Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr. 264/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 264/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 264/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:010._
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. T.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă nr. 264/PI
Ședința publică din data de 11 Februarie 2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. M. M.
Asistent judiciar C. O. A.
Asistent judiciar N. G.
Grefier A. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta P. V. în contradictoriu cu pârâții T. T., C. DE A. TIMIȘOARA, M. JUSTIȚIEI, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, dosar disjuns din dosar nr._ Tribunal A..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.02.2016.
T.
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea civilă pronunțată în dosarul nr._ la data de T. A. a dispus disjungerea cauzei cu respectarea disp. art. 99 din ROI.
La data de 21.05.2015 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului A. dosarul nr._ astfel cum rezultă din procesul-verbal întocmit de președintele Secției I Civile a Tribunalului A. aflat la fila nr. 5 dosar_ al Tribunalului.
Prin Sentința civilă nr. 1314/09.09.2015 T. A. a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului A. invocată din oficiu și a declinat solutionarea cauzei în favoarea Tribunalului T. privind pe reclamanta P. V., în contradictoriu cu pârâții T. T., C. DE A. TIMIȘOARA, M. JUSTIȚIEI.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar civil nr._, formulată de reclamanta P. V., în contradictoriu cu pârâții T. T., C. DE A. TIMIȘOARA și M. JUSTIȚIEI, s-a solicitat, ca prin hotărâre judecătorească ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâților la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 si în continuare, până la includerea acestuia în salariu, reactualizat in funcție de indicele de inflație la data plății efective; obligarea pârâților la plata dobânzii legale începând cu 01.01.2011, până la data plății efective a dreptului bănesc pretins, potrivit O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legate pentru obligații bănești in vigoare până la data de 01.09.2011, când a devenit aplicabilă O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală.
În motivarea acțiunii, s-a susținut că dreptul dedus judecății a fost prevăzut de legislația în vigoare pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv. În acest sens înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii a statuat "dreptul la acordarea premiului anual nu a fost înlăturat prin abrogarea art. 25 din Legea - cadru DT. 330/2009, ci reprezintă în continuare, o creanță lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, in cursul anului 2011, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului soldei/indemnizației de bază. Or, raportat la această concluzie, dreptul la premiul anual a fost menținut și după abrogarea art. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie 2011. În acest sens, aceeași instanță a stipulat în deciziile menționate, că majorarea salarială din anul 2011, rezultă ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare.
C. Constituțională, prin această interpretare cu caracter obligatoriu, a statuat asupra modalității in care subzistă dreptul de creanță al angajatului in cadrul raportului juridic cu angajatorul, astfel încât el nu mai poate fi acordat in forma anterioară prevăzută de act. 25 din Legea - cadru nr. 330/2009.
Din acest punct de vedere nu se poate analiza includerea premiului - în majorările salariale prevăzute de art. 1 din Legea nr. 285/2010, ca argument de menținere a dreptului la plata premiului în forma anterioară, întrucât ar contraveni celor stipulare cu forță obligatorie de C. Constituțională.
Dreptul de a pretinde acordarea premiului sub forma unui salariu de bază scadent în prima lună a anului următor celui lucrat s-a stins odată cu abrogarea Legii - cadru nr. 330/2009, fiind înlocuită cu o nouă modalitate de plată, prevăzută de lege, prin executare succesivă.
Interpretarea textului din motivarea deciziei nr.21/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este de natură a ne îndreptății la introducerea în salariu a premiului anual sub forma unei majorări a salariului lunar. De altfel, atât Înalta Curte, cât și instanțele ordinare au interpretat în același sens textul Legii nr.221/2009 pentru acordarea unor diferențe salariale profesorilor.
Mai mult decât atât, poate cel mai important argument se desprinde chiar din dispozitivul deciziei nr.21/2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție care nu prevede imposibilitatea acordării acestui drept salarial, ci "Stabilește că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2010 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea - cadru nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a fost inclus în majorările salariale stabilite pentru anul 2011, potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010, nemaiputând fi acordat în forma supusă vechii reglementări".
În acest sens, se poate remarca faptul că prin art. 25 din Legea nr.330/2009, s-a prevăzut acordarea acestui drept și în ceea ce ne privește astfel:
Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare după caz, realizate în anul în care se face premierea.
Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada in care a desfășurat activitate.
Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care" au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.
Dispozițiile sus arătate au fost abrogate de art. 39 pct.w) din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art.46). De asemenea, prin art. 8 din Legea nr.285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial nr.878 din 28 decembrie 2010 (în vigoare de la data de 31.12.2010) s-a prevăzut în mod expres că suma corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute in vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar.
Apreciază că dreptul său de a beneficia de acest premiu este câștigat, atât timp cât dispozițiile legale ce îl prevedeau erau în vigoare la data de 31.12.2010, doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
În legătură cu acest principiu, este de observat că prin art.l din Codul civil este consacrat, în concordanță cu prevederea înscrisă la art. 15 alin.2 din Constituție principiul neretroactivității legilor.
Potrivit acestui principiu o lege devine obligatorie numai după promulgare și după aducerea ei la cunoștință prin publicare în Monitorul Oficial al României ea rămânând în vigoare până când intervine o altă lege care o abrogă pe cea anterioară în mod explicit sau implicit.
D. consecință, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de . legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
De aceea în determinarea câmpului de aplicare a legilor în timp trebuie să se țină seama nu numai de prioritatea pe care o are legea nouă față de cea veche, ci și de siguranța raporturilor sociale, care impune să nu fie desființate sau modificate, fără un motiv deosebit de ordine socială, drepturile care, in momentul intrării în vigoare a legii noi, erau deja concretizate în acte de voință sau in raporturi definitiv încheiate valabil după legea existentă in momentul încheierii lor.
Norma neretroactivității, înscrisă în art.l din Codul civil, se referă la toate raporturile născute sub legea veche care nu și-au epuizat toate efectele.
Este adevărat că aplicarea imediată a legii noi constituie principiul, iar supraviețuirea legii vechi, excepția și fără a admite că legea nouă poate fi interpretată în sensul de a guverna și asupra trecutului, principiul aplicării imediate presupune . noilor dispoziții pentru toate situațiile ale căror efecte nu erau susceptibile să se producă sub imperiul legii vechi. Or,în cazul reclamantei, dreptul de a încasa premiul anual aferent anului 2010, era deja câștigat, chiar dacă plata era amânată până în luna ianuarie 2011, iar legile sus menționate ce au abrogat posibilitatea acordării lui intrând în vigoare ulterior perioadei prevăzută pentru acordarea lui. De asemenea, trebuie observat că potrivit dispozițiilor art. 20 din Constituția României, intitulat "Tratatele internaționale privind drepturile omului", dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretare și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Așadar dacă instanțele de judecată constată că legile interne încalcă pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, conținând dispoziții mai puțin favorabile decât acestea din urmă, sunt obligate să ignore aceste prevederi și să facă aplicarea celor din reglementarea internațională mai favorabilă.
Procedând astfel, instanțele de judecată nu fac altceva decât să respecte dispozițiile art.20 din Constituția României, precum și pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.
În ceea ce privește prevederile internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului care au fost încălcate în speță, potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului: "1. Orice persoană are dreptul la proprietate, atât singură cât și în asociație cu alții; 2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa."
Lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil o ingerință ce a avut ca efect privarea de acest bun în sensul celei de-a doua faze primului paragraf al art. 1 din protocolul nr. 1. Astfel că introducerea premiului anual în salariu se impune prin coroborarea tuturor textelor de lege sau a deciziilor menționate, deoarece pentru perioada de referință - nu s-a acordat al 13-lea salariu - premiul anual - și nici majorarea salarială iar prin decizia nr.21/2013 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, s-a statuat acordarea
Prin întâmpinarea formulată pârâtul M. Justiției a solicitat admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune, având în vedere că potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani, iar conform art.268 alin.1 lit.c din Legea nr.53/2003, cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate „în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat”, astfel încât pretențiile afirmate pot fi examinate numai pentru perioada de 3 ani, durata termenului general de prescripție, anterioară momentului introducerii acțiunii.
Pe fondul cauzei, pârâtul M. Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât Legea nr.284/2010 a abrogat dreptul la acordarea premiului anual în forma prevăzută de art.25 alin.1 din Legea nr.330/2009, fiind evident că acest drept s-a stins pentru viitor prin . legilor noi.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului T., la data de 29.09.2015 sub nr. de dosar_ .
În baza art. 248 NCPC, instanța va analiza cu prioritate excepțiile de procedură și de fond, a căror analiză fac inutilă, în tot sau in parte, cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, instanța reține că prin cererea dedusă judecății, reclamanta P. V. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la acordarea premiului anual aferent anului 2010 și la acordarea diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu anul 01.01.2011 și în continuare, până la includerea acestuia în salariu, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective, precum și la plata dobânzii legale penalizatore aferente sumelor de bani pe care pârâții le datorează, până la data plății efective.
Din dispozițiile art. 268 alin.1 lit. c din Legea nr.53/2003 republicata, instanța reține că prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
În raport de aceste dispoziții, instanța constată că termenul general de prescripție de 3 ani a început să curgă din 01.01.2011, de când reclamanta a cunoscut faptul că pârâta nu i-a acordat premiului anual pentru perioada corespunzătoare anilor 2010 – 2011, iar raportat la data sesizării instanței de judecată cu prezenta cerere, anume 30.01.2015, prezenta cerere este prescrisă anterior datei de 29.01.2012.
Pe fondul cauzei, tribunalul constata ca actiunea este neintemeiata pentru urmatoarele considerente redate in continuare:
Obiectul cererii de chemare în judecată vizează acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de „al 13-lea salariu”, prevăzut de art. 25 din Legea-cadru nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sume reactualizate în conformitate cu indicele de inflație, până la data plății efective.
Cu privire la acordarea premiului anual aferent anului 2010, sume actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței acestor drepturi până la data plătii efective, instanța constată că art. 25 alin. 1 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice prevedea: „pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate în anul pentru care se face premierea", iar alin. 4 „plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul".
Dar, începând cu data de 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare Legea - Cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, care are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului,si care la art. 1 alin. 2 prevede că începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariate ale personalului prevăzut la alin. 1 sunt și rămân in mod exclusiv cele prevăzute de prezenta lege, iar art. 39 din lege stipulează la lit. w) că la data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, cu modificările ulterioare.
Conform prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 284/2010, aplicarea prevederilor acestei legi se realizează etapizat, prin modificarea succesivă, după caz, a salariilor de bază, soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază și a indemnizațiilor lunare de încadreze, prin legi speciale anuale de aplicare.
Pentru anul 2011 a fost adoptată Legea nr. 285/2011 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care la art. 8 prevede că „sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi".
Prin urmare, pentru anul 2011 au fost prevăzute creșteri salariale pentru personalul din sectorul bugetar, iar la stabilirea cuantumului acestora a fost avut în vedere și premiul anual aferent anului 2010, sens in care, potrivit art. 1 din Legea nr. 285/2010 s-a prevăzut: „începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariile funcției de bază / indemnizațiile de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%".
În concluzie, legiuitorul a stabilit expres faptul că în anul 2011 nu se acordă premiul anual corespunzător anului 2010, iar la creșterile salariale pentru anul 2011 a fost avut în vedere și premiul anual cuvenit personalului bugetar pentru anul 2010.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a diferenței de salariu reprezentând includerea premiului anual în salariul lunar, începând cu 01.01.2011 și, în continuare, până la includerea acestuia în salariu, instanța va respinge ca neîntemeiata actiunea, având in vedere Decizia nr. 21 pronunțată la data de 18.11.2013 în dosarul nr. 16/2013, publicată in M.O. 37/16.01.2014, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă și, în consecință, a stabilit că, „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, premiul pentru anul 2010, prevăzut de art. 25 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, a fost inclus in majorările salariale stabilite pentru anul 2011", astfel nu se poate retine critica reclamantei, precum aceste drepturi nu ar fi fost incluse.
Având în vedere considerentele anterior menționate, instanța va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Instanța va lua act de faptul că niciuna dintre părți nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 01.01._12.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. V., cu domiciliul procedurala ales în Timișoara, .,nr. 2A, jud. T., în contradictoriu cu pârâții T. T., cu sediul în Timișoara, .,nr. 2A, jud. T.,C. DE A. TIMIȘOARA, cu sediul în Timișoara, .,nr. 2, jud. T. și M. JUSTIȚIEI, cu sediul în București, ., Sector 5, ca neintemeiata.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel depus la T. T. în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 Februarie 2016.
PREȘEDINTE, O. M. M. Cu opinie în același sens, | |
ASISTENT JUDICIAR, N. G. | ASISTENT JUDICIAR, C. O. A. |
GREFIER, A. B. | |
Red O.M.M./Tehnored. A.B.
15.02.2016 / 4ex. – 2ex.
| ← Anulare act. Sentința nr. 267/2016. Tribunalul TIMIŞ | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
