Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 3436/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3436/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 7380/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 3436/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Asistent judiciar R. B.
Asistent judiciar Ș. U.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe contestatorul S.-M. A. și pe intimata ., având ca obiect contestație decizie de concediere decizie 61/18.09.2014, reintegrarea în funcție deținută anterior, obligarea la plata despăgubiri, daune morale/profesionale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul asistat de avocat N. I. lipsă intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cercetarea procesului încheiată și se acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Avocat N. I. pentru contestator solicită admiterea contestației anularea deciziei, reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii, conform art. 78 alin. 2 Codul Muncii;obligarea la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale majorate și a tuturor drepturilor salariale, indexate și actualizate, ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă deținută anterior concedierii;obligarea la plata daunelor morale, și în subsidiar înlocuirea sancțiunii cu avertisment, cu plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
La data de 10.10.2014 s-a înregistrat la această instanță acțiunea formulată de contestatorul S.-M. A. ce a chemat în judecată pe intimata . pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 61 din 18.09.2014; reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii, conform art. 78 alin. 2 Codul Muncii;obligarea la plata unei despăgubiri egală cu drepturile salariale majorate și a tuturor drepturilor salariale, indexate și actualizate, ce i se cuvin până la reintegrarea efectivă deținută anterior concedierii;obligarea la plata daunelor morale/profesionale provocate conform art. 269 și urm. Codul Muncii, apreciate la valoarea de_ lei; obligarea la plata cheltuielilor de judecată;
Contestatorul a arătat că decizia de concediere este abuzivă, nelegală și a fost emisă fără efectuarea cercetării prealabile.
În motivare a arătat că, la data de 19.09.2014 a încercat să acceadă la locul de munca fiind oprit de către conducerea unității prin inginer B. C. și M. E. să poată pătrunde în incinta unității spunându-i că i s-a desfăcut contractul de munca cu o zi înainte și anume în data de 18.09.2014, lucru care l-a aflat ulterior printr-o comunicare prin curierat în data de 22.09.2014.
A arătat că în data de 09.09.2014 a avut un accident de munca fiind electrocutat de mașina de gravat și debitat cu laser pentru a doua oara, accident în urma căruia din căzătură a atins un geam de protecția care a fost fisurat aproximativ 10 cm. La rugămintea și insistentele celor din conducere la momentul accidentului nu a chemat salvarea și nici nu s-a prezentat la o clinica.
În data de 10.09.2014 s-a simțit foarte rău având dureri în piept, senzații de vomă, dureri de cap și respirație greoaie s-a prezentat la Urgența la Spitalul din Cisnădie de unde a fost preluat și transportat cu o ambulanța la Spitalul de Urgența din Sibiu. Acolo a fost restabilit și s-a întors la locul de munca în data de 11.09.2014.
În data de 11.09.2014 a fost înștiințat prin convocarea nr. 181 din 10.09.2014 că în data de 17.09.2014 să se prezinte pentru desfășurarea procedurii cercetării disciplinare.
În data de 13.09.2014 a încercat să depună la sediul unității o cerere prin care solicita o amânare de maxim 5 zile să poată sa își angajeze un apărător, cerere care nu i-a fost primită pe motiv că nu exista nimeni din conducere în unitate. In data de 15.09.2014 a reîncercat să depună la sediu cererea de amânare și nu a fost băgat în seama pe motiv că nu are dreptul de a angaja un apărător. A rugat să i se înregistreze cererea și numita M. E. nu a vrut să o primească.
În data de 16.09. 2014 a revenit să depună cererea și nu au vrut să o primească.
În data de 17.09.2014 orele 13:00 a fost chemat într-un birou unde erau secretara și o persoana de sex feminin care nu s-a prezentat și care i-a adus la cunoștința că este în derulare o ancheta interna și i-au spus că se poate întoarce la locul de munca neavând nevoie de apărare. A menționat că în întâlnirea aceasta nu i s-a arătat nicio hârtie și nici nu a semnat nimic.
În data de 18.09.2014 a lucrat normal fără a i se aduce la cunoștință ceva.
În data de 19.09.2014 i-a fost respins accesul în unitate fără alte detalii.
În fapt, la data de 10.09.2013 a încheiat cu intimata contractul individual de muncă nr. 245. în urma acestui contract, și-a respectat toate obligațiile față de angajator, atât în ce privește clauzele contractuale, cât și în ce privește clauzele Regulamentului de ordine interioară.
La data de 18.09.2014, intimata a emis decizia de concediere nr. 61 prin care s-a dispus concedierea sa în baza art. art. 58 coroborat cu art. 61 lit. a) din Codul Muncii, concediere pe care o apreciază ca abuzivă, neîntemeiată, nelegală și nejustificată.
În drept a întemeiat a acțiunea pe art. 112 Cod procedură civilă, art. 281 și urm. din Codul Muncii.
În dovedire a depus decizia de concediere nr 61/18.09.2014,contractul individual de muncă nr 245 din data 10.09.2013, copii acte medicale în urma accidentului de munca.
Pârâta . a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii –menținerea ca temeinica și legala a deciziei de desfacere disciplinara nr. 61/18.09.2014 a contractului de munca și implicit respingerea petitelor 2 si 3 din acțiune. De asemenea a solicitat și respingerea petitului privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiat și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata, reținând culpa procesuală a acestuia.
În motivare a arătat că reclamantul a fost angajat al . începând cu data de 11.09.2013 în baza contractului individual de munca înregistrat în Registrul General de Evidenta a Salariaților sub nr. 245/10.09.2013, ocupând funcția de operator la mașina de gravat și decupat cu laser, desfășurându-și activitatea în baza sarcinilor de serviciu și Regulamentului Intern.
Pe parcursul desfășurării activității, reclamantul a săvârșit o . abateri, respectiv divulgarea datelor confidențiale cu privire la salariu și durata contractului, perturbarea activității altor compartimente (decizie nr. 28/12,05.2014, referat nr. 97/21.03.2014), nerespectarea programului de lucru, nerespectarea regimului de lucru, necompletarea rapoartelor de producție (referat 132/07.08.2014)
La data de 10.09.2014 conducerea societății este informată prin referatul nr. 135/10.09.2014 întocmit de către dl. B. C. - inginer producție cu privire la faptul că la începerea programului de lucru din ziua respectivă a constatat că la mașina de debit laser CNC a fost deteriorat prin lovire ecranul computerului de operare; în urma loviturilor a rezultat fisurarea pe mai multe direcții a ecranului protector. Dl. B. menționează ca dl. Saftoiu M. A. care a fost de serviciu în schimbul doi în ziua anterioara și care opera pe mașina de debit laser CNC nu a consemnat nici un raport în care să prezinte cauzele deteriorării aparatului, ci doar a anunțat telefonic colegul de pe primul schimb faptul că deteriorarea s-ar fi produs "în urma curentării operatorului".
In urma analizării fisurilor ecranului computerului de operare, dl. B. a concluzionat
că acesta a fost lovit în mai multe locuri, probabil cu un obiect dur și în mod repetat.
In data de 10.09.2014 se emite Convocarea nr. 181 prin care dl. S. este convocat în data de 17.09.2014, orele 13.00, la sediul societății în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile pentru stabilirea eventualei vinovații cu privire la deteriorarea unui bun al societății, respectiv ecranul mașinii de debit laser CNC, contestatorul semnând de primire convocarea în data de 10.09.2014.
In data de 11.09.2014, dl. I. C.-electrician întreținere și reparații informează faptul că dl. Saftoiu are în general un comportament neadecvat, nu se poate controla și înjură fără motiv; mai mult, acesta lovește « în stânga și în dreapta în componentele mașinii laser și a macaralei din dotare ». De asemenea, dl. I. informează faptul că dl. Saftoiu defectează intenționat anumite piese ale utilajelor din dotare, a spart monitorul și tasta pentru programarea mașinii de debit laser, dereglează mașina laser, lovește cu ușa de la mașina laser, umbla la tablourile electrice chiar daca a fost atenționat ca nu are voie.
In data de 17.09.2014, data la care a fost convocat pentru efectuarea cercetării, se prezintă la biroul personal refuzând însă să dea vreo declarație în apărarea sa. Prin convocarea înmânata precum și prin reprezentanta biroului personal, societatea l-a informat pe dl. S. că are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa și să ofere persoanei împuternicite să efectueze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare, precum și dreptul de a fi asistat. Aceste aspecte i-au fost prezentate verbal și de către avocatul societății, prezent.
La data și ora convocării, reclamantul refuzând însă orice dialog, aspecte reținute în procesul verbal de constatare încheiat. De asemenea, reclamantului i-au fost prezentate și convocatorul cu întrebările la care urma sa răspundă.
În data de 18.09.2014 societatea primește încă o confirmare a vinovăției reclamantului în deteriorarea mașinii de debit laser, din partea . SRL. Reprezentantul acestei societăți, dl. Inginer D. M. menționează în fișa de constatare faptul că « placa de plexic care protejează ecranul mașinii a fost spartă. Acest lucru a fost realizat prin aplicarea unei forte fizice, din exterior, în unu! sau mai multe puncte ».
Prejudiciul produs de reclamant societății se ridica la suma de 6762,69 euro, conform înscrisurilor atașate. Astfel, în urma efectuării procedurilor impuse de Codul Muncii privind efectuarea cercetării disciplinare prealabile, se întocmește referatul nr. 140 din data de 18.09.2014, aprobat de conducerea societății, iar ulterior este emisă Decizia nr. 61/18.09.2014 prin care este desfăcut disciplinar Contract individual de munca a! reclamantului.
In data de 18.09.2014, după emiterea deciziei nr. 61, angajatele societății M. E. - responsabil resurse umane și M. C. - economist, îi aduc la cunoștința reclamantului conținutul deciziei, acesta refuzând însă să semneze de luare la cunoștința sau de primire.
In data de 18.09.2014, având în vedere că reclamantul a refuzat primirea deciziei, societatea procedează la comunicarea acesteia prin posta, cu conținut declarat și confirmare de primire.
De asemenea, decizia este comunicată contestatorului și prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc G. C. E..
Se arată că, nu este conformă cu realitatea afirmația acestuia conform căreia în data de 11.09.2014 i-a fost înmânata convocarea. In data convocării, 17.09.2014, reclamantul nu a dorit să formuleze nicio apărare și să dea nicio lămurire cu privire la incident, neinvocând nici un motiv obiectiv în acest sens. Nu a formulat nicio solicitare de angajare a unui apărător, acestea fiind doar susțineri ale reclamantului neprobate în vreun fel.
Mai mult, posibilitatea angajării unui apărător i-a fost adusă la cunoștință inclusiv prin convocare, precum și oral, necomunicarea deciziei contestate - în data emiterii decizie, societatea i-a adus la cunoștință conținutul acesteia, dorind să îi înmâneze un exemplar, reclamantul refuzând, încheindu-se în acest sens procesul verbal 139/18.09.2014. Astfel, decizia a fost comunicată prin intermediul serviciilor poștale si prin B. G. C. E., în termenul legal, în conformitate cu art. 252 al. 3 si 4 Codul Muncii.
Cu privire la perioada de preaviz invocată de reclamant, aceasta nu se acorda în situația desfacerii disciplinare a contractului de munca.
Referitor la accidentul de munca invocat de reclamant, menționează faptul că în incinta societății nu a avut loc un accident de munca; societatea nu are cunoștința de asemenea aspecte, ce nu au fost reclamante nici de contestator și nici de vreun alt angajat.
Cu privire la solicitarea daunelor morale, Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat prin Decizia 40/2007 in sensul că daunele morale pot fi acordate salariaților numai in cazul in care legea, contractul colectiv de munca sau contractul individual de munca cuprinde clauze in acest sens. Luând in considerare faptul că, in speța de față, documentele mai sus menționate nu prevăd acordarea de daune morale salariatului, acest capăt de cerere urmează a fi respins ca neîntemeiat.
În drept a întemeiat contestația pe art.252, 252 Codul Muncii, CCM la nivel de unitate, Regulament intern .
In dovedire a depus la dosar înscrisuri.
La data de 21.11.2014 contestatorul a depus răspuns prin care a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Prin încheierea de ședință din data de 10.02.2015 a fost încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii P. I. și D. S. solicitată de contestator și cu martorii I. C. și M. E. solicitată de intimată ca fiind relevante în soluționarea cauzei.
A data de 19.05.2015 contestatorul și intimata au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările cauzei în raport de dispozițiile incidente instanța reține și constată următoarele:
Contestatorul S.-M. A. a fost angajat al . începând cu data de 11.09.2013 în baza contractului individual de munca înregistrat în Registrul General de Evidenta a Salariaților sub nr. 245/10.09.2013, ocupând funcția de operator la mașina de gravat și decupat cu laser.
Prin decizia de concediere nr 61/18.09.2014 s-a dispus sancționarea disciplinară a contestatorului cu desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul Muncii începând cu data de 18.09.2014.
Analizând Decizia de sancționare disciplinară a contestatorului sub aspectul formal raportat la dispozițiile legale incidente se rețin următoarele aspecte.
Contestatorul S.-M. A. a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul Muncii.
Potrivit art. 61 alin. 1 lit. a din Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară. La alin. 2 al aceluiași articol se arată în mod imperativ că, în cazul în care concedierea intervine pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. a angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea dispozițiilor art. 247-252 din cod.
Articolul 63 prevede obligativitatea îndeplinirii de către angajator a cercetării disciplinare prealabile și în termenele stabilite de cod în cazul concedierii disciplinare pentru abateri grave sau repetate de la disciplina muncii.
Articolul 251 alin 1 din Codul Muncii prevede că, sub sancțiunea nulității absolute nicio măsură, cu excepția avertismentului scris nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare.
D. conținutul articolului 251 reiese că legiuitorul, ca o garanție a evitării abuzurilor angajatorului a prevăzut sub sancțiunea nulității absolute a deciziei de sancționare, obligativitatea convocării în scris a salariatului de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data ora și locul întrevederii, salariatul având dreptul potrivit alin. 4 să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa să propună probe și chiar să fie asistat de un avocat sau un reprezentat al sindicatului.
În articolul 252 la alin. 2 lit. c din Codul muncii se arată că, sub sancțiunea nulității absolute în decizia de sancționare se cuprind în mod obligatoriu motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea disciplinară.
Referitor la efectuarea cercetării disciplinare în cazul contestatorului se reține că acesta a fost convocat în vederea cercetării disciplinare pentru data de 17.09.2014 ora 13.
În considerentele deciziei de sancționare a contestatorului, se menționează că „având în vedere că, cercetarea disciplinară a fost efectuată în perioada 10.09._14, rezultând culpa salariatului în săvârșirea abaterii disciplinare, apărările acestuia au fost înlăturate întrucât monitorul mașinii de debitat laser CNC a fost lovit în mai multe locuri probabil cu un obiect dur și în mod repetat”.
Prin întâmpinare intimata susține că, „reclamantul nu a dorit să formuleze nicio apărare și să dea nicio lămurire cu privire la incident neinvocând nici un motiv obiectiv în acest sens,… nu a formulat nicio solicitare de angajare a unui apărător deși i-a fost adusă la cunoștință că are această posibilitate”, (f.33 dosar). Același aspect este menționat și în Referatul privind cercetarea disciplinară(f. 43 dosar).
Intimata a depus la dosarul cauzei „Procesul Verbal de constatare” din data de 17.09.2014 (f. 141 dosar) întocmit cu ocazia prezentării contestatorului în vederea efectuării cercetării disciplinare.
După cum se observă între mențiunile din decizia de sancționare și cele din „Procesul Verbal de constatare” din data de 17.09.2014 (f. 141 dosar) precum și susținerile din întâmpinare există neconcordanțe referitoare la mențiunile obligatorii ale art. 252 la alin. 2 lit. c din Codul muncii. Astfel în decizie se menționează că „apărările acestuia au fost înlăturate”, iar în procesul verbal despre care se susține că ar fi fost întocmit cu ocazia convocării se consemnează că, „ refuză să dea declarații cu privire la obiectul cercetării”.
Mai mult în decizia de sancționare nu se face mențiune despre Procesul verbal întocmit cu ocazia convocării și despre conținutul acestuia fapt ce este de natură să ducă la ideea că a fost întocmit „pro causa” iar intimata nu poate formula alte apărări și invoca alte înscrisuri decât cele menționate în decizia de sancționare cu ocazia soluționării contestației împotriva acestei decizii.
Tot sub aspect formal se reține că, în convocatorul pentru data de 17.09.2014 (f.51-52 dosar) este menționată ca persoană împuternicită să efectueze cercetarea disciplinară numitul Francoise Todoir în timp ce prin Decizia cu nr. 60/10.09.2014, aflată în copie la dosar la fila 164, a fost desemnată să efectueze cercetarea disciplinară d-na avocat N. M. I., aspect care pune sub semnul îndoielii și competența persoanei care a efectuat cercetarea disciplinară a salariatului.
Aceste neconcordanțe sunt de natură să formeze convingerea instanței în sensul că angajatorul nu a respectat condițiile obligatorii prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de dispozițiile legale mai sus menționate în ceea ce privește cercetarea disciplinară.
Astfel, instanța constatând că, decizia de sancționare este lovită de nulitatea prevăzută de dispozițiile art. 252 alin. 2 lit. c din codul mucii, apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în contestație.
Referitor la petitul privind acordarea daunelor morale instanța îl apreciază ca neîntemeiat, contestatorul neproducând dovezi în sprijinul acestuia
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, se constată că contestația este întemeiată, urmând să fie admisă în parte sensul că se va anula Decizia nr. 61/18.09.2014 emisă de S.C. S.R.2C I. SRL privind concedierea contestatorului S. M. A. ; va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii; va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii și până la data reintegrării efective;
Potrivit art.453 (1) Cod procedură civilă va fi obligată intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația S.-M. A., cu domiciliul în Drobeta T. S., B-lvd M. Viteazul, nr. 33, ., . în contradictoriu cu S.C S. I. SRL, cu sediul social în localitatea Cisnadie, ., Județul Sibiu, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr .132/1323 2005, având CUI R_.
Anulează Decizia nr. 61/18.09.2014 emisă de S.C. S.R.2C I. SRL privind concedierea contestatorului S. M. A..
Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii.
Obligă angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
Obligă intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 30.06.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. A. | Asistent judiciar, R. B. | Asistent judiciar, Ș. U. |
Grefier, M. D. |
Red.AM/DM
EX.4
COD OPERATOR 2626
09 Iulie 2015
| ← Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 1554/2015. Tribunalul... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
