Obligaţie de a face. Sentința nr. 935/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 935/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 8758/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 935/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. M.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar C. O.
Grefier D. Boșog
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect drepturi bănești,formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ în numele membrului de sindicat D. G. în contradictoriu cu pârâtul L. de A. „I. Șt.Paulian”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentant O. M. pentru USLI M. în numele membrului de sindicat ,lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Din oficiu conform art.131 alin.1 Cod pr. civ se constată că instanța este competentă general, material și teritorial conform art.208, art.210 din Legea dialogului social nr.62/2011 cu soluționarea cauzei.
În baza art. 392 alin.1 Cod Procedură civilă, se constată terminată cercetarea procesului ,se acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Reprezentant O. M. pentru USLI M. solicită admiterea acțiunii.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._ reclamanta U. S. Libere din Învățământ M., în numele reclamantei - membră de sindicat D. G. a chemat în judecată pe pârâtul L. de A. I.Șt.Paulian pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la anularea deciziilor emise în baza Legii 330/2009 și a Legii 285/2010 și la reîncadrarea începând cu data de 01.01._10 potrivit dispozițiilor Legii 330/2009 luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultat din aplicarea Legii 221/2008 și pe perioada 01.01._11 potrivit dispozițiilor Legii 285/2010 luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2010 rezultat din aplicarea Legii 330/2009.
În fapt reclamanta a arătat că are calitatea de angajat al pârâtului iar prin sentința civilă nr.1061/27.04.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului M. pârâtul a fost obligat la reîncadrarea și la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate provenite din aplicarea Legii 221/2008 pe perioada 01.01._09.
A arătat că, în conformitate cu Legea 330/2009 începând cu data de 01.01.2010 s-a procedat la reîncadrarea întregului personal de unitatea școlară, reîncadrarea efectuându-se în baza art.30 alin.5 din Legea 330/2009.
A precizat că, salarizarea personalului din învățământ a fost reglementată până la data de 31.12.2009 de OG 15/2008 ordonanță ce a fost aprobată, cu modificări, prin Legea 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1.000 pentru personalul didactic și auxiliar, la 400,00.
A susținut că, aplicarea Legii 221/2008 a fost blocată prin promovarea mai multor Ordonanțe de urgență nr.136/28.10.2008, nr.151/2008, nr.1/29.01.2009, nr.41 și 51/2009 iar prin Decizia nr.842/02.06.2009 a Curții Constituționale s-a constatat neconstituționalitatea art.I pct.2 și 3 din OUG 151/2008 invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza OUG 136/2008.
Ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern, OG 15/2008 așa cum fusese aceasta aprobată prin Legea 221/2008, reclamanta apreciază că la data de 31 decembrie 2009, OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ era aplicabilă în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea 221/2008.
A mai susținut că, prin art.5 alin.6 din OUG 1/2010 au fost ignorate două dintre principiile sistemului de salarizare reglementat prin art.3 lit.b și c din Legea 330/2009 respectiv supremația legii, luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.28 din Legea 62/2011, art.40 alin.2 lit.c din Legea 53/2003, Legea 330/2009, OUG 1/2010 și Legea 285/2010.
În dovedirea celor susținute a depus la dosar în copie, tabel cu semnătura membrei de sindicat care și-a dat acordul pentru promovarea acțiunii de către U. Sindicală, sentința nr.1061/27.04.2010,cartea de identitate.
În apărare pârâtul a depus la dosar adresa nr.205/04.03.2015 prin care a susținut că, nu a avut loc o reîncadrare salarială începând cu data de 01.01.2010 și nici nu a fost emisă decizie de reîncadrare conform Legii 330/2009 care să țină cont de salariul din luna decembrie 2009 stabilit conform Legii 221/2008.
De asemenea a susținut că, reclamanta a fost salariata unității școlare în perioada 01.01._11 iar drepturile bănești au fost achitate parțial și nu s-a emis decizie de reîncadrare conform Legii 285/2010.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
Reclamanta membră de sindicat D. G. are calitatea de angajat al pârâtului conform relațiilor comunicate de acesta.
Acțiunea de față a fost formulată de U. S. Libere din Învățământ M. în baza art.28 al.2 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în numele reclamantei – membră de sindicat D. G. și se solicită obligarea acestuia la anularea deciziilor emise în baza Legii 330/2009 și a Legii 285/2010 și la reîncadrarea începând cu data de 01.01._10 potrivit dispozițiilor Legii 330/2009 luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultat din aplicarea Legii 221/2008 și pe perioada 01.01._11 potrivit dispozițiilor Legii 285/2010 luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2010 rezultat din aplicarea Legii 330/2009.
Instanța reține că la data de 01.01.2010, având ca temei legal Legea nr.330/2009, s-a procedat la reîncadrarea întregului personal de unitatea școlară, inclusiv a reclamantei, reîncadrarea efectuându-se în baza art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009 care stabilește că: în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: noul salariu de bază, soldul funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel /cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta / aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Salarizarea personalului din învățământ a fost reglementată până la data de 31.12.2009 de OG nr.15/2008.
Potrivit dispozițiilor art.1 al.1 lit.b și c din OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr.221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigură creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin OUG nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, modifică unele prevederi ale OUG nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională, prin Decizia nr.1221/12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României – Partea I nr.804/2.12.2008.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de parlament încalcă articolul 1 alin.4 art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.115 al.6 coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din Legea fundamentală. In consecință, Curtea a constatat că și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin. 5 potrivit cărora „In România respectarea Constituției., a supremației sale și a legilor este obligatorie”.
Ulterior, Guvernul emite OUG nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial – Partea I nr. 759/11.11.2008, prin care după ce în art.1 pct.1 modifică denumirea OG nr.15/2008, prin art.I pct.2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr.221/2008 de aprobare a OG nr.15/2008.
Curtea Constituțională prin Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial – Partea I nr. 464/06.07.2009, constată neconstituționalitatea art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza OUG nr.136/2008.
Este important de reținut că, în fapt, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 989/30.06.2009, a constatat încă odată neconstituționalitatea dispozițiilor art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din OUG nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din OUG nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din OUG nr. 31/2009 și dispozițiile art.2 din OG nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse OG nr. 15/2008, prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008 și OUG nr. 1/2009 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin.3 teza a II-a din Legea nr.47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
Totodată, Tribunalul constată că deși prin Decizia nr.124/09.02.2010 publicată în Monitorul Oficial partea I nr.272 din 27.04.2010, Curtea Constituțională a respins ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, totuși în conținutul acestei decizii, instanța de contencios constituțional a analizat fondul excepției de neconstituționalitate, făcând aprecieri asupra compatibilității actului normativ precizat anterior cu dispozițiile Legii fundamentale, aprecieri care au caracter obligatoriu pentru instanțe prin prisma principiilor stabilite de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 838/27 mai 2009 publicată în Monitorul Oficial partea I nr.461 din 03.07.2009.
Astfel, în Decizia nr.124/09.02.2010, Curtea Constituțională constată că, dispozițiile art.2 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.41/2009 erau oricum afectate de vicii de neconstituționalitate, întrucât modificau niște dispoziții legale declarate neconstituționale prin Decizia nr.842 din 2 iunie 2009 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 464 din 6 iulie 2009 și respectiv, prin Decizia nr.989 din 30 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 531 din 31 iulie 2009.
Curtea reamintește considerentele de principiu din Decizia nr. 983 din 30 iunie 2009 publicată în Monitorul Oficial al României, partea I nr. 531 din 31 iulie 2009, unde a reținut că, nici modificarea sau completarea dispoziției legale criticate de către legiuitorul ordinar sau delegat nu poate acoperi neconstituționalitatea constatată de către Curtea Constituțională, actele normative succesive de modificare sau completare fiind lovite de același viciu de neconstituționalitate în măsura în care confirmă soluția legislativă declarată neconstituțională din punct de vedere intrinsec sau extrinsec. O atare soluție se impune și pentru că viciul de neconstituționalitate stabilit de instanța de contencios constituțional trebuie eliminat și nu perpetuat prin actele normative succesive de modificare și completare. In cazul de față, Guvernul, în calitate de legiuitor delegat, prin Ordonanța de urgență nr.41/2009, a persistat în hotărârea sa de a nu lua în considerare prevederile Legii nr.221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
In atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern, OG nr.15/2008, așa cum fusese aceasta aprobată prin Legea nr.221/2008, tribunalul consideră că la data de 31 decembrie 2009, OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ era aplicabilă în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr.221/2008.
A privi astfel lucrurile, înseamnă a respecta considerentele Curții Constituționale și a pune în aplicare voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și a echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
Prin urmare, tribunalul reține că trimiterea făcută prin dispozițiile art5.5 alin.6 din OUG nr.1/2010 în ce privește reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 prin luarea în considerare a salariilor de bază stabilite conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr.41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai – decembrie 2009, aprobată prin Legea nr.300/2009, ținând seama de viciul de neconstituționalitate de care este afectat acest act normativ, astfel cum a constatat Curtea Constituțională, nu este aplicabilă.
In același sens, tribunalul are în vedere și faptul că prin dispoziția legală anterior menționată (art.5 alin.6 din OUG nr.1/2010) au fost ignorate două dintre principiile sistemului de salarizare reglementat prin art.3 lit.b și lit.c din Legea nr.330/2009, respectiv: l. Supremația legii, în sensul că drepturile de natură salarială se stabilesc numai prin norme juridice de forța legii; 2. luarea în considerare a sporurilor, a adaosurilor salariale, a majorărilor, a indemnizațiilor cu caracter general sau special, precum și a altor drepturi de natură salarială, recunoscute sau stabilite, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin hotărâri judecătorești, prin acte de negociere colectivă, precum și prin alte modalități, acestea regăsindu-se la un nivel acceptat, potrivit principiilor prezentei legi, în salariul brut sau, după caz, în salariul de bază, în solda funcției de bază sau în indemnizația lunară de încadrare.
Prin urmare, văzând și dispozițiile art.34 al.4 din Legea nr.330/2009, tribunalul va obliga pârâtul la reîncadrarea salarială a reclamantei începând cu data de 01.01.2010 potrivit dispozițiilor Legii nr.330/2009, luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultat din aplicarea Legii nr.221/2008.
Procedând astfel, se dă satisfacție și respectării dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, care prevede că: „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional”.
In practica CEDO s-a statuat că noțiunea de „bunuri”, în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, cuprinde atât „bunuri actuale”, cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamanta poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă” în exercitarea efectivă a dreptului său.
Or, reclamanta fiind beneficiara dispozițiilor OG nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008, poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă” cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale.
De altfel, această „speranță legitimă” a reclamantei își găsește justificarea și în desele modificări legislative prin intervenția Guvernului, care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de Parlament cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (în acest sens a se vedea hotărârea împotriva României, S. și alții, P. contra României, P. contra României, R. contra României).
Mai mult decât atât, în speță nu s-a dovedit că ingerința în dreptul reclamantei cu privire la respectarea drepturilor lor salariale s-a făcut cu observarea limitărilor reglementate de art.1 din Protocolul adițional la Convenție.
Astfel, potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.
Pentru ca o ingerință să fie „legală” aceasta trebuie, pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă parte să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamantei (cauza V. contra României).
Or, în cauză se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern și care se constituie într-o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamantei încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze, unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, se constată că acest capăt de cerere este întemeiat, urmând să fie admis, în sensul că va fi obligat pârâtul la reîncadrarea salarială a reclamantei D. G. începând cu data de 01.01.2010, potrivit dispozițiilor Legii 330/2009 luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultat din aplicarea legii 221/2008.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție care prin decizia în interesul legii nr. 3/2011, a statuat că, „ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009.
În raport de reîncadrarea salarială dispusă de pârât începând cu data de 01.01.2010, se reține că prin decizia în interesul legii nr. 11/08.10.2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 734/31.10.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (6) din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar și ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învățământ aflat în funcție la data de 31 decembrie 2009 are dreptul, începând cu data de 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Din considerentele acestei decizii rezultă că Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere că în cursul anului 2008, salariile de bază ale personalului didactic din învățământ au fost majorate prin OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, conform căreia, începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 a fost stabilită la 400,00 lei, aceasta urmând a fi valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.
Prin OUG nr. 136/2008, 151/2008 și 1/2009 s-a dispus modificarea OG nr. 15/2008, însă aceste ordonanțe de modificare au fost declarate neconstituționale prin deciziile nr. 1221/2008, 842/2009 și 989/2009 ale Curții Constituționale.
De asemenea s-a mai reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3/ 4.04. 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, a stabilit că dispozițiile OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la data de 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
S-a mai reținut că la data de 01.01.2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt și rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.
Potrivit art. 30 alin. (5) din acest act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din același text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcțiilor de bază sau, după caz, în indemnizațiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că acest text de lege are caracter de normă de protecție, intenția legiuitorului fiind aceea de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar.
În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei "salariu avut", prin art. 5 alin. (6) din OUG nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că "reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."
Față de această dispoziție s-a reținut că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 01.01.2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptățit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut și ocrotit de lege, astfel că noul salariu de bază pentru anul 2010 trebuie calculat pornind de la preluarea celui care corespundea funcției deținute potrivit grilei de salarizare valabile în luna decembrie 2009 și care trebuia plătit personalului didactic din învățământ, în raport cu valoarea de 400 lei a coeficientului de multiplicare 1,000.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că singurele prevederi legale ce produc efecte în cauză sunt cele ale art. 1 alin. 1 lit.c din OG nr. 15/2008, aprobată prin Legea nr. 221/2008, fără a fi avute în vedere modificările legislative operate prin ordonanțele de urgență afectate de vicii de neconstituționalitate.
S-a mai reținut că drepturile salariale fac parte din conținutul complex al dreptului la muncă, iar aceste drepturi intră în sfera dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, astfel cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Așa fiind, Înalta Curte a reținut că în perioada 01.01. 2010 – 31.12.2010, personalul didactic din învățământ trebuia să beneficieze de drepturi salariale lunare calculate prin includerea majorărilor stabilite prin OG nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.
Referitor la caracterul deciziilor în interesul legii se constată că potrivit art.3307 al. 4 Cod proc.civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I.
Instanța apreciază întemeiat și capătul de cerere referitor la reîncadrarea salarială a reclamantei în baza Legii 285/2010 pentru următoarele considerente:
Astfel, se reține că potrivit art. 1 al.1, 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice „ Începând cu 01.01.2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%; începând cu 01 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15% în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”.
Potrivit art. 4 alin.3 din Legea 285/2010, „personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, începând cu 01.01.2011, pe clase de salarizare, pe noile funcții, gradații și grade prevăzute de legea-cadru, în raport cu funcția, vechimea, gradul și treapta avute de persoana reîncadrată la 31.12.2010.”
Prin Ordinul 42/77/13.01.2011 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ministerului Finanțelor Publice au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010.
Potrivit acestor norme, Anexa 1, pct. I „ În aplicarea art. 33 din Legea - cadru 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și a art. 4 alin.3 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prin act administrativ, personalul plătit din fonduri publice se reîncadrează, corespunzător tranșelor de vechime în muncă avute în luna decembrie 2010, pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale deținute, stabilindu-se clase de salarizare.”
Punctul II din aceleași norme reglementează stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011.
În acest sens se prevede că în aplicarea articolului 1 din Legea 285/2010, la data reîncadrării personalului, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare va fi determinat prin majorarea cuantumului avut în luna octombrie 2010 cu 15%, după cum urmează: S= salariul de bază brut corespunzător funcției din luna iunie 2010; S1 = salariul de bază brut corespunzător funcției în perioada iulie - decembrie 2010; va fi stabilit prin înmulțirea salariului de bază brut din luna iunie 2010 cu 75% [S1 = S * (1 - 25%)];
S2 = salariul de bază brut corespunzător funcției în perioada ianuarie - decembrie 2011 (salariul de bază la reîncadrare conform Legii nr. 285/2010); va fi stabilit prin înmulțirea salariului de bază brut din perioada iulie - decembrie 2010 cu 115% [S2 = S1 * (1 + 15%)].
Analizând cele arătate mai sus, instanța constată că nu au fost respectate prevederile legale anterior enunțate.
În acest sens se reține că prin sentința de față, s-a dispus reîncadrarea salarială a reclamantei pe perioada 01.01._10 potrivit Legii 330/2009, luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultat din aplicarea Legii 221/2008, salariu corespunzător funcției de profesor.
Referitor la reîncadrarea salarială a reclamantei pe perioada 01.01._10, se constată că pârâtul nu a procedat la reîncadrarea salarială a reclamantei și nu a emis o decizie în acest sens .
Față de procedeul adoptat de pârât la reîncadrarea salarială a reclamantei pe perioada 01.01._10, Tribunalul reține că până la data de 31.12.2009 salarizarea personalului din învățământ a fost reglementată de OG 15/2008.
Potrivit art. 1 lit. b și a OG 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 se stabilea o creștere a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel că în anumite intervale de timp se asigură o creștere a drepturilor salariale cu 16 % mai mult față de nivelul din 31 decembrie 2007.
OG 15/2008 a fost aprobată cu modificări prin Legea 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei începând cu data intrării în vigoare a legii, ceea ce asigură creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar cu aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Referitor la modalitatea de interpretare și aplicare a Legii 221/2008, se constată că Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 3/2011 a admis recursul în interesul legii și a constatat că dispozițiile OG 15/2008 astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea 221/2008 constituie temei legal pentru diferențele dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 01.10.2008 – 31.12.2009.
Așa fiind, la data reîncadrării salariale a reclamantei conform Legii 285/2010, unitatea școlară pârâtă a avut în vedere salariile încasate de reclamantă în luna octombrie 2010 și nicidecum salariile cuvenite acesteia ca urmare a reîncadrării conform Legii 330/2009, cu luarea în considerare a salariilor calculate conform Legii 221/2008, așa cum rezultă și din susținerile pârâtei din adresa nr.205/04.03.2015.
Urmare a reîncadrării conform Legii 330/2009 stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă, drepturile salariale cuvenite reclamantei care ar fi trebuit să fie avute în vedere de unitatea școlară în aplicarea Legii 285/2010, sunt diferite de cele avute în vedere începând cu data de 01.01.2011.
Față de cele expuse se va dispune reîncadrarea salarială a reclamantei conform Legii 285/2010 și a Normelor metodologice de aplicare a legii, luându-se în considerare salariul de bază din luna octombrie 2010 cuvenit conform Legii 330/2009.
Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, se constată că acțiunea este întemeiată urmând să fie admisă, în sensul că va obliga pârâtul la reîncadrarea salarială a reclamantei începând cu data de 01.01.2010 și până la data de 31.12.2010 potrivit dispozițiilor Legii 330/2009 luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultat din aplicarea Legii 221/2008.
Va dispune reîncadrarea reclamantei începând cu data de 01.01._11 conform Legii 285/2010 și a Normelor metodologice de aplicare a Legii 285/2010, luându-se în considerare salariul de bază din luna octombrie 2010 calculat conform Legii 330/2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta U. S. Libere din Învățământ M. – CUI_, cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M. în numele membrului de sindicat D. G.-CNP_ în contradictoriu cu pârâtul L. de A. "I. ȘT. Paulian"- CUI_, cont bancar nr.RO 47 TREZ__ deschis la Trezoreria Drobeta T. S., cu sediul în Drobeta T. S., ., județul M..
Obligă pârâtul la reîncadrarea salarială a reclamantei începând cu data de 01.01.2010 și până la data de 31.12.2010 potrivit dispozițiilor Legii 330/2009 luând în considerare salariul de bază aferent lunii decembrie 2009 rezultat din aplicarea Legii 221/2008.
Dispune reîncadrarea reclamantei începând cu data de 01.01.2011 și până la data de 13.05.2011 conform Legii 285/2010 și a Normelor metodologice de aplicare a Legii 285/2010, luându-se în considerare salariul de bază din luna octombrie 2010 calculat conform Legii 330/2009.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2015,la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. C. M. | Asistent judiciar, M. C. T. | Asistent judiciar, C. O. |
Grefier, D. Boșog |
Red. O.C./tehn.D.B.
Ex. 4 - 24 Martie 2015
Cod operator 2626
| ← Pretentii. Sentința nr. 923/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
