Contestaţie act. Sentința nr. 1461/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1461/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 15-09-2015 în dosarul nr. 1049/88/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1461/2015
Ședința publică de la 15 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M. L. Șurculescu
Asistenți judiciari: G. T.
C. T.
Grefier: M. R.
Pe rol judecarea cauzei în materia litigii de muncă formulată de contestatorul V. G., cu domiciliul în Tulcea, . Plaza, ., județ Tulcea, în contradictoriu cu intimata S.C. P. S. S.R.L., cu sediul în ., construcția C5, județ Tulcea, având ca obiect contestație act suspendare contract individual de munca.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 septembrie 2015, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 9 iunie 2015 înregistrată sub nr._, contestatorul V. G. a chemat în judecată pe intimata S.C. P. S. S.R.L., solicitând anularea Deciziei nr. 424 din data de 23.04.2015, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă, începând cu data de 23.04.2015, ca nelegală și netemeinică, repunerea părților în situația anterioară și obligarea intimatei la plata unor despăgubiri egale cu veniturile de care acesta ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost emisă decizia contestată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că la data de 11.05.2015 i-a fost comunicată Decizia nr. 424/23.04.2015, prin care i s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă în calitate de administrator, începând cu data de 23.04.2015, în temeiul art. 52 alin. lit. a din Codul Muncii.
A mai susținut contestatorul că a avut calitatea de asociat la intimată, precum și pe cea de administrator până la data de 27.08.2014, dată la care prin Hotărârea A. a fost revocat din această funcție, iar la data de 29.19.2014 s-a dispus și sancționarea acestuia cu desfacerea contractului individual de munca.
Contestatorul a mai arătat că a contestat atât Hotărârea A. prin care a fost revocat din funcția de administrator, cât și decizia de desfacere a contractului de muncă.
A mai precizat contestatorul că prin sentința civilă nr. 2107/2014 a Tribunalului Tulcea s-a dispus suspendarea hotărârii A. prin care acesta era revocat din funcția de administrator, iar prin sentința civilă nr. 483/2015, Tribunalul Tulcea a anulat această hotărâre ca nelegală
Contestatorul a mai menționat că prin sentința civilă nr. 619/22.04.2015 a fost anulată Decizia nr. 1/29.10.2014, ca netemeinică și nelegală și s-a dispus reintegrarea acestuia și deși nu a fost pusă în executare niciuna dintre aceste hotărâri, la data de 11.05.2015, B. Ș. A. i-a comunicat o . înscrisuri printre care și decizia de suspendare a contractului individual de muncă începând cu data de 23.04.2015, aceasta fiind emisă a doua zi după ce s-a pronunțat Tribunalul Tulcea cu privire la nelegalitatea măsurii de desfacere a contractului de muncă.
A mai învederat contestatorul că în cauză s-a dispus suspendarea contractului de muncă fără însă să existe o decizie de reîncadrare în funcție, situație dovedită printr-o . documente, respectiv somația comunicată la data de 27.04.2015 și procesul-verbal încheiat de același B. Ș. A. în dosarul de executare nr. 63/2015 la data de 29.04.2015, proces-verbal prin care se reține că administratorul societății are cunoștință de sentința civilă nr. 619/22.04.2015 și de obligațiile stabilite prin această sentință, pe care nu o poate pune în executare, fiind ”prea devreme”, cu mențiunea că va respecta termenul de 10 zile prevăzut de dispozițiile art. 607 și art. 903 Cod proc. civ.
Astfel că, în aceste condiții, contestatorul apreciază că atât timp cât nu există o decizie de reîncadrare, intimata nu putea emite o decizie de suspendare a contractului individual de muncă.
A mai arătat contestatorul că având calitatea de administrator, orice act cu privire la mandatul pe care l-a primit nu putea fi dispus decât de Adunarea Generală a Asociaților, organul de conducere ce are puteri de numire și revocare, astfel că și sub acest aspect decizia de suspendare este lovită de nulitate absolută, măsura fiind dispusă de o persoană care nu are aceste atribuții.
Contestatorul a mai menționat că măsura a fost dispusă de directorul societății, ori potrivit statutului, indiferent că este cel actualizat la data de 27 august 2014 sau cel anterior acestei date, art. 6.5 prevede că administratorul unic/administratorul care coordonează compartimentul respectiv al societății este cel ce are competențe să semneze actele ce privesc angajarea, promovarea, sancționarea personalului, deci actele în legătură cu contractele de muncă ale salariaților.
A mai precizat că sub aspectul lipsei deciziei de reintegrare și al lipsei dispoziției măsurii de către o persoană care nu avea aceste competențe, decizia nr. 424 din data de 23.04.2015 este lovită de nulitate, ceea ce s-a urmărit a fost îndepărtarea sa din incinta societății și interzicerea oricărui acces având în vedere situația conflictuală existentă între dânsul și asociatul majoritar.
A mai susținut că suspendarea contractului individual de muncă pentru cercetarea disciplinară nu poate fi dispusă decât în situații excepționale, și anume doar atunci când este necesară pentru a asigura o cercetare prealabilă corectă a abaterii disciplinare, cu bună credință, nicidecum exercitată abuziv, în cazul de față, nu există nicio dovadă că pentru buna desfășurare a cercetării prealabile ar fi necesară suspendarea contractului de muncă, contract ce a încetat din punct de vedere legal la data revocării, necesitate ce nu poate fi constatată decât de persoana împuternicită cu efectuarea cercetării prealabile, în lipsa unei astfel de constatări și solicitări a persoanei împuternicite cu efectuarea cercetării prealabile, măsura suspendării este una abuzivă și nelegală.
În drept, contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 53/2003.
În dovedirea cererii, contestatorul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: decizia nr. 424/23.04.2015, extrase de pe portalul Tribunalului Tulcea, proces-verbal din data de 6 mai 2015, adresa nr. 197/CCMMRM/11.05.2015, date privind activitatea contestatorului, raport salariat.
Contestația a fost comunicată intimatei S.C. P. S. S.R.L., care a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiata și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Intimata a arătat că prin Decizia nr. 1/29.10.2014, contestatorul Vramuleț G. a fost sancționat cu desfacerea disciplinara a contractului individual de muncă nr. 01/17.08.2011 pentru săvârșirea de abateri grave constând în lipsa unor bunuri din gestiune.
A mai menționat intimata că contestatorul a contestat această decizie fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea dosarul nr._, iar prin Hotărârea nr. 619/22.04.2015, instanța a admis cererea contestatorului și a dispus reintegrarea acestuia, hotărârea nefiind definitivă aflându-se în faza apelului, cauza fiind în prezent înregistrata pe rolul Curții de Apel C., fără a se fi stabilit încă termen de judecată.
Intimata a mai învederat că la data de 28.02.2015 - zi de sâmbăta, zi nelucrătoare - contestatorul a pătruns în incinta fermei însoțit de alte aproximativ 15 persoane, împreună cu care a blocat porțile de acces în fermă, iar prin acțiunile exercitate asupra știucilor parcate pentru reproducție le-a eliberat în heleșteul mare nr. 5 și a golit bazinele de apă unde exemplarele de știuca erau parcate.
Astfel că, imediat ce instanța a admis contestația inițială și a dispus reintegrarea contestatorului pronunțând sentința civilă nr. 619/22.04.2015, la data de 23.04.2015, aceasta a dispus suspendarea contractului de muncă și cercetarea disciplinară a numitului Vramuleț G. pentru abaterile disciplinare săvârșite la data de 28.02.2015, sens în care salariatul a fost convocat pentru cercetarea disciplinară prealabilă prin agent procedural, conform notificării transmise de B. C. P., înregistrată sub nr. 5/06.05.2015 și sub număr de ieșire 446/04.05.2015, în registrul angajatorului, recepționată de către contestator la data de 06.05.2015.
A mai arătat intimata că la data de 14.05.2015, contestatorul s-a prezentat la locul menționat pentru realizarea procedurii de cercetare disciplinară prealabilă, la care a fost asistat de către avocat I. J., iar cu această ocazie, contestatorul Vramuleț G. întrebat fiind dacă poate preciza/nominaliza persoanele care i-au transmis informații și împreună cu care probabil a acționat în data de 28.02.2015, a răspuns că va preciza numele acelor salariați dacă acest lucru va fi solicitat de către instanța.
De asemenea, a mai menționat intimata că contestatorul întrebat fiind dacă persoanele de care a fost însoțit la data de 28.02.2015 și cu care a pătruns în incinta fermei, erau salariați ai . la data de 28.02.2015, salariatul Vramuleț G. a răspuns ca întrebarea nu are relevanță.
În condițiile în care privitor la cercetările efectuate prin întrebările adresate de către Comisie, salariatul Vramuleț G. a răspuns că informațiile vor fi precizate doar dacă instanța va solicita acest lucru sau că întrebarea nu are relevanță, rezultă că cercetarea disciplinară nu a fost una simulată cum greșit insinuează contestatorul, ci tocmai pasivitatea salariatului Vramuleț G. în lămurirea situației, asistat și de avocat la această procedură, care nu a furnizat niciun argument în apărarea sa, demonstrează vinovăția acestuia și temeinicia sancțiunii aplicate.
A mai precizat intimata că contestatorul susține că în realizarea faptelor săvârșite la data de 28.02.2015 a acționat „pentru protejarea puietului și menținerea acestuia în patrimoniul societății”.
A mai arătat intimata că faptele salariatului Vramuleț G. au avut consecințe păgubitoare asupra societății angajatoare, creând astfel prejudicii constând în aceea că, prin acțiunile exercitate asupra știucilor parcate pentru reproducție pe care le-a eliberat în heleșteul marc nr. 5 golind bazinele de apă unde exemplarele de știucă erau parcate, au avut ca rezultat compromiterea producției la puietul de știucă.
A mai învederat intimata că are ca obiect de activitate piscicultura - respectiv producția de pește, care se poate realiza prin doua metode, popularea bazinelor cu puiet resalizat în urma reproducției materialului piscicol propriu sau achiziționarea puietului de pe piața, unde prima metoda este și cea mai eficientă.
Intimata susține că contestatorul prin reprezentanți confundă într-o manieră deliberată instituții juridice distincte, respectiv calitatea de administrator statutar al unei persoane juridice - conferită în baza Legii nr. 31/1990, republicată, cu calitatea de „administrator” al unui angajator persoana juridică - care se circumscrie dispozițiilor Codului Muncii, calități din perspectiva cărora se nasc drepturi și obligații distincte.
A mai menționat intimata că prin Hotărârea A. a . din data de 27.08.2014 au fost revocați administratorii statutari Vramuleț G. și Bocioaga D. și a fost numit în funcția de administrator unic D. M..
Intimata a mai învederat că contestatorul a promovat o ordonanța președințială pentru suspendarea Hotărârii A. din data de 27.08.2014, adoptată de ., înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr._, iar prin sentința civilă nr. 2107/19.11.2014, instanța a dispus „suspendarea executării hotărârii A. din data de 27 august 2014”.
A mai susținut că suspendarea unui act juridic nu atrage în mod automat ca și efecte juridice repunerea părților în situația anterioară, întrucât nu poate implica efecte juridice retroactive, suspendarea unui act juridic operand pentru viitor, în vreme ce repunerea părților în situația anterioară operează pentru trecut.
Aceasta consecința juridica este caracteristica nulității actului juridic, adică ceea ce instanța a dispus prin Hotărârea nr. 619/22.04.2015, pronunțată în dosarul nr._ având ca obiect litigii de muncă, respectiv contestația formulată de Vramuleț G. împotriva Deciziei nr. 1/29.10.2014, prin care acesta a fost concediat inițial, astfel că instanța a dispus anularea Deciziei nr. 1/29.10.2014 și reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei de concediere.
Ori, dacă reintegrarea contestatorului a fost dispusă pentru trecut, efectele juridice retroactive ale repunerii părților în situația anterioară nu se pot răsfrânge doar asupra drepturilor contestatorului ci și asupra obligațiilor acestuia, ceea ce nu îl exonerează de răspunderea disciplinară pentru faptele săvârșite de el și care se constituie în abateri disciplinare grave.
A mai menționat intimata că susținerea contestatorului potrivit căreia aceasta nu a pus în executare hotărârea instanței privind reintegrarea acestuia pe funcția ocupata anterior este neîntemeiata și nefondată, imediat după ce instanța a pronunțat sentința civilă nr. 619 din data de 22.04.2015, a executat benevol dispozițiile hotărârii, astfel că la data de 23.04.2015 a emis decizia privind suspendarea CIM al salariatului Vramuleț G.. Această decizie a fost comunicata prin poștă contestatorului și depusă împreună cu extrase din REVISAL privind reintegrarea salariatului, în dosarul de executare silită nr. 63/2015, inițiată de contestator la B. Ș. A..
Intimata a mai învederat că atât timp cât există deja o hotărâre judecătorească, nedefinitivă dar executorie provizoriu până la soluționarea apelului, prin care s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul ocupat anterior, acesta nu mai poate emite o decizie de reintegrare a numitul Vramuleț G., cum eronat susține acesta din urma.
În ceea ce privește calitatea de administrator statutar al ., pretinsă de contestator, intimata a arătat că aceasta nu are nicio legătură pricina având ca obiect litigiu de munca, dovada calității de administrator statutar al unei persoane juridice se face prin certificat constatator emis de către Registrul Comerțului, iar din informațiile furnizate de ORC de pe lângă Tribunalul Tulcea numitul D. M. apare înregistrat ca deținând această funcție.
Mai precizează că contestatorul nu deține în prezent o hotărâre judecătoreasca definitivă/executorie care să atragă ca și efect repunerea acestuia în calitatea de administrator al ..
Raportat la inducerea în eroare a instanței, intimata a menționat că potrivit art. 6.5 din Actul Constitutiv al ., doar administratorul putea semna actele ce privesc angajarea, promovarea, sancționarea disciplinară a personalului, ceea ce omite însă contestatorul să precizeze este că prevederile consemnate în art. 6.5 teza a IV-a din Actul Constitutiv (indiferent că acesta este cel anterior sau varianta actualizată), referitor la angajarea, promovarea sau sancționarea disciplinară dispusă de către administratorul societății privește doar noii angajați, iar aceste decizii pot fi semnate sau aprobate de către administratorul societății.
A mai precizat intimata că anterior revocării contestatorului a avut doi administratori statutari, iar această prevedere a fost redactată prin grija contestatorului care s-a pus astfel la adăpost de o eventuală sancțiune disciplinară pe care o putea dispune celalalt administrator Bocioaga D. cu privire la persoana sa.
Ori, contestatorul Vramuleț G. nu este un nou angajat, iar după adoptarea Hotărârii A. din data de 27.08.2014, când . a desemnat un administrator unic, toate operațiunile finalizate cu sancționarea disciplinară a contestatorului Vramuleț G. au fost aprobate de administratorul unic.
Astfel că, Decizia nr. 523 din data de 23.05.2015, respectă și urmează intru totul dispozițiile privind răspunderea disciplinară a salariatului consemnate în Codul Muncii, astfel că sancționarea numitului Vramuleț G. a fost temeinic și legal dispusă.
A mai susținut că tot în mod nereal susține contestatorul că Decizia nr. 523 din data de 23.05.2015 „nu explică în niciun fel” cu acțiunea acestuia, care se pretinde administrator și inginer piscicol de profesie, ci reprezintă o măsură defectuoasă tehnic, în primul rând, nu angajatorul ar trebui sa explice contestatorului, inginer piscicol de profesie, detalii tehnice despre activitatea sa profesionala, iar în al doilea rând, acțiunea contestatorului a fost una prejudiciatoare pentru societate, aspecte explicate în Decizia nr. 523 din data de 23.05.2015 și care pe lângă o logică extrem de simplă nu necesita și cunoștințe de specialitate ca să se constate că exemplarele de reproducători de știucă o data mutate din bazinele de mici dimensiuni în eleșteul nr. 5 a cărui suprafața este de cca. 200 ha, reproducția la știuca nu mai poate fi verificată sau controlată, știuca este o specie de peste răpitor.
Intimata a mai arătat că in punct de vedere tehnic contestatorul era obligat să cunoască și acesta știa că indiferent de ce specie de pește ar fi vorba, răpitor sau nu, puietul rezultat în urma reproducției, se muta și se supraveghea în incubatoare, deci nu în bazine și cu atât mai mult într-un eleșteu cu suprafața de 200 ha. În aceste circumstanțe, șansele de realizare a reproducției la știuca au scăzut covârșitor având în vedere suprafața de 200 ha a eleșteului, iar dacă aceasta s-ar fi realizat puietului rezultat îi era imposibil să supraviețuiască înconjurat de răpitori. Eleșteul respectiv era populat într-o proporție semnificativă cu specii de pești răpitori (ca în acest scop are o suprafața atât de mare și nu pentru creșterea puietului).
În drept intimata și-a întemeiat apărările pe prevederile art. 204 NCPC.
În dovedirea apărărilor sale, intimata a depus la dosar, următoarele înscrisuri: convocarea salariatului pentru cercetarea disciplinară nr. 446/04.05.2015, dovadă de comunicare somație, raport de cercetare disciplinară, proces-verbal din data de 6 mai 2015, proces-verbal din data de 14.05.2015, decizia nr. 424/23.04.2015, decizia nr. 425/23.04.2015, decizia nr. 523/22.05.2015, act constitutiv al societății.
Analizând cererea reclamantului în raport de probele administrate în cauza și de dispozițiile legale incidente, Tribunalul constată ca cererea sa este fondata din următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 619/22.04.2015 pronunțată de Tribunalul Tulcea in dosarul civil nr._, instanța a dispus anularea Deciziei nr. 1/29.10.2014 emisa de S.C. “P. S.” S.R.L. Tulcea și reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior deciziei de concediere”.
Potrivit art. 448 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., „(1) Hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect:… plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă, precum și a sumelor cuvenite, potrivit legii, șomerilor”.
Față de această dispoziție legală, hotărârea instanței de fond prin care s-a dispus reintegrarea reclamantului pe funcția deținuta anterior era executorie de drept. Prin punerea in executare a acestei hotărâri, reclamantul a redobândit calitatea de salariat, fiind îndreptățit și la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit in intervalul cuprins intre desfacerea contractului individual de munca si data pronunțării sentinței.
Potrivit art. 80 alin. 1 din Legea nr. 53/2003, „În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.”, iar potrivit alin. 2 ”La solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.”
Repunerea în situația anterioară desfacerii contractului de munca echivalează cu redobândirea de către persoana concediată a calității de salariat, iar perioada de timp cuprinsa intre desfacerea contractului individual de munca si data reintegrării pe funcția avuta anterior va constitui vechime in muncă. Totodată, persoana concediata este îndreptățită la toate drepturile salariale de care a fost lipsita pe aceasta perioada.
Acordarea tuturor drepturilor de care a fost lipsită persoana reintegrată pe funcția deținută anterior, urmare a anularii deciziei de concediere, are drept scop repararea prejudiciului suferit, având caracter reparatoriu, și nicidecum nu operează și în ceea ce privește obligațiile părții, atât timp cat acesta nu avea, la momentul săvârșirii pretinsei fapte ilicite, calitatea de salariat.
În ceea ce privește răspunderea disciplinară, dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare aparține angajatorului aceasta putând fi antrenată in cazul săvârșirii unei abateri disciplinare. Abaterea disciplinara este definită de textul de lege ca fiind acea faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Deci sancțiunea disciplinară, dar și masurile premergătoare efectuării cercetării disciplinare pot fi luate de angajatori numai in privința salariaților. Ori, la data la care se pretinde de către intimata ca reclamantul a săvârșit fapta prejudiciabila, acesta din urma nu avea calitatea de salariat si implicit drepturile si obligațiile izvorâte din contractul individual de muncă. D. urmare, acestuia nu i se poate imputa vreo fapta in legătura cu munca, răspunderea sa putând fi antrenată cel mult pe temei delictual.
Pe cale de consecință, motivele invocate de intimata în susținerea deciziei de suspendare a contractului individual de munca sunt nelegale, fapt ce atrage nelegalitatea deciziei contestate.
Apărarea contestatorului în sensul că decizia de suspendare a contractului individual de muncă nu este legală atât timp cât nu a fost emisă în prealabil o decizie de reîncadrare nu poate fi primită.
De vreme ce instanța a dispus anularea deciziei de concediere, anularea produce efecte retroactive, înlăturând efectele concedierii produse între momentul emiterii actului și cel al anularii de către instanță.
Altfel spus, persoana este repusa în situația anterioară concedierii prin recuperarea tuturor drepturilor de care a fost lipsita prin decizia nelegala, respectiv statutul de salariat, funcția, postul, locul de munca, precum si despăgubiri echivalente cu salariul datorat pe acea perioada cat a fost împiedicat sa-si îndeplinească atribuțiile de serviciu.
În aceste condiții nu este necesara emiterea unei decizii noi prin care angajatorul sa dispună repunerea salariatului în postul deținut anterior, deoarece cu ocazia soluționării litigiului s-a tranșat aceasta problema a funcției ocupate de salariat, astfel că angajatorul trebuie să se conformeze, reintegrându-l pe salariat în litera și în spiritul titlului executoriu.
Relativ la cea de a doua apărare a contestatorului, în sensul că are calitatea de administrator și orice act cu privire la mandatul sau poate fi dispus doar de Adunarea Generala a Asociaților, instanța retine ca decizia contestata vizează suspendarea contractului individual de munca pentru efectuarea cercetării disciplinare pentru o pretinsa abatere disciplinara săvârșită de către contestator in calitatea sa de salariat.
Ori, in cauza nu se pune in discuție neîndeplinirea îndatoririlor izvorâte din calitatea sa de administrator al societății, pentru care ar fi aplicabile dispozițiile Legii nr. 31/1990, ci neîndeplinirea unor obligații izvorâte din raporturile de muncă, sens în care nici aceste apărări nu pot fi primite.
Pentru toate aceste considerente, instanța va anula Decizia nr. 424 din data de 23.04.2015 emisă de pârâta S.C. P. S. S.R.L. ca nelegală.
Având în vedere că reclamantul a efectuat cheltuieli în această cauză și pentru că cererea sa a fost admisă, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de contestatorul V. G., cu domiciliul în Tulcea, . Plaza, ., județ Tulcea, în contradictoriu cu intimata S.C. P. S. S.R.L., cu sediul în ., construcția C5, județ Tulcea, având ca obiect contestație act suspendare contract individual de munca.
Anulează Decizia nr. 424 din data de 23.04.2015 emisă de pârâta S.C. P. S. S.R.L. ca nelegala.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15.09.2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
M. L. Șurculescu G. T. și C. T.
Grefier – M. R.
Red. Jud. ȘML/28.09.2015
Tehnored. Gref. RM/28.09.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... → |
|---|
