Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 222/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 222/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 05-02-2016 în dosarul nr. 222/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:010._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă Nr. 222/PI
Ședința publică din data de 05 februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE S. B.
Asistent judiciar C. O. A.
Asistent judiciar M. G.
Grefier L. A. R.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulata de reclamantul M. V. E. în contradictoriu cu pârâta C. Națională de Căi Ferate „CFR”SA, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 21.01.2016 care face parte din prezenta hotărâre, termen la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.02.2016.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 23.05.2015, reclamantul M. V. E. a chemat in judecată pârâta C. Națională de Căi Ferate „CFR”SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nelegalitatea actului adițional nr. 2/19.04.2013 la CCM 116/23.04.2012, privind nivelul dreptului salarial stabilit prin anexa 1 la actul adițional, aferent funcției de Grafician funcție deținuta de acesta; sa constate nelegalitatea actului adițional nr._ /19.04.2013 cu privire la salarizare mai precis litera J „salarizarea " - valoarea salariala de 1611 lei aferenta clasei 34 din Actul Adițional nr.2/19.04.2013 la CCM 116/2012, act adițional ce intervine la Contractul Individual de munca nr. 9/_ /1998; sa fie obligată parata la plata diferenței salariale de 537 lei/luna corespunzătoare salariului de baza de încadrare la care se adaugă sporurile aferente conform contractelor. Diferența salariala să fie actualizata cu indicele de inflație, de la data nașterii dreptului pana la data plata efectivă, respectiv obligarea paratei la plata dobânzii calculata de la data scadenta pana la data achitării sumei integrale, începând cu data de 19.04.2013 pana la data de 24.04.2014, cu cheltuieli de judecata
În motivarea cererii, reclamantul a arătat este angajat al paratei in funcția Grafician, desfășurându-și activitatea in baza contractului individual de munca nr. 9/_ /1998la care s-a încheiat actul adițional nr._ /din 19.04.2013.
Intre unitatea parata si sindicatul al cărui membru este, s-a semnat actul adițional nr. 2/19.04.2013, act ce intervine la Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate. Intre părți prin actul adițional s-a stabilit sub aspectul drepturilor salariale, următoarele: se modifica art.106 din Contractului Colectiv de Munca nr._12 si se completează in sensul stabilirii ca valoarea salariala pentru clasa 1 de salarizare sa fie în cuantum de 800 lei.
La articolul 7 din C.C.M. la nivel de unitate nr. 116/23.04.2012 modificat si prelungit valabilitatea prin Actul adițional nr. 02/19.04.2013 este prevăzuta o norma imperativa „ salariile de baza corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc in funcție de coeficienții de salarizare aferenți fiecărei funcții deținute de salariat respectiv de formula de calcul din Anexa 1". S = S clasa 1 x K, unde S = salariul de baza brut corespunzător clasei de salarizare aferent funcției S clasa 1 = salariul de baza brut corespunzător clasei 1 de salarizare K = coeficientul de salarizare al claselor de incadrare.
Aceeași formula de calcul se menține si in Actul Adițional nr.2/19.04.2013 .
Reclamantul a menționat că in perioada valabilității actului adițional la Contractul Colectiv de Muncă nr. 116/23.04.2012 (perioada 19.04._14), in conformitate cu prevederile din Anexa 1 din C.C.M. la nivel de companie, funcția deținuta de către reclamant corespunde clasa de salarizare 31, unde coeficientul de ierarhizare aferent clasei respective este 2,252 (pagina 2 din actul adițional la CCM nr. 02/19.04.2013).
Raportat la formula de calcul prin care se stabilește salariul de baza brut corespunzător clasei de salarizare aferent funcție deținute, valoarea salariala ar fi trebuit sa fie S = 800 X 2,685 = 2148 lei .
In actul adițional încheiat, valoarea salariala aferenta funcției deținute de reclamant, salariul înscris este in cuantum de 1611 lei - contrar prevederilor legale contractuale, sens in care Anexa 1 la Actul adițional nr.2/2013 este nelegala, motiv pentru care a solicitat a dispune in consecința. In baza actului adițional nr. 2/19.04.2013, parata a încheiat actul adițional nr._ /din 19.04.2013, act adițional ce intervine la Contractului Individual de Munca al reclamantului, unde la litera J a fost înscrisa valoarea drepturilor salariale calculată in baza actului adițional nr.2/19.04.2013.
Aceste prevederi sunt de asemenea nelegale in raport cu raționamentul expus anterior. Dreptul salarial al reclamantului a fost nesocotit in raport de conținutul C.C.M. la nivel de unitate si actul adițional nr. 2/19.04.2013 prin aplicarea greșita a formulei de calcul.
Întrucât actul adițional ce intervine la Contractul Individual de Munca, nu trebuie să conțină drepturi salariale cu caracter inferior celor reglementate prin CCM la nivel de unitate, reclamantul consideră că este privat, nejustificat de un drept material cuvenit, prin neaplicarea corectă a prevederilor art. 7, prevăzut imperativ în Contractul Colectiv de Muncă nr. 116/23.04.2012 modificat prelungit valabilitatea prin Actul adițional nr. 02/19.04.2013 .
S-a solicitat actualizarea diferențelor salariale indexate cu indicele de inflație, întrucât se urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești la data efectiva a plații.
In drept, art. 7 din Contractul Colectiv de Muncă nr. 116/23.04.2012 modificat si prelungit valabilitatea prin Actul adițional nr. 02./19.04.2013, Codul Muncii art. 57 pct. 4 respectiv art. 40 al.2 lit. c.
Parata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata.
A invocat excepția autorității de lucru judecat pentru anul 2013, având in vedere ca in dosarul nr._ instanța a respins cererea de acordare a coeficientului K .
Pe cale de excepție invoca prescripția dreptului material la acțiune a drepturilor salariate solicitate din perspectiva prevederilor legale stabilite la art.268 (1) lit. e din codul muncii.
Acțiunea este inadmisibila din perspectiva faptului ca salariul de baza a fost negociat iar reclamantul si-a dat consimțământul cu privire la valoarea lui prin semnarea actului adițional.
Cererea reclamantului de acordare a unor diferente la salariul de baza este total neîntemeiata si nejustificata având in vedere ca acesta a semnat CIM si toate actele adiționale a aferente fără obiecțiuni in ceea ce privește salariul, iar valoarea salariului avut de reclamant in este peste valoarea salariului minim invocat(salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata).
Asa cum rezultă din actele adiționale la CIM, salariul de baza avut de reclamant este mult superior salariului minim brut pe țară garantat în plata în anul 2011, 2012 si anul 2013.
Contractele colective de munca încheiate la nivel de unitate au fost înregistrate la Inspectoratul Teritorial de Munca București, fara obiectiuni.
In condițiile in care pârâta nu a fost sancționată potrivii art. 3 din HG nr. 23/2013 si art. 3 din HG nr. 1225/2011 si nici contractele colective de munca nu au fost restituite de catre ITMB pentru neîndeplinirea condițiilor legale, prezumția legala in sensul ca salariul de baza al reclamantului depășește minimul salariului de baza prevăzut in CCM la ramura sau salariul minim brut pe tara garantat in plată nu poate fi răsturnata întrucât asa cum s-a arătat mai sus venitul brut lunar al reclamantului depășește de peste 6 ori salariul minim prevăzut in CCM la ramura transporturi sau in hotărârile de guvern menționate, fiind menționat in actele adiționale pe care acesta le-a semnat fara obiecțiuni.
Reclamantul a solicitat plata drepturilor salariale calculate potrivii algoritmului de calcul stabilit prin contactele colective de munca aplicabile la nivel de unitate, dar cu reținerea bazei de calcul ca fiind salariul de baza minim brut pe tara prevăzut HG nr. 1225/2011 respectiv HG 23/2013, ori CNCF CFR SA ca urmare a negocierilor colective între partenerii sociali, are încheiate Contracte Colectiv de Munca pentru anii 2010-2011, 2011-2012 si 2012-2013, prelungit prin Actul Adițional nr.02/19.03.2013.
Prin Contractul Colectiv de Munca sunt stabilite clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de munca.
Interpretarea reclamantului referitoare la modalitatea de stabilire a salariului de baza este contrara scopului urmarit prin instituirea pe cale legala a unui salariu minim brut pe tara, garantat in plata.
Astfel, prin art. 2 din HG nr. 1225/2011 si respectiv HG 23/2013 s-a prevăzut ca nivelul salariului de baza, potrivit încadrării, nu poale fi inferior nivelului salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, iar ceea ce s-a interzis, a fost plata efectiva a unui salariu de baza inferior celui stabilit ca indicator de referința prin actele normative menționate, orice eventuala verificare a respectării acestui minim impus prin lege urmând a fi raportata la salariul concret de încadrare stabilit prin contract individual de munca.
Reclamantul, solicita o modificare a algoritmului de calcul a salariului prin utilizarea formulei de calcul prevăzute de contractul colectiv de munca la nivel de unitate dar cu unul din elementele de calcul - salariul de baza brut la nivelul salariului minim brut pe tara .
Interpretarea în sensul obținerii unei formule de calcul prin luarea unor elemente de calcul dintr-un act normativ- HG si alte clemente din contractul colectiv de munca in scopul obținerii unui rezultat favorabil este eronată.
O regula de interpretare și aplicarea legii constituie interdicția creării pe cale judiciara a unei noi legi prin combinarea unor dispoziții mai favorabile din mai multe legi.
In speța, algoritmul de calcul al salariului de baza brut este in mod clar stabilit.
Pentru anul 2013 în care reclamantul solicită diferența de drepturi salariale, diferența rezultata din aplicarea coeficienților de ierarhizare a claselor de salarizare in raport de salariu de baza minim brut pe tara garantat in plata de 750 respectiv 800 lei, prevăzut de dispozițiile HG nr. 1225/201 1 respectiv HG 23/2013 si sumele efectiv primite in conformitate cu anexa 1 din C.C.M. la Nivel de CNCF CFR SA a existat la C. Națională de Căi Ferate CFR S.A. contracte colective de munca valabil încheiate la nivel de unitate pe anii 2012/2013 ale căror prevederi au fost obligatorii pentru părți conform dispozițiilor legale.
Mai mult, cererea este total neîntemeiata pentru anul 2013 întrucât prin Actul Adițional nr. 02/19.03.2013 la CCM 2012-2013 anexa 1 la CCM a fost modificata, in sensul ca au fost eliminau coeficienții de ierarhizare intre clasele de salarizare.
Salariul astfel negociat fiind menționat în contractul individual de muncă al reclamanților.
Ca atare, părțile au înțeles de comun acord ca pentru anii 2011, 2012 si 2013 sa stabilească salariul minim la nivelul reciclații precum si coeficienții de ierarhizare, prin urmare instanța de judecata este ținuta sa analizeze cererea reclamanților prin prisma principiului forței obligatorii a convențiilor care reprezintă un motiv de ordine publica.
Cererile de constatare a nulității unor clauze ale contractelor colective de munca se pot formula pe toata durata contractului colectiv de muncă - art.268 alin. l pct. d codul muncii. ( fost art.283 alin.1 lit.d ).
Instanța de judecată nu a fost investita cu o cerere de constatare a nulității unor clauze ale contractului colectiv de munca la nivel de C.N.C.F. „C.F.R." S.A.
Chiar daca instanța de judecata ar califica cererea reclamanților ca fiind a cerere de constatare a nulității unor clauze ale CCM. la Nivel de C.N.C.F. „C.F.R." S.A„ o astfel de cerere ar fi tardiv introdusa prin raportare la prevederile art. 268 alin. 1 pct. d din codul muncii, motivat de faptul ca CCM. la Nivel de C.N.C.F. „CFR." S.A 2012-2013 au expirat.
Clauzele CCM. la Nivel de C.N.C.F. „C.F.R." S.A. nu pot fi înlocuite de către instanța de judecata cu clauzele mai favorabile in lipsa unei cereri de constatare a nulității acestora introdusa in termenul legal prevăzut de art.268 alin. 1 lit.d din codul muncii.
Cu privire la constatarea nulității actului adițional la CCM, s-a solicitat a fi respins acest capăt de cerere având in vedere următoarele aspecte:
In mod cu totul evident, anexa 1 la CCM 2011-2012 face parte din contractul colectiv respectiv si trebuie privita ca o clauza a acestuia.
La fel de evident este faptul ca actul adițional la CCM nu reprezintă altceva decât un nou contract, din perspectiva art. 1166 din Codul civ., prin acest act adițional exprimându-se intenția de a modifica raporturile juridice constitute prin încheierea CCM 2011-2012.
In același timp nulitatea reprezintă acea sancțiune care intervine in cazul in care contractul ( sau o clauza a acestuia) este încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabila, astfel cum rezulta din cuprinsul art. 1246 din Codul civil, aplicabil la momentul încheierii CCM 2011-2012.
Nu se identifica nici o prevedere legala ce ar fi fost incalcata prin menționarea in cuprinsul Anexei la CCM a unor anumite valori in dreptul punctelor 2-46.
Astfel, prevederile art. 142 si 132 din Legea nr. 62/2011 nu reglementează nici valoarea salariului minim brut de baza ce ar trebui inclusa in cadrul coloanei 2 a Anexei 1 la CCM 2011-2012 si nici nu stipulează vreo condiție ce ar fi fost incalcata de parti prin menționarea valorilor respective, ci proclama principiul legalității ce trebuie respectat .
In drept, dispozițiile Codului de proc. civ., Codul civ., Legea 53/2003- Codul Muncii,
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând a fi respinse apărările formulate de parata, atât pe excepții cat si pe fond.
Examinand exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de pârâtă, raportat la Sentința civila nr.2180/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul Timis, definitiva prin Decizia civila nr.125/12.02.2015 a Curtii de Apel Timisoara, Tribunalul o gaseste neintemeiata intrucat in dosarul nr._ obiectul actiunii l-a constituit plata pentru anul 2013 a diferenței dintre drepturile salariale cuvenite, rezultata după aplicarea corecta a coeficienților de ierarhizare cuprinși in anexa nr. l din CCM la nivel de unitate, in raport cu salariul de baza in cuantum de 800 de lei si drepturile salariale efectiv plătite in perioada respectiva, precum si plata si virarea contribuției aferente pensiei pentru salariati, in vederea recalculării punctului de pensiei.
Astfel, raportat la petitele ce formeaza obiectul prezentei actiuni, care sunt diferite fata de cele din dosarul nr._ , nu este indeplinita conditia triplei identitati de parti, obiect si cauza in sensul celor mai sus aratate, motiv pentru care instanta vazand si dispozitiile art.430 Cod proc.civ. va respinge exceptia invocata .
Analizand, in considerarea dispozițiilor art.248 alin.1 Cod Pr.Civ., excepția prescriptiei dreptului material la actiune, Tribunalul constata ca potrivit art.268 alin.1 lit. e din Codul muncii, cererile având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze a acestuia se prescriu în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
În speță insa nu sunt aplicabile aceste prevederi legale, întrucât drepturile ce fac obiectul litigiului la petitul 3 din actiune sunt drepturi salariale care intră sub incidența dispozițiilor art.268 alin.1 lit. c din Codul muncii coroborate cu cele ale art. 171 alin. 1 din Codul muncii, conform cărora termenul de prescripție este de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Astfel, raportat la data formularii cererii de chemare in judecata, 22.05.2015, si retinand ca salariatul solicita plata diferentelor salariale incepand cu data de 19.04.2013, actiunea este formulata in termenul de prescriptie stabilit la art.268 alin.1 lit. c din Codul muncii, motiv pentru care se va respinge această excepție invocata de parata.
Din actele și lucrările dosarului, pe fond, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul este angajatul paratei in funcția de grafician mers tren in baza Contractului individual de muncă nr. 9/_ /1998 la care s-a încheiat actul adițional nr._ /2013.
Începând cu data de 01.01.2012, în calitatea de angajat, reclamantul a beneficiat de un salariu de încadrare corespunzător clasei de salarizare avute, calculat prin luarea in considerare a salariului de baza minim brut de 600 lei corespunzător clasei 1 de salarizare cu aplicarea coeficientului de ierarhizare prevăzut in Anexa 1 la contractul colectiv de muncă nr. 116/23.04.2012 incheiat la nivelul paratei.
Intre pârâtă si partenerii sociali s-a semnat actul adițional nr. 2/19.04.2013 la Contractul Colectiv de Munca la nivel de unitate nr. 116/23.04.2012 prin care anexa 1 la contractul colectiv de munca a fost modificata, in ce priveste coeficienții de ierarhizare si clasele de salarizare.
Potrivit art. 128 din Legea 62/2011, contractele colective de muncă care pot fi încheiate sunt cele la nivel de unitate, la nivel de grupuri de unități și la nivel de sectoare de activitate.
Conform art. 229 C. Muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea condițiilor legale constituie legea părților.
Art. 37 din Codul Muncii prevede ca drepturile si obligațiile privind relațiile de munca dintre angajator si salariat se stabilesc prin negociere, in cadrul contractelor colective de munca si al contractelor individuale de munca .
Tribunalul constata ca pentru a fi aplicat într-un raport juridic concret, contractul colectiv de munca implica in mod necesar existenta unui contract individual de munca din care sa izvorască acest raport juridic.
Prin actul adițional nr._ /2013 la contractul individual de munca, la litera J "salarizarea " s-a prevazut valoarea salariala de 1.611 lei.
Contractele individuale concretizează în măsura necesara, drepturile si obligațiile pârtilor, prevăzute de lege si de contractul colectiv.
Reclamantul are cuprins in contractul individual de munca la rubrica salarizare o clauza negociata, pentru care si-a dat acordul, clauza rezultata din actul adițional nr. 2/19.04.2013 la contractul colectiv de munca la nivel de unitate.
Salariul de baza a fost negociat si reclamantul si-a dat consimțământul cu privire la valoarea lui prin semnarea a actului adițional la contractul individual de munca.
Modificarea elementelor esențiale ale contractului individual de muncă, printre care salariul trebuie făcute în acord cu prevederile art. 41 alin. 1 din Codul Muncii, iar in speta reclamantul si-a dat acordul in acest sens.
Reclamantul solicita constatarea nelegalitatii unor clauze din contractul colectiv de munca la nivelul unitatii si din contractul individual de munca in care au fost preluati coeficienții de ierarhizare si clasele de salarizare, asa cum s-a convenit in contractul colectiv de munca, motivat de faptul ca raportat la formula de calcul prin care se stabilește salariul de baza brut corespunzător clasei de salarizare aferent funcție deținute ,anexa 1 la Actul adițional nr.2/2013 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate este nelegala si implicit actul adițional la contractul individual de munca .
F. de aceste sustinerii, Tribunalul constata ca reclamantul, alaturi de alti salariati, a formulat o acțiune înregistrata pe rolul Tribunalului Timis sub nr._ si a solicitat instanței de judecata in contradictoriu cu pârâta să fie platita pentru anul 2013 diferența dintre drepturile salariale cuvenite, rezultata după aplicarea corecta a coeficienților de ierarhizare cuprinși in anexa nr. l din CCM la nivel de unitate.
Prin Sentința civila nr.2180/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul Timis in dosarul nr._, definitiva prin Decizia civila nr.125/12.02.2015 a Curtii de Apel Timisoara, a fost respinsa cererea formulata de catre reclamant, astfel fiind menținut cu putere de lucru judecat salariul de baza brut lunar prevazut in Actul Adițional nr.2/19.04.2013 la CCM nr.116/2012 si fiind stabilit ca in mod legal, prin vointa partilor, dupa . actului aditional la contractul colectiv de munca la data de 19.04.2013 salariile de baza corespunzatoare fiecarei clase de salarizare sunt cele stabilite in anexa 1.
Or, in aceste conditii, fiind menținuta cu putere de lucru judecat încadrarea reclamantului si salarizarea acestuia conform Actului Adițional nr.2/19.04.2013 la contractul colectiv de munca, act in baza caruia a fost incheiat si negociat actul aditional la contractul individual de muncă, Tribunalul reține că nu mai poate fi pusa in discutie stabilirea unui alt salariu de baza brut al angajatului, asa dupa cum solicita reclamantul prin cererea de chemare in judecata .
Tribunalul constata ca in prezenta cauza desi nu exista o tripla identitate de parti, obiect si cauza cu cea din dosarul nr._ al Tribunalului Timis, sunt aplicabile dispozitiile art.431 alin.2 din Cod de proc.civ. care reglementeaza prezumtia legala de lucru judecat si care da posibilitatea partilor de a opune lucrul anterior judecat, ., daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma .
Cu alte cuvinte, nu este necesar sa existe o tripla identitate de parti, obiect si cauza, ci este suficient ca in cauza ulterioara sa fie pusa in discutie o chestiune litigioasa care sa aiba legatura cu ceea ce s-a solutionat anterior, astfel incat aceasta sa nu poata fi contrazis, in speta legalitatea Actului Adițional nr.2/19.04.2013 la contractul colectiv de munca, in ce privește coeficientii de ierarhizare, fiind stabilita definitiv prin Sentința civila nr. 2180/23.09.2014 a Tribunalului T., modificata prin Decizia civilă nr. 125/12.02.2015 a Curtii de Apel Timișoara, iar actul aditional la contractul individual de muncă a fost incheiat in acord cu Actul Adițional nr.2/19.04.2013 si nu contravine unor norme legale imperative sau unor contracte colective de munca, clauzele privind salarizarea nefiind afectate astfel de nulitate .
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, instanta observând că stabilirea salariului de baza lunar al reclamantului a fost convenit de catre parti cu respectarea prevederilor legale si conventionale, va respinge cererea asa cum a fost formulata de catre reclamant impotriva paratei.
Instanta va lua act ca nu au fost solicitate cheltulieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge exceptiile autoritatii de lucru judecat si a prescriptiei dreptului material la actiune.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul M. V. E. cu domiciliul procedural ales la C.. av. G. A., ., . în contradictoriu cu pârâta C. N. de Cai Ferate CFR SA cu sediul procedural ales în Timișoara, ., jud. T..
F. cheltuieli de judecata.
Cu apel depus la Tribunalul Timis în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 05.02.2016.
Președinte,
S. B.
Asistenți judiciari,
C. O. A. M. G.
Grefier,
L. A. R.
Red. S.B.
Tehnored. A.L.R./4 ex.
24.02.2016
| ← Drepturi salariale ale personalului din justiţie. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
