Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1789/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1789/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 1789/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA Nr. 1789/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. M.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar C. O.
Grefier D. Boșog
Pe rol soluționarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanții C. M.,O. Nicușor, Cherșa I. F., A. I., C. I. C., C. M. ,R. E. S., M. G., G. D. A., P. Lucreția I., P. M., M. A. în contradictoriu cu pârâții P. De Pe L. Înalta Curte De Casație Și Justiție, P. De Pe L. Curtea De Apel Timișoara, P. De Pe L. Tribunalul C. S., M. Finanțelor Publice, având ca obiect drepturi bănești Diferența de salariu reprez. procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, etc.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se retine ca, prin întâmpinare, pârâtul ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului M. în soluționarea cauzei privind pe reclamanții personal conex și personal contractual, raportat la prevederile art.127 din Codul de Procedură civilă, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului C. S., potrivit a dispozițiilor art.111 din Codul de Procedură civilă.
Conform art.131 alin.1 Cod pr. civ se verifică competența și, și din oficiu,instanța invocă excepția de necompetență teritorială și declinarea în favoarea Tribunalului C. S. față de toți reclamanții.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
P. cererea de chemare în judecată înregistrată la 13.02.2015 pe rolul Tribunalului M. sub nr._, reclamanții C. M.,O. Nicușor, Cherșa I. F., A. I., C. I. C., C. M. ,R. E. S., M. G., G. D. A., P. Lucreția I., P. M., M. A. au chemat în judecată pârâții P. De Pe L. Înalta Curte De Casație Și Justiție, P. De Pe L. Curtea De Apel Timișoara, P. De Pe L. Tribunalul C. S., M. Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestora la plata diferenței de salariu reprezentând procesul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25&% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferențe de salariu ce va fi plătită cu 01.1._ și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant în cadrul fiecărui pârât, actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata dobânzii legale de la data scadenței 01.12.2012 până la data plății efective.
In fapt, au arătat că în luna iulie 2010, le-a fost diminuat salariul brut lunar inclusiv sporuri/indemnizații care făceau parte din acesta cu 25 %, conform art.l din Legea 118/30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
Ulterior, Statul Român prin mai multe dispoziții legislative, a hotărât în anul 2011 majorarea salariului brut lunar cu 15 % și includerea această majorare a premiului anual aferent anului 2010 în, pentru ca în anul 2012 prin Ordonanța de Urgență 19 din 2012 să se hotărască acoperirea integrală a diminuării de 25 % aplicată în luna iulie 2010. Deși am beneficiat de aceste prevederi legislative,în realitate au primit în continuare un salariu diminuat.
I. Plata premiului anual aferent anului 2010
P. dispozițiile art. 1 alin.Își 2 din Legea 285/2010 s-a dispus ca "începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariului de bază (...) astfel cum a fost acordat personalului plătit din fondurile publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15 %.
Începând cu 1 ianuarie 2011 cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul brut (...) astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010 se majorează cul5%"
Conform art. 8 din același act normativ „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor prezentei legi".
Din expunerea de motive a acestei legi, existentă pe site-ul Camerei Deputaților rezultă că majorarea salariului de bază din luna octombrie 2010 cu 15 %, asigură recuperarea parțială a diminuării de 25 % a salariilor din sectorul bugetar.
Tot din această notă de fundamentare rezultă că sumele corespunzătoare premiului anual pentru 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor prezentei legi.
Parte din personalul din sectorul bugetar a formulat acțiuni pentru plata premiului anual, soluțiile instanțelor sub acest aspect fiind diferite, astfel încât problema a fost tranșată de înalta Curte de Casație și Justiție, completul competent să judece recursul în interesul legii, care prin Decizia 21/18.11.2013 a statuat că „premiul anual aferent anului 2010 reglementat inițial prin art.25 din legea cadru 330/2009 a fost inclus potrivit art. 8 din Legea nr.285/2010, de către legiuitor în noua reglementare salariată, sub forma unor majorări salariale stabilite în art. 1 din Legea nr.285/2010, fără a mai putea fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
Din considerentele Deciziei rezultă că înalta Curte a constatat că majorarea salarială din anul 2011 rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariu, este acordată și în continuare dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe 2011.
Tot din considerente rezultă că la rândul său și Curtea Constituțională s-a
pronunțat cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 8 din Legea 285/2010 și a
statuat că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin
abrogarea art. 25 din Legea cadru 330/2009, ci reprezintă în continuare o
creanță certă lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său,
modificată fiind în concret, numai modalitatea de acordare și anume
eșalonat și succesiv prin creșterea în mod corespunzător a cuantumului
salariului de bază.
Or, raportat la această concluzie, s-a reținut că dreptul premiului anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea cadru 330/2009 începând cu luna ianuarie 2011. In acest sens Curtea Constituțională stipulând că majorarea salarială din anul 2011 rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul de bază, este acordată și în continuare.
Se mai arată tot în considerente de către înalta Curte că „dreptul de a pretinde acordarea unui premiu anual sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat, s-a stins odată cu abrogarea Legii cadru 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege prin executare succesivă".
Rezultă așadar că personalul bugetar începând cu 01 ianuarie 2011 nu a mai primit premiul anual sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor,ci un procent care se regăsește în majorarea de 15 % aprobată începând cu 1 ianuarie 2011.
Modul de calcul al acestui spor rezultă atât din Legea 285/2010 cât și Decizia ÎCCJ_.11.2013 astfel:
- procentul de 15 % se calculează la salariul brut lunar (luna octombrie 2010 conform art. 1 din Legea 285/2010)
Premiului anual reprezenta un salariu de bază care se plătea după anumite criterii - salariul de bază era cel din luna anului următor celui lucrat prin scăderea din acesta a perioadelor nelucrate sau de concediu medical etc. ( Legea 330/2009).
Această modalitate de plată a fost înlocuită prin art.8 din Legea 285/2010 și Decizia ÎCCJ 21/2013 în sensul că premiul anual adică salariul de bază se calculează sub formă de procent cu executare succesivă, lunară în continuare, procent ce se regăsește în majorarea de 15% acordată începând cu luna ianuarie 2011, calculându-se de această dată la salariu brut lunar din luna octombrie 2010 - art. 1 din Legea 285/2010.
Astfel, procentul cuvenit pentru o lună de zile din premiul anual reprezintă ce?
reprezintă un salariu de bază care nu mai este ținut de criteriile anterioare, salariu de bază care trebuie împărțit la 12 luni câte are un an pentru a vedea ce se cuvine din acest salariu de bază într-o lună adică: 100%: 12 luni = 8,33 % procent care de această dată urmează să se calculeze la salariul brut din luna octombrie 2010.
Acest procent de 8,33% se regăsește, așa cum a statuat Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție nr.21 din 18.11.2013 în majorarea de 15 % acordată începând cu 1 ianuarie 2011, majorare pe care personalul bugetar o primește în continuare prin creșterea în mod corespunzător a salariului brut din luna octombrie 2010.
II. Acoperirea integrală a diminuării de 25 % a salariului de bază aferent lunii iunie 2010.
P. Ordonanța de Urgență nr.19 din 16 mai 2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale se aprobă de către Guvernul României acoperirea integrală a diminuării de 25 % din salariul, diminuare dispusă prin Legea 118/2010.
Astfel, prin Nota de fundamentare a O.U.G. 19/16.05.2012 existentă pe site-ul Guvernului României, se arată că „luând în considerare condițiile actuale ale economiei, prognoza principalilor indicatori macroeconomici pe anul 2012, spațiul suplimentar permis de noua țintă de deficit agreată cu organismele financiare internaționale, dar și condiționalitățile cuprinse în Acordul stand-bay încheiat cu Fondul Monetar Internațional, se constată posibilitatea reîntregirii în două tranșe a drepturilor diminuate. în luarea acestei decizii au fost avute în vedere:
Art. 16 din Legea 118/2010 din care rezultă că măsurile de reducere de 25 % prev. la art. 1-3 se aplică până la 31 decembrie 2010;
Decizia 872/2010 a Curții Constituționale care a statuat că măsura de restrângere a unor drepturi ale personalului bugetar poate avea doar caracter temporar, fiind obligatorie revenirea la nivelul inițial al acestor drepturi, dar și Legea 285/2010 prin care s-a aprobat recuperarea parțială a acestor diminuări, adică majorarea cu 15 % a drepturilor salariale diminuate începând cu 01 ianuarie 2011.
Astfel, în 16 mai 2012 prin Ordonanța de Urgență nr. 19 s-a hotărât acoperirea integrală a diminuării de 25% prin:majorarea de 15% din ianuarie 2011 majorarea de 8 % din 1 iunie 2012și majorarea de 7,4% din 1 decembrie 2012.
Acestea fiind dispozițiile legale referitoare la plata premiului anual și la plata integrală a diminuării de 25%, pentru a vedea în mod clar că în fapt nu s-a acoperit integral diminuarea de 25au redat un exemplu de calcul, folosind salariul unuia dintre reclamanți așa cum a fost calculat în contabilitate (în acest sens atașam fluturașii de salariu ai d-lui procuror O. Nicușor)
Conform statului de salarii acesta avea înainte de diminuarea din luna iulie 2010 un salariu brut lunar în care erau cuprinse și celelalte elemente ale sistemului de salarizare (vezi art. 1 din Legea 118/2010) în sumă de 10.511 lei
După diminuarea cu 25 % salariu brut lunar în care erau incluse elementele de mai sus a ajuns să fie în cuantum de 7884 lei.
Majorările au vizat de asemenea salariul brut lunar în care erau incluse și celelalte elemente ale sistemului de salarizare despre care am făcut vorbire mai sus (vezi art. 1 alin. 1 și 2 din Legea 285/2010 și art. 1 alin. 1 și 2 din OUG 19/2012).
La 01 ianuarie 2011 salariul brut lunar s-a majorat cu 15 %, rezultând 9.068 Lei.
Această sumă a fost majorată la rândul său cu 8 %, în data de 1 iunie 2012 reclamanta având un salariu brut lunar de 9.792 lei.
Suma anterior menționată a fost majorată cu 7,4 % începând cu 1 decembrie 2012 rezultând un salariu brut lunar de 10.723 lei.
Acest salariu brut lunar este egal cu cel expus înainte de diminuare și indicat la începutul calculului.
Scăzând din majorarea de 15% procentul aferent premiului anual (8,33%) conform art.8 din Legea 285/2010 și Deciziei ÎCCJ 21/18.11.2013, pe care angajatorul este obligat să-1 plătească de la 1 ianuarie 2015 în continuare fiind inclus în majorarea de 15% se constată că în fapt nu s-a acoperit integral diminuarea salariului de 25%.
Personalul din sectorul bugetar primind fluturașii de salarii, a observat că ceea ce s-a acoperit este diminuarea de 25% și că le lipsește premiul anual pentru care au și formulat acțiuni în instanță, acțiuni care au fost și sunt respinse pe bună dreptate de către instanțe având în vederea dispozițiile art.8 din Legea 285/2010 dar și Decizia 21/18.11.2013 a ÎCCJ, confuzia fiind creată de faptul că majorarea de 15% a fost plătită ca o cotă unică și indivizibilă așa cum rezultă și din fluturașii de salariu anexați, fără să spună niciodată ce procent din această majorare este aferentă premiului anual.
In drept: art.253 alin.2 din Codul Muncii, art. 1 din Legea nr. 118/30.06.2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, art. 1 și 8 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, împreună cu Expunerea de motive aferentă, Decizia nr. 21/2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție privind completul competent să judece recursul în interesul legii, Ordonanța de Urgență nr. 19/16mai 2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale împreună cu Nota de fundamentare aferentă. OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, art. 1531 din Codul Civil.
Conform art.272 din Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
În baza art. 127 din Noul Cod de procedură civilă competența cauzei aparține uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamanții.
Întrucât sesizarea privește obligarea la plata unor drepturi salariale restante competența aparține tribunalului iar conform prevederilor art.127 NCPC aceasta va fi înainta Tribunalului V. aflat în circumscripția Curții de Apel Ploiești.
Au solicitat proba cu înscrisuri.
În conformitate cu dispozițiile art.158 alin.l din codul de procedură civilă au desemnat ca persoană însărcinată cu primirea și comunicarea actelor de procedură pe dl. O. U NIC UȘOR.
Au precizat faptul că acțiunea a fost adresată Tribunalului M. în conformitate cu prevederile art. 127 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă.
Au solicitat judecarea cauzei și în lipsa ,potrivit art.223 și art.411 alin.2.
La data de 02.03.2015 pârâtul M. Finanțelor Publice a depus la dosar întâmpinare,prin care, pe cale de excepție au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respingerea acțiunii reclamanților ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
La data de 09.03.2015pârâtul P. de pe lângă Curtea de Apel Timișoara au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La data de 09.03.2015 s-a înregistrat la dosar cererea de intervenție voluntară principală în cauză, de către L. M., procuror în cadrul parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș
La 12.03.2015, pârâtul M. Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus la dosar întâmpinare,prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului M. în soluționarea cauzei privind pe reclamanții personal conex și personal contractual, raportat la prevederile art.127 din Codul de Procedură civilă, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului C. S., potrivit a dispozițiilor art.111 din Codul de Procedură civilă.
La data de 27.03.2015 pârâtul M. Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat, în temeiul art.64 alin.2 din Legea 134/2010 privind Codul de procedură civilă,republicată, admiterea în principiu a cererii de intervenție,in interes propriu formulată de M. L. sub aspectul condițiilor de formă, a interesului de a interveni și a legăturii de conexitate cu cererea principală dedusă judecății,iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit art.131 Cod Procedură civilă la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, în fața primei instanțe, judecătorul este obligat din oficiu să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.
În speță, reclamanții C. M.,O. Nicușor, Cherșa I. F., A. I., C. I. C. au calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș și au chemat în judecată pe pârâții P. De Pe L. Înalta Curte De Casație Și Justiție, P. De Pe L. Curtea De Apel Timișoara, P. De Pe L. Tribunalul C. S., M. Finanțelor Publice solicitând obligarea acestora la plata diferenței de salariu reprezentând procesul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25&% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferențe de salariu ce va fi plătită cu 01.1._ și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant în cadrul fiecărui pârât, actualizarea sumelor cu indicele de inflație și plata dobânzii legale de la data scadenței 01.12.2012 până la data plății efective.
Reclamanții C. M. ,R. E. S., M. G., G. D. A., P. Lucreția I. au calitatea de personal auxiliar de specialitate, în cadrul parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
Reclamantul P. M. O. are calitatea de personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
M. A. are calitate de personal contractual în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
La data de 09.03.2015 s-a înregistrat la dosar cererea de intervenție voluntară principală în cauză, de către L. M., procuror în cadrul parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.
P. întâmpinare, pârâtul ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului M. în soluționarea cauzei privind pe reclamanții personal conex și personal contractual, raportat la prevederile art.127 din Codul de Procedură civilă, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului C. S., potrivit a dispozițiilor art.111 din Codul de Procedură civilă.
La primul termen de judecată, în ședința publică din 07.05.2015, procedând la verificarea competenței conform art.131 Cod Procedură civilă, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului M., în ceea ce potrivește pe toți reclamanții în cauză.
Dispozițiile art.127 Cod Procedură civil reglementează un caz de competență teritorială facultativă, respectiv dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței în care își desfășoară activitatea instanței, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflat în circumscripția oricăreia dintre Curțile de Apel învecinate cu Curtea de Apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.
Dispozițiile al.1 și 2 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciar și grefierilor.
Astfel, se reține că reclamanții C. M.,O. Nicușor, Cherșa I. F., A. I., C. I. C. și intervenientul M. L. au calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș,iar C. M. ,R. E. S., M. G., G. D. A., P. Lucreția I. au calitatea de personal auxiliar de specialitate, în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș și nu a Parchetului de pe lângă Tribunalul C. S. pentru a interveni aplicarea dispozițiilor speciale ale competenței facultative reglementate de dispozițiile art.127 alin. 1 și 3 Cod Procedură civilă
Dispozițiile art.127 Cod Procedură civilă reglementează situația particulară a litigiilor în care ester implicat un magistrat/grefier în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.
Or, reclamanții de mai sus își desfășoară activitatea în cadrul unei judecătorii aflate în circumscripția teritorială a Tribunalului C. S. iar aceasta din urmă instanță nu reprezintă instanța unde aceștia își desfășoară efectiv activitatea, potrivit dispozițiilor art.127 Cod Procedură civilă, text de lege care nu este aplicabil în cauză, și nu poate justifica investirea Tribunului M. cu judecarea litigiului.
În ceea ce privește pe reclamanții personalul conex și personalul contractual în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș se reține că textul de lege susmenționat reglementează fără echivoc categoriile de personal din cadrul sistemului justiției cărora li se a plică prevederile imperative ale competenței facultative, reclamanții personal conex și personal contractual nefiind incluși în această categorie.
P. urmare, se constată că art.127 Cod pr. civ, reglementează o competență facultativă determinată de calitatea reclamantului, calitate care trebuie să existe la data sesizării instanței.
Legea 567/2004 reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, iar în art.3 alin.2 prevede că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri arhivari….., alin.4 al aceluiași articol dispunând că sunt conexe personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești funcțiile de agent procedural, aprod și șofer.
Coroborând dispozițiile art.3 din Legea 567/2004 cu disp. art.127 alin.1, 3 Cod pr. civ. se constată că pentru a atrage competența teritorială a uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea reclamantul, este necesar ca acesta să aibă calitatea de judecător /procuror sau grefier, iar la data formulării acțiunii să își desfășoare activitatea în cadrul instanței.
În consecință, în speță, se aplică regulile generale de competență teritorială, respectiv dispozițiile art.107 Cod Procedură civilă statuează că acțiunea se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul dacă legea nu prevede altfel.
Litigiul de față, este unul de jurisdicție a muncii iar n această materie, dispozițiile speciale din Codul Muncii (art.269) derogă de la dispozițiile generale ale Codului de Procedură civilă, respectiv cererile în materia conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz sediul.
Aceste dispoziții se completează cu dispozițiile art.210 din legea nr.62/2011 a dialogului social potrivit cărora cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
În speță, reclamanții au locul de muncă la P. de pe lângă Judecătoria Caransebeș, care este și domiciliul ales în vederea primirii și comunicării actelor de procedură,astfel domiciliu și locul de muncă al reclamanților se află în circumscripția Tribunalului C. S. competent cu soluționarea cauzei.
În consecință în baza art.131 Cod Procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.239 Codul Muncii și art.210 din Legea dialogului social va declina competența de soluționare a cauzei la Tribunalul C. S. –Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C. M.,O. Nicușor, Cherșa I. F., A. I., C. I. C., C. M. ,R. E. S., M. G., G. D. A., P. Lucreția I., P. M., M. A. prin mandatar O. Nicușor, cu domiciliu ales la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. S.- Caransebeș . B,jud C. S. și intervenientul L. M. cu domiciliu ales la P. de pe lîngă Judecătoria Caransebeș . B,județul C. –S., în contradictoriu cu pârâții P. De Pe L. Înalta Curte De Casație Și Justiție cu sediul în București, .-14 sector 5, P. De Pe L. Curtea De Apel Timișoara cu sediul în Municipiul Timișoara ..2,județul T., P. De Pe L. Tribunalul C. S. cu sediul în Reșița .,județul C. S., M. Finanțelor Publice cu sediul în municipiul București . sector 5, în favoare Tribunalului C. S..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, A. C. M. | Asistent judiciar, M. C. T. | Asistent judiciar, C. O. |
Grefier, D. Boșog |
Red. A.C.M./tehn. D.B
Ex. 7 -. 11 Mai 2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 2075/2015. Tribunalul... → |
|---|
