Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 507/2015. Tribunalul TULCEA

Sentința nr. 507/2015 pronunțată de Tribunalul TULCEA la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 48/88/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TULCEA

SECȚIA CIVILĂ DE C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 507/2015

Ședința publică de la 31 Martie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. N. G.

ASISTENȚI JUDICIARI: G. T.

C. T.

GREFIER: M. R.

Pe rol judecarea cauzei litigii de muncă formulată de reclamanții C. S., P. D., R. M., S. A., S. I., O. L., N. R., S. D., S. G., T. Z., L. TINCUȚA, C. N., T. I., F. B. F. A., D. M., C. L., B. G., C. D. M., P. V., R. V., B. M. cu domiciliul procesual ales la I. Județean Tulcea, cu sediul în Tulcea, .. 3 - 4, județ Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 3 - 4, județ Tulcea, având ca obiect drepturi bănești-dobânzi.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23 martie 2015, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată la data de 15 ianuarie 2015 sub nr._, reclamanții au solicitat obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente drepturilor bănești cuvenite potrivit sentinței civile nr. 8185/12.12.2012 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul nr._ și sentinței civile nr. 1920/13.03.2013 a Tribunalului Tulcea, pronunțată în dosarul nr._, de la data pronunțării acestor sentințe (data de la care hotărârile judecătorești au devenit titluri executorii) și până la data plății efective.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 8185/12.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ și sentința civilă nr. 1920/13.03.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Tulcea a obligat pârâtul din prezenta cauză, în esență, la reîncadrarea reclamanților luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010 raportat la Legea nr. 221/2008, precum și plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând diferența dintre salariile efectiv încasate și cele cuvenite ca urmare a aplicării acestor acte normative, aferente perioadelor: 15.02._11 pentru S. A.; 01.09._11 pentru B. M., respectiv 31.10._11 pentru ceilalți reclamanți din prezenta cauză, actualizate în funcție de rata inflației, la data efectivă a plății.

S-a susținut că deși sentințele menționate sunt irevocabile, nici până în prezent reclamanții nu au beneficiat de plata în totalitate a drepturilor salariale dispuse de instanța de judecată, iar sumele de care au beneficiat, au fost acordate la intervale mai mari de timp, fiind evident că s-a produs un prejudiciu de necontestat prin faptul că aceștia au fost lipsiți de folosul sumelor de bani dispuse de Tribunal, în plus față de prejudiciul inițial în patrimoniul acestora prin plata unor salarii sub nivelul celor reglementate prin Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010 și Legea nr. 285/2010 prin raportare la Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008.

S-a învederat că, în conformitate cu dispozițiile art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată [fost art. 161 alin. (4)], „întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului.”, în condițiile în care, potrivit art. 161 [fost art. 156], „salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor”. Același act normativ prevede la art. 278 alin. (1) [fost art. 295 alin. (1)] că „Dispozițiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile.”

În consecință, și în privința daunelor interese datorate de unitate salariaților pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispozițiile legislației civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), și anume:

Art. 1530: Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat și care este consecința directă și necesară a neexecutării obligației.

Art. 1531 (1)Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ține seama de reducerea unor cheltuieli sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligației. (...)

Art. 1535 (1)În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. în acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.

(2)Dacă, înainte de scadență, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadență.

(3)Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligației.

S-a menționat că în cauză sunt incidente și dispozițiile dispozițiilor art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, potrivit cărora: „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.”

Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, aprobată prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești’ - art. 1 - și că „în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală” (art. 2).

Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenței drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligația legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă.

În acest sens s-a pronunțat deja Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, care prin sentința civilă nr. 1946/03.05.2012 (dosar nr._ ), a constatat că „dobânda este datorată începând cu data scadenței pentru fiecare dintre salariile lunare, pârâții fiind de drept în întârziere conform art. 1079 (1523NCC) Cod civil și 161 Codul muncii, astfel că se justifică acordarea dobânzii legale aferente de la data nașterii dreptului până la data plății efective”.

În același sens, prin sentința civilă nr. 1515/13.02.2013, Tribunalul D. a reținut că daunele-interese datorate de angajator conform art. 166 alin. (4) din Codul muncii „pot consta în dobânda legală, care reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor stabilite prin titlul executoriu”, în consecință, în raport de dispozițiile art. 1531 din Noul Cod civil, a constatat că dobânda legală „este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată și până la data plății efective a sumelor stabilite conform sentinței.” (titlu executoriu).

S-a precizat că în mod similar s-a pronunțat și Tribunalul O., care a reținut că „membrii de sindicat, în calitate de creditori, sunt beneficiarii acestor daune-interese - dobânzi legale, pentru neexecutarea obligației de plată a creanțelor, fiind evident prejudiciul pentru beneficiul nerealizat, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispozițiilor art. 3711 Cod pr. civ, executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie.”

Hotărâri similare a pronunțat inclusiv Curtea de Apel București - Secția a VII-a, prin raportare la dispozițiile art. 1515 alin. (1), art. 1531 și art. 1535 din Noul Cod Civil, considerate ca având „caracter imperativ și de ordine publică, de la ele neputându-se deroga, fiind de strictă și prioritară aplicare”.

S-a arătat că în sensul celor menționate mai sus s-a pronunțat în recurs în interesul legii și Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, prin Decizia nr. 2/17.02.2014 (dosar nr. 21/2013), instanța supremă a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (...)”. Decizia respectivă este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Noul cod de procedură civilă.

În aceste condiții, acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadență a sumei datorate, creditorii (membrii de sindicat beneficiari ai sentințelor menționate) fiind privați de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenței și data plății efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancțiune pentru întârzierea la plată a unor obligații, dispuse - în cazul de față - de instanța de judecată în sarcina angajatorului.

În drept, reclamanții își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 148 și urm., art. 194 și art. 517 alin. (4) din Noul Cod procedură civilă, ale art. 161, art. 166 alin. (4), art. 268, art. 274 și art. 278 alin. (1) din Codul muncii, ale art. 2 din OG nr. 13/2011, ale art. 1530, art. 1531 și art. 1535 din Noul Cod civil.

În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 8185/12.12.2012, sentința civilă nr. 1920/13.03.2013 și Decizia RIL nr. 2/2014.

În apărare pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

S-a arătat că plata sumelor câștigate în instanță de reclamantă a fost reglementată de O.U.G. nr. 71/2009, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează:

Art. 1 statuează că platasumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:

a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..

(4) În înțelesul prezentei ordonanțe de urgență, prin sectorul bugetar se înțelege autoritățile și instituțiile publice a căror finanțare se asigură integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz, integral din venituri proprii.

OG nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare art. 14 începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, plata neefectuată a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești reprezentând drepturi de natură salariată stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2012, se va realiza în aceleași condiții cu cele prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, ale cărei dispoziții se aplică în mod corespunzător.

Plata sumelor prevăzute la alin. (1) se va efectua din sumele aprobate la titlul "Cheltuieli de personal".

OUG nr. 92/2012 Capitolul II - Măsuri în domeniul plății titlurilor devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013 la art. XI statuează că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013, se va realiza astfel:

a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;

b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;

c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;

e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.

(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

(3) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S..

(4) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plătii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. 1.

Astfel, conform acestor prevederi legale, accesoriile care vor fi plătite la suma principală sunt doar actualizările sumelor datorate cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S., nu este prevăzut plata unei dobânzi legale în acest sens.

În condițiile în care ar fi admisă cererea, unitatea nu ar avea un temei legal în baza căruia să facă aceste plăți, mai mult, chiar prin sentințele civile menționate, pârâtul a fost obligat la plata unor diferențe salariale, actualizate în funcție de rata inflației, la data plătii efective, iar plățile care au fost deja efectuate, au fost realizate cu respectarea acestor sentințe civile.

Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține:

În fapt, nu s-a contestat că reclamanții dețin calitatea de creditori ai pârâtei, în baza titlurilor executorii constând în hotărârile judecătorești mai sus menționate, indicate în petitul cererii de chemare în judecată, definitive și irevocabile sub imperiul Codului de procedură civilă 1865, prin care au fost acordate sume având natura juridică a unor drepturi salariale actualizate în raport de indicele de inflație (damnum emergens), fără includerea dobânzilor sau penalităților (lucrum cessans), ce au fost solicitate pentru prima dată în prezentul litigiu, dedus judecății.

În drept, cauza ridică problema acordării dobânzii legale pentru debite stabilite prin hotărâri judecătorești devenite executorii, chestiune care a fost soluționată, cu forță juridică obligatorie, prin Decizia de Recurs în Interesul Legii nr. 2/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care al cărei dispozitiv s-a statuat că „în aplicarea dispozițiilor art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in condițiile art. 1 si 2 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute in titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificări prin Legea nr. 230/2011.

Prin urmare, niciun argument contrar nu poate fi primit raportat la legalitatea, de plano, a soluției de plată a dobânzilor legale solicitate, pentru că s-ar încălca forța obligatorie a interpretării date de către instanța supremă, ce operează de la data publicării în Monitorul Oficial - 3 iunie 2014, inclusiv la data pronunțării prezentei hotărâri judecătorești, cu privire la situații juridice aflate în curs de constituire, condiționate de controlul de legalitate al instanței (art. 517 alin. 4 NCPC).

Or, potrivit considerentelor aceleiași DRIL, care se bucură de forța obligatorie a dispozitivului, întrucât îl explică și se reflectă în acesta, „Natura juridica a masurilor dispuse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 este aceea de suspendare legala a executării silite a titlurilor executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, calificare care decurge din însuși conținutul art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, potrivit căruia, în cursul termenului în care are loc plata eșalonată” (subl ns).

În concret, suspendarea legală a executării silite (prin OUG 71/2009) nu are nicio influență asupra prezentului litigiu prin care se valorifică dreptului material la acțiune pentru plata dobânzilor moratorii, ce au natura juridică a daunelor interese datorate pentru întârzierea nejustificată a plății salariului, în condițiile circumscrise prevederilor art. 166 alin. 4 Cod Muncii.

Considerentele mai sus expuse se coroborează cu prevederile art. 2 din OG 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar și converg spre soluția admiterii acțiunii principale, cu obligarea pârâtei la plata către reclamanți a dobânzilor legale calculate asupra sumelor scadente datorate în baza titlurilor executorii deținute de aceștia, până la data achitării integrale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamanții C. S., P. D., R. M., S. A., S. I., O. L., N. R., S. D., S. G., T. Z., L. TINCUȚA, C. N., T. I., F. B. F. A., D. M., C. L., B. G., C. D. M., P. V., R. V., B. M. cu domiciliul procesual ales la I. Județean Tulcea, cu sediul în Tulcea, .. 3 - 4, județ Tulcea, în contradictoriu cu pârâtul I. ȘCOLAR JUDEȚEAN TULCEA, cu sediul în Tulcea, .. 3 - 4, județ Tulcea, având ca obiect drepturi bănești-dobânzi.

Obligă pârâtul la plata către reclamanta B. M. a unor daune interese moratorii sub forma dobânzii legale aferente sumelor datorate conform sentinței civile nr. 1920/13 martie 2013 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 756/CM/18.09.2013 a Curții de Apel C., începând cu data de 13 martie 2013 și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.

Obligă pârâtul la plata către ceilalți reclamanți a unor daune interese moratorii sub forma dobânzilor legale aferente sumelor datorate conform sentinței civile nr. 8185/12 decembrie 2012 a Tribunalului Tulcea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 262/CM/2013 a Curții de Apel C., începând cu data de 12 decembrie 2012 și până la achitarea integrală a sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale.

Executorie. Cu apel în 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul Tulcea.

Pronunțată în ședința publică de la 31.03.2015.

Președinte, Asistenți Judiciari,

D. N. G. G. T. și C. T.

Grefier – M. R.

Red. Jud. DNG/24.04.2015

Tehnored. Gref. RM/24.04.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Solicitare drepturi bănești / salariale. Sentința nr. 507/2015. Tribunalul TULCEA