Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 3983/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3983/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 3983/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 3983
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte M. I.
Asistent judiciar R. B.
Asistent judiciar Ș. U.
Grefier E. V.
Pe rol judecarea acțiunii având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamantul C. D. L. în contradictoriu cu pârâții P. C. Butoiești și U. A. Teritorială ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. E. pentru reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință care învederează că prin compartimentul registratură reclamantul a depus la dosar note de ședință.
Avocat B. E. pentru reclamant depune la dosar în copie dispoziția nr. 279 din 15.09.2015 emisă de P. comunei Butoiești, județul M..
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cercetarea procesului încheiată și se acordă cuvântul pentru dezbateri asupra fondului cauzei.
Avocat B. E. pentru reclamant solicită respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, urmare a faptului că P. C. Butoiești a emis dispoziția nr. 279/15.09.2015 privind acordarea drepturilor salariale restante reprezentând al 13-lea salariu, cu cheltuieli de judecată .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
La data de 20.05.2015 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe acțiunea formulată de reclamantul C. D. L. prin care a chemat în judecată pe pârâții P. comunei Butoiești și U. A. Teritorială . prin hotărâre judecătorească să fie obligați la includerea premiului anual în salariul lunar începând cu data de 01.01.2011, reactualizat cu rata inflației, la calcularea și acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare, până la includerea în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 01.01.2011, conform OG nr. 9/2000 și OG nr.13/2011, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a arătat că în calitatea sa de salariat în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Butoiești, în funcția contractuală de paznic, a solicitat angajatorului prin cererea înregistrată sub nr.828/11.03.2015 sa-i comunice dacă în aplicarea dispozițiilor art.8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, raportat la art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, referitor la acordarea premiului pentru anul 2010 personalului din sectorul bugetar a fost inclus în majorările salariate stabilite pentru anul 2011, în ceea ce privește salarizarea sa.
Cu adresa nr.828/16.03.2015 emisă de Primăria comunei Butoiești i s-a comunicat că premiul anual nu a fost inclus în salariul lunar în anul 2011, nici în anii următori și nici în prezent și că nu se poate da o soluție favorabila cererii.
De asemenea, a arătat că dreptul solicitat a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-un recurs în interesul legii prin care s-a statuat că „dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr.330/2009, ci reprezintă în continuare o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului soldei/indemnizației de bază”.
Prin acțiune s-a arătat că și Curtea Constituțională a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009. Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010 ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulate cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Din interpretarea deciziei nr.21/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție rezultă că premiul anual a fost introdus în salariu sub forma unei majorări lunare, în același sens fiind interpretat textul Legii 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
În art. 25 alin.1- 4 din Legea nr.330/2009 s-au prevăzut condițiile pentru acordarea acestui drept, respectiv :pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul în care se face premierea, dreptul acordându-se proporțional cu perioada lucrată; de asemenea, se prevedea că acest premiu poate fi redus sau nu se acordă în anumite situații expres prevăzute, plata efectuându-se începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Această dispoziție legală a fost abrogată prin art. 39 pct. w) din Legea nr. 284/2010 care a intrat în vigoare la data de 01.01.2011.
Prin art. 8 din Legea nr.285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Prin OUG nr. 195/16.05.2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, s-a dispus majorarea în 2 etape a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de baza /indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fondurile publice, respectiv cu 8% începând cu data de 1 iunie 2012, față de nivelul acordat pentru luna mai 2012, si cu 7,4 % începând cu data de 1 decembrie 2012, fata de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012 .
Ulterior prin Decizia nr. 21/18.1 1.2013 a înaltei Curți de Casație si Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, decizie obligatorie conform dispozițiilor art. 517 alin. 4 din codul de procedură civilă s-a stabilit că „în interpretarea și aplicarea art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus în majorările salariate stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
In acest context se impune interpretarea dată de Curte referitor la faptul că dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanță certă, lichidă si exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
Or, raportat la această concluzie, se reține ca dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. In acest sens, aceeași instanță a stipulat, în decizia menționată, că majorarea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, că premiul anual reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă. Legea 285/2010 prevăzând doar o altă modalitate de acordare, fără a fi afectate în nici un fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii-cadru nr. 330/2009, fiind înlocuit cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Astfel, cum intenția legiuitorului atât prin Legea 285/2010 cât și prin OUG 19/2012, a fost de a se recupera mai întâi parțial, apoi total diminuarea de 25% dispusă prin Legea 118/2010 și față de Decizia nr. 21/2013 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, respectiv Decizia Curții Constituționale, în care s-a stabilit în mod expres că dreptul la premiul anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea 330/2009, ci a fost înlocuit cu o nouă modalitate de plată prevăzută de lege prin executare succesivă, era firesc ca, pe lângă revenirea la salariile avute în luna iunie 2010, să se adauge lunar și un anumit procent corespunzător premiului anual.
Or, ca urmare a celor două acte normative menționate mai sus, începând cu decembrie 2012 salariile brute lunare au revenit la salariul din luna iunie 2010, fără a mai primi vreun anumit procent lunar și suplimentar, corespunzător premiului anual și conform noii modalități de acordare lunară și succesiv, prevăzută de noile acte normative.
Prin acțiune au fost invocate și dispozițiile art. 20 din Constituția României referitoare la prioritatea tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în raport cu dispozițiile interne, precum și disp. art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la proprietate, susținându-se că lipsirea membrei de sindicat de dreptul de a mai primi sumele de bani aferente unui drept deja câștigat reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea sa de acest bun în sensul primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1.
De asemenea, s-a făcut referire și la soluția dată de Comisia Europeană în cauza C-310 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Curtea de Apel Bacău în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene referitor la interpretarea articolului art.15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (JO L 180 din 19.07.2000) cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art. 17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE (JO L 303/ 2.12.2000) de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Concluziile Comisiei Europene au fost că "Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CEcu privire la punerea în aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale art. 17 din Directiva Consiliului nr. 2000/78/CEde creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate în sensul că se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le consideră contrare dreptului Uniunii. Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. În acest scop tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu, aplicarea dispozițiilor legislative naționale sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii.”
În concluzie, prin acțiune s-a susținut că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor menționate, deoarece pentru perioada de referință nu s-a acordat al 13-lea salariu/premiul anual și nici majorarea salarială, iar prin decizia nr.21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile interne și internaționale invocate prin cerere.
În susținerea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: împuternicirea avocațială, cererea 828/11.03.2015, adresa 828/16.03.2015, adeverința nr. 103/26.03.2015.
În baza art. 201 alin. 1 Cod procedură civilă acțiunea a fost comunicată pârâților care nu au formulat întâmpinare.
Din oficiu, au fost solicitate pârâților, relații referitoare la calitatea de salariat a reclamantului și la acordarea drepturilor bănești pe perioada în litigiu, relații ce au fost comunicate cu adresa nr. 4404/21.08.2015.
În ședința publică din data de 08.09.2015 apărătoarea reclamantului a arătat că este posibilă soluționarea pe cale amiabilă a litigiului de față și a solicitat acordarea unui nou termen de judecată în acest sens.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamantul C. D. L. este salariat în aparatul de specialitate al Primarului comunei Butoiești, îndeplinind funcția de paznic la gospodăria de apă potabilă a comunei Butoiești, începând cu data de 02.03.2005, așa cum rezultă din adresa nr. 4404/21.08.2015 emisă de Primăria comunei Butoiești (fila 21 dosar).
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul solicită ca pârâții P. comunei Butoiești și U. A. Teritorială . obligați la includerea premiului anual în salariul lunar începând cu data de 01.01.2011, reactualizat cu rata inflației, la calcularea și acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare, până la includerea în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 01.01.2011, conform OG nr. 9/2000 și OG nr.13/2011.
Față de solicitările reclamantului, instanța constată că, având în vedere cererile înregistrate la nr.827/11.03.2015 și nr.828/11.03.2015, existența pe rolul Tribunalului M. a mai multor dosare printre care și dosarul de față, precum și sentința civilă nr. 1046/2015 pronunțată în dosar nr._ definitivă la data de 02.07.2015, P. comunei Butoiești a emis dispoziția nr. 279/15.09.2015 privind acordarea drepturilor salariale restante reprezentând al 13-lea salariu.
Din cuprinsul dispoziției nr. 279/15.09.2015 reiese că P. comunei Butoiești a dispus reîntregirea salariului de bază pentru toți salariații, funcționari publici și personal contractual din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Butoiești, prin includerea celui de-al 13-lea salariu, în salariul de bază, începând cu data de 20.05.2015, data introducerii acțiunilor la instanță și până la data de 31.12.2015; totodată, prin aceeași dispoziție s-a aprobat recalcularea și plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor art.1 din dispoziție, de la data de 20.05.2012 și în continuare până la data de 31.12.2015.
Față de împrejurarea că prin dispoziția nr.279/15.09.2015 reclamantului i s-a reîntregit salariul de bază prin includerea celui de-al 13-lea salariu, în salariul de bază, începând cu data de 20.05.2015, data introducerii acțiunilor la instanță și până la data de 31.12.2015, iar prin aceeași dispoziție s-a aprobat recalcularea și plata diferențelor salariale rezultate prin aplicarea prevederilor art.1 din dispoziție, de la data de 20.05.2012 și în continuare până la data de 31.12.2015, drepturi solicitate prin prezenta acțiune, instanța apreciază că pârâții au răspuns solicitărilor reclamantului, astfel că acțiunea dedusă judecății a rămas fără obiect, situație în care urmează a se respinge.
În baza dispozițiilor art.453, 454 Cod procedură civilă urmează a fi obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată ce constau în onorariu de avocat, conform chitanței nr.163/31.07.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul C. D. L. CNP_, domiciliat în ., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat B. E., cu sediul în municipiul Orșova, ., județul M., email_ în contradictoriu cu pârâții P. C. Butoiești și U. A. Teritorială ., cu sediul în ., CUI_, ca rămasă fără obiect.
Obligă pârâții să plătească reclamantului suma de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu apel, cale de atac care se depune la Tribunalul M..
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.09. 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. I. | Asistent judiciar, R. B. | Asistent judiciar, Ș. U. |
Grefier, E. V. |
Red. MI/Tehnored EV
5 ex/14.10.2015
Cod operator 2626
| ← Contestaţie decizie de sancţionare. Sentința nr. 3979/2015.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
