Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 2941/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2941/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 4998/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA Nr. 2941
Ședința publică din data de 12 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. R.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar C. O.
Grefier M. B.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect drepturi bănești Dif. de salariu reprez. procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012 și dobânzile legale - Disjunsă cauza din dosar . nr._ formulată de reclamantul G. Ș. în contradictoriu cu pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și M. Finanțelor Publice.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele;
Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr._, reclamanții V. C. și S. A. în calitate de procurori în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ-DIICOT - Biroul Teritorial C. S., A. M. și B. E. D. personal auxiliar de specialitate, G. Ș., personal conex, din cadrul aceleiași unități de parchet au chemat în judecată pe pârâții M. Public - P. de pe lângă ÎCCJ, M. Public-P. de pe lângă ÎCCJ-DIICOT și M. Finanțelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata diferenței de salariu reprezentând procentul cuvenit(8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferență de salariu ce va fi plătită începând cu 1 decembrie 2012 și în continuare, proporțional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței 01 decembrie 2012 și până la data plății efective.
În fapt, s-a arătat că în luna iulie 2010 le-a fost diminuat salariul brut lunar inclusiv sporuri/indemnizații care făceau parte din acesta cu 25% conform art.1 din Legea 118/2010, iar ulterior Statul Român prin mai multe dispoziții legislative, a hotărât în anul 2011 majorarea salariului brut lunar cu 15% și includerea în această majorare a premiului anual aferent anului 2010, pentru ca în anul 2012, prin OUG 19/2012 să se hotărască acoperirea integrală a diminuării de 25% aplicată în luna iulie 2010.
Au susținut că, din considerentele Deciziei nr.21/18.11.2013 a ÎCCJ rezultă că, majorarea salarială din anul 2011 rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariu, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel de retribuție, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe 2011.
Au mai susținut că, personalul bugetar, începând cu 01 ianuarie 2011 nu a primit premiul anual sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor, ci un procent care se regăsește în majorarea de 15% aprobată începând cu 01 ianuarie 2011, iar modul de calcul al acestui spor rezultă atât din Legea 285/2010 cât și din Decizia ÎCCJ 21/2013.
Au arătat că, în fapt nu a fost acoperit integral diminuarea salariului cu 25% iar majorările au vizat salariul brut lunar în care erau incluse și celelalte elemente ale sistemului de salarizare -Legea 285/2010 și art.1 alin.1 și 2 din OUG 19/2012, majorarea cu 8% începând cu data de 01 iunie 2012 și cu 7,4% începând cu 01 decembrie 2012.
Pârâtul M. Finanțelor Publice prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii față de acesta, invocând pe de o parte excepția prescripției dreptului material la acțiune conform C.civil, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar la data introducerii cererii de chemare în judecată termenul legal de 3 ani era împlinit, iar pe de altă parte excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere faptul că acest minister nu are calitatea de ordonator principal de credite, iar raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv., ori între reclamanți, salariați ai Judecătoriei Reșița și pârât nu există raporturi juridice, plata sumelor de bani solicitate, fiind exclusiv în competența angajatorului.
Prin întâmpinare, pârâtul M. Public - P. de pe lângă ÎCCJ-DIICOT a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței întrucât reclamanții nu au indicat domiciliile desemnând mandatar cu domiciliul ales la DIICOT - Biroul Teritorial C.-S., iar potrivit art.269 alin.2 din Legea 53/2003 republicată, cererile se adresează instanței competente în a cărei circumscripției reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz sediul, iar potrivit art.208 coroborat cu art.2010 din Legea 62/2011 domiciliul sau locul de muncă al reclamantului.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată susținând că, reclamanții au fost salarizați potrivit dispozițiilor Legii 330/2009, Legea 284/2010 și Legea 285/2011 iar potrivit art.25 al.1 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare realizate pentru anul în care se face premierea. Prin încheierea de ședință din data de 29.05.2015, instanța, s-a declarat necompetentă teritorial în soluționarea cauzei față de reclamantul G. Ș., în raport de funcția pe care o îndeplinește-personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ-DIICOT-Biroul Teritorial C. S., a dispus disjungerea acțiunii față de acesta.
Urmare a disjungerii cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ .
Verificând dacă instanța este competentă material și teritorial în soluționarea acțiunii formulată de reclamantul G. Ș., instanța a constatat următoarele:
Reclamantul G. Ș. este angajatul pârâtului Parchetului de pe lângă ÎCCJ-DIICOT-Biroul Teritorial C. S., îndeplinind la data promovării acțiunii funcția de personal conex.
Având în vedere calitatea reclamantului la data promovării prezentei acțiuni, instanța constată că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.127 NCPC, care prevăd o competență facultativă în cadrul anumitor categorii de personal din cadrul instanțelor judecătorești și anume judecătorul ce are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea(al.1) și în mod corespunzător și procurorii, asistenții judiciari și grefierii(al.3).Textul de lege nu face nici un fel de referiri la alte categorii de personal.
Față de aceste dispoziții și ținând cont de calitatea reclamantului din prezenta cauză, instanța constată că Tribunalul M. nu este competent teritorial în soluționarea acțiunii, iar față de dispozițiile art.269 Codul muncii, având în vedere că reclamantul domiciliază și își are locul de muncă în raza teritorială a Tribunalul C.-S., în baza dispozițiilor art. 132 NCPC va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul C.-S. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul G. Ș., cu domiciliul procesual ales la DIICOT – Biroul Teritorial C. S., cu sediul în Reșița, .-.4, jud. C. S. și pe pârâții P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu sediul în București, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu sediul în București și M. Finanțelor Publice cu sediul în București, în favoarea Tribunalului C. S. – Secția Litigii de Muncă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 Iunie 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE,
G. R.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI,
M. C. T., C. O.,
GREFIER,
B. M.
CO/BM-Ex.6
24.06.2015
Cod op.2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
