Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2763/2015. Tribunalul MEHEDINŢI

Tribunalul MEHEDINŢI - Sentințe și decizii de dreptul muncii / 2015

Sentința nr. 2763/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 723/101/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

Sentința nr. 2763

Ședința publică de la 10 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. V. E.

Asistent judiciar L. A. P.

Asistent judiciar L. G.

Grefier C. T.

Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă privind pe reclamanții N. M., T. R. D., F. V., B. C., V. V., I. I. și pe pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE, pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect drepturi bănești diferența de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011 și în continuare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-au depus la dosar relațiile solicitate pârâtei cu adresa nr._/04.06.2015.

Se ia act că prin acțiune s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform art.411 al.1 pct.2 teza finală Cod procedură civilă și constatându-se că nu mai sunt probe de administrat, dosarul fiind în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față:

La data de 29.01.2015 s-a înregistrat pe rolul acestei acțiunea formulată de reclamanții D. P., V. I., F. L., T. Nicolița, P. D. V., S. S., D. M., L. M., B. G., S. E., C. A., C. M., B. N., P. E. A., A. D., B. A. A., N. E., R. C., F. A. P., R. M., G. V., C. C. Ani, Z. A., S. C., D. T., M. I., L. E., R. A., D. R., A. A., P. A. M., P. E., M. I., N. M., D. V., I. C. D., I. E. L., C. I., J. L., C. M. T., L. R. D., O. R. C., B. L., O. A., V. M. V., A. V., V. A. M., I. C. E., C. V., B. G., B. C., S. A., C. E., P. E., G. E., F. M., D. O. P., S. A. G., H. C., C. O. E., C. T. M., N. M., I. M., C. V. A., P. C., P. A. S., P. E., C. I., C. F., D. M., S. E. R., G. C., P. P., S. L., M. B., M. M., H. M., R. C. M., R. C. C., P. F., A. I. M., S. A. D., M. L., S. C. G., P. D. L., Z. F. I., C. J. C., I. A., B. C., J. L., N. A., B. A. E., A. E., B. D.-F., T. R. C. G., C. V., D. D. D., N. Ș., M. D. V., B. G., N. A. S. moștenitor - N. I. M., P. M., T. G., O. M., R. S., S., T. M., V. O., P. M. C., P. V., P. D. I. E., V. P. V., S. G. M., I. S., N. M., T. R., I. C., C. C., B. A. M., P. V., P. A., P. E., N. F., C. S. D., N. S. A., C. M., F. V., B. V., M. Nicolița, S. I. M., N. D. L., N. D., B. (D.) Sidora M., R. E. E., O. Mandruț J., S. C., G. E. L., B. M. C., B. G. R., N. M., T. S., T. F., B. D., L. G., R. V., G. S. M., B. D. A., B. M., M. G., V. C. I., I. M., C. S. I., P. P.. P. A., V. S. A., M. M., M. C. P., D. D., F. M., C. M. Dumitrița, F. C. L., S. M., M. E., B. R. A., I. M., M. Ș., I. R., I. C. C., J. I., C. I. C., B. D. E., B. A., F. E., G. Anișoara, F. A. C., P. G. C., K. C., B. F., H. S., G. V., B. I., N. G., B. D., N. O., B. E., T. E., B. C., D. D. N., B. V., N. L. M., M. D., E. C. V., M. B. V., V. S., B. A. O., A. E. M., T. G., N. G., V. V., B. G.-D., B. G. C., P. L. C., C. G., D. C., D. P., C. C., P. P., A. D. G., B. C., D. V., D. G., D. V., P. P., N. V., P. V., B. D., C. V., T. F., T. I. I., D. E., V. V., B. F., D. Nicolița, S. A. L., R. A., B. T., R. N., G. P., S. Ș., U. L., B. C., C. C., A. V., S. S., M. D., M. I., T. S., B. L. I., C. M. L., B. N. C., M. L., S. A., P. N., D. L. P., B. D. P., B. M., S. C. C., B. M., P. C., P. L., M. V., C. D., G. E. D., S. V., S. N., F. C. Ș., F. A. Danel, D. D., B. C., A. M., B. V., U. I., U. A. V., S. M., S. E., O. A. A., B. M., T. C., P. Ș. D., M. D., R. C., B. M., V. I., C. A., C. L., J. C., P. I., D. L., S. Ș., C. C., B. G., G. I., M. C., N. E., C. M., I. D., C. C., M. V., G. C., P. I., D. D., B. R., T. A., I. I., P. S., P. N., I. G., D. D., C. M., M.-P. M.-V., G. C., M. C., M. C. D., B. A., B. Gh. O., C. N. D., S. E.-L., V. D., A. D., B. C. prin care au chemat în judecată pe pârâții M. Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice C. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare până la includerea acestuia în salariu, sume reactualizate în funcție de indicele de inflație la data plății efective, precum și plata de daune interese moratorii, respectiv dobânda legală începând cu 01.01.2011 calculată conform OG nr. 9/2000 până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă OG nr.13/2011.

De asemenea, au solicitat obligarea pârâtului M. Finanțelor Publice să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi salariale.

În fapt, s-a arătat că dreptul solicitat a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, în

acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-un recurs în interesul legii prin care s-a statuat că „dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr.330/2009, ci reprezintă în continuare o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului soldei/indemnizației de bază”.

Prin acțiune s-a arătat că și Curtea Constituțională a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009. Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010 ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.

Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.

Din interpretarea deciziei nr.21/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că premiul anual a fost introdus în salariu sub forma unei majorări lunare, în același sens fiind interpretat textul Legii 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.

În art. 25 alin.1- 4 din Legea nr.330/2009 s-au prevăzut condițiile pentru acordarea acestui drept, respectiv :pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul în care se face premierea, dreptul acordându-se proporțional cu perioada lucrată; de asemenea, se prevedea că acest premiu poate fi redus sau nu se acordă în anumite situații expres prevăzute, plata efectuându-se începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.

Această dispoziție legală a fost abrogată prin art. 39 pct. w) din Legea nr. 284/2010 care a intrat în vigoare la data de 01.01.2011.

Prin art. 8 din Legea 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.

Prin acțiune s-a susținut că premiul anual este un drept câștigat cât timp dispozițiile legale care îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, fiind amânată numai plata sumelor bănești pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.

Așa fiind, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.

În raport de disp. art. 1 din Codul civil și art.15 alin.2 din Constituție care reglementează principiul neretroactivității legilor, un act normativ devine obligatoriu numai după promulgare și publicare în Monitorul Oficial, iar în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale care impune să nu fie desființate sau modificate fără un motiv deosebit de ordine socială drepturile care, în momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau în raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă în momentul încheierii lor.

Aplicarea imediată a legii noi constituie principiul și supraviețuirea legii vechi este excepția, iar principiul aplicării imediate presupune . noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi

Așa fiind, prin acțiune s-a arătat că dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010 era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate

care au abrogat posibilitatea acordării lui au intrat în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea dreptului.

Prin acțiune au fost invocate și dispozițiile art. 20 din Constituția României referitoare la prioritatea tratatelor internaționale în materia dreptului omului în raport cu dispozițiile interne, precum și disp. art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la proprietate, susținându-se că lipsirea reclamanților de dreptul de a mai primi sumele de bani aferente unui drept deja câștigat reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea sa de acest bun în sensul primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1.

De asemenea, s-a făcut referire și la soluția dată de Comisia Europeană în cauza C-310 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Curtea de Apel Bacău în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitor la interpretarea articolului art.15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (JO L 180 din 19.07.2000) cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art. 17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE (JO L 303/ 2.12.2000) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.

Concluziile Comisiei Europene au fost că "Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CEcu privire la punerea în aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale art. 17 din Directiva Consiliului nr. 2000/78/CEde creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le consideră contrare dreptului Uniunii. Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. În acest scop tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu, aplicarea dispozițiilor legislative naționale sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii.”

Prin acțiune s-a susținut că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor menționate, deoarece pentru perioada de referință nu s-a acordat al 13-lea salariu/premiul anual și nici majorarea salarială, iar prin decizia nr.21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile interne și internaționale invocate prin cerere.

În susținerea acțiunii reclamanții au depus la dosar în copie adeverințele emise de pârâta privind calitatea de salariați.

Pârâtul M. Finanțelor Publice a formulat și depus întâmpinare cu respectarea termenului prevăzut de art.201 C.proc.civ. prin care pe cale de excepție a invocat excepția necompetenței funcționale a secției conflicte de muncă și asigurări sociale având în vedere dispozițiile Legii 188/1999 și calitatea de funcționari publici a reclamanților, în speță competența de soluționare a cauzei aparținând instanței de contencios administrativ, iar față de acest aspect a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea 554/2004, față de faptul că reclamanții aveau obligația ca anterior introducerii acțiunii, să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ.

De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și în raport de petitul trei, arătând că o soluție favorabilă în sensul obligării Ministerului s la alocarea sumelor necesare acordării drepturilor solicitate ar reprezenta o veritabilă imixtiune a puterii judecătorești în prerogativele puterii executive, cu atât mai mult cu cât, procedura de întocmire a bugetului de stat cât și cea de deschidere de credite bugetare este reglementată de Legea 500/2002, M. Finanțelor în toată această procedură, având doar anumite atribuții respectiv întocmirea proiectului de lege a bugetului de stat sau de modificare a acestuia pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite.

Pârâtul a mai invocat și excepția lipsei calității procesule pasive în cauză, învederând că, în raportul juridic dedus judecății, reclamanții sunt funcționari publici fiind în relații de serviciu cu Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., care are calitatea de angajator al reclamanților, astfel că ministerul nu justifică legitimitate procesuală pasivă în cauză, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune față de data introducerii acțiunii și solicitarea reclamanților de acordare a diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual începând cu 01.01.2011, având în vedere dispozițiile art.1 și 3 din Decretul 167/1958, precum dispozițiile noului C.civ.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate, arătând că, prin dispozițiile art.8 din Legea 285/2010, s-a stabilit că, sumele corespunzătoare premiului anual pentru 2010 nu se mai acordă începând cu ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în 2011, astfel că din interpretarea acestei prevederi rezultă că legiuitorul a eșalonat plata acestor sume, iar creșterile salariale din sectorul bugetar au inclus și suma aferentă premiului anual, prevederi care au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 115/2012 constatând aceste prevederi constituționale, care a statuat că, sumele corespunzătoare premiului anual s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit art.1 din Legea 285/2010.

A mai arătat că nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât această modalitate de acordare a premiului anual, eșalonat, nu afectează dreptul angajaților în substanța sa, iar măsurile luate au fost destinate menținerii echilibrului între veniturile și cheltuielile publice, invocând în acest sens Decizia 21/2013, pronunțată de ÎCCJ prin care a admis recursul în interesul legii, constatând că, „ în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea 285/2010, premiul anual pentru anul 2010, prevăzut de art.25 din Legea 330/2009, a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit art.1 din Legea 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări”.

Dispozițiile legale ulterioare, referitoare la stabilirea salariilor personalului bugetar, nu a inclus dar nici nu a mai prevăzut acordarea premiului anual, respectiv prin OUG 84/2012, OUG 103/2013 și OUG 83/2014.

Pentru aceste considerente a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În cauză a formulat întâmpinare și pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. prin care a invocat excepția necompetenței Secției de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului M. în soluționarea cauzei, învederând că potrivit art.91 ind. 1 din Legea 188/1999, competența de soluționare a cauzei este stabilită în favoarea instanței de contencios administrativ, având în vedere că din cei 311 reclamanți, 305 au calitatea de funcționari publici, restul fiind personal contractual, astfel că a solicitat disjungerea cauzei cu privire la cei 6 reclamanți personal contractual și declinarea cauzei cu privire la restul reclamanților în favoarea Secției de C. Administrativ Fiscal a Tribunalului M..

Pârâta a mai solicitat ca în temeiul art.202 C.proc.civ. să se pună în vedere reclamanților să-și desemneze un mandatar care să-i reprezinte în prezenta cauză.

De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile art.1 din Legea 285/2010 și de faptul că în baza acestor dispoziții au fost emise decizii individuale de reîncadrare salarială, reclamanții necontestând aceste decizii, un alt motiv de inadmisibilitate al acțiunii fiind și acela că începând cu 2011 nu mai există temei legal pentru solicitarea premiului anual, așa cum rezultă din Decizia ÎCCJ nr.21/2013.

Pârâta a înțeles să invoce și excepția prescripției dreptului material la acțiune având în vedere dispozițiile art.283 lit.c) C.muncii și art.1, 3, 7 și 8 din Decretul 167/1958, arătând că ținând cont de data introducerii acțiunii respectiv 29.01.2015, dreptul la acțiune pentru plata sumelor solicitate s-a împlinit pentru toate sumele anterioare datei de 29.01.2012.

Cu privire la acțiunea formulată de reclamantele C. A. și C. V., pârâta a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că acestea au fost numite în funcție de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin ordinul președintelui acestei agenții și nu de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C..

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate arătând că prin dispozițiile art.8 din Legea 285/2010, s-a stabilit că, sumele corespunzătoare premiului anual pentru 2010 nu se mai acordă începând cu ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în 2011, iar potrivit art.1 din lege cuantumul brut al salariilor.. astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%., astfel că premiul anual pentru 2010 prevăzut de art.25 din Legea 330/2009, în prezent abrogat, a fost inclus în majorările salariale din 2011.

Mai mult, a arătat că creșterea salarială din 2011, care includea și premiul anual din 2010, în salariul de bază, este acordată și în continuare, dovadă fiind că de la 01.01.2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, conform OUG 80/2010, aceste drepturi fiind menținute în plată și în 2013 în temeiul art.1 din OUG 84/2012, și în 2014 în temeiul art.1 alin.1 și 2 din OUG 103/2013, precum și în 2015 potrivit art.1 alin.1 și 2 din OUG 83/2014.

A arăt că dispozițiile art.8 din Legea 285/2010 au fost supuse controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 115/2012 și 257/2012 constatând aceste prevederi constituționale, care a statuat că, sumele corespunzătoare premiului anual s-au regăsit în majorările salariale acordate personalului din sectorul bugetar potrivit art.1 din Legea 285/2010.

Pârâta a solicitat ca reclamanții să invoce temeiul de drept al petitului privind reactualizarea sumei cu indicele de inflație și acordarea daunelor moratorii, respectiv dobânda legală.

În susținerea apărărilor, pârâta a depus la dosar în copie ordinele și deciziile de numire în funcție a reclamanților funcționari publici, tabelul nominal cu reclamanții și practică judiciară.

Reclamanții au depus la dosar copiile deciziilor de numire în funcțiile

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinarea formulată de M. Finanțelor Publice, solicitând respingerea excepției necompetenței funcționale a secției Conflicte de muncă și Asigurări Sociale, arătând că obiectul acțiunii constă în obligarea la plata drepturilor salariale, neacordate. De asemenea, au solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, arătând că aceasta este prevăzută numai în materia contenciosului administrativ.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, au arătat că acesta are calitatea de ordonator principal de credite, astfel că excepția este neîntemeiată solicitând să fie respinsă.

Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiunea au arătat că, întrucât legiuitorul a eșalonat plata sumei reprezentând premiul anual, în decursul întregului an, prin creșterile salariale, fiind vorba de o executare succesivă, dreptul la acțiune s-a născut în 2012 și nu în 2011, la data promovării acțiunii nefiind împlinit termenul de prescripție de 3 ani, solicitând respingerea și a acestei excepții.

Pe fondul cauzei, au solicitat admiterea acțiunii, înlăturându-se susținerile pârâtului ca nedovedite și nefondate..

Prin încheierea din ședința publică din 29.04.2015, instanța având în vedere că o parte dintre reclamanți au calitatea de funcționari publici, conform tabelului înaintat de pârâtă, în baza art. 139 alin.5 C.proc.civ. a dispus disjungerea acțiunii formulate de reclamanții D. P., V. I., F. L., T. Nicolița, P. D. V., S.

S., D. M., L. M., B. G., S. E., C. A., C. M., B. N., P. E. A., A. D., B. A. A., N. E., R. C., F. A. P., R. M., G. V., C. C. Ani, Z. A., S. C., D. T., M. I., L. E., R. A., D. R., A. A., P. A. M., P. E., M. I., N. M., D. V., I. C. D., I. E. L., C. I., J. L., C. M. T., L. R. D., O. R. C., B. L., O. A., V. M. V., A. V., V. A. M., I. C. E., C. V., B. G., B. C., S. A., C. E., P. E., G. E., F. M., D. O. P., S. A. G., H. C., C. O. E., C. T. M., N. M., I. M., C. V. A., P. C., P. A. S., P. E., C. I., C. F., D. M., S. E. R., G. C., P. P., S. L., M. B., M. M., H. M., R. C. M., R. C. C., P. F., A. I. M., S. A. D., M. L., S. C. G., P. D. L., Z. F. I., C. J. C., I. A., B. C., J. L., N. A., B. A. E., A. E., B. D.-F., T. R. C. G., C. V., D. D. D., N. Ș., M. D. V., B. G., N. A. S. moștenitor - N. I. M., P. M., T. G., O. M., R. S., S., T. M., V. O., P. M. C., P. V., P. D. I. E., V. P. V., S. G. M., I. S., I. C., C. C., B. A. M., P. V., P. A., P. E., N. F., C. S. D., N. S. A., C. M., B. V., M. Nicolița, S. I. M., N. D. L., N. D., B. (D.) Sidora M., R. E. E., O. Mandruț J., S. C., G. E. L., B. M. C., B. G. R., N. M., T. S., T. F., B. D., L. G., R. V., G. S. M., B. D. A., B. M., M. G., V. C. I., I. M., C. S. I., P. P.. P. A., V. S. A., M. M., M. C. P., D. D., F. M., C. M. Dumitrița, F. C. L., S. M., M. E., B. R. A., I. M., M. Ș., I. R., I. C. C., J. I., C. I. C., B. D. E., B. A., F. E., G. Anișoara, F. A. C., P. G. C., K. C., B. F., H. S., G. V., B. I., N. G., B. D., N. O., B. E., T. E., D. D. N., B. V., N. L. M., M. D., E. C. V., M. B. V., V. S., B. A. O., A. E. M., T. G., N. G., V. V., B. G.-D., B. G. C., P. L. C., C. G., D. C., D. P., C. C., P. P., A. D. G., B. C., D. V., D. G., D. V., P. P., N. V., P. V., B. D., C. V., T. F., T. I. I., D. E., B. F., D. Nicolița, S. A. L., R. A., B. T., R. N., G. P., S. Ș., U. L., B. C., C. C., A. V., S. S., M. D., M. I., T. S., B. L. I., C. M. L., B. N. C., M. L., S. A., P. N., D. L. P., B. D. P., B. M., S. C. C., B. M., P. C., P. L., M. V., C. D., G. E. D., S. V., S. N., F. C. Ș., F. A. Danel, D. D., B. C., A. M., B. V., U. I., U. A. V., S.

M., S. E., O. A. A., B. M., T. C., P. Ș. D., M. D., R. C., B. M., V. I., C. A., C. L., J. C., P. I., D. L., S. Ș., C. C., B. G., G. I., M. C., N. E., C. M., I. D., C. C., M. V., G. C., P. I., D. D., B. R., T. A., P. S., P. N., I. G., D. D., C. M., M.-P. M.-V., G. C., M. C., M. C. D., B. A., B. Gh. O., C. N. D., S. E.-L., V. D., A. D., B. C. - pentru a se verifica competența materială a instanței.

În urma disjungerii în prezenta cauză urmează a de soluționa acțiunea formulată de reclamanții N. M., T. R. D., F. V., B. C., V. V., I. I. –personal contractual.

Din oficiu, în baza dispozițiilor art. 22 alin.2 Cod procedură civilă s-au solicitat relații de la pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. referitoarea la modul de calcul al drepturilor salariale pentru reclamanți și majorările salariale prevăzute de Legea 285/2010 începând cu 01.01.2011, relațiile solicitate au fost comunicate cu adresa depusă la 08.06.2015 la care s-a anexat macheta de calcul a drepturilor salariale pentru reclamanți.

Analizând acțiunea în raport de actele dosarului, și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:

Reclamanții N. M., T. R. D., F. V., B. C., V. V., I. I. - personal contractual, sunt angajații pârâtei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., potrivit adeverințelor și relațiilor depuse la dosar.

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții solicită să fie obligați pârâții M. Finanțelor Publice și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu data de 01.01.2011 și în continuare până la includerea acestuia în salariu, sume reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 01.01.2011 calculate conform OG 9/2000 până la data de 01.09.2011 când a devenit aplicabilă OG 13/2011, precum și obligarea Ministerului Finanțelor Publice să asigure sumele necesare acordării acestor drepturi.

În baza art.248 alin.1 Cod pr. civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor invocate de pârâți, astfel:

Cu privire la excepția lipsei necompetenței funcționale a Secției Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului M. invocate de ambii pârâți, instanța constată că aceasta a rămas fără obiect urmând a fi respinsă, având în vedere că pentru reclamanții funcționari publici acțiunea a fost disjunsă prin încheierea din ședința publică din 29.04.2015.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzute în materia contenciosului administrativ invocate de asemenea de ambii pârâți, instanța constată că, întrucât cauza a fost disjunsă cu privire la reclamanții funcționari publici, o astfel de procedură este necesară în materia contenciosului administrativ, astfel că și această excepție a rămas fără obiect urmând a fi respinsă, în materia litigiilor de muncă nefiind prevăzută o astfel de procedură.

De asemenea, instanța urmează a respinge și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul M. Finanțelor Publice, având în vedere calitatea acestui minister de ordonator principal de credite și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. cu privire la reclamantele C. V. și C. V. – funcționari publici, ca rămasă fără obiect.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în raport de dispozițiile Legii 285/2010, în sensul necontestării de către reclamanți a deciziilor de reîncadrare salarială emise în baza acestei legi, instanța constată că excepția este neîntemeiată, având în vedere că, pârâta nu a dovedit acest aspect și mai mult chiar dacă aceste decizii de reîncadrare nu au fost contestate, admiterea unei astfel de excepții și respingerea acțiunii ca inadmisibile, ar echivala cu o îngrădire a accesului liber la justiție al reclamanților.

Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocate de ambii pârâți, instanța constată că, potrivit art.8 din Legea 285/2010, s-a stabilit că sumele corespunzătoare premiului anual pentru 2010 nu se mai acordă începând cu ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în 2011, respectiv eșalonat în decursul întregului an, prin creșterile salariale, astfel că fiind vorba de o executare succesivă, dreptul la acțiune al reclamanților nu s-a prescris, instanța urmând a respinge și această excepție.

Pe fondul cauzei, instanța constată că:

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au susținut că dreptul de a beneficia de premiul anual a fost câștigat atâta timp cât dispozițiile legale care îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor pentru care se acordă premiul,orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.

Susținerile reclamanților nu sunt fondate.

Dreptul reclamanților de a primi premiul anual aferent anului 2010 s-a născut la data de 01.01.2011, deoarece din dispozițiile art. 25 alin.1 și 4 din Legea 330/2009 rezultă că pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz,realizate în anul pentru care se face premierea.

La data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care a abrogat expres Legea 330/2009.

Potrivit art. 1, alin.2 din Legea 284/2010 începând cu data intrării în vigoare a legii drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege.

Aplicarea prevederilor acestei lege se realizează etapizat prin modificarea succesivă după caz a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de prin legi speciale anuale de aplicare.

În anul 2011 salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a făcut în conformitate cu Legea 285/2010.

La art. 8 din această lege se prevederea că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acesta fiind avut în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sistemul bugetar.

Prin Decizia nr 21/18.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea 285/2010 premiul pentru anul 2010 prevăzut de art. 25 din Legea 330/2009 a fost inclus în majorarea salarială stabilită pentru anul 2011 potrivit art. 1 din Legea 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma suspusă vechii reglementări.

Potrivit art. 517, alin.4 Cod procedură civilă decizia este obligatorie.

De subliniat este și faptul că în legătură cu dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010 Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (115/2012, 257/2012) stabilind că acesta dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că pe de o parte reglementează încetarea acordării lui începând cu luna ianuarie 2011,iar pe de altă parte prevede că aceste sume vor fi cuprinse prin includerea acestora în salariul/ solde, indemnizația de bază a angajatului potrivit reglementărilor din aceeași lege.

Cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților conform legii, Curtea a constatat prin Decizia nr 1615/20.12.2011 că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare și nu drepturi fundamentale consacrate și garantate prin Constituție.

Curtea a reținut de asemenea că legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal căruia li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.

Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010 prin conținutul lor normativ nu vizează efecte juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivității legii.

Curtea a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011 rezultată ca urmare a includerii premiului anual, din anul 2010 în salariul/ solda/ indemnizația de bază este acordată și în continuare, dovadă că de la 01 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.

În cauza de față reclamanții au beneficiat de majorarea salarială stabilită de art. 1 din Legea 285/2010.

Salarizarea personalului bugetar în anul 2012 a fost reglementată prin Legea 283/2011 de aprobare a OUG 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.

Potrivit art. 283/2011 în anul 2012 cuantumul brut al salariilor/ indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel care se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.

De asemenea rămân la același nivel și cuantumul sporurilor, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte potrivit legii din salariul brut.

În art. 7, alin.2 din Legea 283/2011 se prevede că în anul 2012 autoritățile și instituțiile publice nu vor acorda premii și prime de vacanță.

În anul 2013 salarizarea personalului din sectorul bugetar a fost reglementată prin OUG 84/2012 care prevede la art. 1 că în anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din OUG 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobate cu modificări prin Legea 182/2012.

Prin OUG 103/2013 a fost reglementată salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014 și din conținutul acestuia rezultă că în anul 2014 salariile de bază/ solda funcției de bază/ indemnizațiile de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se mențin la nivel cu cel din decembrie 2013.

Ca atare nici un act normativ adoptat după Legea 285/2010 nu mai reglementează premiul anual, reclamanții beneficiind de salarizarea reglementată în aceste acte arătate mai sus.

În privința aplicării dispozițiilor art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, potrivit acestora „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". însă, alin.2 al textului prevede că „Dispozițiile precedente nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor și a altor contribuții, sau a amenzilor".

În principiu, dreptul la salariu este într-adevăr apt a cădea sub incidența protecției instituite de art. 1 din Protocolul 1, însă aprecierea trebuie să se realizeze în concret avându-se în vedere principiile stabilite de CEDO în jurisprudența sa referitoare la situații similare sau apropiate. Conturarea unei posesii sau bun în sensul convenției, în ceea ce privește drepturi salariale, are loc atunci când acesta are un fundament solid în dreptul intern, când dreptul este prevăzut în ordinea de drept a statului. În momentul în care dreptul salarial este abrogat sau suspendat iar această operațiune se realizează prin lege, nu se mai poate reține în continuare existența unei posesii sau bun.

De asemenea se apreciază că nu sunt incidente în cauză Directivele Consiliului Europei nr._/CE din 19.07.2000 referitoare la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și nr. 2000/78/CE din 27.11.2000 pentru crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de muncă și condiții de muncă, deoarece aceste directive ale Consiliului Europei se referă la crearea unor situații discriminatorii pe criterii de origine rasială sau etnie ori pe criterii de handicap.

Prin urmare acțiunea reclamanților va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea formulată de reclamanții N. M., CNP._, T. R. D., CNP_, F. V., CNP_, V. V.,CNP_, I. I., CNP_, B. C., CNP_, toți cu domiciliul ales în Drobeta T. S., ., nr.1, județul M., în contradictoriu cu pârâții M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., București, sector 6, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., strMitropolit Firmirian, nr.2, județul D.

Respinge excepțiile invocate de pârâți.

Cu apel în 10 zile de la comunicare, cale de atac care se depune la Tribunalul M..

Pronunțată azi, 10.06.2015 în ședință publică la sediul Tribunalului M..

PREȘEDINTE,

E. L. V.

CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI

G. L. L. P.

GREFIER,

T. C.

Red.LP

EX. 9/03.07.2015

OP DATE 2626/2006

← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr....		Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... →

Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2763/2015. Tribunalul MEHEDINŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2763/2015. Tribunalul MEHEDINŢI