Acţiune în constatare. Sentința nr. 182/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 182/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-01-2016 în dosarul nr. 182/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:010._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 182/2016
Ședința publică din data de 29 Ianuarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. F.
ASISTENT JUDICIAR: M. G.
ASISTENT JUDICIAR: C. O. A.
GREFIER: I. I. R.
Pe rol soluționarea cauzei de Litigii de muncă privind pe reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâta . PRIN ., având ca obiect completare carnet de muncă.
Dezbaterile au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 14.01.2016 care face parte din prezenta hotărâre, termen la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 29.01.2016.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului C.-S. sub nr._ reclamantul M. I., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. B. prin S.C. ARCHIVE BLUE S.R.L., să se constate că în perioada 08.07._76 și 20.06._80 a fost încadrat la pârâtă în funcția de lăcătuș construcții metalice, desfășurând muncă efectivă corespunzătoare gr. I de muncă și să se dispună efectuarea mențiunilor cuvenite în carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii a arătat că, a fost încadrat la întreprinderea de Construcții Metalice B., desfășurându-și activitatea la cea mai mare construcție metalică mobilă, excavator gigant pentru bazinul minier lucrând împreună cu sudorii. La începutul anului 1976 a plecat în armată, revenind în același loc de muncă în iunie 1977.
Astfel, înscrierea în carnetul de muncă că a lucrat ca lăcătuș, coroborat cu probele de la dosar dovedesc faptul că activitatea desfășurată se încadrează în categoriile profesionale cuprinse în Anexa 2 din Ordinul nr. 50/1990, mai ales pentru a nu fi discriminat în raport cu alți colegi ai săi, care au lucrat în condiții similare și care au beneficiat de încadrarea în gr.I de muncă, a promovat prezenta acțiune.
La dosarul cauzei a fost depusă copie după cartea de muncă și după cartea de identitate a reclamantului.
Acțiunea a fost motivată în drept pe dispozițiile Ordinului nr. 50/1990 și dispozițiilor Decretului nr. 92/1976.
Parata nu a formulat intampinare .
Prin sentința civilă nr.1356/28.06.2015, pronunțată de Tribunalul C.-S., Secția I Civilă, Complet Specializat-Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale in dosar nr._ /2014, a fost admisă excepția privind necompetența materială .
A fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul M. I., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A. B. prin S.C. ARCHIVE BLUE S.R.L., în favoarea Tribunalului T. - Secția litigii de muncă.
Pe rolul Tribunalului T.- Secția I Civilă, dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
În perioada 08.07._76 și 20.06._80, reclamantul a fost angajatul unității întreprinderea de Construcții Metalice B. și a desfășurat activitatea de lacatus construcții metalice, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă.
Conform dispozițiilor art.1 alin.(l) lit.a) din HG nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale: "locuri de munca în condiții speciale reprezintă acele locuri de munca unde exista factori de risc profesional, care, prin natura sarcinii de munca și a condițiilor de realizare a acesteia, conduc în timp la reducerea prematura a capacității de munca, îmbolnăviri profesionale și la comportamente riscante în activitate cu urmări grave asupra securității și sănătății angajaților și/sau a altor persoane”.
Încadrarea în grupele I și II de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă în condiții deosebite / speciale, cu condiția că, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Modalitatea de clasificare a locurilor de munca in raport de condițiile de munca in care se desfășoară activitatea a cunoscut 2 etape: înainte si după I aprilie 2001. Astfel, in raport de condițiile de munca in care se desfășoară activitatea: înainte de 1 aprilie 2001, locurile de munca erau clasificate in: locuri de munca încadrate in grupa I, grupa a II - a si grupa a III-a de munca si după 1 aprilie 2001 si pana in prezent, locurile de munca sunt clasificate in: locuri de munca in condiții deosebite, locuri de munca in condiții speciale si locuri de munca in condiții normale.
Pentru întâia dată în legislația țării noastre clasificarea locurilor de muncă în grupele I, II si III s-a făcut prin Legea nr. 27/1966, al cărei art. 6 dispune: „ (1) Locurile de muncă, după condițiile în care s-a desfășurat activitatea, se împart în trei grupe în raport cu influența factorilor nocivi asupra organismului, solicitarea fizică și neuropsihică sau periculozitatea, după cum urmează: grupa I de munca, în care se încadrează locurile de muncă cu condiții foarte vătămătoare, foarte grele sau foarte periculoase; grupa a II-a de munca, în care se încadrează locurile de muncă cu condiții vătămătoare, grele sau periculoase;grupa a III-a de munca, în care se încadrează celelalte locuri de muncă. (2) Stabilirea locurilor de munca ce se încadrează în grupele I si II de muncă se face pe baza criteriilor și de către organele prevăzute prin hotărâre a Consiliului de Miniștri”. Raportat la acest text de lege Consiliul de Miniștri a adoptat HG 1061/1968 care a reglementat criteriile în baza cărora s-a făcut încadrarea locurilor de muncă în grupele I și II, după cum urmează:
În grupa a II-a de muncă au fost încadrate locurile de muncă în care organismul este supus unui grad ridicat de solicitare, ca o consecință a: a)prezenței la locul de muncă a unor substanțe vătămătoare care pot provoca boli profesionale sau de altă natură, grave, ce pot determina o incapacitate de muncă permanentă și parțială; b) unor condiții de muncă ce implică un efort fizic mare, sau solicitare nervoasă deosebită. în special la locurile de muncă cu temperaturi ridicate, zgomot intens, concentrare intensă, vibrații sau alte nocivități; c) unor condiții de muncă ce implică o solicitare mărită nervoasă, ca urmare a existenței la locul de muncă a unui risc de explozie, de iradiere sau de infectare.
Potrivit art.2 din aceeași Hotărâre nr.1061/1968, aceste locuri de munca trebuiau stabilite de Ministerul Muncii, împreună cu Ministerul Sănătății, cu acordul Consiliului Central al Uniunii Generale a Sindicatelor, la propunerile ministerelor și a celorlalte organe centrale, făcute cu consultarea uniunilor sindicatelor de ramură. Astfel, în temeiul acestei Hotărâri, a fost emis Ordinul nr.59/1969 în care sunt enumerate exhaustiv locurile de munca încadrate in grupele I si a II-a de muncă.
Ulterior, sub incidența Legii nr.3/1977 și în aplicarea acesteia, Consiliul de Stat a adoptat Decretul nr. 215/1977 care a abrogat Hotărârea nr.1061/1968. Acest Decret a introdus noțiunile de încadrare permanentă si încadrare temporară in grupele I si II de munca si a enumerat exhaustiv locurile de munca încadrate permanent în grupele I si II. Ambele tipuri de încadrări se efectuau in limita numărului maxim de persoane aprobat anual, defalcat pe ministere, alte organe centrale si consilii populare județene si al municipiului București, odată cu adoptarea planului național unic de dezvoltare economico-socială. Prin Decretul - Lege nr.35/1990 a fost abrogat art.3 al.1 din Decretul nr.215/1977, iar în aplicarea Decretului – Lege nr.68/1990 s-a dat Ordinul nr.50/1990 modificat prin Ordinul nr.125/1990.
Aceste dispoziții au recunoscut, în vederea pensionării, persoanelor de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupa I sau II de muncă, dreptul de a beneficia de încadrarea în aceste grupe pe întreaga perioadă cât au lucrat la locurile de muncă și activitățile respective, indiferent de numărul de locuri de muncă aprobat prin planul unic de dezvoltare economică socială.
În perioada de aplicabilitate a Ordinului nr. 50/1990 modificat de Ordinul nr. 125/1990, au existat două etape de timp: 18 martie 1969 - 1 martie 1990 și 1 martie 1990 - 1 aprilie 2001.
Conform art. 2 din Decretul Lege 68/1990, personalul de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I sau II de muncă beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă cât au lucrat la locurile de muncă și activitățile respective ; locurile de muncă și activitățile care se încadrează în grupele I și II de muncă, potrivit prevederilor acestui articol, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de Ministerul Muncii și Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, în termen de 30 de zile de la data emiterii acestuia .
Ordinul Nr. 50 din 5 martie 1990, pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionarii, emis de Ministerul Muncii și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății și Comisia Națională pentru Protecția Muncii, publicat în Monitorul Oficial nr. 38 din 20 martie 1990, pe cere-si întemeiază reclamantul acțiunea, prevede la pct. 2 - 7 că în grupa a II de munca se încadrează locurile de munca, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Beneficiază de încadrarea în grupa I și II de munca, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de munca și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2.
Beneficiază, de asemenea, de aceleași drepturi personalul muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție și care își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiarului încadrat în grupele I și II de munca.
Încadrarea în grupele I și II de munca se va face în situația în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de munca, nivelul noxelor existente la locurile (activitățile, meseriile, funcțiile) prevăzute în aceste grupe depășește nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii.
Existenta condițiilor deosebite la locurile de munca cu noxe trebuie sa rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată ca s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal. Buletinele de determinare prin expertizare, care se eliberau pentru locurile cu condiții grele sau periculoase de munca, nu mai sunt necesare.
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Încadrarea în grupele I și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
În anexele 1 si 2 la Ordinul Nr. 50 din 5 martie 1990 privind lista locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale stabilite conform art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 nu sunt menționați lacatusii construcții metalice, pentru grupa I sau a II de muncă .
Reclamantul nu se regăsește in lista locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale pe care le-a invocat in acțiune, si anume in anexa 2 a Ordinului 50/1990 la punctele 3,4,5,7,13,14 si punctele 22,23,27,30, 32,33,34,58,68 .
In situația in care s-ar acorda accesul la o grupa superioara de munca doar pentru persoanele trecute in forma inițiala a Ordinului 50/1990 nu s-ar realiza o rezolvare echitabila a persoanelor îndreptățite, ci s-ar crea un nou criteriu discriminatoriu, in contradictoriu cu dispozițiile cu valoare de principiu ale Codului Muncii, dar si in contradicție cu art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor si Libertăților Fundamentale ale Omului, alături de inechitatea de tratament creata printr-o norma juridica.
Toate acestea ar justifica, conform art. 3 alin. 2 din Ordinul 50/1990, încadrarea in grupa II de munca a activității reclamantului, potrivit felului muncii desfășurata de acesta, corespunzător fisei postului si sarcinilor de serviciu, dacă ar fi îndeplinite condițiile prev. de art. 3 alin .2, de art. 7 alin. l din Ordinul 50/1990 si ar fi dovedite in concret condiții de munca care să se încadreze in noțiunea de condiții deosebite de muncă .
În speță insă, instanța constată că pentru perioada solicitată, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în Ordinalul nr.50/1990, respectiv nu sunt menționați lacatusii construcții metalice, pe lista locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale ce se încadrează in condiții speciale de muncă, nu s-a făcut dovada că la locul de muncă al reclamantului existau în concret condiții deosebite de munca, respectiv condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, că reclamanta a solicitat constatarea acestor condiții in perioada in litigiu in timpul desfășurării activități, că a lucrat cel puțin 70% din programul de lucru la locurile de munca incluse grupa a II, că reclamantul a fost nominalizat că se încadrează în grupa a II-a de munca de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unitate ori că s-a adresat acestora in acest sens .
În mod conclusiv, tribunalul reține că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, în condițiile în care locul de muncă în care si-a desfășurat activitatea nu se regăsește printre locurile de munca enumerate în mod expres și limitativ de lege ca fiind încadrate în grupele superioare si nu exista avizul instituțiilor abilitate.
Pentru motivele expuse mai sus, cererea formulată de reclamant este neîntemeiată, va fi respinsă in consecința si se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. I., cu domiciliul în Lugoj, .. 4, jud. T., CNP_, în contradictoriu cu pârâta . in stare de lichidare prin . A., cu sediul în A., .. 8, jud. A., CIU RO_ .
Fără cheltuieli de judecata.
Cu drept de apel depus la Tribunalul T. in 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 29.01.2016.
PREȘEDINTE, ASISTENȚI JUDICIARI,
P. F. C. O. A.
M. G.
GREFIER,
I. I. R.
Red. P.F/Tehnored. IR.
29.02.2016/6 ex/ 4 .
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr.... | Asigurări sociale. Încheierea nr. 28/2016. Tribunalul TIMIŞ → |
|---|
