Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1501/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1501/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 218/101/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr. 1501
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S.
Asistent judiciar L. A. P.
Asistent judiciar L. G.
Grefier I. I.
Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamanții B. A., C. E. S., Șoșea I., S. A. M., M. R. M., M. C., M. N., D. T., C. D. F., B. V., C. M., R. A. A., U. V., G. G., A. G., D. I., B. F., M. R., P. M., O. S. L., T. V. Polina, G. M. C., A. C., C. T. E., R. G., B. G., B. M., P. V., R. G., G. D., C. I., G. A. și pe pârâtul L. T. "G. I. ȘIȘEȘTI", având ca obiect drepturi bănești Diferența de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar începând cu 01.01.2011 și în continuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au fost lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință după care:
Instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față;
Constată că la data de 16.01.2015 reclamanții B. A., G. E. S., Șoșea I., S. A. M., Măricuță R. M., M. C., M. N., D. T., C. D. F., B. V., C. M., R. A. A., U. V., G. G., A. G., D. I., B. F., M. R., P. M., O. S. L., T. V. Polina, G. M. C., A. C., C. T. E., R. G., B. G., B. M., P. V., R. G., G. D., C. I., G. A. au chemat în judecată pârâtul L. teoretic „G. I. Șișești” Șișești solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plații efective; obligarea pârâtului la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 01.01.2011, potrivit O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011 când a devenit aplicabilă O.G. nr.13/2001 privind dobânda legală.
În motivare au arătat că acest drept a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat care nu poate fi desființat în mod retroactiv. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii a statuat „dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, ci reprezintă, în continuare, o creanța certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret; numai în modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, în cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător» a cuantumului salariului/soldei/indemnizație de bază".
Raportat la această concluzie, se reține că: dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009 începând cu luna ianuarie 2011. în acest sens, aceeași instanță a stipulat în deciziile menționate că majorarea salarială din anul 2011, rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
Curtea Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității în care subzistă dreptul de creanță al angajatului în cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat în forma anterioară prevăzută de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului - în majorările salariale prev. de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulare cu forță obligatorie de Curtea Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Interpretarea textului din motivarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a îi îndreptății la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii 221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
Mai mult decât atât, poate cel mai important argument vine chiar din dispozitivul deciziei nr. 21/2013 - RIL înalta Curte de Justiție și Casație, care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci "Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
Au susținut că în acest sens, se poate remarca faptul că prin art. 25 din Legea nr. 330/2009, s-a prevăzut acordarea acestui drept astfel:
(1). Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz, realizate în anul în care se face premierea.
(2)Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional
cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada in care a desfășurat activitate.
(3)Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Dispozițiile sus arătate au fost abrogate de art. 39 pct. w din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art. 46).
De asemenea, prin art. 8 din Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariate ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Reclamanții au apreciat că dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
În legătură cu acest principiu, este de observat că prin art. 1 din Codul civil este consacrat, în concordanță cu prevederea înscrisă la art. 15 alin. 2 din Constituție principiul neretroactivității legilor.
Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai după promulgare și după aducerea ei la cunoștință prin publicare în Monitorul Oficial al României ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară în mod explicit sau implicit.
D. consecință, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
De aceea în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate sau modificate, fără un motiv deosebit de ordine socială, drepturile care, in momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau in raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă in momentul încheierii lor.
Norma neretroactivității, înscrisă în art. 1 din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele.
Este adevărat că aplicarea imediată a legii noi constituie principiul, iar supraviețuirea legii vechi, excepția și fără a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune . noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi
Ori, dreptul de a incasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui.
De asemenea, trebuie observat că potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României, intitulat "Tratatele internaționale privind drepturile omului", dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretare și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.
Procedând astfel, instanțele de judecată nu fac altceva decât să respecte dispozițiile art. 20 din Constituția României, precum și pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
În ceea ce privește prevederile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în speță, potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: "1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociație cu alții; 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa."
Au susținut că lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil o ingerință ce a avut ca efect privarea noastră de acest bun in sensul celei de-a doua faze primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1. Astfel că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor antemenționate, deoarece pentru perioada de referință - nu s-a acordat al 13-lea salariu - premiul anual - și nici majorarea salarială iar prin decizia nr. 21/2013 s-a statuat acordarea majorării în mod succesiv.
De asemenea, trebuie avută în vedere și soluția dată de Comisia Europeană în cauza C - 310 "(pe care o voi atașa) având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată, în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, de Curtea de Apel Bacău) secția Civilă - România - în cauza aflată pe rolul acestei instanțe, privind interpretarea articolului art. 15 din Directiva Consiliului nr. 2000/43/CE (JO L 180 din 19.07.2000 cu privire la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și a art. 17 din Directiva Consiliului 2000/78/CE (JO L 303 din 2.12.2000) de creare a unui cadru general in favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Concluziile Comisiei Europene au fost că: "Dreptul primar al Uniunii și dispozițiile art. 15 din Directiva Consiliului nr. 200/43/CE cu privire la punerea in aplicare a egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și ale act. 17 din Directiva Consiliului nr. 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă trebuie interpretate in sensul că se opun unei decizii a Curții Constituționale prin care li se interzice instanțelor naționale să înlăture aplicarea unor dispoziții interne pe care le considera contrare dreptului Uniunii.
Judecătorul național are obligația să înlăture aplicarea unei reglementări naționale contrare dreptului Uniunii. în acest scop tribunalele naționale nu sunt ținute să aștepte abrogarea sau modificarea dispozițiilor interne sau o schimbare a jurisprudenței Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii. Aceste instanțe sunt obligate să aplice dreptul Uniunii, așa cum a fost interpretat de Curtea de Justiție, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea dispozițiilor legislative naționale, sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii.
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 330/2009, Legea 284/2010, art.1 C.civ., art.15, 20, 41, 44, 124 și art.125 Constituția României, art.1 la primul Protocol Adițional la Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, Directiva Consiliului_/CE, Legea 47/1992 și Decizia ÎCCJ nr.2/2014.
În susținerea cererii, reclamanții au depus la dosar adeverințe privind calitatea de salariați ai unității școlare pârâte și copiile cărților de identitate.
Pârâtul a fost legal citat în cauză și i s-a comunicat în copie acțiunea conform art. 201 al.1 Cod proc. civ., însă nu a formulat întâmpinare.
Instanța din oficiu a solicitat relații de la unitatea școlară referitoare la majorările salariale de care reclamanții au beneficiat începând cu 01.01.2011, potrivit Legii 285/2010, relații comunicate cu adresa nr. 554/17.04.2015.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:
Reclamanții B. A., G. E. S., Șoșea I., S. A. M., Măricuță R. M., M. C., M. N., D. T., C. D. F., B. V., C. M., R. A. A., U. V., G. G., A. G., D. I., B. F., M. R., P. M., O. S. L., T. V. Polina, G. M. C., A. C., C. T. E., R. G., B. G., B. M., P. V., R. G., G. D., C. I., G. A. - cadre didactice sunt angajații pârâtului L. T. „G. I. Șișești” așa cum rezultă din adeverințele emise de unitatea școlară și depuse la dosar.
Prin prezenta acțiune reclamanții solicită obligarea pârâtului la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, reactualizat în funcție de indicele de inflație la data plații efective; obligarea pârâtului la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale începând cu 01.01.2011, potrivit O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești în vigoare până la data de 01.09.2011 când a devenit aplicabilă O.G. nr.13/2001 privind dobânda legală.
Pe fond se constată că, în motivarea cererii de chemare în judecată reclamanții au susținut că dreptul de a beneficia de premiul anual a fost câștigat atâta timp cât dispozițiile legale care îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor pentru care se acordă premiul,orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
Susținerile reclamanților nu sunt fondate.
Dreptul reclamanților de a primi premiul anual aferent anului 2010 s-a născut la data de 01.01.2011, deoarece din dispozițiile art. 25 alin.1 și 4 din Legea 330/2009 rezultă că pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz,realizate în anul pentru care se face premierea.
La data de 01.01.2011 a intrat în vigoare Legea 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege care a abrogat expres Legea 330/2009.
Potrivit art. 1, alin.2 din Legea 284/2010 începând cu data intrării în vigoare a legii drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege.
Aplicarea prevederilor acestei lege se realizează etapizat prin modificarea succesivă după caz a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de prin legi speciale anuale de aplicare.
În anul 2011 salarizarea personalului plătit din fonduri publice s-a făcut în conformitate cu Legea 285/2010.
La art. 8 din această lege se prevederea că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acesta fiind avut în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sistemul bugetar.
Prin Decizia nr 21/18.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea 285/2010 premiul pentru anul 2010 prevăzut de art. 25 din Legea 330/2009 a fost inclus în majorarea salarială stabilită pentru anul 2011 potrivit art. 1 din Legea 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma suspusă vechii reglementări.
Potrivit art. 517, alin.4 Cod procedură civilă decizia este obligatorie.
De subliniat este și faptul că în legătură cu dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010 Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii (115/2012, 257/2012) stabilind că acesta dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că pe de o parte reglementează încetarea acordării lui începând cu luna ianuarie 2011,iar pe de altă parte prevede că aceste sume vor fi cuprinse prin includerea acestora în salariul/ solde, indemnizația de bază a angajatului potrivit reglementărilor din aceeași lege.
Cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților conform legii, Curtea a constatat prin Decizia nr 1615/20.12.2011 că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare și nu drepturi fundamentale consacrate și garantate prin Constituție.
Curtea a reținut de asemenea că legiuitorul este în drept totodată să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal căruia li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.
Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 8 din Legea 285/2010 prin conținutul lor normativ nu vizează efecte juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivității legii.
Curtea a mai constatat că majorarea salarială din anul 2011 rezultată ca urmare a includerii premiului anual, din anul 2010 în salariul/ solda/ indemnizația de bază este acordată și în continuare, dovadă că de la 01 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde nici un premiu anual pe anul 2011.
În cauza de față reclamanții au beneficiat de majorarea salarială stabilită de art. 1 din Legea 285/2010.
Începând cu 13.05.2011 a intrat în vigoare Legea 63/2011 privind salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, lege care de asemenea nu a mai prevăzut acordarea premiului anual pentru această categorie profesional.
Salarizarea personalului bugetar în anul 2012 a fost reglementată prin Legea 283/2011 de aprobare a OUG 80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar.
Potrivit art. 283/2011 în anul 2012 cuantumul brut al salariilor/ indemnizațiilor de încadrare se menține la același nivel cu cel care se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011.
De asemenea rămân la același nivel și cuantumul sporurilor, indemnizațiile, compensațiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte potrivit legii din salariul brut.
În art. 7, alin.2 din Legea 283/2011 se prevede că în anul 2012 autoritățile și instituțiile publice nu vor acorda premii și prime de vacanță.
Ca atare nici un act normativ adoptat după Legea 285/2010 nu mai reglementează premiul anual, reclamanții beneficiind de salarizarea reglementată în aceste acte arătate mai sus.
În privința aplicării dispozițiilor art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului, potrivit acestora „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional". însă, alin.2 al textului prevede că „Dispozițiile precedente nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor și a altor contribuții, sau a amenzilor".
În principiu, dreptul la salariu este într-adevăr apt a cădea sub incidența protecției instituite de art. 1 din Protocolul 1, însă aprecierea trebuie să se realizeze în concret avându-se în vedere principiile stabilite de CEDO în jurisprudența sa referitoare la situații similare sau apropiate. Conturarea unei posesii sau bun în sensul convenției, în ceea ce privește drepturi salariale, are loc atunci când acesta are un fundament solid în dreptul intern, când dreptul este prevăzut în ordinea de drept a statului. în momentul în care dreptul salarial este abrogat sau suspendat iar această operațiune se realizează prin lege, nu se mai poate reține în continuare existența unei posesii sau bun.
De asemenea se apreciază că nu sunt incidente în cauză Directivele Consiliului Europei nr._/CE din 19.07.2000 referitoare la punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane indiferent de originea rasială sau etnică și nr. 2000/78/CE din 27.11.2000 pentru crearea unui cadru general în favoarea tratamentului egal pentru ocuparea forței de muncă și condiții de muncă, deoarece aceste directive ale Consiliului Europei se referă la crearea unor situații discriminatorii pe criterii de origine rasială sau etnie ori pe criterii de handicap.
Prin urmare acțiunea reclamanților va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții B. A., G. E. S., Șoșea I., S. A. M., Măricuță R. M., M. C., M. N., D. T., C. D. F., B. V., C. M., R. A. A., U. V., G. G., A. G., D. I., B. F., M. R., P. M., O. S. L., T. V. Polina, G. M. C., A. C., C. T. E., R. G., B. G., B. M., P. V., R. G., G. D., C. I., G. A. cu domiciliul procesual ales la L. T. G. I. Șișești cu sediul în loc Șișești, jud M. în contradictoriu cu pârâtul L. T. G. I. Șișești cu sediul în loc Șișești, jud M..
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Aprilie 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE
S. L.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI
G. L. P. L.
GREFIER
I. I.
Red. SL.
Ex. 4/ 20.05.2015
Cod operator 2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 1332/2015. Tribunalul... → |
|---|
