Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 4135/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4135/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 09-10-2015 în dosarul nr. 4135/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA Nr. 4135
Ședința publică din data de 09 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. R.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar C. O.
Grefier M. B.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect drepturi bănești includerea premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011 și în continuare, plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 01.01.2011 formulată de reclamanta B. G.-P. în contradictoriu cu pârâții M. A. Interne, I. G. al Poliției Române și I. Județean de Poliție M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Din oficiu conform art.131 alin.1 Noul cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial conform art.208, art.210 din Legea dialogului social nr.62/2011 cu soluționarea cauzei.
Instanța constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 05.05.2015 și înregistrată sub nr._ reclamanta B. G.-P. a chemat în judecată pe pârâții M. A. Interne București, I. G. al Poliției Române București și I. de Poliție al Județului M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare până la includerea acestuia în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective și la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, începând cu 01.01.2011, potrivit O.G.9/2000, privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. 13/2011, privind dobânda legală.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, iar în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs, în interesul legii, a statuat „ dreptul la acordarea premiului anual, nu a fost înlăturat prin abrogarea art.25 din Legea - cadru DT.330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului, soldei/indemnizației de bază.
Or, raportat la această concluzie se susține că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr. 330 / 2009, începând cu luna ianuarie 2011.
A susținut că interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a o îndreptăți la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar.
De asemenea, prin art. 8 din Legea m. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului, din sectorul bugetar.
A apreciat că dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
Ori, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.
A apreciat că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor ante menționate, deoarece pentru perioada de referință nu s-a acordat al 13-lea salariu - premiul anual - și nici majorarea salariată iar prin decizia nr.21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010, art. 1 din Codul civil, art. 15 alin.2, 20,41,44, 124, 125 din Constituția României, art. 1 din primul protocol adițional Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Directiva Consiliului nr._/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea in muncă și ocuparea forței de muncă, Legea nr. 47/1992, Decizia nr. 2/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar, în copie, adresa nr._/24.04.2015 și adeverință nr. 383/24.04.2015.
La data de 14.05.2015 pârâtul M. A. Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia pentru următoarele motive:
Calculul și plata oricăror drepturi bănești către reclamant, se face exclusiv de către I. de Poliție al Județului M., unitate al cărei șef are calitatea de ordonator terțiar de credite. Ordonatorii secundari și terțiari de credite au dreptul de a angaja, lichida și ordonanța cheltuieli în limita alocațiilor bugetare aprobate, cu condiția ca respectiva cheltuială să fie prevăzută în mod expres într-un act normativ și să fie vizată pentru controlul financiar preventiv propriu de contabilul-șef.
Așadar, a apreciat că atribuțiile privind stabilirea și plata drepturilor bănești de care beneficiază fiecare angajat în parte, sunt în competența exclusivă a șefului unității la care acesta este angajat, care, așa cum a arătat mai sus, are calitatea de ordonator secundar de credite.
Cu privire la fondul cauzei, a arătat că potrivit art. 21 alin. (1) din Anexa nr. IV la Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, act normativ în vigoare de la 01.01.2010 până la 31.12.2010, pentru activitatea desfășurată, cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari în activitate, polițiștii și personalul civil beneficiază de un premiu anual stabilit în raport cu solda lunară/salariul de bază de încadrare, respectiv salariul de bază din ultima lună a anului pentru care se face premierea.
D. urmare, ținând cont că ultima lună a anului este luna decembrie, iar drepturile salariale cuvenite personalului din M. A. Interne pentru luna respectivă sunt stabilite și plătite în luna ianuarie a anului următor, a arătat că premiul anual nu poate fi determinat și plătit decât începând cu aceeași lună ianuarie.
A susținut că această procedură este sprijinită și de prevederile art. 25 alin. 4) din Legea-cadru nr. 330/2009, conform cărora plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit legii respective, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Cu privire la solicitarea reclamantei privind obligarea pârâților „la plata de daune moratorii, respectiv dobânzi legale...", a arătat că actul normativ care reglementează dobânda legală este O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
La data de 25.05.2015 pârâtul I. de Poliție al Județului M. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Față de faptul că reclamanta este personal contractual în cadrul instituției, iar prin acțiunea dedusă judecății, solicită includerea premiului anual aferent anului 2010 în salariul lunar. începând cu 01.01.2011-pănă la zi, a invocat excepția necompetentei materiale a Secției a II-a de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului M., solicitând admiterea acesteia și declinarea competenței privind soluționarea cauzei în favoarea Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului M., competentă cu soluționarea acesteia.
A invocat excepția autorității de lucru judecat având în vedere că potrivit art.430 alin. l din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, " Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.""
În esență, reclamanta solicită acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual aferent anului 2010 în salariul lunar începând cu 01.01.2011.
A învederat că reclamanta prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._, a mai solicitat acordarea premiului anual aferent anului 2010, iar, prin sentința civilă nr. 1097/ din 27.03.2014, Tribunalul M. a respins cererea de chemare în judecată, hotărâre care a rămas definitivă prin nerecurare.
Pe fondul cauzei a arătat că dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice stabilesc că „plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul", iar plata premiului anual pentru anul 2010, urma să se facă începând cu luna ianuarie 2011.
De asemenea, în conformitate cu art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi". Așadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres faptul că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată si destinația sumelor corespunzătoare acestui premiu.
În ipoteza admiterii acțiunii, a opinat că instanța s-ar substitui legiuitorului, ceea ce contravine principiului constituțional al separației puterilor în stat.
În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 si următoarele din C., Decizia nr. 21/2013, Legea nr. 330/2009. Legea nr. 285/2010, Legea 283/14.11.2011, OUG 103/14.11.2013, OUG 83/12.12.2014.
La data de 29.05.2015 pârâtul I. G. al Poliției Române a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului G. al Poliției Române, solicitând respingerea acțiunii reclamantului față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivare a arătat că în litigiile având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială, calitatea procesuală pasivă este deținută exclusiv de către instituția cu care funcționarul public are stabilit raportul de serviciu.
Astfel, reclamanta și-a desfășurat activitatea în perioada indicată în cerea de chemare în judecată, în cadrul Poliției municipiului Drobeta T. S. din cadrul I.P.J. M., fără a exista raporturi de muncă între acesta și I. G. al Poliției Române.
A susținut că modalitatea de calcul și plata oricăror drepturi bănești către reclamant se face exclusiv de către I.P.J. M., unitate al cărei șef are calitatea de ordonator de credite, iar conform regulii instituite de prevederile art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, ministrul A. Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
A solicitat să se constate că dreptul material la acțiune este prescris pentru perioada anterioară celor trei ani calculați în urmă, începând cu data depunerii acțiunii la instanță, pentru perioada 01.01.2011-5.05.2012 .
Pe fondul cauzei, a arătat că în susținerea cererii, reclamanta face referire la prevederile Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, acesta fiind ultimul act normativ care stabilea acordarea premiului anual pentru personalul plătit din fonduri publice.
Referitor la plata premiului anual, cunoscut și sub denumirea de al 13-lea salariu a precizat faptul că acest drept a fost reglementat să se acorde personalului bugetar numai până în anul 2010.
Astfel, până în anul 2010, actele normative emise în domeniul salarizării prevedeau acordarea acestui drept. Ultimul act normativ ce a conținut prevederi referitoare la acordarea premiului anual a fost Legea-cadru nr. 330/2009.
Totodată prevederile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au stabilit că ,,plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul".
Prin urmare, conform acestor prevederi, plata premiului anual pentru anul 2010, urma să se facă începând cu luna ianuarie 2011.
A învederat faptul că la data de 18 noiembrie 2013, prin Decizia nr. 21/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în legătură cu acordarea premiului anual personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2010, stabilind următoarele:
,,(..)în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
Prin Sentința nr. 1228/18.09.2015 pronunțată de Secția a-II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale a Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului M.. A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul aceluiași tribunal.
La secția Litigii de muncă a Tribunalului M. cauza a fost înregistrată sub nr._ .
Analizând actele și înscrisurile dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta este personal contractual, așa cum rezultă din adresa nr._/14.05.2015 emisă de Serviciul Resurse Umane din cadrul IPJ M..
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a IGPR instanța o consideră neîntemeiată și urmează a o respinge.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța reține că potrivit Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, inspectoratele județene de poliție (în cadrul căruia a fost angajat și reclamantul) se află în subordinea I.G.P.R. care este și ordonator secundar de credite. Prin urmare, pârâtul IGPR are calitate procesuală pasivă în cauză.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. A. Interne, se reține că este neîntemeiată și va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv (este obligat) în raportul juridic dedus judecății.
Reclamanta este salariata IPJ M., iar obiectul acțiunii îl reprezintă plata unor drepturi bănești derivate din raporturile de muncă.
M.A.I. este ordonator principal de credite, iar potrivit art.21 din Legea nr.500/2002, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, aspect ce conferă acestui pârât calitate procesuală pasivă în cauză
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul IPJ M., instanța reține următoarele:
Potrivit art.431 alin. 1 C.pr.civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Instanța reține că în prezenta cauză reclamanta solicită acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual aferent anului 2010 în salariul lunar începând cu 01.01.2011, iar prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._ a solicitat acordarea premiului anual aferent anului 2010.
Se constată astfel că, deși există identitate de părți, nu este îndeplinită condiția privind identitatea de obiect.
Astfel, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.431 alin.1 C.pr.civ., instanța va respinge excepția autorității de lucru judecat.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se reține că pentru perioada 01.01.2011-5.05.2012 este întemeiată și urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Prin acțiune se solicită plata diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar. O asemenea plată este lunară și succesivă, iar pentru fiecare dintre acestea curge un termen de prescripție.
La data de 01.11.2011 a intrat în vigoare Noul Cod Civil, iar potrivit art.6 alin.4, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Prin urmare pentru perioada anterioară acestei date, prescripția este supusă prevederilor Codului civil și dispozițiilor art.268 al. 1 lit. c codul muncii, în ambele cazuri, termenul de prescripție fiind de 3 ani și nu a fost întrerupt sau suspendat, astfel că pentru drepturile ce au început sa curgă cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii a operat prescripția.
În consecință, se va respinge acțiunea pentru perioada 01.01.2011-5.05..2012 ca prescrisă.
Pe fondul cauzei, pentru restul perioadei se reține că prin acțiunea dedusă judecății se solicită acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale potrivit OG 9/2000 și OG 13/2011.
Tribunalul reține că potrivit art.25 din Legea nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea, plata premiului făcându-se începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Art.25 din Legea 330/2009 a fost însă abrogat prin art.39 lit.w din Legea 284/2010 .
Ulterior, prin Legea nr. 285/2010 s-a reglementat salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, lege intrată în vigoare la data de 01.01.2011, iar în art.1 alin.1, 2 s-a prevăzut că „ începând cu 01.01.2011 cuantumul brut al salariilor de bază/ soldelor funcției de bază/ salariilor funcției de bază/indemnizaților de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15% . Începând cu 01.01.2011 cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut ….indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plăti din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. ”
De asemenea, în art.8 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.”
Din interpretarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010 rezultă că acest text reglementează situația sumelor corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, prevede încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar, pe de altă parte, prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Prin urmare, în raport de dispozițiile susmenționate rezultă că beneficiul premiului anual pe anul 2010 este recunoscut, modificată fiind numai modalitatea de acordare, în sensul că se acordă eșalonat și succesiv.
Din interpretarea coroborată a disp. art.1 alin.1 și art.8 din Legea nr. 285/2010 rezultă că prin acest act normativ, începând cu 01.01.2011 cuantumul brut al salariilor de bază, astfel cum erau acordate personalului bugetar în luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%, iar sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 au fost avute în vedere la stabilirea acestor majorări salariale acordate în anul 2011.
Referitor la dispozițiile art.8 din Legea nr. 285/2010, se constată că au fost supuse controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.115/09.02.2012 Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.
Ulterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia în interesul legii nr.21/18.11.2013 prin care s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art.1 din Legea nr.285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări.”
Prin această decizie s-a reținut că Legea-cadru nr. 330/2009 a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010; premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
S-a mai reținut că aceste dispoziții legale prevăd modalitatea prin care statul urmează să își execute această obligație financiară și anume, eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Așa fiind, s-a conchis că dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011, modificându-se numai forma de executare a obligației de plată a acestui premiu care a fost inclus în majorarea salarială din anul 2011, conform art.8 din Legea 285/2010.
În raport de aceste dispozițiile legale, se constată că începând cu 01.01.2011 premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale acordate reclamantului în anul 2011 conform art.8 din Legea 285/2010.
Pentru anul 2012 s-au instituit măsuri financiare în domeniul bugetar prin Legea nr.283/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.80/2010 pentru completarea art.11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar,
Art.1 din actul normativ indicat prevede că "(1) În anul 2012 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011. (2) În anul 2012 cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții”
Potrivit art.II art.7 alin.2 din Legea nr.283/2011, în anul 2012, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță.
Conform art.1 din OUG 19/2012 privind aprobarea unor masuri pentru recuperarea reducerilor salariale,cuantumul brut al salariilor de baza/soldelor funcției de baza/salariilor funcției de baza/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012; cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.
Se constată astfel că, în anul 2012, potrivit reglementărilor legale, nu se mai acordă premii, deci nici premiul anual, cuantumul brut al salariilor majorându-se cu 8% și respectiv 7,4% pentru recuperarea reducerilor salariale.
Prin O.U.G. nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare s-a prevăzut(art.1) că, în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, iar art.2 din O.U.G nr.84/2012 prevede că, nici în anul 2013 legiuitorul nu a înțeles să acorde premii, salariul menținându-se la nivelul din decembrie 2012.
În ceea ce privește drepturile prevăzute de art.II art.7 alin.2 din Legea nr.283/2011 și art.2 din O.U.G nr.84/2012, Curtea Constituțională a reținut în decizia nr.102 din 3 martie 2015, că premiile și primele de vacanță nu constituie drepturi fundamentale, astfel încât legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. De altfel, în același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prestațiilor sociale, potrivit căreia un stat poate introduce, suspenda sau elimina plata unor remunerații, prin intermediul unor modificări legislative. (Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23.)
Art.9 alin.2 din OUG 103/2013 prevede că „în anul 2014, autoritățile și instituțiile publice, indiferent de modul de finanțare, nu vor acorda premii și prime de vacanță”, iar prin OUG 83/2014 a fost reglementată salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. În art. 1 al. 1, 2 din această ordonanță s-a prevăzut că „În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții … În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.”
În raport de cronologia actelor normative în materia salarizării personalului bugetar se constată că premiul anual aferent anului 2010 a fost inclus în majorările salariale acordate conform art.1 din Legea 285/2010, iar ulterior, începând cu anul 2012, s-a menținut cuantumul brut al salariul de bază avut în luna decembrie din anul anterior, reclamantul beneficiind și de majorările salariale acordate în baza OUG 19/2012 .
În concluzie, instanța reține că începând cu anul 2012 nu există reglementări legale cu privire la includerea premiului anual în salariul de bază, dispozițiile legale, așa cum s-a arătat anterior, menționând numai faptul că se menține cuantumul brut al salariul de bază avut în luna decembrie din anul anterior și că nu se acordă premii sau prime de vacanță.
În cauză nu se poate reține susținerea referitoare la existența unei discriminări invocându-se în acest sens art.15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE din 29.06.2000 cu privire implementarea principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și art. 17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27.11.200 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
În ceea ce privește jurisprudența europeană invocată, se reține că prin Hotărârea din 7 iulie 2011 - M. Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva Ș. A. și alții, pronunțată în Cauza C-310/10, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a soluționat o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, cerere formulată de Curtea de Apel Bacău și respinsă ca inadmisibilă. Curtea de la Luxemburg a subliniat, cu acel prilej, că nici art. 15 din Directiva 2000/43/CE și nici art. 17 din Directiva 2000/78/CE - texte pe care Curtea a fost solicitată a le interpreta - nu conțin drept criteriu de discriminare, și deci de aplicare a unor sancțiuni de către statul membru, criteriul categoriei socioprofesionale; totodată, cu privire la relația dintre instanța națională și Curtea Constituțională, abordată sub aspectul efectelor deciziilor Curții Constituționale, instanța europeană a afirmat, în realitate, că ". . nu este posibil (...), fără a fi încălcată repartizarea competențelor între Uniune și statele sale membre, să se confere supremație normei respective a Dreptului Uniunii în raport cu normele interne de rang superior, care ar impune, într-o astfel de situație, înlăturarea aplicării respectivei norme de drept național sau a interpretării date acesteia " (paragraful 47).
Pe de altă parte, se reține că diferența de tratament devine discriminatorie când există diferențe între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, însă în cauză nu a existat o discriminare cât timp salarizarea s-a efectuat conform Legii nr. 285/2010 și actelor normative ulterioare în domeniul salarizării, astfel că personalului bugetar i s-au aplicat aceleași acte normative referitoare la calculul drepturilor salariale.
În raport de considerentele în fapt și în drept anterior expuse se constată că acțiunea formulată este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a M. A. Interne și a Inspectoratului G. al Poliției Române.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._12.
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de I. Județean de Poliție M..
Respinge acțiunea formulată de reclamanta B. G.-P. – CNP_, domiciliată în Drobeta Tr.S., Al. Sulfinei nr.2 ..2 . în contradictoriu cu pârâții M. A. Interne, cu sediul în București, ., sector 1, I. G. al Poliției Române, cu sediul în București, ..6, sector 5 și I. Județean de Poliție M., cu sediul în Drobeta Tr.S.. .. 75,jud. M..
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 Octombrie 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE,
G. R.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI,
M. C. T., C. O.,
GREFIER,
B. M.
GR/BM-Ex.5
16.10.2015
Cod op.2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
