Obligaţie de a face. Sentința nr. 752/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 752/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 1283/103/2014
Dosar nr._ - obligația de a face –
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 04.06.2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 752/C
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. L. | - judecător |
- H. P. | - asistent judiciar | |
- D. M. | - asistent judiciar | |
- M. M. | - grefier |
Pe rol soluționarea contestației formulată de contestatorul B. G., domiciliat în R., .. 2A, ., ., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii N., cu sediul în Piatra N., .. 24, județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- obiectul dosarului este litigiu de asigurări sociale – obligația de a face;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- stadiul procesual – fond;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS pentru primul termen de judecată s-a constatat că, nu există alte dosare formate ca urmare a unor cereri formulate de aceleași părți, împotriva acelorași persoane și având același obiect ca în prezenta cauză, drept pentru care s-a întocmit referatul anexat, în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. 1 ind. 1 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești;
Potrivit art. 153 și 154 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 competența materială și teritorială aparține Tribunalului N..
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 și 3 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, totodată constată că nu mai este necesară aplicarea dispozițiilor art. 238 din Noul Cod de procedură civilă, referitoare la estimarea duratei procesului, iar față de împrejurarea că s-a solicitat, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 din Noul cod de procedură civilă, judecarea cauzei și în lipsă, declară în temeiul art. 394 din Noul cod de procedură civilă, dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra litigiului de asigurări sociale de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 10.03.2014, contestatorul B. G., domiciliat în R., .. 2A, ., ., a formulat contestație împotriva deciziei nr._ din 26.10.2012 emisă de intimata C. Județeană de Pensii - N., cu sediul în Piatra N., ..24, solicitând anularea actului decizional contestat și reanalizarea cererii de pensionare cu luarea în calcul a activității desfășurate în grupa a II-a de muncă, în perioada 17.03.1976 – 01.07.1995, precum și acordarea drepturilor de pensie, începând cu data de 27.09.2012.
În motivarea acțiunii, contestatorul arată că, prin actul decizional contestat i-au fost stabilite drepturile de pensie anticipată parțială, însă fără luarea în calcul a activității încadrate în grupa a II-a de muncă, certificată prin adeverința nr._/18.11.2011, eliberată de . Doaga și prin mențiunile înregistrate în carnetul său de muncă, refuzul valorificării și perioadelor lucrate în aceste condiții superioare de muncă fiind nelegal .
Astfel, din conținutul adeverinței depuse în dovedirea muncii prestate în grupa a – II-a de muncă, rezultă că, în perioadele 17.03.1076 – 23.03.1976, 22.09.1976 – 15.04.1992, a deținut funcția de analist, fiind încadrat în aceste condiții de muncă, în procent de 100%, conform nominalizării efectuate prin Decizia nr. 236/28.12.1990, în temeiul pct. 160 din Anexa 2, la Ordinul nr. 50/1990.
De asemenea, prin mențiunile înregistrate în carnetul său de muncă, la pag. 14 – 15, poz. 31, s-a precizat în mod clar că în perioada 17.03.1976 – 15.04.1992 a lucrat în grupa a –II-a de muncă, locul său de muncă fiind prevăzut în adresa nr. 6900/18.12.1990 a MM și MS, în completare la Ordinul nr. 50/1990.
Totodată, conform mențiunilor înregistrate în carnetul de muncă la pagina 24, poziția 47, respectiv pag. 26, poz. 53, perioada 15.04.1992 – 01.07.1995, în care a lucrat ca șef oficiu calcul, în cadrul . încadrată în aceleași condiții superioare de muncă, în procent de 100%, conform Ordinului nr. 125/1990, conform adeverinței nr. 922/ 29.06.1995, eliberată de acest angajator și prevederilor Hotărârii Consiliului de Administrație al acestei societăți nr. 6648/18.04.1990.
În total, arată contestatorul că a lucrat în grupa a II-a de muncă un număr de 19 ani, 3 luni și 14 zile, iar pentru activitatea prestată în aceste condiții superioare de muncă unitățile angajatoare au calculat și virat cotele de contribuții de asigurări sociale datorate la bugetul de stat conform legislației în vigoare la acel moment.
În continuare, precizează contestatorul că, în conformitate cu prevederile pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990, competența stabilirii persoanelor care se încadrează în grupa I sau a – II-a de muncă aparține doar conducerii unității angajatoare, dovada perioadelor desfășurate în aceste condiții de muncă fiind făcută pe baza înregistrării în carnetul de muncă, potrivit pct. 15 din același ordin.
Ori, în cazul său, încadrarea în grupa a – II-a de muncă a fost dovedită, dincolo de orice dubiu, prin înscrisurile depuse la dosarul său de pensie.
Consideră, de asemenea, contestatorul că, pentru încadrarea activității unei persoane în grupele superioare de muncă nu este importantă funcția deținută, ci condițiile de muncă efective în care aceasta și-a desfășurat activitatea, executarea atribuțiilor de serviciu în condiții grele, nocive sau periculoase conducând la încadrarea în grupa I sau a –II-a de muncă.
Învederează contestatorul și faptul că în cauze similare, instanța de judecată instanța a soluționat favorabil contestațiile formulate de foști colegi de serviciu, hotărârile judecătorești astfel pronunțate fiind irevocabile.
Contestatorul mai arată că, în conformitate cu prevederile art. 149 din Legea nr. 263/2010, împotriva deciziei nr._ din 26.10.2012 a formulat contestație, depusă la sediul instituției intimate în data de 14.11.2012, în vederea înaintării spre soluționare Comisiei Centrale de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice, contestație ce nu a fost soluționată nici până la data promovării prezentei cereri.
În dovedirea susținerilor, contestatorul a depus la dosar copie de pe actul de identitate, decizia contestată și anexă la aceasta, carnetul de muncă, adeverința nr._ din 18.11.2011, eliberată de . – Punct de lucru Doaga, adeverința nr. 861/06.10.2011 eliberată de Universitatea „ A. I. C. „ – Facultatea de Matematică Iași, dovezi de comunicare și decizia nr. 32/13.11.2012 emisă de Banca Cooperatistă Economcoop Bacău ( f.9- 26).
În temeiul art. 411 alin. 1, pct. 2 C., contestatorul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, considerând că decizia contestată este legală, motivând refuzul valorificării la calculul pensiei a adeverinței nr._/18.11.2011, în esență de faptul că activitatea contestatorului, desfășurată în perioada analizată, în funcția de analist, nu se încadrează la pct.160, din Anexa 2 la Ordinul nr. 50/1990.
Susține intimata, în acest context că, este posibil ca reclamantul să fi desfășurat activitate în condiții deosebite, însă în mod ocazional, dată fiind natura funcției deținute, aspect ce nu îl îndreptățește la acordarea grupei a II-a de muncă, conform art. 3 din Ordinul nr. 50/1990. Având în vedere meserie avută de contestator, arată intimata că acesta trebuie să facă dovada încadrării în grupa de muncă pretinsă, prin documente suplimentare, confirmate de conducerea unității angajatoare, de exemplu: fișa postului, dispoziții scrise al unității.
Arată intimata că pentru aceleași argumente nu a fost valorificată în grupa a-II-a de muncă nici perioada 15.04.1992 – 01.07.1995, în care reclamantul a avut funcția de șef oficiu calcul, cu atât mai mult cu cât la poz. 53 din carnetul de muncă al contestatorului este menționat generic doar Ordinul nr. 125/1990, fără a fi indicat punctul din anexa la ordin, așa cum impuneau condițiile legale.
În temeiul art. 411 alin. 1, pct. 2 C., intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând probatoriul administrat în dosar instanța constată că acțiunea formulată este întemeiată, urmând a fi admisă, motivat de următoarele considerente de fapt și de drept :
Prin cererea înregistrată sub nr._/ 27.09.2012, contestatorul a solicitat înscrierea la pensie pentru limită de vârstă, depunând anexat, carnetul de muncă și o . adeverințe, printre care și adeverința nr._ din 18.11.2011, eliberată de . – Punct de lucru Doaga, documente prin care au fost menționate perioadele în care acesta a desfășurat activitate în grupa a-II-a de muncă.
Cererea astfel formulată a fost admisă, însă, prin decizia nr._/ 26.10.2012, intimata nu a acordat contestatorului pensie pentru limita de vârstă, ci a stabilit, începând cu 27.09.2012, dreptul acestuia la pensie anticipată parțială, în cuantum de 882 lei, reținând un stagiu total de cotizare realizat de 37 ani, 5 luni și 4 zile, în condiții normale de muncă, un punctaj mediu anual de 1,_ puncte și un procent de diminuare corespunzător unui număr de 35 de luni de anticipare, de 26, 25% ( f. 10-11).
Practic, cererea contestatorului de pensionare pentru limită de vârstă a fost astfel respinsă, la stabilirea drepturilor de pensie acordate acestuia nefiind luate în considerare perioadele în care a desfășurat activitate încadrată în grupa a- II-a de muncă, menționate în adeverința nr._ din 18.11.2011, eliberată de . – Punct de lucru Doaga, precum și în carnetul său de muncă.
Această măsură a fost justificată de către intimată prin faptul că „ activitatea desfășurată ( analist) nu este cuprinsă în prevederile Ordinului nr. 50/1990”.
Raportat la perioada lucrată de către contestator în grupa a II-a de muncă, în intervalul 15.04.1992 – 01.07.1995, în funcția de șef oficiu calcul, în conținutul deciziei contestate nu s-a făcut referire la motivele pentru care la stabilirea drepturilor de pensie nu a fost valorificată și această activitate, sub acest aspect decizia contestată nefiind practic motivată, măsura fiind justificată doar prin întâmpinarea formulată în cauză, prin lipsa indicării în carnetul de muncă a punctului din anexa la Ordinul nr. 50/1990 în baza căruia s-a dispus încadrarea în condiții superioare de muncă.
Ori, prin întâmpinare nu pot fi aduse completări sau modificării la actul decizional supus verificării judecătorești .
Analizând decizia de pensionare dedusă judecății, instanța reține că drepturile de pensie acordate contestatorului nu au fost stabilite cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile în materie și pe baza tuturor datelor din documentația depusă de acesta la dosarul de pensie .
Astfel, instanța apreciază că, în mod nelegal, intimata a stabilit drepturile de pensie cuvenite petentului fără valorificarea adeverinței nr._ din 18.11.2011, eliberată de . – Punct de lucru Doaga, precum și a mențiunilor înregistrate în carnetul său de muncă referitoare la activitatea prestată în condiții de grupă a – II -a de muncă.
În această ordine de idei, se reține că în conformitate cu adeverința nr._ din 18.11.2011, în perioadele: 17.03.1976 – 23.03.1976, respectiv, 22.09.1976 – 15.04.1992, contestatorul a deținut funcția de analist, activitatea acestuia fiind încadrată în grupa a – II-a de muncă, în procent de 100%, în conformitate cu nominalizările efectuate prin decizia nr.236/28.12.1990 a SOMACO HOLDING „ SA, în baza Adresei nr.6900/18.12.1990 a MMPS, emisă în completarea Ordinului nr.50/1990, Anexa 2, pct.160 ( f.20).
Mai mult, încadrarea activității desfășurate în perioadele: 17.03.1976 – 23.03.1976, respectiv, 22.09.1976 – 15.04.1992, în grupa a – II-a de muncă a fost dovedită și prin mențiunile înregistrate în carnetul său de muncă, poziția 31 ( f.15).
Totodată, prin mențiunile înregistrate la poz. 53 din carnetul său de muncă, petentul a făcut dovada încadrării în aceleași condiții superioare a activității prestate în perioada 15.04.1992 – 01.07.1995, în funcția de șef oficiu calcul, în procent de 100%, potrivit Hotărârii Consiliului de Administrație al . nr. 6648/18.04.1990, emisă în temeiul Anexei 2 la Ordinul nr. 125/1990, privind completarea Ordinului nr. 50/1990 ( f. 17).
D. urmare, instanța apreciază că în mod nelegal intimata, la stabilirea drepturilor de pensie acordate petentului nu a luat în calcul activitatea desfășurată de acesta în grupa a – II-a de muncă, în perioadele 17.03.1976 – 23.03.1976, 22.09.1976 – 15.04.1992, respectiv, 15.04.1992 – 01.07.1995, așa după cum a fost consemnat în carnetul său de muncă și certificat prin adeverința sus enunțată.
În acest context, se apreciază că atâta timp cât actele prin care petentul face dovada încadrării în grupa a – II-a de muncă nu sunt anulate sau rectificate, ele nu pot rămâne fără consecințe juridice, cu atât mai mult cu cât niciun text de lege nu investește intimata cu atribuții în ceea ce privește stabilirea grupelor de muncă pentru solicitanții de drepturi de pensii sau anularea unor acte juridice emise de angajatori. În situația în care, urmare a verificărilor efectuate, intimata consideră că actele anexate cererii de pensionare sunt emise cu încălcarea legii, are posibilitatea să uzeze de căile și mijloacele legale prevăzute de dreptul comun în materie.
Se au în vedere și prevederile pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990, în conformitate cu care competența stabilirii persoanelor care se încadrează în grupa I sau a – II-a de muncă revine doar conducerii unității angajatoare, dovada perioadelor desfășurate în aceste condiții de muncă fiind făcută pe baza înregistrării în carnetul de muncă, potrivit pct. 15 din același ordin.
Instanța face astfel aplicabilitatea prevederilor art. 13 alin. 1 din HG nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, potrivit cărora „ dovedirea perioadelor de activitate desfășurată în locuri de muncă în condiții deosebite anterior datei de 1 aprilie 2001, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, conform Decretului nr. 92/1976*) privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare sau pe baza unei adeverințe emise de angajatorul la care a lucrat salariatul respectiv.”
În concluzie, se reține că, esențial pentru încadrarea activității unei persoane într-o anumită grupă de muncă nu este funcția deținută, ci, condițiile de muncă în care aceasta se desfășoară, executarea ei în condiții nocive, grele sau periculoase, ducând la încadrarea în grupa a II-a de muncă, condiții care nu pot fi certificate decât de unitatea angajatoare.
Față de normele legale invocate, instanța urmează să înlăture susținerile intimatei potrivit cărora prin natura funcției deținute contestatorul este posibil să fi prestat doar ocazional activitate încadrată în grupa a II-a de muncă, această apreciere fiind pur subiectivă și lipsită de fundament legal, în condițiile în care prin înscrisuri oficiale, ce emană de la singurele persoane competente în a face o dovadă în acest sens, respectiv foștii angajatori ai contestatorului, s-a probat, dincolo de orice dubiu, faptul că acesta a prestat efectiv muncă în această grupă de muncă, în procent maxim, de 100%.
În consecință, față de considerentele ce preced, în temeiul textelor de lege invocate, instanța va anula decizia nr._/26.10.2012, urmând să oblige intimata, C. Județeană de Pensii N. să emită contestatorului o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul și a perioadelor lucrate de acesta în grupa a II-a de muncă, respectiv, 17.03.1976 – 23.03.1976, 22.09.1976 – 15.04.1992 și 15.04.1992 – 01.07.1995, certificate prin adeverința nr._ din 18.11.2011, eliberată de . – Punct de lucru Doaga și prin carnetul său de muncă, începând cu 27.09.2012, data formulării cererii de pensionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de contestatorul B. G. ( CNP_), domiciliat în R., .. 2A, ., ., în contradictoriu cu intimata C. Județeană de Pensii N., cu sediul în Piatra N., .. 24, județul N. și în consecință:
Anulează decizia nr._/26.10.2012 emisă de intimată.
Obligă intimata să emită contestatorului o nouă decizie de pensie prin care să valorifice și activitatea desfășurată de acesta în grupa a – II-a de muncă, în perioadele 17.03.1976 – 23.03.1976 și 22.09.1976 – 15.04.1992, precum și 15.04.1992 – 01.07.1995, în procent de 100%, atestată prin adeverința nr._/18.11.2011 eliberată de . și carnetul de muncă, începând cu data de 27.09.2012.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 30 zile ce se va depune la Tribunalul N., Secția I-a civilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2014.
PREȘEDINTE,ASISTENȚI JUDICIARI, GREFIER,
L. C. P. H. M. D. M. M.
Red./tehnored.L.C.13.06.2014/tehnored. M.M.13.06.2014, ex. 4
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1511/2014. Tribunalul NEAMŢ | Nulitate act. Sentința nr. 535/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
