Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 807/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 807/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 8797/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 807
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte M. I.
Asistent judiciar R. B.
Asistent judiciar G. L.
Grefier E. V.
Pe rol judecarea acțiunii având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamanta D. L. în contradictoriu cu pârâta ..Tr.S..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta personal și asistată de avocat N. I. și consilier juridic A. A. pentru pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Din oficiu conform art.131 alin.1 Cod pr. civ. se constată că instanța este competentă general, material și teritorial conform art.208, art.210 din Legea dialogului social nr.62/2011 cu soluționarea cauzei.
Se constată că cererea de modificare a acțiunii depusă la dosar de către reclamantă, prin avocat, a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art.204 Cod procedură civilă.
Consilier juridic A. A. pentru societatea pârâtă depune la dosar întâmpinare la precizarea de acțiune.
Se comunică duplicatul întâmpinării apărătorului reclamantei care arată că a observat întâmpinarea și nu solicită termen în acest sens.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cercetarea procesului încheiată și se acordă cuvântul pentru dezbateri pe fond.
Avocat N. I. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii așa cum a fost modificată și obligarea pârâtei la plata celor trei salarii compensatorii datorate reclamantei, actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța . NIC nr._ privind plata onorariului de avocat.
Consilier juridic A. A. pentru societatea pârâtă solicită admiterea acțiunii doar în parte pentru suma de 1410 lei și respingerea petitului privind actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală în raport de data scadenței fiecărui salariu compensatoriu restant și până la data plății efective. Învederează că prin sentința arbitrală nr. 145/04.04.2002 a Curții de Arbitraj Comercial Intenațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României se statuează că „dobânda legală cuprinde și rata inflației, deci și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale în perioada dintre data exigibilității creanței și data plății. Așa fiind actualizarea creanței în funcție de rata inflației, nu poate fi cumulată cu dobânda legală, altminteri ar însemna să se repare de două ori același prejudiciu”.
Referitor la cheltuielile de judecată, reprezentanta societății pârâte solicită respingerea cererii reclamantei având în vedere că aceasta și-a formulat cererea introductivă personal. În subsidiar, solicită reducerea acestor cheltuieli în raport de complexitatea cauzei.
Avocat N. I. pentru reclamantă arată că hotărârârea pronunțată de curtea de arbitraj nu are relevanță în prezenta cauză.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 08.12.2014, reclamanta D. L. a chemat în judecată pe pârâta ..S. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata compensațiilor bănești în cuantum de 1410 lei.
În fapt, reclamanta a arătat că potrivit deciziei nr. 325/04.06.2010 emisă de pârâtă trebuia să primească 30 de rate a câte 470 lei lunar, iar în fapt s-au achitat doar 27 dintre aceste rate.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus în copie cartea de identitate, decizia nr. 325/04.06.2010 emisă de . de muncă . nr._.
Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că nu a achitat reclamantei suma de 1410 lei aferentă perioadei septembrie-noiembrie 2012.
Reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat să se ia act de recunoașterea pârâtei prin care a precizat că nu i-a plătit suma de 1410 lei reprezentând salarii compensatorii cuvenite pentru perioada septembrie-noiembrie 2012, sumă pe care i-o datorează potrivit deciziei nr. 325/04.06.2010 prin care s-a stabilit că trebuie să primească suma brută de 19.992 lei reprezentând 12 salarii de bază medii brute pe societate, eșalonate la plată în mod egal pe timp de 30 de luni din care societatea trebuia să vireze contribuțiile datorate către BGCS.
A mai arătat că pârâta și-a respectat obligațiile de plată pentru 27 de rate fiecare în sumă netă de 470 lei însă pentru lunile septembrie-noiembrie 2012 nu i-a plătit cele trei salarii care totalizează suma de 1410 lei.
A mai arătat că în temeiul art. 253 Codul muncii, pârâta este obligată să o despăgubească cu suma datorată cu titlu de salarii compensatorii dar și cu actualizarea acestei sume, precum și cu dobânda legală de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
La data de 21.01.2015 reclamanta, prin avocat, a depus la dosar cerere de modificare a acțiunii prin care a solicitat ca pârâta să fie obligată pe lângă plata sumei de 1410 lei reprezentând 3 salarii compensatorii și la actualizarea sumei cu indicele de inflație și dobânda legală în raport de data scadenței fiecărui salariu compensatoriu restant și până la data plății efective.
Arată că această cerere este justificată întrucât pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală în ceea ce privește plata salariilor compensatorii, raportate la dispozițiile art. 159-161 și 164-166 Codul muncii și că prin atitudinea sa pârâta i-a produs un prejudiciu material, fapt pentru care este obligată să o despăgubească pentru prejudiciul material suferit, conform dispozițiilor art. 253 Codul muncii, 1489 alin. 2 cod civil și 1531-1535 Cod civil.
A susținut că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă prin decizia 4426/2013/11 decembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._/3/2011 care motivează că „ în condițiile în care dobânda reprezintă o veritabilă sancțiune aplicată pentru neexecutarea de către debitoare a obligației de plată, iar actualizarea sumei executate, prin raportare la indicele de inflație, reprezintă valoarea reală a obligației la data efectuării plății, atunci în mod evident, pentru asigurarea unei reparații juste și integrale a prejudiciului, cumulul dintre actualizarea sumei și dobânda legală este posibil și justificat, potrivit dispozițiilor art. 1088 Cod civil și O.G. nr. 9/2000”
Pârâta a depus întâmpinare la cererea de modificare a acțiunii arătând că reclamanta este în eroare când asimilează salariile compensatorii salariilor propriu zise, întrucât acestea reprezintă compensații acordate foștilor salariați. A arătat că nu au putut fi achitate deoarece nu au existat disponibilități bănești, chiar salariile personalului fiind achitate din credite bancare și nu din bani proprii.
Cu privire la noile petite privind actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală în raport de data scadenței fiecărui salariu compensatoriu restant și până la data plății efective, a învederat faptul că practica instanțelor este în sensul că actualizarea cu indicele de inflație nu poate fi cumulată cu dobânda legală, decizia invocată de reclamantă fiind prezentată în mod trunchiat, întrucât în realitate se referă la răspundere civilă delictuală și nicidecum la o speță similară prezentei.
Astfel, prin sentința arbitrală nr.145/04.04.2002 a Curții de Arbitraj Comercial Intenațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României se statuează că „dobânda legală cuprinde și rata inflației, deci și despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale în perioada dintre data exigibilității creanței și data plății. Se dă astfel expresie principiului reparării integrale a prejudiciului cauzat. Așa fiind, acutalizarea creanței în funcție de rata inflației, nu poate fi cumulată cu dobânda legală, altminteri ar însemna să se repare de două ori același prejudiciu”.
Pe de altă parte a arătat că dobânda legală nu se poate acorda decât din ziua introducerii cererii de chemare în judecată și nu de la data scadenței fiecărui salariu compensatoriu restant și până la data plății efective, conform art. 1088 alin. 2 Cod civil teza a II-a.
Referitor la petitul privind cheltuielile de judecată solicită respingerea acestuia, având în vedere că reclamanta și-a formulat cererea de chemare în judecată personal, astfel încât nu era necesar să apeleze la un avocat pentru o sumă solicitată în plus de aproximativ 10-15 lei. În subsidiar, solicită reducerea onorariului de avocat, având în vedere munca efectiv depusă, complexitatea redusă a cauzei și nu în ultimul rând suma solicitată în plus prin cererea modificatoare a acțiunii.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamanta D. L. a fost salariata pârâtei . prin decizia nr.325/04.06.2010 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al acesteia începând cu data de 05.06.2010 în baza art.65, 68 Codul muncii, urmare a concedierii colective.
La art. 4 din decizia de concediere s-a prevăzut că reclamanta, în afara drepturilor cuvenite la zi, beneficiază de o compensație în sumă de 19.992 lei reprezentând 12 salarii de bază medii brute pe societate, corespunzător vechimii în muncă în societate, eșalonate la plată în mod egal pe o perioadă de 30 luni.
Prin acțiunea dedusă judecății, astfel cum a fost modificată, reclamanta solicită să fie obligată pârâta la plata actualizată cu indicele de inflație a compensațiilor bănești aferente lunilor septembrie, octombrie și noiembrie 2012, precum și la plata dobânzii legale calculate pentru aceste sume de la data scadenței până la data plății efective.
În raport de solicitările reclamantei, Tribunalul reține că prin decizia de concediere s-a stabilit dreptul acesteia la plata compensațiilor bănești lunare.
În cauză, pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar a recunoscut că pentru perioada septembrie, octombrie și noiembrie 2012 nu a plătit reclamantei compensațiile cuvenite.
Prin urmare, se constată că reclamanta este îndreptățită la plata compensațiilor bănești aferente lunilor septembrie, octombrie și noiembrie 2012.
Potrivit dispozițiilor art.40 al.2 lit c Codul muncii, angajatorul este obligat să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege și din contractul colectiv de muncă aplicabil, iar în speță angajatorul nu a onorat această obligație pe care și-a asumat-o prin decizia de concediere.
Așa fiind, va fi obligată pârâta să plătească reclamantei compensațiile bănești aferente lunilor septembrie, octombrie și noiembrie 2012, acordate conform deciziei de concediere nr. 325/04.06.2010.
Potrivit art.253 Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului.
Față de faptul că pârâta nu a plătit la termen compensațiile bănești stabilite prin decizia de concediere, se apreciază că a produs un prejudiciu reclamantei, fostă salariată a . ca sumele să fie actualizate cu indicele de inflație de la data pronunțării la data plății efective.
Reactualizarea conform indicelui de inflație intervenit în perioada în care aceste drepturi nu au fost plătite, reprezintă cel mai fidel prejudiciu real suferit de către reclamantă prin privarea de acest drept.
De asemenea, se impune și repararea prejudiciului constând în lipsa de folosință a sumelor cuvenite, motive pentru care va fi obligată pârâta și la plata dobânzii legale.
Potrivit art. 1531 al.1, 2 Cod civil „Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.”
De asemenea, art. 1535 al.1 Cod civil dispune că „În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii de la scadență până în momentul plății în cuantumul convenit de părți sau în lipsă în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.”
Din interpretarea dispozițiilor art. 1531, 1535 Cod civil rezultă că daunele interese moratorii constau în dobânda legală care în cauză urmează să se acorde de la data scadenței drepturilor și până la data plății efective.
Cât privește natura juridică a dobânzii se constată că este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune - daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plată, iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății – daune compensatorii, fiind admisibil cumulul dobânzii cu actualizarea obligației cu rata inflației, întrucât nu se ajunge la o dublă reparare.
Având în vedere considerentele anterior expuse, se constată că acțiunea precizată este întemeiată, urmând să fie admisă, în sensul că ba fi obligată pârâta să plătească reclamantei compensațiile bănești aferente lunilor septembrie, octombrie și noiembrie 2012, acordate conform deciziei de concediere nr. 325/04.06.2010, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, precum și să plătească dobânda legală calculată pentru aceste sume de la data scadenței până la data plății efective.
În baza art. 453 al.1 Cod proc. civ. va fi obligată pârâta care a pierdut procesul să plătească reclamantei cheltuielile de judecată constând în onorariu avocat, conform chitanței nr. 9/10.02.2015 depusă la dosarul cauzei.
Referitor la cererea pârâtei de a se reduce onorariul de avocat, instanța apreciază că nu este întemeiată, având în vedere că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.451 alin.2 Cod procedură civilă, întrucât onorariul de avocat nu este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat așa cum prevăd dispozițiile legale sus menționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată, acțiune formulată de reclamanta D. L. – CNP_, cu domiciliul în Dr.Tr.S., .. 5, ., . în contradictoriu cu pârâta . RO_, cu sediul în Tr.S., Calea Timișoarei nr. 204, județul M..
Obligă pârâta să plătească reclamantei compensațiile bănești aferente lunilor septembrie, octombrie și noiembrie 2012, acordate conform deciziei de concediere nr. 325/04.06.2010, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data plății efective, precum și să plătească dobânda legală calculată pentru aceste sume de la data scadenței până la data plății efective.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel în 10 zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședința publică de la 17.02.2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. I. | Asistent judiciar, R. B. | Asistent judiciar G. L. |
Grefier, E. V. |
Red. MI/Tehnored EV
4 ex/4 pag/26.02.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 1919/2015. Tribunalul... → |
|---|
