Contestaţie decizie de concediere. Sentința nr. 1531/2015. Tribunalul TULCEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1531/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 1531/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TULCEA
SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1531/2015
Ședința publică de la 22 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. N. G.
ASISTENȚI JUDICIARI: G. T.
C. T.
GREFIER: M. R.
Pe rol judecarea cererii în materia litigii de muncă formulată de contestatoarea C. (fostă B.) L., cu domiciliul în Baia, ., județ Tulcea, în contradictoriu cu intimații . prin lichidator judiciar Barbarino N.-D. și B. M., cu domiciliul în Ruginoasa, sat Dumbrăvița, ., județ Iași, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 septembrie 2015, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată la data de 10 iulie 2014 și înregistrată sub nr._, contestatoarea C. (fostă B.) L. a chemat în judecată pe intimata . prin administrator unic B. M., solicitând anularea deciziei nr. 5/18.06.2014 ca nelegală și netemeinică și obligarea intimatei la plata drepturilor bănești la zi.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a fost angajată ca lucrător comercial la societatea . și că preavizul nr. 3/19 mai 2014 cu o durată de 20 zile avea termen de expirare la data de 13 iunie 2014 și nu la data de 18 iunie 2014 așa cum s-a fost menționat în decizia contestată și că contractul de muncă nr. 1/13 iulie 2013 prevedea un salariu de 1.000 lei și nu de 425 lei cum a fost menționat tot în decizie.
A mai învederat contestatoarea că nu a semnat niciun act adițional privind modificarea salariului sau a funcției și că nu a fost retribuită până la data introducerii prezentei cereri.
În dovedirea cererii, intimata a depus la dosar, următoarele înscrisuri: C.I., decizia nr. 5/18 iunie 2014, contract individual de muncă, preaviz nr. 1/01.04.2014, certificat medical . nr._ din 4 aprilie 2014, preaviz nr. 3/19 mai 2014.
La data de 28 iulie 2014, contestatoarea a depus precizări prin care a solicitat repunerea în situația anterioară, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior deciziei de desfacere a contractului de muncă și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri bănești, egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate, precum și a concediului medical avut în această perioadă și celelalte drepturi bănești pe care le-ar fi avut în perioada concedierii și până acum.
A mai arătat că nu i-au fost respectate drepturile prevăzute de Codul Muncii privind concedierea, că nu sunt întrunite condițiile art. 65 din Codul Muncii, având în vedere că postul de lucrător comercial nu a fost desființat, fiind singurul salariat angajat la ., iar punctul de lucru unde a lucrat nu a fost închis.
A mai arătat că soțul său care era și administratorul societății, numitul B. M. a formulat cerere de divorț, acesta fiind și motivul real al concedieri, ori art. 59 din Codul Muncii prevede că este interzisă concedierea salariaților pe motive „…situație sau responsabilitate familiară….”.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 59, ale art. 76, ale art. 78, ale art. 269 și ale art. 270 din Codul Muncii.
Contestația a fost comunicată intimatului B. M. care a formulat întâmpinare solicitând acțiunii ca nefondată și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
A arătat intimatul că a fost căsătorit cu contestatoarea până în cursul acestui an, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința civilă 276/16 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Babadag, în decursul căsătoriei, acesta, pentru că lucra în Italia, a convenit cu soția sa să înființeze o societate, lucru pe care l-am și făcut, societate al cărui administrator a fost soacra sa, C. I. (mama contestatoarei), societate care și-a desfășurat activitatea cu ajutorul financiar al acestuia care în mod regulat trimitea sume de bani cuprinse între 1000 - 3000 curo.
A mai învederat că în cursul anului 2013, fosta sa soție s-a hotărât să revină în țară cu intenția de a se ocupa de societate și astfel începând cu data de 13 iulie 2013 a preluat activitatea societății ca „salariat”, fiind angajată de mama sa ca „lucrător comercial”, acesta urmând să-și finalizeze contractul de muncă pe care îl aveam în Italia și să revină în țară în luna decembrie 2013 pentru ca împreună cu fosta soție să se ocupăm de societate.
A mai menționat intimatul că de la venirea contestatoarei în țară, relațiile dintre aceștia au început să se deterioreze, din culpa contestatoarei, iar în luna decembrie 2013, când a venit în țară a ajuns la concluzia că pentru a-și păstra relația de căsătorie cu soția sa nu mai trebuie să plece din țară, sens în care în cursul lunii ianuarie 2014 a preluat de la soacra sa conducerea societății devenind asociat unic al acestei societăți, respectiv . Baia.
A mai susținut că deși în iarna 2013 - 2014, relațiile dintre acesta și contestatoare se deteriorau, în luna ianuarie a fost de acord să fie cooptat în societate la insistențele mamei reclamantei, sens în care în 17 ianuarie 2014 a participat și plătit la capitalul social al ., suma de 100 lei, reprezentând 10 părți sociale - 34%.
Ulterior, a mai arătat intimatul că la data de 22 ianuarie 2014, mama contestatoarei s-a retras din societate cedându-i acestuia cele 20 de părți sociale ce le mai deținea, acesta devenind asociat unic și din acest moment „contestatoarea s-a ocupat de societate, ea ținând evidența intrărilor și „ieșirilor” din patrimoniul societății.
În luna martie 2014, datorită faptului că relația dintre cei doi soți se destrămase complet s-au despărțit în fapt și intimatul a fost nevoit să plece la părinții săi, în ., astfel că din martie 2014 și până în 3 aprilie 2014, societatea a funcționat sub conducerea exclusivă a contestatoarei, iar din 3 aprilie 2014, când a revenit la Baia a fost nevoit să închidă magazinul deoarece, solicitând efectuarea unui inventar, contestatoarea a ieșit din magazin și a plecat, situație în care a fost nevoit să închidă magazinul schimbându-i totodată și încuietorile.
Astfel că acțiunea promovată de contestatoarea este tendențios formulată deoarece nu precizează pentru ce perioadă solicită drepturile salariale și dintr-o eroare de redactare în decizia nr. 5/18 iunie 2014 a fost scrisă suma de 425 lei ca fiind salariul de încadrare al reclamantei, însă conform actelor atașate reiese că salariul contestatoarei este de 1000 lei către bugetul fiindu-i plătite cheltuielile către stat, șomaj, CAS, impozit pe salariu, etc.
A mai menționat că în ceea ce privește susținerile contestatoarei că nu a fost retribuită până la data formulării prezentei acțiuni sunt nefondate în condițiile în care ea a fost singura persoană care s-a ocupat de administrarea societății de la despărțirea acestora în fapt, adică de la începutul lunii martie și până în data de 3 apr. 2014 când acesta am luat decizia de a închide magazinul.
A mai precizat că deși societatea este bun comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei, contestatoarea ocupându-se de aprovizionarea cu mărfuri dar și cu vânzarea acestora (intervalul ianuarie — aprilie 2014, perioada în care intimatul a preluat acțiunile societății fiind acționar unic) fapt ce rezultă din actele contabile semnate de către aceasta, care a încasat diverse sume de bani din casieria societății, sume de bani ce i-au fost arătate de firma de contabilitate pe care a angajat-o în vederea clarificării situației contabile a acestei societăți, bani pe care nu i-a cerut până în prezent.
A mai susținut intimatul că deși a invitat-o în scris pe contestatoare să-i predea pe bază de inventar marfa din societate, aceasta nu s-a prezentat la data și ora stabilită în convocator, nu a mai comunicat sub nicio formă, nu i-a spus care sunt pretențiile sale față de societate, iar dacă ar avea astfel de ar fi trebuit să promoveze o acțiune în partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, acțiune ce ar trebui timbrată la valoarea masei de partaj și nicidecum o acțiune bazată pe legislația muncii care este scutită de taxa de timbru, acțiune ce a fost formulată în scop șicanator, după ce în prealabil intimatul s-a mai judecat și cu mama acesteia pentru alte sume de bani și legat de aceeași societate al cărui administrator acesta este în prezent.
Intimatul a depus la dosar sentința civilă nr. 276/16 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Babadag în dosarul civil nr._, decizia nr. 5/18.06.2014, preaviz nr. 3/19.05.2014, proces-verbal, adrese, factura fiscală nr._, confirmare de primire, chitanța nr. 0109/27.01.2014, chitanța nr. 0110/13.02.2014, chitanța nr. 0111/20.02.2014, chitanța nr. 0112/27.02.2014, chitanța nr. 0113/05.03.2014., dispoziții de încasare.
La data de 4 septembrie 2014, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat repunerea în situația anterioară, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior deciziei de desfacere a contractului de muncă și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri bănești, egale cu salariile indexate, majorate sau reactualizate, precum și a concediului medical avut în această perioadă și celelalte drepturi bănești pe care le-ar fi avut în perioada concedierii și până acum.
La data de 23 februarie 2015, contestatoarea a depus la dosar alte precizări prin care a arătat că renunță la capătul de cerere privind reintegrării pe postul deținut la . solicitând obligarea pârâtei prin lichidator judiciar la plata sumei de 4.754 lei cu titlu de prejudiciu și a sumei de 178,28 lei cu titlu de dobânda legală aferentă debitului.
La data de 27 aprilie 2015, intimatul B. M. a formulat o cerere de suspendare a cauzei motivat de deschiderea procedurii insolvenței a intimatei ..
La data de 2 iunie 2015, instanța a disjuns capătul de cerere privind contestația deciziei de concediere de capătul de cerere privind plata drepturilor bănești, urmând a-l suspenda pe acesta din urmă până la soluționarea dosarului privind insolvența intimatei ..
La data de 18 august 2015, contestatoarea a depus lămuriri prin care a arătat că înțelege să se judece în prezenta cauză având ca obiect contestație decizie de concediere și cu intimatul B. M., în nume propriu.
Intimatul B. M., a depus la data de 7 septembrie 2015 o cerere prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în cauza dedusă judecății.
Examinând cererea, în raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Soluționând cu prioritate excepțiile procesuale invocate, în baza art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. M., prin raportare la obiectul acțiunii cu care a fost învestit tribunalul, constând în plata drepturilor salariale pretins a fi neachitate și respectiv anularea deciziei de concediere cu consecința reintegrării reclamantei, ținând cont că reclamanta a pretins că raportul juridic de dreptul material al muncii în al cărui conținut intră drepturile valorificate pe cale judiciară s-a derulat, potrivit susținerilor reclamantei, între aceasta, în calitate de angajat și pârâta ., în calitate de angajator.
Prin urmare, față de natura salarială a drepturile solicitate de reclamantă, acestea nu pot fi corelative decât obligațiilor ce revin angajatorului persoană juridică, în baza contractului individual de muncă încheiat între aceste părți, fără a fi datorate de către pârâtul B. M., în nume personal, ci doar în calitate de reprezentant legal al pârâtei ., care deține legitimare procesuală pasivă.
Pe cale de consecință, se va respinge acțiune formulată în contradictoriu cu B. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă.
Asupra capătului de cerere prin care s-a cerut reintegrarea reclamantei, tribunalul va lua act de cererea de renunțare la judecată, înregistrată la dosar la data de 2 iunie 2015 (fila 159), în raport de împrejurarea că societatea pârâtă a intrat în insolvență, repunerea reclamantei în situația anterioară nemaifiind posibilă.
În fapt, din probele administrate nu a rezultat existența unor cauze de nulitate a deciziei nr. 5/18.06.2014 emisă de pârâta . cu privire la concedierea reclamantei (fila 6), împrejurarea că termenul de preaviz de 20 de zile s-a împlinit la o dată anterioară emiterii deciziei, respectiv 13 iunie 2014, iar nu la data de 18 iunie 2014, cum s-a menționat în respectivul act, nefiind de natură a produce vreun prejudiciu de drept substanțial reclamantei, respectiva eroare putând constitui, cel mult, o greșeală materială care nu prezintă relevanță în contextul raportului juridic derulat între părți, cât timp nu a fost încălcat vreun drept legitim al reclamantei, în conformitate cu prevederile Codului Muncii.
Împrejurarea că reclamanta nu ar fi semnat vreun act adițional privitor la modificarea salariului sau că nu ar fi fost retribuită pentru preavizul din 1.04.2014 și respectiv 19 mai 2014, respectiv concediul medical anexat cererii, nu reprezintă motive de nulitate ale deciziei de concediere, întrucât nu au stat la baza emiterii acestui act, reprezentând fapte juridice care nu se află, în mod rezonabil, în legătură de cauzalitate cu desfacerea contractului de muncă dintre părți.
De altfel, starea de insolvență a societății pârâte, dovedită din actele dosarului, constituie un motiv obiectiv, de natură a justifica imposibilitatea continuării raporturilor de muncă dintre părți, în condițiile în care apare cu evidență că angajatorul nu mai dispunea de fonduri bănești din care să poată achita, după data de 18 iunie 2014, salariile cuvenite angajaților, după cum a recunoscut chiar pârâtul B. M., fostul soț al reclamantei și administrator al societății (fila 25-26).
Chiar dacă salariul reclamantei a fost greșit indicat în conținutul deciziei de concediere ca fiind de 425 lei, în loc de 1.000 lei, așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr. 1/3.07.2013 (fila 7), această eroare nu a determinat desfacerea raporturilor de muncă dintre părți, deci nu prezintă relevanță pentru soluționarea capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea deciziei de concediere.
Din cele arătate mai sus nu rezultă existența unor temeiuri juridice valide pentru anulare deciziei de concediere a reclamantei, urmând a se respinge ca nefundat respectivul capăt de cerere.
Asupra capătului de cerere având ca obiect plata drepturilor salariale pretins a fi neachitate, la care se adaugă dobânda legală, tribunalul s-a pronunțat prin încheierea ședinței de judecată din 2.06.2015, când s-a dispus suspendarea de drept a dosarului disjuns având acest obiect (fila 162), în baza prevederilor art. 36 din Legea 85/2006, întrucât pârâta debitoare a intrat în procedura insolvenței, nemaifiind necesar a se relua respectiva soluție de suspendare în dispozitivul prezentei hotărâri judecătorești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul B. M..
Respinge cererea îndreptată împotriva intimatului B. M., pentru lipsa calității procesuale pasive.
Ia act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Respinge contestația formulată împotriva deciziei nr. 5/18.06.2014 emisă de . loc. Baia, județ Tulcea, ca nefondată.
Executorie Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.
Pronunțată în ședința publică de la 22 septembrie 2015.
Președinte, Asistenți Judiciari,
D. N. G. G. T. și C. T.
Grefier – M. R.
Red. Jud. DNG/30.10.2015
Tehnored. Gref. RM/30.10.2015
| ← Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr.... | Calcul drepturi salariale. Sentința nr. 1932/2015. Tribunalul... → |
|---|
