Obligaţie de a face. Sentința nr. 3229/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3229/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 940/95/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 3229/2015
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Asistent judiciar R. B.
Asistent judiciar Ș. U.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect obligație de a face privind pe reclamantul T. I. și pe pârât . SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul și consilier juridic C. I. pentru pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință după care:
Din oficiu conform art.131 alin.1 Cod pr. civ se constată că instanța este competentă general, material și teritorial conform art.208, art.210 din Legea dialogului social nr.62/2011 cu soluționarea cauzei.
Din oficiu se pune în discuție excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune pe perioada solicitata prin acțiune și acordă cuvântul pe excepție.
Reclamantul solicită respingerea excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune.
Consilier juridic C. I. pentru pârât solicită respingerea excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, conform întâmpinării depuse.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Gorj-Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 13.02.2015, sub nr._, reclamantul T. I. a chemat în judecată pârâta Societatea C. E. Oltenia S.A., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta să-i elibereze o adeverința prin care să se precizeze suma brută aferentă sumei nete de 29.000 lei, primită în baza dispoziției nr.4392/01.09.2009, precum și să plătească, în situația în care nu s-au plătit, contribuțiile sociale aferente acestei sume.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a lucrat în subteran la M. Motru, care făcea parte din S.N.L. Oltenia, actuala S.C. Complex E. Oltenia S.A., fiind concediat în data de 29.09.2009, în conformitate cu prevederile Codului muncii, art. 65 și 68 și art.86 alin. 4 litera a din C.C.M. încheiat la nivel de SNL Oltenia Târgu-J. pe anul 2009 și programul de Restructurare al S.N.L. Oltenia pe perioada 2009-2012.
La data concedierii a primit suma de_ lei net, plătită din fondurile unității conform bugetului societății și dispoziției nr. 4392/01.09.2009.
A mai precizat reclamantul că a cerut, prin cererea nr.6770/12.11.2014, eliberarea unei adeverințe cu suma brută aferentă sumei de 29.000 lei ne,t fiindu-i necesară la casa de pensii.
Art. 255 alin. 1 din C.C.M. al S.N.L. Oltenia prevede că toate drepturile salariale prevăzute a se acorda în bani, conform prevederilor contractului colectiv de muncă au cuantumul stabilit în sume brute.
Pârâta a eliberat adeverința nr._/06.11.2014 fostului coleg D. V., în urma sentinței civile 1737/21.02.2013 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin deciziile Curții de Apel C. cu nr. 7152/27.06.2013 și 150/28.01.2014.
În probațiune, reclamantul a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cartea de identitate . nr._, decizia nr.280/01.09.2009 emisă de pârâtă, adeverința_/06.11.2014, sentința 1737/2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, decizia nr. 7152/2013 pronunțată de Curtea de Apel C., decizia nr. 150/28.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel C..
Legal citată, pârâta Societatea C. E. Oltenia S.A a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea excepției a arătat că temeiul de drept al acțiunii de față este reprezentat de prevederile art.268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii și, față de aceste prevederi, acțiunea este prescrisă, deoarece cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 13.02.2015. Deci pentru perioada anterioară datei de 13.02.2012 sau cea anterioară cu 3 ani depunerii la oficiul poștal a acțiunii, este prescris extinctiv dreptul material la acțiune al reclamantului.
Cum dreptul pretins de reclamant a luat naștere la 29.09.2009, odată cu concedierea efectivă, se poate observa că de la acea dată până la data introducerii cererii de chemare în judecat s-au scurs mai mult de 3 ani
Pe fond a arătat că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare la momentul concedierii, respectiv 29.09.2009, în Codul fiscal, la art.55 alin. (4), se prevedea că plățile compensatorii nu erau incluse în veniturile salariale, nu erau impozabile și nu se datorau contribuții la bugetul de stat pentru aceste sume. Astfel alin. (4) prevedea că: „Următoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale și nu sunt impozabile, în înțelesul impozitului pe venit: j) sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii nete pe unitate concedierilor colective, precum și sumele reprezentând plățile compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe economie, primite de personalul civil din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere și de restructurare, acordate potrivit legii;".
Conform art. 94 alin. (1) „Dispoziții tranzitorii", Cap. XIV, Titlul III din Codul fiscal „Scutirile de la plata impozitului pe venit prevăzute în actele normative privind unele măsuri de protecție ca urmare a concedierilor colective, pentru personalul disponibilizat, rămân valabile până la data expirării lor". Deci reclamantul a beneficiat de întreaga sumă de 29.000 lei, fiind scutit de la plata impozitului pe venit.
Prin decizia nr. 280/4392/01.09.2009 s-a dispus concedierea reclamantului în conformitate cu prevederile art. 65 și art. 68 din Codul Muncii, coroborat cu prevederile art. 86 alin. (4) lit. a) din CCM încheiat la nivel de SNL Oltenia S.A. Tg. J. pe anul 2009. Conform acestei prevederi din CCM acesta a beneficiat de suma 29.000 lei. Concedierea era dispusă începând cu data de 29.09.2009.
Art. 255 din CCM încheiat la nivelul SNLO pe anul 2009 face trimitere la Legea nr.571/2003 lit.j Codul fiscal cu privirea la catalogarea acestor venituri ca fiind impozabile sau neimpozabile. Cum art. 55 alin. (4) și art. 94 alin. (1) din Codul fiscal stipulează foarte clar că aceste sume nu sunt venituri impozabile, fiind scutite de plata impozitului pe venit persoanele disponibilizate până la data expirării acestor plăți, sunt neîntemeiate solicitările reclamantului de eliberare a unei adeverințe cu suma brută și de plată a prestațiilor sociale, dacă aceste prestații nu ar fi fost efectuate.
În drept au mai fost invocate prevederile art.205 Cod de procedură civilă.
În probațiune, pârâta a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: decizia nr.280/01.09.2009 emisă de pârâtă extras din C.C.M. al S.N.L. Oltenia.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, întrucât prevederile art.268 alin.1 lit.c din Codul muncii nu sunt incidente în speță. Pe fondul cauzei a solicitat admiterea cererii, față de prevederile art.255 alin.1 din C.C.M. încheiat la nivelul S.N.L. Oltenia pe 2009-2012.
Prin sentința nr. 2328/14.05.2015 a fost admisă excepția de necompetență teritoriale a Tribunalului Gorj, invocată din oficiu de către instanță și a fost declinată competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul T. I., și pe pârâta Societatea C. E. Oltenia S.A, în favoarea Tribunalului M. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr._ .
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul T. I. a fost salariatul Societății Naționale a Lignitului Oltenia până la data de 29.09.2009, dată la care a fost concediat.
Prin decizia de concediere nr. 280/01.09.2009, (f.6 dosar) s-a dispus acordarea către reclamant a sumei de 29.000 lei plătită din fondurile unității.
Reclamantul solicită obligarea fostului angajator la plata către bugetul asigurărilor de stat a contribuțiilor prevăzute de lege și să-i elibereze o adeverință cu suma brută acordată în baza deciziei de concediere nr. 280/01.09.2009.
Dreptul reclamantului de a solicita obligarea pârâtei la plata către bugetul asigurărilor de stat a contribuțiilor prevăzute de lege și să-i elibereze o adeverință cu suma brută acordată în baza deciziei de concediere nr. 280/01.09.2009 s-a născut la 10 zile de la data emiterii acestei decizii potrivit art. 2 din decizie iar prezenta acțiune a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 13.02.2015
Având în vedere dispozițiile art.6 pct.4 Noul Cod Civil, potrivit cărora prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt supuse dispozițiilor legii vechi, neputând fi considerate valabile ori, după caz, eficace potrivit dispozițiilor legii noi, instanța constată că pentru perioada anterioară datei de 13.02.2012 dreptul material la acțiune al reclamantului este prescris, iar dreptul pretins de reclamant a luat naștere la 29.09.2009, odată cu concedierea efectivă și raportat la data introducerii acțiunii respectiv 09.12.2014.
Astfel, potrivit Decretului 167/1958 – privitor la prescripția extinctivă, termenul general de prescripție este de 3 ani, iar în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție distinctă.
De altfel, și art.268 pct. c) Codul Muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Având in vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse va respinge acțiunea formulată de reclamant ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea ca prescrisă formulată de reclamantul T. I., C.N.P._, cu domiciliul în orașul Baia de A., ., județul Gorj, și pe pârâta Societatea C. E. Oltenia S.A., cu sediul în Târgu-J., ., nr.5, județul Gorj, în favoarea Tribunalului M.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Iunie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. A. | Asistent judiciar, R. B. | Asistent judiciar, Ș. U. |
Grefier, M. D. |
RED.AM/DM
EX.4
COD OPERATOR 2626
02 Iulie 2015
| ← Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 1586/2015. Tribunalul... | Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 1585/2015. Tribunalul... → |
|---|
