Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 1245/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1245/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 4573/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINTA Nr. 1245
Ședința publică din data de 27 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. R.
Asistent judiciar M. C. T.
Asistent judiciar C. O.
Grefier M. B.
Pe rol soluționarea acțiunii având ca obiect drepturi bănești formulată de reclamantul P. I. D. în contradictoriu cu pârâta . SRL Slatina.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul asistat de av. N. R. și av. Ruxăndescu C. pentru pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefiera de ședință după care constatându-se că părțile nu mai au cereri de formulat, urmează a acorda cuvântul pe fond.
Av. N. R. pentru reclamant a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
A solicitat acordarea drepturilor cuvenite astfel cum au fost stabilite de către expert prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
Av. Ruxăndescu C. pentru pârât a solicitat respingerea acțiunii, susținând că în cauză au fost întocmite mai multe rapoarte de expertiză cu conținut contradictoriu.
A arătat că deși pentru luna mai nu este semnat statul de plată, salariul reclamantului a fost plătit așa cum rezultă și din declarația extrajudiciară a colegei de serviciu a reclamantului.
A solicitat de asemenea obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces reprezentând onorariu avocat conform chitanței depusă la dosar.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele;
Prin cererea adresată Tribunalului M. – Secția Conflicte de Muncă la data de 26.06.2014, reclamantul P. I. D. a chemat în judecată pe pârâta . SRL Slatina, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la achitarea orelor suplimentare lucrate începând din data de 8.10.2012 și până la data de 1 iunie 2014, a indemnizației de concediu aferentă perioadelor lucrate în anii 2012 -2014, a sumei de 750 lei reprezentând salariul cuvenit pentru ultima luna de muncă, mai 2014, a sumelor aferente zilelor de sărbătoare legală prev. de art. 139 C. muncii în perioada cât a desfășurat activitate ( 1 decembrie 2012, etc) Totodată a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost angajatul societății pârâte prin contractul individual de muncă nr.126/8.10.2012 în funcția de muncitor necalificat - manipulant inițial pe perioada determinată de 1 luna, apoi prin actul adițional nr.46/8.11.2012. pentru o perioada de 3 luni, iar ulterior prin actul adițional nr.57 din 30.01.2013 pe perioada nedeterminată. Prin actul adițional nr.89 a fost încadrat începând cu data de 1.08.2013 în funcția de gestionar.
Activitatea societății se desfășoară la punctul de lucru din Tr.S., ..
A menționat că a încheiat contractul de muncă pentru timpul de lucru de 8 ore pe zi, însă în realitate a lucrat 10 ore de luni până vineri și în fiecare sâmbăta câte 6 ore, ore suplimentare care nu au fost niciodată compensate prin zile libere sau plătite.
Totodată a menționat că nu s-a respectat dreptul de a beneficia de zile libere, respectiv compensații bănești pentru sărbătorilor legale enumerate de disp. art. 139 C.muncii, desfășurând activitate și în cursul acestor zile.
Conform contractului individual de muncă ar fi trebuit să beneficieze de 21 de zile de concediu pe an, respectiv de indemnizație de concediu, însă nu i-au fost respectate aceste drepturi.
La începutul lunii iunie 2014, s-a îmbolnăvit, a intrat în concediu medical, și a anunțat telefonic conducerea societății că intenționează să demisioneze, respectiv că dorește să uzeze de dreptul și obligația de preaviz. A fost invitat la sediul din Slatina, pe data de 20 iunie 2014, comunicându-i-se că se dorește o încheiere amiabila a raporturilor de muncă si să se prezinte pentru a ridica ultimul salariu și respectiv să semneze un acord de încetare a relațiilor de muncă, fără preaviz.
S-a prezentat și după ce a fost ținut toata ziua să aștepte, i s-a spus să părăsească societatea, fără nici o pretenție, și că nu-i vor fi acordate drepturile salariale cuvenite, precum și că nu i se mai permite accesul la punctul de lucru din Tr.S..
A solicitat admiterea acțiunii, așa cum a formulat-o, actualizarea tuturor sumelor datorate la data plații efective si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
In drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 120 (1), 122, 141 (4), 145, 166, 266 si urm. Codul muncii
În dovedirea acțiunii a depus în copie: CIM nr. 126/2012, actele adiționale nr. 46/2012, 57/2013, 89/2013, facturi din care rezultă că a lucrat în zilele de sâmbătă în toată perioada activității, fiind înscris numele său ca fiind persoana care a livrat marfa, state de salarii, delegația avocațială.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a arătat că solicitarea acestuia este neîntemeiată deoarece nu a lucrat ore suplimentare în anii 2012 și 2013, iar dovada acestui fapt a făcut-o cu pontajele aferente perioadei solicitate în care nu sunt trecute ore suplimentare, aceste pontaje fiind întocmite chiar de către angajații de la punctul de lucru din Drobeta Tr.S., inclusiv de reclamant, o parte fiind semnată de aceștia, iar dacă reclamantul a lucrat ore suplimentare a avut posibilitatea să și le treacă în pontaj. D. în ultima perioadă a contractului, reclamantul a lucrat din când în când sâmbăta când s-a mai deplasat la punctul de lucru pentru a onora câte o comandă pentru care stabilise termenul cu clientul din timpul săptămânii, zile pentru care pontajele au fost refăcute și orele suplimentare plătite.
Indemnizația de concediu pentru anii 2012, 2013 și 2014 a fost achitată către reclamant și în acest sens au fost depuși fluturașii de salarii aferenți anilor 2012, 2013 și state de plată pentru anul 2014.
Plata concediului de odihnă pentru anul 2012 se regăsește pe fluturașul lunii decembrie 2012 – reclamantul beneficiind de o zi de concediu aferentă perioadei de două luni jumătate lucrate în anul 2012. In anul 2013 plata se regăsește pe fluturașul lunii decembrie 2012 corespunzătoare a 18 zile de concediu, iar pentru anul 2014 concediul de odihnă aferent perioadei lucrate în 2014 se regăsește pe fluturașul lunii iunie 2014 și a fost plătit cu mandat poștal care de asemenea au fost depuse în copie.
Salariul aferent lunii mai 2014 a fost plătit de către societate atât reclamantului, cât și colegilor acestuia, însă fără ca aceștia să semneze statul de plată, acesta fiind trimis de la Slatina spre semnare. Între timp, reclamantului i-a încetat contractul individual de muncă așa încât statul nu a mai fost semnat decât de colega acestuia, însă salariile aferente lunii mai 2014 au fost ridicate de ambii salariați, așa cum reiese din declarația colegei acestuia, declarație anexată în copie la dosar.
Pârâta a precizat că reclamantul nu a prestat activitate în zilele de sărbători legale, fapt ce rezultă din pontajele depuse la dosarul cauzei.
În dovedirea întâmpinării, pârâta a depus în copie: fluturași de salariu, ștate de plată, foi colective de prezență.
S-a încuviințat proba cu martorii S. G. M. și I. M. I., declarațiile acestora fiind anexate la dosar.
S-a încuviințat de asemeni cererea de efectuare a unei expertize contabile, aceasta având ca obiective: să se identifice orele suplimentare lucrate de către reclamant în perioada 08.10.2012 – 01.06.2014; să se identifice orele lucrate de reclamant în zilele de sâmbătă în perioada 08.10.2012 – 01.06.2014; să se precizeze dacă orele suplimentare astfel identificate au fost compensate cu timp liber corespunzător sau în caz contrar dacă a fost achitată contravaloarea acestora reclamantului; să se identifice dacă reclamantul a prestat muncă în zilele de sărbători legale, dacă munca a fost compensată cu timp liber corespunzător sau în caz contrar dacă a fost plătită, dacă nu să se identifice cuantumul sumelor ce i s-ar cuveni reclamantului cu acest titlu; să se identifice dacă reclamantul a efectuat concediul legal de odihnă în perioada 2012 – 2014, numărul zilelor de concediu efectuate, indemnizația achitată și dacă sunt sume rămase neachitate cu acest titlul în perioada respectivă; să se constate dacă reclamantului i-a fost achitat salariul în luna mai 2014 sau care este cuantumul drepturilor bănești cuvenite cu acest titlu în luna mai 2014. La efectuarea lucrării, expertul urma a ține cont de actele de evidență primară existente la nivelul acestei societăți (ZET-uri ș.a.), evidența orelor lucrate la nivelul societății rezultate din foile colective de prezență, condica de prezență, precum și alte documente puse la dispoziție de societate, care ar putea ajuta la identificarea acestor ore.
La raportul de expertiză întocmit de expert D. E. Henri E. a formulat obiecțiuni reclamantul solicitând completarea lucrării prin analiza tuturor Z-turilor din perioada de referință și a rolei martor ce nu poate fi schimbată și care se păstrează la sediul societății.
Constatându-se că expertul nu a pus de acord concluziile lucrării întocmite cu actele expertizate instanța a solicitat acestuia refacerea lucrării sub aspectul identificării orelor lucrate peste program în sensul de a avea în vedere la calculul orelor lucrate de către reclamant în perioada de referință toate orele lucrate peste programul de lucru de 8 ore/zi convenit în contractul individual de muncă al reclamantului cu societatea pârâtă. S-a atras atenția expertului că programul normal de lucru al reclamantului potrivit contractului individual de muncă și art.112 al.1 din Codul muncii este de 8 ore/zi, 40 ore/săptămână, orice perioadă lucrată peste acest program constituie muncă suplimentară, orele suplimentare astfel identificate urmând a fi evaluate conform solicitării instanței. Drepturile constatat a fi cuvenite reclamantului în eventualitatea în care acestea sunt identificate urmau să fie stabilite atât ca venit brut, cât și ca venit net și i s-a va solicitat expertului să ia în considerare la efectuarea lucrării orele cuprinse în rapoartele zilnice și rapoartele generale pe care chiar expertul le-a anexat la dosar în răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, care conțin orele la care respectivele rapoarte au fost emise.
Având în vedere faptul că în lucrarea efectuată expertul a făcut referire la Regulamentul de ordine interioară, iar cu ocazia apărărilor formulate de către pârâtă nu s-a făcut trimitere la aspectele invocate, s-a solicitat acesteia să facă dovada că Regulamentul de ordine interioară al societății a fost adus la cunoștința reclamantului și să comunice dacă la nivelul punctului de lucru din Drobeta T. S. se acorda pauza de masă, iar în caz afirmativ să precizeze care este modalitatea în care pauza de masă la care se face referire în cuprinsul acestui regulament, se aplica în sensul de a preciza dacă se acorda dintr-o dată, fracționat sau salariatul putea să renunțe la aceasta.
S-a solicitat de asemenea ca pârâta să comunice care este programul de lucru afișat la societate și fișa postului reclamantului.
Prin notele depuse la dosar de pârâtă prin apărător s-a arătat că regulamentul intern a fost adus la cunoștința salariaților de la punctul de lucru Drobeta T. S. prin afișare, pauza de masă de o oră era obligatorie și fiecare o lua când avea nevoie, iar programul de lucru afișat era de la 8 la 17,30.
Analizând dosarul în raport de susținerile părților, actele anexate la dosar și dispozițiile legale incidente instanța constată următoarele:
Reclamantul a fost salariatul pârâtei în funcția de muncitor necalificat conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 126/08.10.2012, contract potrivit căruia durata timpului de lucru era de 8 ore/zi/40 ore săptămână.
Prin actul adițional nr. 89 începând cu data de 01.08.2013 s-a modificat funcția deținută de către reclamant din manipulant în gestionar.
Potrivit actelor depuse la dosar, declarațiile martorilor și constatărilor expertului desemnat în cauză, programul la societate începea la ora 8,00 și se termina la orele 18,00 în fiecare zi de luni până vineri, iar sâmbăta programul era doar până la ora 14,00.
Aceste aspecte rezultă cu precădere și din actele de evidență primară depuse în copie la dosar, activitatea la societate fiind înregistrată și după orele 17,00 și în zilele de sâmbătă, așa cum rezultă din mențiunile din facturi, din rapoartele zilnice și rolele martor exemplificate de către expert în lucrarea efectuată și depuse în copie la dosar.
Se constată astfel din cuprinsul raportului de expertiză efectuat, raport întocmit cu examinarea unui material documentar elocvent, că în perioada 08.10.2012 – 01.06.2014, reclamantul a efectuat un număr de 376 ore suplimentare evaluate de către expert la suma de 3.030 lei, brut și un număr de 144 ore lucrate în zilele de sâmbătă. Potrivit concluziilor expertului, reclamantul a beneficiat de 13 zile libere acordate în schimbul orelor lucrate în zilele de sâmbătă, iar restul orelor lucrate sâmbăta au fost plătite, constatând o diferență netă de încasat doar de 40 lei.
Ca urmare a constatărilor expertului potrivit cărora din Regulamentul intern al societății rezultă că salariații ar fi trebuit să beneficieze în timpul programului de lucru de pauză pentru servirea mesei cu o durată de 60 minute care nu se include în programul de lucru, s-au solicitat relații pârâtei sub acest aspect care a arătat că programul de lucru afișat la societate era de la 8,00 la 17,30, iar pauza de masă ce se acorda în mod obligatoriu putea fi luată de fiecare salariat atunci când avea nevoie.
Nici un fel de altă apărare nu a fost efectuată de către pârâtă sub acest aspect și nu s-au depus la dosar nici un fel de dovezi pertinente din care să rezulte că pauza de masă a fost acordată efectiv, că a fost stabilită, afișată la loc vizibil sau comunicată salariatului fie la angajare, fie ulterior cu ocazia încheierii actelor adiționale, simpla susținere potrivit căreia fiecare salariat putea să o ia când avea nevoie nefiind suficientă în contextul în care în întâmpinarea formulată nu se face nici un fel de referiri sub acest aspect.
Se reține de asemenea incidența dispozițiilor art. 134 Codul muncii potrivit cărora în cazurile în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 6 ore, salariații au dreptul la pauză de masă și la alte pauze, în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern și coroborat cu cele enunțate mai sus se apreciază că apărările pârâtei sub acest aspect sunt nefondate, iar timpul lucrat de către reclamant peste programul de 8 ore convenit în contractul individual de muncă constituind muncă suplimentară.
Sunt considerente pentru care urmează a fi considerat ca întemeiat petitul referitor la plata orelor suplimentare și urmează a fi admis, omologându-se raportul de expertiză întocmit de către expert în forma refăcută la solicitarea instanței, conform art.120 Codul muncii „ Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară”. Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 60 de zile calendaristice după efectuarea acesteia și conform art. 123 Codul muncii „ În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia”.
În cauză nu s-a făcut dovada acordării de timp liber corespunzător muncii prestate peste programul de 8 ore convenit de către părți, acțiunea sub acest aspect fiind întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art.137 Codul muncii „Repausul săptămânal se acordă în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica și cum în cauză s-a făcut dovada faptului că ocazional reclamantul a prestat muncă și în zilele de sâmbăta, fiind recompensat fie cu zile libere plătite, fie cu un spor la salariu, se constată potrivit aceluiași raport de expertiză la care s-a făcut mai sus referire că reclamantul ar trebui să mai încaseze doar o diferență de 40 lei net pentru munca prestată în aceste zile în perioada de referință.
Munca suplimentară și munca prestată în zilele de repaus săptămânal sunt tratate diferit în legislația muncii. Astfel, pe de o parte Codul muncii tratează ca fiind plătită ca muncă suplimentară munca prestată peste durata de 40 de ore pe săptămână, iar pe de altă parte reglementează un spor specific pentru angajații care lucrează în zilele dedicate repausului săptămânal.
Sunt considerente pentru care ambele petite urmează a fi admise, pârâta urmând a-i plăti reclamantului suma netă de 2.082 lei, așa cum rezultă din raportul de expertiză parte integrantă a hotărârii de față.
.Potrivit art.159 Codul muncii „Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani, iar dispozițiile art. 161 Codul muncii obligă la plata salariilor înaintea oricăror obligații bănești ale angajatorilor, direct titularului, dovada plății urmând a se face în condițiile art.168 Codul muncii.
Cum în cauză nu s-a făcut dovada existenței semnăturii salariatului pe ștatul de plată aferent lunii mai 2014, se apreciază că pârâta nu a putut demonstra efectuarea plății către salariatul îndreptățit, declarația extrajudiciară invocată neputând constitui dovadă suficientă în condițiile în care nu este coroborată cu alte probe administrate în cauză în condițiile Codului muncii.
Sunt considerente pentru care va fi admis și acest petit, pârâta urmând să plătească reclamantului și suma de 638 lei reprezentând salariul aferent lunii mai 2014.
În ceea ce privește indemnizația de concediu de odihnă solicitată de către reclamant, aferentă perioadelor lucrate în anii 2012 - 2014, se constată că din actele depuse la dosar rezultă că aceste drepturi au fost încasate de către reclamant, acest petit fiind neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare.
Văzând și dispozițiile art. 453 C.p.civ. pârâta va fi obligată să-i plătească reclamantului și cheltuielile de judecată ocazionate de purtarea prezentului proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. I. D. – CNP_, domiciliat în Drobeta Tr.S., Splai M. Viteazul nr. 3 . . în contradictoriu cu pârâta . SRL Slatina – CF RO_, cu sediul în Slatina, ., jud. O..
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 638 lei reprezentând salariul aferent lunii mai 2014.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 2.082 lei reprezentând contravaloare ore suplimentare cuvenite și neîncasate pe perioada 08.10.2012 – 01.06.2014.
Obligă pârâta să plătească reclamantului 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 Martie 2015 la sediul Tribunalului M..
PREȘEDINTE,
G. R.
CU VOTUL CONSULTATIV AL ASISTENȚILOR JUDICIARI,
M. C. T., C. O.,
GREFIER,
B. M.
GR/BM-Ex.4/23.04.2015/Cod op.2626
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
