Obligaţie de a face. Sentința nr. 1888/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1888/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 1888/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința nr. 1888
Ședința publică de la 13 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. V. E.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier C. T.
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamantul C. C. și pe pârâta . SRL BUCUREȘTI, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta sentință, după care s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asuprea cauzei de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.11.2014 sub nr._, reclamantul C. C. a chemat în judecată pe pârâta . SRL solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la următoarele:
- reintegrarea în muncă, în funcția de șofer automacaragiu, cu obligarea la plata drepturilor salariale de la data concedierii 25.09.2014 și până la reintegrarea efectivă în muncă ;
- obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate pe per. 11.03._14 și actualizarea acestora în funcție de rata inflației până la plata lor efectivă ;
- obligarea pârâtei la plata contribuțiilor privind asigurările sociale către bugetul de stat pe per. 11.03._14 ;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ce le va face cu acest proces.
În fapt a arătat că a fost angajatul pârâtei din data de 11.03.2014 până la data de 25.09.2014, în meseria de șofer automacaragiu -_ cf.Clasificării Ocupațiilor din România, cu contract pe durată nedeterminată, durata muncii fiind de 8 ore/zi,40 ore/săptămână în baza contractului individual de muncă înregistrat REVISAL nr._-9-1-2433/5399-_, semnat atât de T. I. SERVICE SRL cât și de reclamant.
În realitate, în mod efectiv se lucra între 14 și 24 de ore/zi plus sărbătorile legale, sâmbetele și duminicile, fără a se acorda vreo renumerație sau timp liber corespunzător.
La data de 27.08.2014 i s-a comunicat Notificare de către angajatoarea pârâtă prin care i s-a aducă la cunoștință faptul că postul ocupat de el s-a desființat și nu există un alt post corespunzător pregătirii sale profesionale, acordându-se preaviz.
La data de 25.09.2014 se emite Decizia de concediere nr.120 care poartă antetul societății pârâte - angajatoare, dar ștampila unei alte societății: . BUCUREȘTI.
Consideră reclamantul că această decizie ce poartă ștampila unei alte societăți este nulă absolut, el neavând nici un fel de relație contractuală cu această societate .
Mai mult decât atât, adeverința nr.107 și 108/26.09.2014 privind veniturile sale pe perioada .martie - septembrie 2014 poartă ștampila si semnătura unei alte societăți, decât cea angajatoare, el neavând nici un raport de muncă cu aceasta.
A mai arătat că nu a semnat cu intimata nici un act adițional sau de transfer, anterioare concedierii.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.161- 166, art.40 alin.2 lit.c și f și art.67 C.muncii.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar înscrisuri.
La data de 16.12.2014 pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
- excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului cu privire la contestarea Deciziei nr. 120/25.09.2014 (prin care se dispunea încetarea contractului individual de munca al reclamatului).
A solicitat să se aibă in vedere ca la data de 26.09.2014 decizia menționata mai sus a fost adusa personal la cunoștința salariatului, deși acesta nu a semnat de luare la cunoștința pe ea, a solicitat in aceeași zi eliberarea unor adeverințe 107 si 108, așa cum el însuși recunoaște in acțiune, adeverințe necesare dosarului de șomaj.
In aceste condiții consideră ca sunt incidente dispozițiile art. 268 alin. 1 lit. a din Legea nr. 53/2003 potrivit cărora " Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă " - si din acest punct de vedere contestația a fost formulata cu depășirea termenului de prescripție.
Decizia luata de S.C. T. I. SERVICES de concediere a reclamatului este legala si este justificata de situația financiara deficitara înregistrata de societate si ca atare de desființarea postului de șofer automacaragiu pe care îl ocupa reclamatul.
In ceea ce privește susținerea reclamantului ca Decizia de concediere mai sus este nula, este adevărat faptul ca dintr-o eroare aceasta s-a stampilat cu stampila unei alte societăți, dar instanța să ia in considerare si să analizeze si celelalte înscrisuri depuse în probațiune din care rezultă, dincolo de orice dubiu că semnătura de pe decizie aparține administratorului Sanchez M. Angel cel care a semnat și contractul individual de muncă al contestatorului, fiind astfel respectat principiul simetriei.
In ceea ce privește susținerea reclamantului, privind orele suplimentare este greu de crezut ca acesta a lucrat 24h/zi si, cu rea-voința susține acest lucru, dovada fiind in acest sens pontajele.
In ceea ce privește susținerea reclamatului ca dosarul de șomaj i-a fost respins de instituția abilitata, in baza adeverințelor nr. 107 si 108/26.09.2014, adeverințe ce purtau stampila unei alte societăți, este o dovada clara ca acesta a avut cunoștința de Decizia de concediere încă din data de 26.09.2014, data de la care ar trebui calculat termenul de contestare a deciziei de concediere.
În drept și-au întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 211 lit. a din Legea nr. 62/2011, si art 205 NCPC.
În dovedirea susținerilor au depus la dosar un set de înscrisuri.
In sedinta publica din 21.01.2015, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii deoarece nu se contesta decizia de concediere ci se solicita numai reintegrarea pe postul deținut anterior, reintegrare care nu poate fi dispusa decât daca anterior a fost anulata decizia de concediere.
La data de 29.12.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că susținerile învederate de pârâtă sunt nefondate.
La data de 29.01.2015 reclamantul a depus la dosar precizări care au constat în următoarele:
- În primul petit a solicitat reintegrarea în muncă, dat fiind faptul că Decizia de concediere nr. 120/25.09.2014 – ce poartă ștampila unei alte societăți comerciale – cu această societate el neavând nici un fel de raport de muncă sau relație contractuală astfel că este nulă.
Pe cale de consecință solicită plata salariului cuvenit afectat de rata inflației de la data concedierii 25.09.2014 și până la reintegrarea efectivă în muncă.
- A solicitat pe perioada 11.03.2014 – 25.09.2014 plata orelor suplimentare afectate de rata inflației precum și plata orelor efectuate sâmbăta, duminica și în zilele de sărbători legale.
A mai arătat că durata muncii potrivit CIM era de 8 ore/zi, 40 ore/ săptămână, iar în realitate se lucra efectiv între 14 și 24ore/zi, aceste ore nefiind plătite.
În ceea ce privește sâmbetele, duminicile și sărbătorile legale lucrate a arătat că nu s-a plătit niciodată și nici nu s-au plătit niciodată și nici nu s-a acordat timp liber corespunzător – fapt ce poate fi dovedit cu pontajele existente la societate dar și cu copiile desfășurate tahograf.
De asemenea a mai arătat că pârâta nu a efectuat nici o plată la contribuțiile privind asigurările sociale către bugetul de stat pe perioada 11.03._14.
La solicitarea reclamantului a fost audiat ca martor numitul S. G. răspunsurile acestuia fiind consemnate în declarația atașată la dosar.
La termenul din 25.03.2015 reclamantul a renunțat la petitul privind obligarea pârâtei la plata contribuțiilor sociale pe perioada 11.03._14.
La termenul din 25.03.2015 s-a luat interogatoriul reclamantului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în declarația atașată la dosar.
De asemenea, la solicitarea reclamantului a fost încuviințată și administrată proba cu expertiza contabilă.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul C. C. a fost salariat al pârâtei in funcția de șofer automacaragiu începând cu data de 12.03.2014 așa cum reiese din contractul individual de munca înregistrat sub nr._-9-1-2433.
La data de 25.09.2014 raporturile de munca dintre părți au încetat in baza art. 65 alin.1 din Codul Muncii sa cum reiese din decizia nr. 120/25.09.2014.
Prin acțiunea adresată acestei instanțe reclamantul solicită reintegrarea in munca in funcția de șofer automacaragiu, cu obligarea la plata drepturilor salariale de la data concedierii 25.09.2014 si până la reintegrarea efectiva in muncă, obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite si neachitate pentru perioada 11.03._14, actualizate cu indicele de inflație,, obligarea pârâtei la plata contribuțiilor privind asigurările sociale, cu cheltuieli de judecata.
In temeiul art. 248 c.pr.civ, instanța va soluționa excepțiile procesuale invocate de către părți.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității petitului privind contestarea deciziei de reintegrare motivată de faptul ca reclamantul nu a contestat decizia de concediere, instanța nu o poate reține deoarece in motivarea in fapt din cererea de chemare in judecată reclamantul arata ca la data de 25.09.2014 i s-a emis decizia de concediere nr. 120 care poarta antetul societăți pârâte, dar stampila altei societăți, astfel ca apreciază ca, in opinia sa, aceasta decizie este nulă absolut, deoarece nu a avut relații contractual cu aceasta societate.
Deși acțiunea formulata de reclamant nu respecta rigorile art. 194 coroborat cu 148 c.pr.civ., faptul ca la obiectul acțiunii nu este menționat expres ca se contesta decizia de concediere nr. 120, însa in motivare se arata clar ca acesta este considerata, in opinia reclamantului, nula absolut pentru motive formale, instanța nu poate scinda obiectul unei cereri de chemare in judecata de motivarea in fapt si aprecia ca o acțiune este inadmisibila numai pentru ca un petit nu este menționat la obiectul cererii de chemare in judecata, motiv pentru care instanța apreciază neîntemeiata excepția inadmisibilității invocata de pârâta, urmând a o respinge.
Înainte de a trece la analizarea excepției tardivității invocata de pârâta, instanța trebuie sa analizeze motivele de nulitate invocata de reclamant.
Reclamantul a invocat nulitatea absoluta a deciziei de concediere motivata de faptul ca deși antetul deciziei este cel al societății angajatoare stampila este a unei alte societăți.
Instanța reține ca potrivit art.76 din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie sa conțină in mod obligatoriu: a( motivele care determina concedierea, b) durata preavizului, c) criteriile de stabilire a ordinii de priorități in cazul concedierilor colective si d) lista locurilor de munca disponibile in unitate, in condițiile art. 64 codul muncii.
Întrucât suntem in prezenta unei concedieri individule, obligatorii erau a fi respectate pct. a si b ale art. 76.
Instanța reține ca aceste cerințe obligatorii stipulate de lege sub condiția nulității absolute se regăsesc in decizia de concediere nr.120/2014. In ceea ce privește faptul ca decizia de concediere poarta ștampila unei alte societăți, in condițiile in care toate celelalte elemente de identificare, inclusiv semnătura aparțin societății angajatore, nu poate atrage nulitatea deciziei de concediere, fiind o eroare materială si nu o eroare de drept, motiv pentru care instanța apreciază ca decizia de concediere îndeplinește cerințele de fond si forma prevăzute de codul muncii.
In ceea ce privește excepția tardivității contestării deciziei de concediere, instanța reține ca aceasta decizie a fost emisa la data de 25.09.2014.
La data de 26.09.2014 pârâta emite adeverințele nr. 107 si 108, in care se menționează drepturile salariale de care a beneficiat reclamantul, iar in adeverința nr. 108 durata contractului individual de munca al reclamantului si modificările intervenite in cursul derulării acestuia, menționându-se clar data încetării contractului individul de muncă.
Aceste adeverințe ca si decizia de concediere poarta stampila unei alte societăți decât cea la care lucrase reclamantul, motiv pentru care acestuia i se emit la data de 20.10.2014 adeverințele nr. 113 si 114 care sunt identice ca si conținut cu adresele nr. 107 si 108 insa poarta ștampila societății pârâte .
Potrivit art. 268 alin.1 lit. a din Codul Muncii „Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate: a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;”
Instanța constata ca decizia nr. 120/25.09.2014 nu a fost comunicata reclamantului, însa a doua zi după emiterea deciziei de concediere i s-au eliberat adeverințele nr. 107 si 108 in care sunt menționate inclusiv data încetării raporturilor de munca.
Potrivit art. 40 alin.2 lit. h din Codul Muncii, angajatorul are obligația de a elibera, la cerere, toate documentele care atesta calitatea de salariat a solicitantului.
Or, reclamantul a depus la dosar aceste adeverințe si recunoscut ca in data de 27.09.2014 a fost la sediul unității, însa a menționat ca nu a primit nici un act, fiindu-i transmise prin posta, deși nu a făcut nici o dovada in acest sens. Mai mult, la data de 20.10.2014 pârâta emis adeverințele nr. 113 si 114 cu conținut identic cu 107 si 108, insa cu stampila unității angajatoare.
Așadar, instanța nu poate reține susținerea reclamatului ca nu a primit adeverințele nr. 107 si 108/26.05.2014, adeverințe care se eliberează numai la cerere.
Potrivit art. 211 alin.1 lit.a din Legea nr. 62/2011 „Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate după cum urmează: a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile calendaristice de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă;
Instanța apreciază ca prin primirea celor doua adeverințe nr. 107 si 108 din 26.09.2014 chiar daca acesta poarta ștampila altei societăți, însa antetul este al societății angajatoare, reclamantul a luat la cunoștința de încetarea raporturilor de munca cu pârâta.
Întrucât intre data de 26.09.2014 - data luării la cunoștința si data de 17.11.2014 -data formulării prezentei contestații a curs mai mult de 45 de zile, instanța apreciază întemeiata excepția tardivității invocata de pârâta si a respinge petitul privind contestarea deciziei de concediere ca tardiv.
In ceea ce privește petitul privind plata orelor suplimentare, instanța urmează a respinge acțiunea ca neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare lucrate in perioada 11.03._14.
Din declarația martorului S. G. reiese ca deși in contractul individual de munca era trecut un program de 8 ore, in fapt se lucra de la 7 dimineața până la 18,19,20 in funcție de necesitățile firmei, însa daca un salariat solicita zile libere acestea ii erau acordate.
Martorul a mai declarat ca lunar primea de la firmă bonuri cadou in suma de 20 lei însa nu poate preciza numărul acestora, anumite sume virate lunar pe card care variau de la luna la alta, un card de motorina toate acestea pentru acoperirea cheltuielilor de transport, diurna,orele suplimentare.
Instanța reține ca reclamantul in interogatoriu luat in instanța a recunoscut ca i se deconta contravaloarea carburantului la si de la domiciliu de doua ori pe luna, i se plăteau 32 bani /km parcurs, precum si faptul ca i se dădeau lunar cca 70-75 bonuri valorice cadou care erau înseriate in valoare de 20 lei fiecare.
Deși s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile care sa identifice orele lucrate suplimentar de reclamant si cuantumul sumelor de bani primite de reclamant pe durata derulării contractului individual de munca, acesta nu a achitat nici chiar parțial acest onorariu, deși avea disponibil bănesc beneficiind de ajutor de șomaj, iar in cazul in care acesta nu ar fi acoperit cheltuielile de întreținere ale sale sau ale familiei, putea sa solicite ajutor public judiciar, lucru care însă nu s-a întâmplat. Întrucât acesta nu a achitat onorariu de expert deși i se pusese în vedere sub sancțiunea decăderii, instanța la termenul din 29.04.2015, în temeiul art.262 alin.3 c.pr.civ., a dispus decăderea reclamantului din proba încuviințată.
Având în vedere probatoriu administrat in cauza coroborat cu declarațiile martorului si recunoașterea reclamantului din interogatoriu, instanța apreciază ca reclamantul a lucrat ore suplimentare, însa acestea au fost compensate atât cu zile libere plătite care se acordau la cerere, cât si cu sume de bani, motiv pentru care urmează a respinge ca neîntemeiat acest petit.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, instanța, în raport cu prevederile art. 453 coroborat cu 451 urmează a obliga reclamantul sa-i plătească pârâtei suma de 5293,48 lei
In ceea ce privește onorariu de avocat in cuantum de 8376.89 lei, instanța apreciază ca este mult prea mare raportat la obiectul acțiunii, la complexitatea cauzei si la munca pe care a implicat-o apărarea pârâtei, motiv pentru care apreciază ca suma de 4000 lei este un onorariu suficient.
In ceea ce privește cheltuielile de transport, instanța apreciază ca acestea sunt întemeiate, motiv pentru care urmează a obliga reclamantul sa plătească suma de 1293,48 lei.
În ceea ce privește suma de 38 lei reprezentând corespondență interna in datele de 25.02.2015, 26.02.2015 si 27.03.2015, instanța nu o poate reține deoarece se constata ca la data de 25.02.2015 nu s-a depus la dosar nici un înscris, la data de 26.02.2015 s-au depus note de ședință pin care se solicita prelungirea probatoriului cu o adresa către AJOFM însoțită de o taxa de timbru de 10 lei, însa in litigiile de munca nu se percep taxe de timbru fiind scutite prin lege, la data de 27.02.2015 s-a depus la dosar o adresa a Băncii Transilvania, înscris care putea fi depus si la termenul de judecata, iar la data de 30.03.2015 a fost înregistrata la dosar o cerere de comunicare a unei copii conforme cu originalul a unui înscris aflat la dosar care potrivit Regulamentului de Ordine Interna a Instanțelor se taxează, astfel ca nu se poate dispune restituirea acestei sume.
In ceea ce privește cheltuielile numite „protocol”, codul de procedura recunoaște ca fiind cheltuieli de judecata: taxe judiciare de timbru, onorarii avocați, experți, cheltuieli de transport si, daca este cazul de cazare, iar cheltuielile de „protocol” reprezentând mese la restaurante nu sunt incluse in aceasta enumerare si nici nu pot fi incluse in sintagma „ alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”, motiv pentru care instanța urmează a le respinge.
Având în vedere aceste considerente instanța urmează a admite excepția tardivității invocată de pârâta si a respinge acțiunea, urmând a obliga reclamantul sa plătească pârâtei 5293,48 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. C., domiciliat în ., județul M., având CNP_ în contradictoriu cu pârâta . SRL BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 1, CF RO_.
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.
Admite excepția tardivității invocată de pârâtă.
Obligă reclamantul să-i plătească pârâtei 5293,48 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată azi, 13.05.2015 în ședință publică la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE,
E. L. V.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI
G. L. L. P.
GREFIER,
T. C.
Red.LE/TC
EX.4/ 27.05.2015
OP DATE 2626/2006
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
