S. Porțile de F. nu se desființează toate posturile de natura celui ocupat de către contestatorul Vazaru N., criteriul aplicat la stabilirea ordinii de prioritate la concediere a fost gradul scăzut de încărcare dovedit cu foile de parcurs.
Este adevărat ca la nivelul societății nu au existat obiective de performanta si nici criterii de evaluare, însa la stabilirea persoanei disponibilizate s-au aplicat criteriile cuprinse in CCM aplicabil, continuându-se cu examinarea profesionala a petentului.
Neprezentarea acestuia la evaluarea profesionala nu a făcut altceva decât sa nu-si valorifice intenționat posibilitatea de a demonstra ca este mai competent decât salariați de aceiași pregătire cu acesta .în concluzie nu poate fi vorba despre o vătămare sau o discriminare in drepturile sale așa cum este invocat in acțiunea petentului, ci un refuz nejustificat de a participa la o evaluare care putea sa-i păstreze locul de munca.
In drept a întemeiat cele arătate pe dispozițiile art.65-67 si art.68-72 din Codul muncii pe dispozițiile Legii nr 62/_- a Dialogului social precum si pe dispozițiile CCM aplicabil la nivel de unitate.
În dovedire a depus în xero-copie următoarele documente: Hotărârea A. nr. 6/30.05.2013 a S.C. Hidroserv Portile de F.; Notificarea intenției de concediere colectiva in cadrul a S.C. Hidroserv Portile de F., transmisa către Sindicatul Portile de F., IT M M. si AJOFM M., înregistrata la nr. 4320/13.06.2013; Consultarea cu Sindicatul Portile de F., concretizata prin Procesul Verbal încheiat in data de 20.06.2013 si Procesul Verbal încheiat in data de 27.06.2013; Notificarea renunțării la concedierea colectiva, înregistrata la nr. 5647/30.07.2013; Documente in dovedirea reluării procesului de concediere colectiva promovata de S. Hidroelectrica - Serv:Hotărârea A. nr. 1/12.11.2013 a Societății Hidroelectrica-Serv SA prin care s-a declanșat restructurarea Sucursalelor Portile de F. si Slatina; Contractul individual de munca nr. 288/05.08.2013; Notificarea intenției de concediere colectiva in cadrul sucursalelor transmisa către Sindicatul Porțile de F., I T M București, IT M M. si AJOFM București si M., înregistrata la nr. 1475/12.11.2013;Consultarea cu Sindicatului Porțile de F. privitoare la concedierea colectiva concretizata prin adresele cu numerele:2647/22.11.2013 si 2671/25.11.2013, precum si prin procesul verbal nr. 3072 /29.11.2013 ( încheiat in ziua de 26.11.20; Notificarea deciziei de concediere colectiva in cadrul sucursalelor transmisa cătreSindicatul Porțile de F., I T M București, IT M M. si AJOFM București si M., înregistrata la nr. 1774/28.11.2013; înștiințarea AJOFM M. privind salariații care urmează sa primească preaviz in vederea acordării serviciilor de preconcediere, înregistrata la nr,1775/28.11.2013; Preavizul nr. 2837/29.11.2013; Decizia de concediere nr. 27/03.01.2014.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că intimata susține ca nu s-au desființat toate posturile de natura celui ocupat de contestator, iar criteriul aplicat la stabilirea ordinii de prioritate la concediere a fost gradul scăzut de încărcare, precum si faptul ca la nivelul societății nu au existat obiective de performanta si nici criterii de evaluare, însa la stabilirea persoanei disponibilizate s-au aplicat criteriile cuprinse in C.C.M., continuându-se cu examinarea profesionala a petentului.
Referitor la aceasta susținere, învederează ca așa cum rezulta din procesul verbal nr. 2738/26.11.2013 depus de intimata, la examinare nu s-a prezentat niciun conducător auto, întrucât sindicatul nu a fost de acord cu prezentarea la examen, aceasta examinare nefiind legala.
Deosebit de acest aspect, precizează ca în data de 26.11.2013, a fost de serviciu, fapt ce poate fi dovedit cu foile de parcurs din ziua respectiva si ca urmare nu se poate susține ca a lipsit fără motiv sau ca "prin neprezentare nu a făcut altceva decât sa nu-si valorifice intenționat posibilitatea de a demonstra ca este mai competent decât ceilalți salariați cu aceeași pregătire ca acesta.
Mai mult, arată că are o pregătire profesionala superioara celorlalți conducători auto, acesta deținând anterior funcția de revizor tehnic si instructor auto si a făcut parte din comisia de examinare a șoferilor la angajare in cadrul intimatei, fapt dovedit cu copie carnet de munca si procesele verbale încheiate cu ocazia examinării.
De asemenea, a fost angajat al intimatei în cadrul compartimentului transporturi auto pe postul de șofer pe microbuzul de intervenție ce deservește Hidroelectrica S.A. Porțile de F., din data de 16.07.1980, astfel ca în situația sa nu se poate pune în discuție competenta profesionala.
Este de observat însa ca acest criteriu al competentei profesionale nu a fost menționat în decizia de concediere, după cum nu au fost menționate niciunul din criteriile prevăzute de lege sau C.C.M., fapt ce conduce la nulitatea deciziei, așa cum a arătat în contestația introductiva.
In ceea ce privește criteriul menționat în decizie-gradul scăzut de încărcare, pe lângă faptul ca nu este prevăzut de lege, nu are nicio baza reala, întrucât acest microbuz are curse regulate, fixate de Hidroelectrica S.A. Porțile de Fler si nu se pot încărca curse în plus in foaia de parcurs, șoferii de pe microbuz desfășurându-si activitatea in ture de 12 cu 24 -12 cu 48, cursele fiind efectuate conform graficului stabilit.
Mai precizează că pe mașina de intervenție figurează 4 șoferi, din care al cincilea suplinește perioada concediilor de odihna a celor 4 șoferi titulari (V. N., Urtila C., Dancau T. si P. I.) iar pentru perioada concediilor M. D..
Deosebit de aceste aspect, arătă ca după concedierea sa pe postul său a fost adus numitul R. E., căruia i s-a retras mașina Sindicatului și nu s-a ținut cont nici de faptul ca în situația contestatorului era singurul angajat, nemaifiind angajați alți membrii ai familiei acestuia, fiind menținuți cei care erau angajați 2 sau chiar 3 membrii ai familiei.
La concedierea sa au fost încălcate șî dispozițiile art. 4.115 din C.C.M, așa cum a arătat in contestația inițiala, el având peste 20 de ani de fidelitate in aceasta societate si 4 ani pana la pensionare pentru limita de vârsta.
La termenul de judecată din data de 01.07.2014, intimata a solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Tribunalului București în care s-a solicitat anularea hotărârii nr. 1/12.11.2013 a Adunării Generale a Acționarilor din cadrul Hidroelectrica Serv SA, hotărâre pe care s-a întemeiat dispoziția de concediere.
Prin încheierea de ședință din aceeași dată, în baza art.413 alin.1 pct.1 coroborat cu alin.2 Cod proc. civ s-a dispus suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Tribunalului București .
Contestatorul a formulat la data de 21.08.2014, recurs împotriva incheierii de suspendare din data de 1.07.2014.
Prin Decizia nr.1486/29.10.2014 pronunțata de Curtea de Apel C. a fost declarat recursul declarat de contestatorul V. N., a fost casată încheierea din data de 01.07.2014 și trimis cauza pentru continuarea judecății.
La termenul din data de 20.01.2015 intimata a depus la dosar note de ședință și a arătat că s-a schimbat denumirea societății în S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA, depunând următoarele documente: extras BVC 2011, 2012, BVC 2013, bilanț fuziune SH Hidroserv Porțile de F., extras balanță octombrie 2013, noiembrie 2013, Sucursala Porțile de F., extras balanță octombrie 2013, noiembrie 2013, ., adresa nr.8147/2014 și adresa nr.9066/2014..
Părțile au depus concluzii scrise reluând în esență susținerile conținute în acțiune, întâmpinare și în note scrise.
Analizând contestația în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul reține următoarele:
Prin decizia nr.27/03.01.2014 emisă de intimata S. Hidroelectrica Serv SA (actuala S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA) - Sucursala pentru Reparații și S. Porțile de F. s-a dispus în baza art.65, 68 și următoarele Codul muncii încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 03.01.2014 pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Prin contestația dedusă judecății se solicită anularea deciziei de concediere nr. 27/2014 cu consecința repunerii părților în situația anterioară emiterii deciziei, invocându-se lipsa cauzei reale și serioase a motivelor care au condus la concedierea contestatorului, neîndeplinirea obligațiilor privind consultarea sindicatelor conform art.69 Codul muncii, precum și nerespectarea disp. art.69 alin.3 Codul muncii referitoarea la realizarea obiectivelor de performanță de către salariatul concediat.
Din cuprinsul deciziei rezultă că motivele care au determinat concedierea sunt detaliate în Programul de Restructurare și Reorganizare a . aprobat prin Hotărârea A. nr. 1/12.11.2013, pentru continuarea restructurării Sucursalei pentru Reparații și servicii Porțile de F. și Sucursalei pentru Reparații și S. Slatine aprobat prin Hotărârea nr. 1/12.11.2013 a Adunării Generale a Acționarilor societății, nu țin de persoana salariatului, nu privesc apartenența la sindicat și activitatea sindicală sunt în conformitate cu cele agreate prin Minuta nr. 3113/09.01.2013 încheiată la nivelul Societății Hidroelectrica-Serv, filiale care ulterior au fuzionat prin contopire și s-a înființat S. Hidroelectrica-Serv SA între reprezentanții administrației și sindicatele reprezentative la acea dată prin care părțile agreează începerea programului de restructurare, pentru a avea ca efect reducerea cheltuielilor și creșterea veniturilor, unitatea fiind nevoită să reducă personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de contestatoare generate în principal de: reducerea activității de mentenanță determinată de reducerea uneori drastică a activității în unele compartimente și riscul de a nu putea plăti întreg personalul, dificultăți în a plăti facturile la furnizorii de produse, servicii și utilități, dificultăți în a plăti contribuțiile la bugetul de stat, dificultăți în a asigura sursele financiare pentru plata salariilor și creditelor.
Ca temei de drept s-a menționat în decizia de concediere art. 55 lit. c din Codul Muncii, respectiv, „încetarea contractului individual de muncă ca urmarea a voinței unilaterale a uneia dintre părți”, art. 65 din același cod respectiv, „concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului ca urmare a desființării postului „ și art. 68 din Codul Muncii, respectiv prin concediere colectivă.
Analizând decizia de concediere sub aspect formal Tribunalul reține că potrivit art.76 alin. 1 lit. c, Codul muncii „Decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: motivele care determină concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai în cazul concedierilor colective, lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art.64 ”.
În raport de motivele invocate în contestație și de dispozițiile legale enunțate se constată că decizia contestată nu cuprinde, criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. (2) lit. d), prevăzute de Codul muncii.
Din modul de redactare al textului de lege cuprins în art. 76 reiese fără dubiu caracterul imperativ al elementelor pe care trebuie să le conțină decizia de concediere, lipsa unuia dintre acestea, în speță „criteriile de stabilire a ordinii de priorități” fiind de natură să afecteze legalitatea deciziei.
Nu poate fi reținută apărarea intimatei în sensul că a fost aplicat criteriul „gradului scăzut de încărcare dovedit cu foile de parcurs”, acest așa zis criteriu nefiind prevăzut de Codul muncii nici de Contractul Colectiv de muncă ori de alt act normativ sau convenit de părți.
Se reține că, elementele stipulate de legiuitor a fi prevăzute în mod obligatoriu în decizia de concediere de către angajator au rolul de a elimina arbitrariul și abuzurile angajatorilor în raporturile cu salariații în speță în cazul concedierilor colective și ca o garanție a respectării drepturilor salariaților.
În acest sens se reține că, în art.69 alin.3 Codul muncii se prevede în mod imperativ că, „Criteriile prevăzute la alin.2 lit. d) se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță”, iar la art.4 din decizia contestată s-a prevăzut că criteriile aplicate la stabilirea ordinii de prioritate la concediere au fost gradul scăzut de ocupare a salariatului, dovedit cu foile de parcurs.
Ori, față de aceste prevederi se reține că intimata nu a respectat dispozițiile art.69 alin.3 Codul muncii, criteriul folosit - gradul de încărcare a postului – nefiind prevăzut nici de Codul Muncii nici de contractul colectiv de muncă la nivel de societate.
În acest sens se constată că, societatea nu a efectuat evaluarea realizării obiectivelor de performanță, deoarece salariatului nu i-au fost fixate obiective de performanță individuală, iar organizarea evaluării a vizat „aprecierea competenței salariaților”, așa cum rezultă din decizia nr. 67/21.11.2013.
Motivul pentru care legiuitorul a modificat Codul muncii prin Legea 40/2011 în ceea ce privește fixarea de către angajator a obiectivelor de performanță a salariaților, a fost acela ca la concedierile colective să primeze criteriile de performanță, or intimata a ignorat aceste criterii imperative și a stabilit alte criterii neprevăzute de lege și care sunt imposibil de controlat – gradul de ocupare a postului. Pentru respectarea dispozițiilor art.69 alin.3 Codul muncii era necesar ca la nivelul societății să fie fixate /stabilite criterii de performanță care să fie aduse la cunoștința angajaților, criterii stabilite de către angajator conform art.40 alin.1 lit.f) Codul muncii, dispoziție care face corp comun cu art.69 alin.3 Codul muncii.
În lipsa obiectivelor de performanță intimata a emis decizia nr. 67/21.11.2013 în vederea organizării examinării profesionale în scopul realizării efective a reducerilor de personal în cazul posturilor similare, rezultând că ceea ce se examina nu era ”realizarea obiectivelor de performanță ”ci „examinări profesionale” fiind evidentă diferența dintre „realizarea obiectivelor de performanță” și „aprecierea competenței salariaților”, aceasta efectuându-se cu încălcarea dispozițiilor art.69 alin.3 Codul muncii, ceea ce atrage nulitatea deciziei de concediere potrivit art.78 Codul muncii.
Procedând astfel, prin neefectuarea evaluării realizării obiectivelor de performanță, contestatorul a fost vătămat în dreptul său de a fi comparat cu ceilalți salariați, dreptul la o analiză obiectivă a activității sale, dreptul la egalitate de tratament și dreptul la un loc de muncă.
De asemenea, vătămarea constă în privarea de dreptul la apărare pentru a demonstra că dacă i s-ar fi aplicat criteriile privind realizarea obiectivelor de performanță ar fi fost exceptat de la concediere.
Faptul că, angajatorul nu și-a îndeplinit obligația legală de a stabili criterii de evaluare pentru angajați nu-i poate profita acestuia întrucât potrivit unui vechi principiu de drept, „nimeni nu se poate prevala de propria culpă”.
Nu poate fi contestat dreptul angajatorului în ceea ce privește organizarea activității manageriale din perspectiva desființării locului de muncă ca și componentă a prerogativei acestuia de a stabili organizarea și funcționarea unității conform art.40 alin.1 lit a Codul muncii, în vederea dimensionării personalului raportat la nevoile reale ale societății însă toate aceste măsuri trebuie efectuate în lumina dispozițiilor legale, ca o garanție a respectării drepturilor dar și a obligațiilor atât ale angajatorului cât și ale salariatului.
În speță după cum s-a reținut în cele ce precedă angajatorul a procedat la efectuarea concedierii contestatorului cu nerespectarea dispozițiilor legale expuse urmând ca instanța să sancționeze această măsură prin anularea deciziei de concediere
Pe cale de consecință se apreciază că nu se mai impune analizarea celui de-al doilea motiv de nelegalitate a concedierii respectiv nerespectarea dispoziției art. 4.115 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse se apreciază că, contestația este întemeiată, astfel încât instanța o va admite ca atare ; va anula decizia nr. 27 din 03._ emisă de intimată; va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii ; va obliga intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Potrivit art.453 (1) Cod procedură civilă va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei efectuate de contestator pe parcursul litigiului (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația formulată de V. N., cu CNP_ și cu domiciliul procesual ales în . M., județul M.,-la familia T. I., în contradictoriu cu intimata S. de S. Hidroenergetice Hidroserv SA (fostă Hidroelectrica Serv SA) -CUI_, J_, cu sediul în București, ..3, etj.3-5, sector 2.
Anulează decizia nr. 27 din 03._ emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii.
Obligă intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării efective, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă intimata la 600 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2015 la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. A. | Asistent judiciar, R. B. | |
Grefier, M. D. |
Red. AM/DM
Cod operator 2626
Ex.4
03 Martie 2015
Opinie separată a asistentului judiciar U. Ș.,
Opinăm pentru respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește temeinicia concedierii, desființarea locului de muncă ocupat de reclamant a avut o cauză reală și serioasă fiind îndeplinite exigențele art. 65 alin.2 codul muncii. Locul de muncă ocupat de către reclamant a fost suprimat din structura funcțional organizatorică a angajatorului, contrar susținerilor reclamantului din acțiunea formulată acest aspect fiind evidențiat în statul de funcții și organigrama depusă la dosar (atât anterioară concedierii, cât și ulterioare acesteia) și nota de informare cu privire la modul de aplicare a Programului de Restructurare Reorganizare în Sucursalei pentru Reparații și S. Porțile de F..
Susținerile pârâtei cu privire la acest aspect atât din întâmpinarea formulată cât și din notele scrise anexate sunt dovedite cu actele depuse la dosar.
Însăși Directiva 98/59/CE a Comunității Europene transpusă aproape integral în legislația națională prin textele de lege susmenționate are drept obiectiv principal să stabilească, în cazul concedierilor colective, o . obligații procedurale. Însă, directiva nu are drept scop să limiteze, pe fond, alegerile pe care angajatorul le poate efectua în administrarea întreprinderii. În special, astfel cum a subliniat jurisprudența Curții de Justiție de la Luxembourg, directiva lasă intactă libertatea angajatorului de a efectua concedieri și, în general, pe cea de a‑și organiza activitatea economică în modul pe care îl consideră cel mai adecvat nevoilor sale.
Se reține că reorganizarea a avut la bază cauze obiective constând în dificultățile economice reale justificate cu actele depuse la dosar, dificultăți ce au determinat organele de conducere a societății să decidă și să ia măsura desființării unor posturi din organigrama societății și măsura concedierii salariaților ale căror posturi au fost desființate, tocmai pentru a preîntâmpina consecințe mai grave. Din această perspectivă desființarea locului de muncă ocupat de reclamant a fost cauzată de un motiv obiectiv, fără legătură cu persoana acestuia, desființarea postului impunându-se cu necesitate pentru anumite rațiuni legate de eficientizarea activității având la bază analize de date și indicatori care de astfel au fost aduse la cunoștința reprezentaților salariaților. De altfel, măsura restructurării a vizat întreaga societate și nu numai anumite compartimente sau Sucursale.
Astfel, angajatorul are deplină libertate în procesul de selecție a personalului în situațiile în care intervine măsura restrângerii de activitate, instanța neavând competența a se pronunța asupra oportunității menținerii unor salariați în detrimentul altora.
Ceea ce obligă codul muncii prin disp. art. 69 alin.3 este ca angajatorul să departajeze salariații după evaluarea realizării obiectivelor de performanță, lăsând la latitudinea acestuia stabilirea acestor criterii prin regulamentul intern sau contract colectiv de muncă.
Aspectele invocate de reclamant nu pot fi însușite de către instanță vis-a-vis de ingerința acesteia în alegerea, aplicarea ori modificarea criteriilor de evaluare alese, acest lucru fiind considerat de ordin managerial, deci aparținând doar angajatorului, cu atât mai mult cu cât este vorba despre o concediere colectivă și nu individuală.
De altfel, din susținerile contestatorului rezultă că în fapt obiectul criticilor nu îl formează neindicarea criteriilor de departajare, ci modalitatea în care angajatorul a efectuat evaluarea profesională, neexistând obiective de performanță individuală fixate.
Selecția personalului în situația concedierii colective, constituie atributul angajatorului, instanța fiind obligată să analizeze numai dacă s-au respectat condițiile prevăzute de lege pentru această categorie de disponibilizări.
Criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la care se referă art.76 lit.c) nu sunt prevăzute de lege, ci de contractele colective de muncă, sau de acte normative speciale. În prezenta cauză, contractul colectiv de muncă la nivel de unitate este cel care prevede aceste criterii.
Nici obligativitatea respectării unei anumite proceduri de evaluare și instituirea unor condiții de formă a actului care concretizează rezultatul aprecierii, nu sunt reglementate de lege în cazul concedierii colective, fiind suficient să se procedeze efectiv la selecție, în raport de criteriul competenței profesionale, verificată potrivit normelor interne.
În ceea ce privește susținerea reclamantului cu privire la departajarea salariaților prin criterii subiective ca de exemplu „gradul de ocupare a postului ", așa cum am arătat mai sus această posibilitate de departajare a salariaților nu este total exclusă, acesta putând fi analizată și din perspectiva desființării locului de muncă/postului conform prerogativei organizatorice a angajatorului, conferită de art. 40 alin.(l) lit.(a) CM. respectiv de a dimensiona structura de personal în funcție de nevoile reale ale acestuia.
Criteriul aplicat în stabilirea ordinii de prioritate la concediere este gradul scăzut de încărcare.
Contestatorul nu contestă că nu s-a făcut o evaluare a competenței profesionale, ci selecția pe care, în urma acestei evaluări, a făcut-o angajatorul.
Însă, acesta din urmă a fost constrâns să aplice această procedură datorită atitudinii salariaților care au refuzat să se supună examinării cunoștințelor profesionale în fața comisiilor de examinare constituite conform Deciziei nr. 67/21.11.2013, fiecare în domeniul propriu de activitate, astfel că fiecare șef de compartiment sau atelier a fost nevoit a evalua și propune.
Față de faptul că contestatorul nu s-a prezentat la examinarea organizată în vederea selectării personalului ce urma să fie disponibilizat, angajatorul, în vederea departajării salariaților care urmau să fie disponibilizați, a aplicat criteriul referitor la gradul de ocupare a fiecărui salariat, pregătirea și competența profesională dovedite prin rezultate profesionale, criteriu prevăzut în Programul de restructurare.
Așa cum s-a arătat acest program a fost comunicat sindicatului la momentul înaintării notificării nr.1475/12.11.2013, iar sindicatul nu a făcut nici o opoziție cu privire la criteriile de selecție a personalului .
Astfel, și sub acest aspect decizia este legală, pârâta respectând criterii de departajare ce se circumscriu celor comunicate și anterior negociate prin contractul colectiv de muncă și anume aprecierea minimală a competenței pe categorii profesionale(art.4.111).
Față de cele arătate, apreciem că măsura concedierii colective dispusă este legală.
ASISTENT JUDICIAR,
U. Ș.
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
