Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1234/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1234/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 3917/103/2011
Dosar nr._ - contestație decizie de pensionare –
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 24.09.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1234 C
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - L. C. | - judecător |
- B. V. | - asistent judiciar | |
- B. C. | - asistent judiciar | |
- N. T. | - grefier |
Pe rol se află spre soluționare cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea A. F., domiciliată în R., . ., ., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii N., cu sediul în Piatra N., .. 24, județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea, lipsă fiind reprezentantul legal al intimatei C. Județeană de Pensii N..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul dosarului –litigiu de asigurări sociale – contestație decizie de pensionare;
- cauza la primul termen de judecată după repunerea pe rol;
- stadiul procesual – fond;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- s-a depus la dosar prin compartimentul arhivă al instanței, la data de 23.09.2014, concluzii scrise formulate de către intimată.
Contestatoarea arată că a contestat decizia de revizuire a pensiei și arată că nu mai are de formulat alte probe în afară de înscrisurile depuse deja la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât pe excepția autorității de lucru judecat invocată de către intimată, cât și pe fondul cauzei.
Contestatoarea solicită respingerea excepției întrucât nu există autoritate de lucru judecat invocând RIL 9/2013. Solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, anularea deciziei nr._/15.07.2011 emisă de intimată, menținerea deciziei cu același număr emisă la data de 08.05.2009 și să fie obligată intimata la plata diferențelor dintre pensia stabilită prin decizia emisă la 8.05.2009 și pensia stabilită prin decizia emisă la 15.07.2011, începând cu data de 1.08.2011 și până la repunerea în plată a celei dintâi decizii și depune în acest sens concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, după care,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra litigiului de asigurări sociale de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ contestatoarea A. F., domiciliată în R., ., ., a formulat contestație împotriva deciziei nr._/15.07.2011 emisă de intimata C. JUDEȚEANĂ DE PENSII N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea sus menționatei decizii, menținerea în plată a pensiei de serviciu, al cărei cuantum a fost stabilit prin decizia nr._/08.05.2009.
Contestatoarea a mai solicitat să se dispună obligarea intimatei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită prin decizia nr._/08.05.2009 și pensia revizuită stabilită prin decizia nr._ din 15.07.2011, cu începere de la data de 01.08.2011 și până la repunerea în plată a pensiei de serviciu, diferențe actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății efective a acelor sume.
În motivarea acțiunii, contestatoarea a arătat că este beneficiară a pensiei de serviciu conform Legii 567/2004, potrivit deciziei nr._ din 08.05.2009, în conformitate cu prevederile art. 68 - 69 din Legea nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și ale HG 290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a acestei legi.
Contestatoarea arată că dreptul la pensia de serviciu, fondat pe un regim profesional public de securitate, nu reprezintă un privilegiu și nu este discriminatoriu la adresa persoanelor din sistemul public general. Pensiile de serviciu, ca noțiune distinctă au o justificare obiectivă și rațională fiind o compensație pentru inconvenientele majore ce rezultă din rigoarea și riscurile deosebite ale statutelor profesionale speciale, astfel cum sunt prevăzute pentru personalul auxiliar de specialitate la art.77 din Legea 567/2004.
În esență susține că, urmare a apariției O.U.G. nr.59/2011 i s-a revizuit pensia recalculată prin Legea nr.119/2010, prin care a fost redus din nou cuantumul pensiei aflate în plată, în aceeași manieră drastică, cu toate că deciziile de recalculare anterioare emise în baza acestui act normativ fuseseră anulate de instanța judecătorească ce a dispus menținerea în plată a pensiei de serviciu acordată în temeiul Legii nr.567/2004.
Astfel, arată că emiterea deciziilor de revizuire a pensiilor în vederea reducerii lor este contrară scopului pentru care se motivează că a fost elaborată OUG nr.59/2011, relatând unele texte din nota de fundamentare și preambulul acestei Ordonanțe, susținând că utilizarea termenului de revizuire și nu recalculare, deduce că OUG 59/2011 vizează numai situațiile în care unele persoane nu au avut posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale, urmând ca după revizuire să le fie majorată pensie. Totodată dacă după revizuire rezultă o pensie mai mică, trebuia menținută pensia anterioară.
Susține că, principiul drepturilor câștigate este expres stipulat în jurisprudența CEDO, instanța europeană dând câștig de cauză de cauza subiecților de drept afectați din punct de vedere al drepturilor bănești prin acte normative adoptate ulterior.
Acest principiu este recunoscut și de Curtea Constituțională care a stabilit ca „în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va acorda acesta din urmă, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate."
Potrivit jurisprudenței CEDO, limitarea nejustificată a unui drept, cum ar fi o pensie specială, drept nesocotit ulterior fără a exista o justificare rezonabilă pentru o asemenea îngrădire, constituie o privare de proprietate în sensul art. 1 Protocol 1 al Convenției cât și o discriminare în sensul art. 14. Art. 1 din Protocolul 1 la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale statuează protecția proprietății private: "Orice persoană fizică au juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale".
De asemenea, cât privește drepturile câștigate, recunoscute într-un stat de drept, acestea trebuie acordate chiar dacă ulterior se modifică legislația în baza căreia au fost acordate.
În acest sens jurisprudența Curții Constituționale este relativ constantă în constatarea imposibilității aplicării unei recalculări pe baza unei legi noi a pensiilor deja aflate în plată cu afectarea în sens negativ a acestora și implicit cu efectul pierderii unor drepturi deja câștigate.
Astfel, prin Decizia nr. 4612.02./2002, publicată în M. Of. nr. 218/2002 Curtea a reținut, analizând constituționalitatea ordonanței ce prevedea suspendarea Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, că: "deși prin noua lege se reglementează un nou mod de calcul și de stabilire a pensiilor militare de stat, evident, acest nou mod de calcul se poate aplica doar pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a legii". În aceeași ordine de idei, prin Decizia nr. 375/2005, publicată în M. Of. nr. 591/2005 Curtea reține că: "Noile reglementari nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv, în privința cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor, începând cu data intrării în vigoare", iar în Decizia nr. 120/2007, publicată în M. Of. nr. 204/2007 se arată clar că "operațiunea de recalculare privește în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a ordonanței și are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior." Decizia nr. 57/2006, publicată în M. Of. nr. 164/2006 reiterează și aceasta în același mod principiul neretroactivității legii în materia pensiilor: "Potrivit prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, condițiile de exercitare a dreptului la pensie și a altor forme de asistență socială se stabilesc prin lege și, prin urmare, este dreptul exclusiv legiuitorului de a modifica sau completa legislația în materie și de a stabili data de care operează recalcularea, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale in vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivității legii, consacrat de art.15 alin. (2) din Constituție." Rezultă deci, că pentru pensiile aflate în plată Curtea Constituțională are o practică constantă în a le considera drepturi câștigate ce nu pot fi recalculate în baza noii legi ară a se încălca astfel art. 15 alin. 2 din Constituție.
În motivarea acțiunii contestatoarea arată că înțelege să invoce în continuare prevederile art.1 din Protocolul nr. l la Convenția Europeana a Drepturilor Omului conform cărora ,,orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional"; art.4 alin.3 teza a II a și a III a din Versiunea Consolidata a Tratatului privind Uniunea Europeana (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C83 din 30 martie 2010) ce stipulează că: „Statele membre adoptă orice măsura generală sau specială pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele instituțiilor Uniunii. Statele membre facilitează îndeplinirea de către Uniune a misiunii sale și se abțin de la orice măsura care ar putea pune in pericol realizarea obiectivelor Uniunii.""; art.6 alin. l teza I și teza a II a și alin. 3 din Versiunea Consolidata a Tratatului privind Uniunea Europeana ce prevede că: „Uniunea recunoaște drepturile,libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adoptată la 12 decembrie 2007, astfel cum a fost adoptata la 12 decembrie 2007, care are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor”; Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, ce la art.17 alin. 1, stipulează că:" Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate,de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publica în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general."", și art.52 alin. l si 3 ce prevăd că ,,(1) Orice restrângere a exercițiului drepturilor si libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți. Prin respectarea principiului proporționalității pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai daca răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesitații protejării drepturilor și libertăților celorlalți.” „(3) În măsura în care prezenta cartă conține drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, înțelesul și întinderea lor sunt aceleași ca si cele prevăzute de convenția menționată. Această dispoziție nu împiedica dreptul Uniunii să confere o protecție mai larga.""; art.148 din Constituția României; art. 15 alin.2 și 20 alin.2 din Constituția României.
În dovedire contestatoarea a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri ( filele 14-53).
Intimata, C. Județeană de Pensii N., a formulat întâmpinare prin care arată că sus numita contestatoare a beneficiat de pensie de serviciu stabilită prin decizia nr._ / 08.05.2009. În temeiul prevederilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor s-a luat măsura recalculării pensiilor stabilite prin legi speciale aflate în plată la data intrării în vigoare a legii, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de legislația în domeniul asigurărilor sociale, în scopul asigurării egalității de tratament pentru toți beneficiarii sistemului public de pensii.
În aceste condiții, în cazul reclamantei, în baza prevederilor Legii nr. 119/2010 coroborate cu cele ale H.G. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010 cât și cele ale Legii nr. 19/2000, C.J.P. N. a dispus recalcularea pensiei de serviciu conform cadrului legal și temeiurilor anterior invocate, motiv pentru care s-a emis decizia nr._ din 31.08.2010 și ulterior, deciziile ne._ din 03.09.2010 și din 30.09.2010. Împotriva acestor decizii reclamanta a formulat contestație.
Avându-se în vedere instituirea unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, Guvernul României a hotărât că se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a stabili în mod just și echitabil drepturile de pensii pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să le identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale. D. urmare Guvernul României a elaborat și adoptat O.U.G. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea 119/2010. Totodată, potrivit art. 2 din OUG 59/2011 „pentru revizuirea pensiilor menționate la art. 1 se utilizează metodologia de calcul prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență."
În consecință, C.J.P. N. ținând cont de noul cadru legal aplicabil pensiilor stabilite prin legi speciale, a dispus revizuirea drepturilor de pensie ale contestatoarei stabilite prin ultima decizie, conform metodologiei de calcul din Anexa la OUG 59/2011.
Menționează că, în ceea ce privesc criticile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a drepturilor Omului sunt nefondate, deoarece Curtea Constituțională a statuat asupra conformității cu legea supremă a acestui act normativ, pronunțând în acest sens Decizia 871/25.06.2010 prin care a arătat că „partea necontributivă a pensiei de serviciu chiar dacă poate fi încadrată în noțiunea de
Se mai arată de intimată că, în numeroase decizii, Curtea Europeană a reținut că „dreptul la pensie intră sub incidența art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (Cauza Andrejeva contra Letoniei, Cauza Muller contra Austriei, Cauza Gaygusuz contra Austriei, Cauza Buchen contra Cehiei).
Dacă însă statul are legislație în vigoare care prevede plata unui drept de asigurări sociale, indiferent dacă acordarea dreptului este condiționată de plata unor contribuții de asigurări sociale, această legislație trebuie să fie privită ca generând un drept care cade sub incidența art. 1 din Protocolul 1, dacă persoana îndeplinește condițiile legii. Simplul fapt că un drept de proprietate poate face obiectul unor limitări, în anumite condiții, nu exclude calificarea acelui drept ca fiind un bun, cel puțin până când este abrogat.
În concluzie, dreptul la pensie, așa cum a fost revizuit prin O.U.G 59/2011, dacă are o bază legală în dreptul intern, intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1, fapt pentru care solicită intimata să se aibă în vedere faptul că în litigiul de față nu se poate califica „bunul" reclamantei de a primi un cuantum al pensiei, așa cum a fost stabilit anterior revizuirii, motivat de faptul că principiul fundamental care stă la baza revizuirii în prezenta cauză este cel al contributivității, conform legislației asigurărilor sociale în vigoare la această dată.
Ori, prin Legea nr. 119/2010 nu este afectată partea contributivă, ci doar componenta necontributivă a pensiei speciale, supusă condiției ca statul să dispună de resursele financiare pentru a putea fi acordate.
De asemenea, prevederile OUG 59/2011 se aplică tuturor categoriilor de pensii de la art. 1 lit. c) - h) din Legea 119/2011 care au făcut obiectul recalculării și s-au revizuit din oficiu, în mod obligatoriu, prin emiterea unor decizii de revizuire în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență anterior invocată și s-au plătit de la data de întâi a lunii următoare expirării termenului de revizuire prevăzut la alin . 1.
Mai mult decât atât, trebuie să se observe că scopul și intenția legiuitorului prin elaborarea și adoptarea O.U.G. 59/2011 este bine determinat și definit prin însăși faptul că finalitatea urmărită este acea de a institui o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, tocmai pentru a stabili în mod just și echitabil, drepturile de pensie pe care persoanele vizate sunt îndreptățite să le primească, arătându-se în mod expres în conținutul ordonanței de urgență faptul că aceste împrejurări vizează interesul public și constituie elementele unei situații extraordinare ce nu suferă amânare, motiv pentru care se impune luarea unor măsuri imediate pentru reglementarea unor aspecte în scopul revizuirii pensiilor recalculate prevăzute la art. 1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010.
De asemenea, principiul neretroactivității legii nu-și găsește aplicabilitatea în cazul procesului de revizuire a pensiei reclamantei, deoarece, așa cum a statuat Curtea Constituțională în decizia nr. 871/25.06.2010 dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție privind neretroactivitatea legii civile, nu sunt încălcate, deoarece,așa cum s-a reținut și în Decizia nr. 458/2003 (publicată în M. Of. nr. 25/13.01.2004) „o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă procedura în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei de aplicare".
Susținerile referitoare la inexistența unei proporționalități între mijloacele alese și interesele individuale cu trimitere la discriminare sunt nefondate, întrucât, așa cum se arată în preambulul O.U.G. nr. 59/2011, legiuitorul a evidențiat, cu argumente juridice, faptul că revizuirea drepturilor de pensie se impune în mod just și echitabil, invocând împrejurări ce vizează interesul public, care subliniază situații extraordinare ce nu suferă amânare, drept pentru care s-a impus cu necesitate și în mod justificat, adoptarea de măsuri urgente în scopul revizuirii pensiilor recalculate, prevăzute la art.1 lit. c) - h) din Legea nr. 119/2010.
Existența unui tratament juridic discriminatoriu nu poate fi reținută, în condițiile în care, dispozițiile OUG 59/2011 au vizat toate categoriile de pensii speciale
Prin urmare, date fiind aspectele invocate, solicită intimata să se dispună respingerea acțiunii ca nefondată și menținerea deciziei emisă în conformitate cu prevederile OUG 59/2011, ca fiind legal întocmită.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere referitor la menținerea în plată a deciziei de pensie nr._ din 08.05.2009 față de care instanța s-a mai pronunțat prin sentința civilă nr.386/C/21.03.2011 în dosarul nr._ .
La termenul din data de 21.03.2012, față de cererea contestatoarei prin care a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București, în care s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a OUG nr. 59/2011, act normativ pe baza căruia și-a întemeiat cererea contestatoarea, în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, constatând că soluționarea prezentei cauze depinde de soluția care se va pronunța în dosarul aflat pe rolul Curții de Apel București, instanța a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului menționat.
Cauza a fost repusă pe rol, la cererea contestatoarei, la termenul din data de 24.09.2014.
Analizând, cu prioritate excepția autorității de lucru judecat invocată din oficiu, instanța o constată întemeiată, motivat de următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă solicitarea contestatoarei de anulare a deciziei nr._ din 15.07.2011…și menținerea în plată a pensiei de serviciu nr._ din 08.05.2009…”. Ori, în dosarul nr._, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondat capătul de cerere principal, respectiv capătul de cerere privind menținerea în plată a deciziei nr._ din 08.05.2009 privind acordarea pensiei de serviciu.
Față de cele expuse, Tribunalul constată că în conformitate cu dispozițiile art. 1201 cod civil „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”, motiv pentru care în temeiul art. 166 va admite excepția și va respinge pe excepția autorității de lucru judecat capătul de cerere referitor la menținerea în plată a deciziei de pensie nr._ din 08.05.2009.
Pe fondul cauzei, instanța constată următoarele:
Contestatoarei i s-a revizuit pensia prin decizia nr._ din 15 iulie 2011 potrivit OUG nr.59/2011.
În partea introductivă a OUG nr. 59/2011 se menționează că se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.
Contestatoarea, în motivarea contestației formulate, invocă faptul că decizia contestată încalcă principii și drepturi fundamentale consacrate atât de legislația română cât și de cea a Uniunii Europene, neputându-se afecta drepturile la pensie deja stabilite. A mai invocat în contestația formulată faptul că decizia contestată contravine și dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât a fost privată de proprietate, decizia contestată fiind discriminatorie și lipsită de proporționalitate.
Tribunalul apreciază că aceste argumente ale contestației nu pot fi reținute deoarece jurisprudența CEDO în materie de asigurări sociale reține că art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția Europeană nu garantează dreptul vreunei persoane la o pensie într-un anumit cuantum și nu stabilește nicio restricție pentru statele membre în a alege orice formă a sistemului de asigurări sociale, tipul ori cuantumul beneficiilor acordate în cadrul unui anumit sistem ( ex. cauza Muller contra Austriei 1972).
Susținerile acesteia privind discriminarea, lipsa de proporționalitate se raportează la pensia de serviciu avută anterior și analizată de o instanță de judecată.
Prin urmare, în considerarea celor reținute, instanța va respinge contestația, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge pentru autoritate de lucru judecat capătul de cerere referitor la menținerea pensiei de serviciu stabilită prin decizia nr._ din 08.05.2009.
Respinge cererea formulată de contestatoarea A. F. domiciliată în R., . ., ., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii N., cu sediul în Piatra N., .. 24, județul N., pentru celelalte capete de cerere, ca nefondată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul N., Secția I Civilă.
Pronunțată în ședința publică azi 24.09.2014.
Președinte, Asistenți judiciari, Grefier,
L. C. B. V., B. C. N. T.
Red.L.C./13.10.2014
Tehn.N.T./13.10.2014
EX.4
| ← Contestaţie decizie de pensionare. Hotărâre din 22-10-2014,... | Contestaţie decizie de pensionare. Sentința nr. 1232/2014.... → |
|---|
