Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 966/2015. Tribunalul MEHEDINŢI

Tribunalul MEHEDINŢI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Sentința nr. 966/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 966/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINȚA Nr. 966/2015

Ședința publică de la 06 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. B.

Asistent judiciar M. C. T.

Asistent judiciar C. O.

Grefier C. G.

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamații P. (B.) T. A., S. L. D., C. A., P. A., U. A. S., Ș. V., C. L. M., D. L., cu domiciliu ales la P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și pe pârâții M. P.-P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Tribunalul T., M. Finanțelor Publice și P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție spor de risc și suprasolicitare neuropsihică(. T.); sport de confidențialitate(. T.;3389/2010 TR T.;54/2008 TR C.-S.).

La apelul nominal făcut în ședință publică au fost lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:

Se ia act că prin acțiune s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform ar. 411 alin. 1 C.p.c. și constatându-se că nu mai sunt probe de administrat, dosarul fiind în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2014 sub nr._, reclamanții P. (B.) T. A., S. L. D., C. A., P. A., U. A. S., Ș. V., C. L. M., D. L. au chemat în judecată în calitate de pârâți pe M. P. - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Tribunalul T., M. Finanțelor Publice și, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să calculeze și să plătească către reclamanți dobânda legală aferentă drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% și sporul de confidențialitate de 15%,calculat la salariul de bază brut lunar, actualizat cu rata inflației, recunoscute prin hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, începând cu data introducerii acțiunii principale până la data executării efective a obligației.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, prin sentința nr. 538/ PI/26.02.2010, pronunțată de Tribunalul T. - Secția civilă în dosarul nr._ , rămasă definitivă prin decizia civila nr. 1619/18.06.2010 pronunțată de Cutea de Apel Timișoara în dosar nr. 703._ ,pârâții au fost obligați să plătească sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50 % calculat la indemnizația brută lunară pentru perioada 17.07._09 reclamantului P. A.; 06.02._09 reclamantei S. L. D.; 17.05._09 reclamantei U. S.; 02.02._09 reclamantei C. A.; 15.02.2008 — 12.11.2009 reclamantei C. L.; 15.02._09 reclamantului D. L.; 01.03.2008 - 12.1._ reclamantei P. (B.) T. A. și - sentința civilă nr. 84/PI/17.01.2011, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ , definitivă prin decizia civilă nr. 1392/08.06.2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr._ , pentru perioada 19.12._09 reclamantului Ș. V. - actualizate cu indicele de inflație.

De asemenea prin sentința civilă nr. 735/PI/22.03.2010, pronunțată în dosarul nr._ , rămasă definitivă prin decizia civila nr. 2078/29.09.2010 pronunțată de Tribunalul T. - Secția civilă în dosar nr. 1217.1/59//2008 al Curții de Apel Timișoara pârâții au fost obligați să plătească sporul de confidențialitate, în cuantum de 15 % calculat la indemnizația brută lunară pentru perioada 01.03._09 reclamanților C. L., D. L., P. (B.) T. A.;- sentința civilă nr. 3389/PI/03.12.2010, pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ , definitivă prin decizia civilă nr. 1 146/05.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția Litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr._ , pentru perioada 19.12._09 reclamantului Ș. V.; - sentința civilă nr. 54/16.01.2008, pronunțată în dosarul nr. 5587._ al Tribunalului C.-S. Reșița - Secția Comercială și de C. Administrativ și Fiscal, definitivă prin decizia civilă nr. 1503/17.06.2008, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel Timișoara - Secția Litigii de muncă și asigurări sociale, pentru perioada 17.07._09 reclamantului P. A.; 06.02._09 reclamantei S. L. D.; 17.05._09 reclamantei U. S.; 02.02._09 reclamantei C. A. - actualizate cu indicele de inflație.

Au mai arătat că, din culpa pârâților, nu s-a făcut plata drepturilor salariale arătate mai sus, considerând că au fost prejudiciați, motiv pentru care solicită plata dobânzilor legale pentru toată perioada întârzierii de la plată, conform sentințelor menționate, atât pentru sumele plătite cu întârziere, cât și pentru cele rămase neachitate, până la data plății efective a acestor sume, în raport cu principiul reparării integrale consacrat de art.1535 Cod civil.

Având în vedere că natura juridică a dobânzii e diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea obligațiilor de plată) iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății (daune compensatorii), această împrejurare conduce la concluzia că este admisibil cumulul acestora și, deci, nu se ajunge la o dublă reparație, ceea ce reprezintă o îmbogățire fără justă cauză a creditorului.

Reclamanții consideră că sunt îndreptățiți la plata dobânzii legale, având în vedere că pentru drepturile de natură salariale recunoscute prin sentințele menționate sunt aplicabile dispozițiile art.166 alin.4 Codul muncii, potrivit cărora „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia determină obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs angajatorului.

Or, în conformitate cu dispozițiile art.1535 Cod civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani, cum este cazul de față, daunele interese reprezintă tocmai dobânda legală pe care o solicită.

De altfel, și Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr.3482/R/2009, a reținut următoarele: „cât privește indicele de inflație, acesta reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși, astfel, la actuala lor putere de cumpărare, în timp ce dobânda legală reprezintă câștigul, folosul, profitul ce putea fi obținut de creditor prin investirea acestor sume".

Pe de altă parte, nu poate fi invocată prescripția dreptului la acțiune, întrucât termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.2517 cod civil se întrerupe, potrivit art.2537 pct. 1 Cod civil, printr-un act voluntar de executare sau prin recunoașterea, în orice mod, a dreptului a cărui acțiune se prescrie de către debitor, cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului. Apreciază că termenul de prescripție de 3 ani a fost întrerupt în cazul lor prin recunoașterea pe care debitorii au făcut-o în cursul anilor, cu ocazia plăților parțiale efectuate ( ultima plată parțială fiind făcută în cursul lunii mai 2014).

Prin plata parțială a acestor sume de bani, a existat o recunoaștere indubitabilă din partea debitorilor, care a întrerupt termenul de prescripție de 3 ani și, drept consecință, a început să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani.

În acest sens s-a pronunțat Tribunalul B. care, prin sentința civilă nr.l023/M/2008, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâții să calculeze și să plătească reclamanților dobânda legală aferentă drepturilor salariale.

S-a apreciat că prin acordarea drepturilor bănești reactualizate cu inflația și cu dobânda legală nu se realizează o dublă reparație, datorită naturii și scopurilor diferite ale acestor instituții, dobânda legală este prețul lipsei de folosință, iar prin actualizarea cu rata inflației se urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.

In drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.1535, 2517 și 2537 Cod civil, precum și dispozițiile O.G. 13/2011.

În susținerea acțiunii s-au depus în copie sentința civilă nr. 84/PI/l 7.01.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului T.; decizia civila nr. 1392/08.06.2011 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Timișoara; sentința civilă nr. 538/PI/26.02.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului T.; decizia civila nr. 1619/18.06.2010 pronunțată în dosar nr. 703._ al Curții de Apel Timișoara; sentința civilă nr. 735/PI/22.03.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului T.- Secția civilă; decizia civilă nr. 2078/29.09.2010 pronunțată în dosar nr. 1217.1 /59/2008 al Curții de Apel Timișoara; sentința civilă nr. 3389/PI/03.12.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului T.; decizia civila nr. 1146/05.05.2011 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Timișoara; sentința civilă nr. 54/16.01.2008, pronunțată în dosarul nr. 5587._ al Tribunalului C.-S. Reșița; decizia civila nr. 1503/17.06.2008 pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel Timișoara; copii cărți de identitate și Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pârâtul M. Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune față de data introducerii acțiunii 14.11.2014 și față de data titlurilor executorii, apreciind că la data introducerii cererii termenul legal de 3 ani era împlinit.

De asemenea, pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că nu are calitatea de ordonator principal de credite, iar raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic. Or, între reclamanți, salariați ai Parchetului de pe lângă Tribunalul T. și M. Finanțelor Publice nu există raporturi juridice, plata sumelor de bani solicitate fiind exclusiv în competența angajatorului.

Între M. Finanțelor Publice și celelalte instituții pârâte nu există nici o obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă în baza raportului juridic de muncă.

În cadrul procesului bugetar, M. Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al bugetului, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat.

Potrivit disp. art.16 alin.1 lit.a din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, bugetul de stat se aprobă prin lege, rectificarea bugetară urmând aceeași procedură. De asemenea, art.28 din același act normativ prevede că M. Finanțelor Publice are atribuții în elaborarea proiectelor legilor bugetare, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, neavând atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și nici de a proceda la modificarea bugetelor ordonatorilor principali de credite, cuprinse în bugetul de stat.

Față de aceste dispoziții legale pârâtul a solicitat să se constate lipsa calității sale procesuale pasive și să se respingă acțiunea.

Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de OG nr. 22/2002 în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar M. Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art.19 din Legea nr. 500/2002.

Pârâtul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare prin care a invocat că reclamanții au formulat acțiunea doar față de ordonatorul principal și ordonatorul terțiar de credite - în situația în care titlurile executorii invocate sunt emise în contradictoriu cu toți ordonatorii de credite - principal, secundar și terțiar, iar pentru o corectă soluționare a cauzei, apreciază că se impune ca instanța să pună în vedere reclamantelor să precizeze dacă înțeleg să introducă în cauză - pentru opozabilitate - și ordonatorul secundar de credite - P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

De asemenea, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de data formulării acțiunii 14.11.2014 și față de data obținerii titlurilor executorii menționate 2008-2010, în condițiile în care aceștia au cunoscut beneficiul pe care îl au potrivit dispozițiilor titlurilor executorii de la data emiterii lor, prin urmare, dreptul reclamanților la acțiune s-a născut la data obținerii titlului executoriu astfel încât, la data introducerii cererii de chemare în judecată, termenul legal de 3 ani era împlinit.

Potrivit prevederilor art. 3 din Decretul Nr. 167/1958, privitor la prescripția extinctivă, " Termenul prescripției este de 3 ani, ...", iar potrivit dispozițiilor ART. 8 din același act normativ: „ Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că în mod greșit reclamanții consideră a fi refuz de executare a titlurilor executorii, invocând în acest sens OUG 71/2009 aprobată cu modificări prin Legea 230/2011, apreciind că soluția privind plata eșalonată a drepturilor salariale obținute prin titluri executorii, suspendarea executării hotărârilor judecătorești devenite executorii și coordonatele unei proceduri coerente și unitare de executare a acestor hotărâri, a fost statuată de aceste acte normative.

Prin Decizia nr. 2/2014 Înalta Curte de Casație și Justiție „admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul că: în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011.

Sintagma "pot fi acordate" exclude din start imperativul categoric, nu exprimă obligația, ci lasă la aprecierea instanțelor latitudinea, posibilitatea de a aprecia dacă sunt întrunite toate condițiile legale privind acordarea dobânzilor.

In ceea ce privește posibilitatea cumulului dintre actualizarea creanței și daunele-interese moratorii, deși, de principiu, nu este exclusă, pornindu-se de la principiul reparării integrale a prejudiciului, dată fiind natura juridică a dobânzii (lucrum cessans) diferită de cea a actualizării obligației cu indicele de inflație (damnum emergens), în privința creanțelor ce intră sub incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009, în circumstanțele date cumulul nu poate fi admis întrucât, pe de o parte, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea daunelor-interese moratorii, iar, pe de altă parte, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile a debitorilor."

Totodată, prin Decizia nr. 838/2009 ,Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul și Guvernul României, pe de altă parte.

Decizia Curții Constituționale fundamentează dreptul judecătorilor de a analiza cauzele prin prisma elementelor de legalitate fără a atribui dispozițiilor legale o interpretare extinsă.

Prin Decizia Curții Constituționale s-a statuat definitiv și obligatoriu că Înalta Curte de Casație și Justiție a încălcat atribuțiile constituționale, modificând norme juridice cu putere de lege, așa fiind, instanța are obligația să dispună soluționarea cauzei în considerarea respectării dispozițiilor legale în materie.

Pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în nume propriu și în numele Parchetului de pe lângă Tribunalul T. a formulat întâmpinare prin care, în raport de disp. art.2517 Cod civil și art.171 alin.1, 2 Codul muncii, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținând că dobânda nu a fost solicitată odată cu dreptul material principal, astfel că nu se poate vorbi de o întrerupere a plății dobânzilor cât timp nu există un drept recunoscut printr-o hotărâre judecătorească și adus la cunoștința angajatorului și urmare a acestui fapt nici reclamanții nu au depus diligențe cu privire la întreruperea termenului de prescripție pentru acordarea dobânzilor.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că prin acțiunea principală s-a solicitat numai sporul de 50 % și sporul de confidențialitate de 15%, nefăcându-se vorbire de acordarea dobânzilor, iar din hotărârile invocate nu rezultă că reclamanții au arătat că pentru acest drept se vor judeca pe cale separată; de asemenea, nu rezultă că au promovat o acțiune înlăuntrul termenului de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești invocate.

Pârâtul a mai arătat că prin acțiune s-au invocat dispozițiile OG nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, act normativ care la art.1 precizează că ”părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații”.

Textul de lege precizează că dobânda se stabilește între părți în baza unei convenții, or reclamanții nu au încheiat un contract cu angajatorul în care să se fi stipulat plata dobânzii dacă plata nu se face la scadență; mai mult, sumele datorate de către pârât nu pot să producă dobânzi legale cât timp nu au fost solicitate înlăuntrul termenului legal de prescripție de 3 ani de la data la care aceste drepturi salariale au fost acordate.

Cu privire la reactualizarea sumelor cu indicele de inflație începând cu data nașterii dreptului la acțiune și până la data executării hotărârilor judecătorești, s-a solicitat respingerea acestui capăt de cerere arătându-se că fiecare ordonator principal de credite care are obligația de a achita drepturile salariale ale angajaților stabilite prin titlurile executorii și date în plată potrivit art.1 alin.1 din OUG nr.71/2009, are obligația de a respecta dispozițiile art.1 alin.3 din ordonanță care prevede că sumele se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de către Institutul Național de S..

Reclamanții au depus răspuns la întâmpinările formulate de pârâți prin care au arătat că în ceea ce privește termenul de prescripție de 3 ani, acesta a fost întrerupt prin recunoașterea pe care pârâții au făcut-o prin plata în 2008 a unei părți din suma datorată, după cum a fost stipulat în OUG 71/2009.

Or, prin OUG nr. 71/2009 și actele normative ulterioare care au reglementat modul de plată a sumelor restante din hotărâri judecătorești și efectuarea de către pârâți a unei plăți parțiale echivalează cu o recunoaștere a dreptului, iar când această recunoaștere intervine după împlinirea termenului de prescripție, aceasta valorează cu renunțare la prescripție.

Au menționat că au fost plătite o parte din drepturile salariale cuvenite conform titlurilor salariale (precizate în acțiune), dar și acestea au fost executate cu întârziere de către pârâți, ceea

ce îi îndreptățește la daune interese pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a executării cu întârziere a obligațiilor ce incumbă pârâților, potrivit hotărârilor invocate în acțiune.

Așadar, pentru drepturile de natură salarială recunoscute prin aceste sentințe sunt aplicabile dispozițiile art. 161 alin. 4 Codul Muncii, potrivit cărora „ întârzierea nejustificată a plății salariatului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".

In reglementarea art. 1082 C. Civil se disting două categorii de daune interese, daune interese ce se cuvin pentru neexecutarea obligației care vizează neexecutarea definitivă a obligației, daune compensatorii, iar cele din urmă, daune moratorii cele datorate pentru întârzierea în executare.

Prin urmare, daunele interese moratorii se cuvin creditorului pentru o amânare a executării, pentru o executare târzie a obligației, deși executarea obligației mai este posibilă, prezintă interes pentru creditor, a fost sau va fi executată, dar nu și la momentul la care a fi trebuit, daunele interese moratorii fiind cauzate tocmai de întârzierea în îndeplinirea obligației.

De altfel, principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat prin neexecutarea totală sau parțială, defectuoasă ori cu întârziere, este preluat și în dispozițiile art. 1531 Noul Cod civil, alin. 2 al textului de lege, potrivit cărora prejudiciul cuprinde pierderea efectivă suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.

Astfel, prin actele normative invocate de pârâți, s-a prevăzut faptul că sumele de bani plătite eșalonat se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., întrucât, dacă inițial s-a dispus ca plata drepturilor salariale prevăzute în titlul executoriu să se facă eșalonat până în 31.12.2009, ulterior termenele de plată s-au prelungit succesiv până în anul 2016, ca atare, prin actualizarea sumelor de bani de la data când trebuia achitată, la data plății efective, creditorul primește suma inițială datorată și nu o valoare mai mare decât cea care trebuia achitată.

Or, în speță s-a solicitat repararea prejudiciului produs, dobânda legală acoperind, potrivit dispozițiilor legale invocate, întârzierea la plată (pentru aceeași perioadă), astfel încât nu există dublă reparație și nu echivalează cu o îmbogățire fără just temei, așa cum s-a susținut de pârâtă.

Prin hotărârile judecătorești care sunt titluri executorii au fost recunoscute drepturile solicitate care nu le-au fost achitate, creanțele fiind certe, lichide și exigibile, obligația de plată fiind cu execuție imediată, ceea ce înseamnă că plata trebuie făcută la momentul nașterii raportului obligației, chiar la acel moment obligația a devenit exigibilă, respectiv la momentul când sentințele judecătorești au devenit executorii, obligația nefiind cu termen așa cum rezultă din hotărârile judecătorești pronunțate.

Or, pârâții invocă OUG 71/2009 modificată prin OUG nr. 45/2010 și Legea nr. 230/2011, acte normative care nu neagă existența și întinderea drepturilor contestate și nici nu se refuză punerea în executare și stabilește o modalitate de executare în tranșe a titlului executoriu din 2012 în 2016.

Astfel, aceste dobânzi nu pot curge de la data cererii de chemare în judecată, dispozițiile art. 1088 alin. 2 din vechiul Cod civil, potrivit căruia „ daunele - interese nu sunt debite de cât în ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept", sunt aplicabile numai în materia neexecutării unei obligații contractuale, când este necesară punerea în întârziere a debitorului prin notificare prin intermediul executorilor judecătorești (art.1079 Cod Civil) sau cererea de chemare în judecată a debitorului, nu și în materia titlurilor executorii.

Astfel, momentul nașterii dreptului la dobânzi nu este cel al cererii de chemare în judecată, mai mult prin Hotărârea din 16.X.2007 în cauza Nadulișneac I. contra Moldovei (executarea tardivă a hotărârii judecătorești irevocabilă și executorie), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca unei persoane care a obținut o hotărâre judecătorească executorie împotriva statului, ca urmare a soluționării litigiului în favoare sa nu i se poată cere să recurgă la proceduri de executare pentru a obține executarea sa (Metaxa vs. Greece, 27 mai 2004), în opinia Curții, prejudiciul material fiind cauzat ca urmare a imposibilității de a se folosi de banii săi.

De asemenea, în temeiul art. 1082 Cod civil, debitorul va fi obligat la despăgubiri nu numai atunci când acționează cu intenția de a-l prejudicia pe creditor ci ori de câte ori nu va dovedi existența unei cauze străine, deci ori de câte ori nu-și execută obligația din vina sa indiferent că acesta a constat în intenție sau simplă culpă.

Prin obligarea pârâților la plata dobânzilor legale aferente, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului ci se asigură repararea integrală a prejudiciului datorat.

Din oficiu, s-a solicitat reclamanților să depună la dosar înscrisuri din care să rezulte funcția deținută în cadrul unității de parchet și perioada în care au desfășurat activitate, relații înaintate cu adresa nr.1102/VI/14/2015.

Prin încheierea de ședință din data de 20.02.2015, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, având în vedere cererea depusă la dosar de către reclamanți, calitatea de ordonator de credite și calitatea de pârât în dosarul constituind titlu executoriu.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:

Reclamanții P. (B.) T. A., S. L. D., C. A., P. A., U. A. S., Ș. V., C. L. M. și D. L. sunt salariați ai pârâtului P. de pe lângă Judecătoria Timișoara în funcțiile de personal auxiliar-grefieri.

Reclamanții au chemat în judecată pe pârâții: M. P. - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, M. P. - P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, M. P. - P. de pe lângă Tribunalul T. și M. Finanțelor Publice - pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească către reclamanți dobânda legală aferentă drepturilor salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% și sporul de confidențialitate de 15%,calculat la salariul de bază brut lunar, actualizat cu rata inflației, recunoscute prin hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, respectiv Sentința nr.538/PI/26.02.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin Decizia nr.1619/18.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Sentința nr.735/PI/22.03.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin Decizia nr.2078/29.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Sentința nr.54/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr.5587._ rămasă irevocabilă prin Decizia nr.1503/17.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Sentința nr.84/PI/17.01.2011 și nr.3389/PI/03.12.2010 pronunțate de Tribunalul T. în dosarul nr._ și nr._ rămase irevocabile prin Decizia nr.1392/08.06.2011 și nr.1146/05.05.2011 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, începând cu data introducerii acțiunii principale până la data executării efective a obligației.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Finanțelor Publice, instanța o constată neîntemeiată urmând a o respinge întrucât acest pârât are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât potrivit OG nr.22/2002, ordonatorii principali de credite au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, să solicite rectificarea creditelor bugetare iar M. Finanțelor să vireze creditele bugetare în condițiile legii, pentru asigurarea sumelor necesare efectuării plăților ce rezultă din titlurile executorii.

Cum nu a fost îndeplinită această obligație drepturile reclamanților au fost încălcate și de către acest pârât căruia îi revenea o obligație distinctă potrivit titlului executoriu susmenționat și anume faptul că prin acest titlu s-a constatat că acest pârât are o răspundere solidară cu a celorlalți pârâți menționați motiv pentru care a fost obligat la plata drepturilor salariale solicitate.

Mai mult acesta are obligația de a aloca în buget fondurile necesare plății drepturilor bănești întrucât și în titlurile executorii menționate acesta a avut calitatea de pârât și așa cum s-a arătat, a fost obligat la plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții MFP, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, P. de pe lângă ÎCCJ instanța o constată întemeiată urmând a o admite pentru următoarele considerente:

Conform considerentelor deciziei nr. 2/2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii modul de acordare a dobânzii legale se face pe ultimii 3 ani înainte de data introducerii acțiunii.

Astfel, din conținutul acestei decizii rezultă în esență că executarea cu întârziere sau neexecutarea obligației de plată stabilite printr-o hotărâre judecătorească reprezintă o faptă ilicită de natură a antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul obligației inițiale a cărei încălcare s-a constatat prin hotărârea judecătorească este un contract.

Ori, conform regulilor răspunderii delictuale, debitorul este de drept în întârziere, de la momentul săvârșirii faptei considerate a fi ilicite, fără a fi necesar să fie pus în întârziere, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, cum s-a reținut în hotărârea primei instanțe.

Pe de altă parte, o cerere de genul celei promovate este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, iar ca o plată să fie echivalată cu o formă de recunoaștere a obligației principale și implicit și a celei accesorii trebuie ca respectiva plată să fi fost voluntară.

În cazul de față, plata a fost însă efectuată în temeiul unei dispoziții legale care eșalona executarea unui titlu executoriu; deci, nu a avut un caracter voluntar, ci plata era impusă pe de o parte de existența unui titlu executoriu, iar pe de altă parte de o normă juridică care reglementa modul de executare al unei hotărâri judecătorești.

Prin urmare, sumele solicitate trebuie acordate în limitele termenului general de prescripție de 3 ani.

Cu privire la fondul pretențiilor instanța constată următoarele:

Instanța reține că titularii creanțelor ce intră în sfera de aplicare a prevederilor OUG 71/2009 sunt îndreptățiți să primească despăgubiri sub forma dobânzii legale penalizatoare (daune-interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

În acest sens se reține că Înalta Curte de Casație si Justiție constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, prin Decizia în interesul legii nr.2/2014 pronunțată în dosarul nr.21/2013 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 411/03.06.2014 a statuat că: „În aplicarea dispozițiilor art.1082 și art.1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art.1531 alin.(1), alin.(2) teza I și art.1535 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune – interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art.1 și art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr.230/2011, cu modificările și completările ulterioare”.

Potrivit acestei decizii, s-a reținut că daunele – interese moratorii pot fi cumulate cu actualizarea sumelor de bani cu indicele prețului de consum, având în vedere finalitățile distincte ale acestor despăgubiri și anume: menținerea valorii reale a obligației monetare la data efectuării plății în cazul actualizării creanței cu indicele prețurilor de consum, care are caracter compensatoriu, respectiv câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență, în cazul dobânzii penalizatoare, care are caracter moratoriu, cu atât mai mult cu cât acordarea cumulată a acestor despăgubiri este impusă și de principiul reparării integrale a prejudiciului.

Sub acest aspect se reține că, prin OUG 71/2009 nu a fost negată existența creanțelor, ci a fost stabilită o modalitate de executare eșalonată a acestora, iar creanțele ce intră în domeniul de aplicare al acestei ordonanțe, sunt certe, lichide și exigibile, obligațiile de plată născându-se de la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătorești, caracterul exigibil fiind recunoscut chiar de actul normativ prin dispozițiile art.1 alin.3 .

Măsurile dispuse prin OUG 71/2009 au natura juridică a unei suspendări legale a executării silite a titlurilor executorii și nu se poate reține neexigibilitatea creanțelor din moment ce cauza de amânare a plății a intervenit în faza executării silite, astfel că, pe durata suspendării unei executări silite, indiferent cum operează această suspendare, respectiv voluntară, judiciară sau legală, dobânda ( legală ori convențională) curge, dobânda fiind certă, lichidă și exigibilă. Ceea ce se amână ori se împiedică este, în realitate, executarea silită a creanței consfințită prin titlu executoriu, iar nu existența ori întinderea și nici exigibilitatea ei ca atare.

Prin reglementarea actualizării sumelor plătite în temeiul ordonanței de eșalonare, cu indicele prețurilor de consum, legiuitorul admite indirect, dar neechivoc că, eșalonarea plății produce un prejudiciu ( erodarea valorii creanței) ce trebuie acoperit, iar în cazul în care prin adoptarea OUG 71/2009, s-ar fi urmărit instituirea unor termene legale suspensive, ce ar fi avut drept efect suspendarea exigibilității creanțelor, actualizarea creanțelor cu indicele prețurilor de consum nu s-ar mai fi justificat.

Astfel că, având în vedere dispozițiile art.517 alin.4 Cod proc. Civ. care prevăd că „ dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanță de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial”, este admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului.

In ceea ce privește data de la care urmează să fie acordate dobânzile se are in vedere că obligativitatea deciziei în interesul legii impune analiza naturii juridice a obligației de plată a dobânzii legale prin prisma instituției răspunderii civile delictuale.

Cum obligațiile constatate prin titlul executoriu trebuiau aduse la îndeplinire de bună-voie și de îndată de către debitor, rezultă că momentul nașterii dreptului la reparație este data la care hotărârea pronunțată a devenit executorie si aceasta nu a fost executată.

În cazul de față, fiind vorba de o hotărâre judecătorească pronunțată în materia conflictelor de muncă, hotărârea primei instanțe este executorie de drept la data pronunțării acestor titluri executorii.

Însă, potrivit dispozițiilor art.1 din D. 167/1960, aplicabil in speță având in vedere că prescripția a început să curgă sub imperiul acestei legi, dreptul la acțiune se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. Potrivit art. 3 din decret termenul este de 3 ani. Cum pentru fiecare lună de neexecutare curge o dobândă, instanța urmează să constate că pentru dobânzile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.

În raport de aceste dispoziții, instanța reține că reclamanții în calitate de creditori sunt beneficiarii acestor daune interese – dobânzi legale, pentru neexecutarea integrală a obligației de plată a creanței, fiind evident prejudiciul suferit, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.622al.1 Cod proc. civilă executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie, iar reclamanții prin acte normative succesive, au fost împiedicați să treacă la executarea silită a obligației stabilite prin hotărâre judecătorească.

Așa fiind, se apreciază că reclamanții sunt îndreptățiți la plata dobânzilor legale pentru sumele rămase neexecutate din titlul executoriu, dobânzi care sunt datorate pe ultimi trei ani introducerii acțiunii respectiv, față de data introducerii cererii de chemare în judecată 14.11.2014, începând cu data de 14.11.2011.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, se constată că acțiunea este întemeiată în parte, urmând să fie admisă ca atare, în sensul că se va dispune obligarea pârâților să plătească reclamanților P.(B.) T. A., S. L. D., C. A., P. A., U. A. S., C. L. M. dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din Sentința nr.538/PI/26.02.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin Decizia nr.1619/18.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, începând cu data de 14.11.2011 și până la data plății integrale a sumelor datorate.

Obligă pârâții să plătească reclamanților P.(B.) T. A., C. L. M. și D. L. dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din Sentința nr.735/PI/22.03.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin Decizia nr.2078/29.09.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, începând cu data de 14.11.2011 și până la data plății integrale a sumelor datorate.

Obligă pârâții să plătească reclamanților, S. L. D., C. A., P. A. și U. A. S. dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din Sentința nr.54/16.01.2008 pronunțată de Tribunalul C. S. în dosarul nr.5587._ rămasă irevocabilă prin Decizia nr.1503/17.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, începând cu data de 14.11.2011 și până la data plății integrale a sumelor datorate.

Obligă pârâții să plătească reclamanților Ș. V. dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din Sentința nr.84/PI/17.01.2011 și nr.3389/PI/03.12.2010 pronunțate de Tribunalul T. în dosarul nr._ și nr._ rămase irevocabile prin Decizia nr.1392/08.06.2011 și nr.1146/05.05.2011 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, începând cu data de 14.11.2011 și până la data plății integrale a sumelor datorate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții P. (B.) T. A. CNP-_, S. L. D. CNP -_, C. A. CNP-_, P. A. CNP-_, U. A. S. CNP-_, Ș. V. CNP-_, C. L. M. CNP-_, D. L. CNP-_, cu domiciliu ales la P. de pe lângă Judecătoria Timișoara în contradictoriu cu pârâții M. P. - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în București, Bdl. Libertății nr. 12-14, sector 5, P. de pe lângă Tribunalul T. cu sediul în Timișoara, ., nr. 2 A, județul T., M. Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5 și, P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara cu sediul în Timișoara, ., nr. 2 A, județul T. .

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MFP.

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții MFP, P. de pe lângă ICCJ și P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Obligă pârâții să plătească reclamanților P.(B.) T. A., S. L. D., C. A., P. A., U. A. S., C. L. M. dobânda legală pentru sumele datorate și rămase neexecutate din Sentința nr.538/PI/26.02.2010 pronunțată de Tribunalul T. în dosarul nr._ rămasă irevocabilă prin Decizia nr.1619/18.06.2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, începând cu data de 14.11.2011 și până la data plății integrale a sumelor datorate.

Cu apel.

Pronunțată, în ședință publică, azi 06.03.2015, la sediul Tribunalului M..

Președinte,

C. B.

Asistent judiciar,

M. C. T.

Asistent judiciar,

C. O.

Grefier,

C. G.

Red. C.B. /tehn. C.G.

Ex. 12/30.03.2015

Cod op. 2626

← Obligaţie de a face. Sentința nr. 932/2015. Tribunalul MEHEDINŢI		Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... →

Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 966/2015. Tribunalul MEHEDINŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 966/2015. Tribunalul MEHEDINŢI