Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 710/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 710/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 5334/101/2014
Dosar nr._ - conflict de muncă-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 710
Ședința publică din data de 05.02.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. M. M.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier D. M. Al-F.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect drepturi salariale formulată de reclamanta B. E.-L. în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T..
La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral cauzei de către grefiera de ședință care învederează că pârâtul P. de pe lângă Tribunalul T. a înaintat la dosar adresa nr._/III/22.01.2015 prin care a comunicat relațiile solicitate, după care:
Se ia act că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă conform art.223 alin.3 Cod proc. civ și constatându-se că nu mai sunt probe de administrat, dosarul fiind în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.07.2014 pe rolul Tribunalului M. - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr._ reclamanta B. E.-L. a chemat în judecată pe pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați să calculeze și să plătească dobânda legală aferentă drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în muncă acordat prin sentința nr.1136/PI/05.05.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr.5977._, definitivă prin decizia nr.2844/09.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că până la data promovării acțiunii, din culpa pârâților, nu s-a făcut plata drepturilor salariale stabilite prin sentința menționată, astfel că se consideră prejudiciată, motiv pentru care solicită plata dobânzii legale pentru toată perioada întârzierii la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate, până la data plății efective a acestor sume în raport cu principiul reparării integrale consacrat de art.1535 C.civ.
Cât privește natura juridică a dobânzii, reclamanta a arătat că este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligațiilor de plată), iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), fiind admisibil cumulul acestora, deoarece nu se ajunge la o dublă reparație, astfel că este îndreptățită la plata dobânzii legale, având în vedere disp. art.166 alin.4 Codul muncii coroborate cu disp. art.1535 cod civil .
În acest sens, reclamanta a invocat decizia nr. 3482/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel București referitoare la acordarea indicelui de inflație și a dobânzii legale.
De asemenea, reclamanta a arătat că nu poate fi invocată prescripția dreptului la acțiune, întrucât termenul de prescripție de 3 ani se întrerupe printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, în orice mod, a dreptului a cărui acțiune se prescrie de către debitor, cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului, conform art.2537 pct.1 Cod civil.
Așa fiind, termenul de prescripție a fost întrerupt prin recunoașterea pe care debitorii au făcut-o cu ocazia plăților parțiale efectuate în cursul anilor 2008 - 2013 (ultima plată parțială fiind făcută în cursul lunii decembrie 2013), invocând în acest sens și decizia nr. 1023/2008 pronunțată de Tribunalul B. .
Prin acțiune s-a mai arătat că prin decizia nr. 2/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1535, art.2517 și art.2537 Cod civ., precum și pe disp. OG nr.13/2011.
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: sentința nr.1136/PI/05.05.2010 pronunțată de Tribunalul T., decizia nr.2844/09.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, adeverințele nr._/2014 emisă de P. de pe lângă Tribunalul T. și nr.5859/A/2014 emisă de Tribunalul T. .
Pârâtul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de data introducerii cererii și de data titlului invocat, susținând că față de dispozițiile Decretului 167/1958 și de disp. art.171 Codul muncii termenul legal de 3 ani era împlinit la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată invocând decizia în interesul legii nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care a stabilit că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.”
Față de această decizie pârâtul a susținut că sintagma „ pot fi acordate” exclude din start imperativul categoric, nu exprimă obligația, ci lasă la aprecierea instanței posibilitatea de a aprecia dacă sunt întrunite toate condițiile legale pentru acordarea dobânzilor.
De asemenea, s-a invocat și decizia nr.838/2009 a Curții Constituționale, pârâtul susținând că în raport de această decizie, judecătorii au dreptul de a analiza cauzele prin prisma elementelor de legalitate, fără a atribui dispozițiilor legale o interpretare extinsă.
Pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în nume propriu și în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul T. a formulat întâmpinare prin care, în raport de disp. art.18,19 din Decretul 167/1958 și de decizia în interesul legii nr.1/2014 a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
De asemenea, s-au invocat și dispozițiile deciziei în interesul legii nr.2/2014 referitoare la acordarea dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii conform OUG 71/2009, susținându-se că reclamanta nu a solicitat repararea prejudiciului în termen de 1 lună de la data plății primei tranșe - decembrie 2010 - și nici în termen de 1 lună de la data plății celei de a doua tranșe, astfel că dreptul de a solicita dobânzi moratorii este prescris.
Din oficiu s-au solicitat relații de la pârâtul P. de pe lângă Tribunalul T. pentru a comunica dacă reclamantei i-au fost plătite drepturile bănești acordate prin sentința invocată, relații comunicate prin adresa nr._/III/22.01.2015.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamanta B. E.- L. desfășoară activitate ca judecător în cadrul Judecătoriei Timișoara, conform adeverinței nr. 5859/A/26.11.2014- fila 41 dosar.
Prin sentința nr.1136/PI/05.05.2010 pronunțată de Tribunalul T. au fost obligați pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă Tribunalul T. la plata sporului de vechime pe perioada 01.11._07, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia nr.2844/09.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care s-au respins recursurile declarate de pârâți.
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanta solicită obligarea pârâților la plata dobânzii legale pentru sumele datorate conform sentinței menționate anterior pentru toată perioada întârzierii de la plată, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate și până la data plății efective a acestor sume.
În baza art. 248 al.1 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției prescripției invocată de pârâții din cauză:
În acest sens se reține că potrivit art. 3 din Decretul 167/1958 (în vigoare în perioada în litigiu) termenul de prescripție este de 3 ani, iar potrivit art. 7 din același decret, acest termen începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. În același sens, sunt și dispozițiile art. 268 al.1 lit.c Codul muncii republicat (anterior art. 283 al.1 lit.c).
De asemenea, potrivit art.12 din același decret ”În cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.”
În raport de aceste dispoziții legale, se constată că pentru dobânzile ce au început să curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii prezentei acțiuni -30.07.2014 - a operat prescripția dreptului material la acțiune.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei în sensul că prin plățile parțiale efectuate de pârâți aceștia au recunoscut debitul, astfel că a avut loc întreruperea cursului prescripției, întrucât prin sentința invocată nu s-a dispus obligarea pârâților la plata dobânzii legale, ci prin hotărârea judecătorească s-a dispus plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale reprezentând sporul de vechime în muncă.
Față de considerentele expuse, se apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiată, urmând să fie admisă în sensul că este prescris dreptul la acțiune pentru dobânzile solicitate anterior datei de 30.07.2011.
Pe fondul cauzei, Tribunalul reține că prin sentința invocată reclamantei i s-au acordat diferențe de drepturi salariale care au fost achitate parțial ( conform adresei nr._/III/22.01.2015 emisă de P. de pe lângă Tribunalul T.).
Prin O.U.G. 71/2009 s-a reglementat plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. Prin acest act normativ s-a prevăzut că acordarea acestor drepturi de natură salarială se va realiza eșalonat în 3 tranșe între anii 2010-2012.
Ulterior, prin O.U.G nr.45/2010 s-a dispus modificarea O.U.G.71/2009, în sensul prorogării termenele de plată a celor 3 tranșe, pentru anii 2012, 2013, 2014. De asemenea, prin Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea O.U.G. 71/2009 s-au modificat termenele de plată a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2011, prevăzându-se o procedură de executare în 5 tranșe stabilite pentru anii 2012-2016, precum și faptul că sumele urmează să fie actualizate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..
Pentru creanțele inițiale stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă reclamanta are titlu executoriu, iar executarea acestor creanțe a fost eșalonată prin acte normative succesive. Plata creanțelor reprezentând cuantumul drepturilor salariale din titlurile executorii a fost eșalonată independent de voința reclamantei, creanțele urmând a fi executate în anumite procente și la anumite termene.
În cauză se apreciază că titularii creanțelor ce intră în sfera de aplicare a prevederilor OUG 71/2009 sunt îndreptățiți să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlul executoriu.
Referitor la acordarea dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar se constată că s-a pronunțat de către Înalta Curte de Casație și Justiție decizia în interesul legii nr. 2/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 411 din 03.06.2014 care a statuat că „În aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. 1 alin. 2 teza I și art. 1.535 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011”.
Prin această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat natura juridică a măsurilor dispuse prin OUG nr. 71/2009 și a stabilit că aceasta are drept consecință o „suspendare legală a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. 2 din ordonanța de urgență, potrivit căruia în cursul termenului în care are loc plata eșalonată, orice procedură de executare silită se suspendă de drept”.
De asemenea, a mai stabilit că executarea cu întârziere a obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin hotărârea judecătorească ce reprezintă titlu executoriu este un contract.
Prin aceeași decizie Înalta Curte a analizat îndeplinirea condițiilor de angajare a răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani, precum și de efectele OUG nr. 71/2009, concluzionându-se că aceste condiții sunt îndeplinite.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii se constată că potrivit art.517 alin.4 Cod proc. civ „ dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ”.
Față de dispozițiile deciziei în interesul legii se apreciază că reclamanta este îndreptățită la plata dobânzilor legale pentru sumele rămase neexecutate din sentința invocată, începând cu data de 30.07.2011, dată stabilită în raport de termenul de prescripție.
Faptul că prin sentința nr.1136/2010 s-a dispus plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale nu prezintă relevanță juridică în speță, deoarece natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății – daune compensatorii.
De asemenea, indicele de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, iar dobânda legală reprezintă câștigul, folosul pe care l-ar fi obținut reclamanta din investirea banilor dacă aceștia ar fi fost plătiți la termen.
Prin urmare, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse se constată că acțiunea este întemeiată, urmând să fie admisă în parte în sensul că vor fi obligați pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și P. de pe lângă Tribunalul T. să plătească reclamantei dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 1136/05.05.2010 pronunțată de Tribunalul T. începând cu data 30.07.2011 și până la data plății integrale a acestor sume.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta B. E. L., cu domiciliul procesual ales la P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, cu sediul în Timișoara, ., nr.2A, camera 312, județul T. în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în București, .-14, sector 5, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, cu sediul în Timișoara, ., nr.2A, județul T. și P. de pe lângă Tribunalul T., cu sediul în Timișoara, ., nr.2A, județul T..
Obligă pârâții să plătească reclamantei dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din sentința nr. 1136/05.05.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr. 5977._ începând cu data 30.07.2011 și până la data plății integrale a acestor sume.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată azi 05.02.2015 în ședință publică la sediul Tribunalului M..
Președinte,
N. M. M.
Cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. A. P. L. G.
Grefier,
Red./tehnored.: jud. NMM/ gref. AFM
Ex. 6/13.02.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
