Acordarea grupelor de muncă
| Comentarii |
|
Încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite se face în cadrul unei metodologii speciale. Instanţa de judecată nu se poate substitui organelor de specialitate care au competenţa de a realiza încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, iar unitatea nu poate emite adeverinţele care să certifice această încadrare dacă nu a fost urmată procedura prevăzută de lege.
Secţia privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia nr. 766 din 20 august 2009
Prin sentința civilă nr. 555/30.03.2009 Tribunalul Galați a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la acest Tribunal, reclamantul D.A. a solicitat obligarea unității pârâte la eliberarea unei adeverințe care să ateste că a beneficiat de grupa I de muncă pentru perioada 1.04.2001 - 31.12.2008, precum și anularea prevederilor M.M.F.P.S. și a hotărârilor CA a pârâtei prin care au fost exceptați de la grupa a I-a de munca începând cu data de 1.04.2008.
în fapt a arătat că a desfășurat activitate în cadrul unității pârâte în funcția de pompier pe platforma siderurgică a actualei SC A.M. SA G., fostă SC S. SA G., sens în care a beneficiat de grupa I de muncă pentru perioada 12.11.1981 - 1.04.2000, de grupa a II-a de muncă pentru perioada 1.04.2000 - 1.04.2001.
A învederat că deși a beneficiat de sporurile și condițiile de muncă anterioare în perioada 2001-2008 nu a mai beneficiat de grupa I de muncă.
A mai arătat că sporurile de care beneficiază în prezent și de care a beneficiat (spor condiții periculoase, spor condiții grele, spor de noapte, spor de periculozitate, spor condiții nocive) sunt dovada faptului că își desfășoară activitatea în condiții deosebite care îl îndrituiesc să beneficieze de grupa I de muncă și, respectiv, de o pensionare avantajoasă la vârste anterioare limitei legale.
în drept, a invocat dispozițiile H.G. nr. 246/2007 și ale Legii nr. 19/2000.
Prin sentința civilă nr. 555/2009 a Tribunalului Galați a respins acțiunea ca nefondată.
Tribunalul, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, a reținut următoarele:
Reclamantul deși a desfășurat activitate în cadrul unității pârâte în funcția de pompier pe platforma siderurgică a actualei SC A.M. SA G., fostă SC S. SA G., sens în care a beneficiat de grupa I de muncă pentru perioada 12.11.1981 - 1.04.2000, de grupa a II-a de muncă pentru perioada 1.04.2000 - 1.04.2001; deși beneficiază de sporurile și condițiile de muncă anterioare în perioada 2001-2008 nu a mai beneficiat de grupa I de muncă deoarece odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, începând cu data de 1.04.2001 grupa I de muncă și normele care o reglementează au fost abrogate, noțiunea de grupă de muncă fiind înlocuită cu noțiunea de condiții deosebite de muncă (Ordinul nr. 50/1990 abrogat de art. 198 din Legea nr. 19/2000).
Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 19/2000, „...locurile de muncă în condiții deosebite reprezintă acele locuri care, în mod permanent sau în anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de muncă a asiguraților datorită gradului mare de expunere la risc. Criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a M.M.S.S.F. și a M.S. Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare... avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite”.
De asemenea, potrivit art. 131 din H.G. nr. 246/2007, „...locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale încadrate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1.04.2001 sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite…”.
Instanța de judecată nu se poate substitui organelor de specialitate care au competența de a realiza încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, sens în care nici unitatea reclamantă nu poate emite adeverințe care să certifice această încadrare, atâta timp cât nu a fost demarată procedura de încadrare prevăzută de lege.
încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face în cadrul unei metodologii speciale, alcătuită dintr-o succesiune recomandată de operațiuni specifice și care constau în: nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu-sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților, în cadrul Comitetului de securitate și sănătate în muncă, acolo unde acesta este înființat; expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii, precum și alte proceduri legale prevăzute de H.G.
nr. 246/2007.
în cauză, aceste proceduri nu au fost urmate sau nu s-au finalizat în mod favorabil pentru reclamant.
împotriva sentinței civile nr. 555/2009 a Tribunalului Galați a declarat recurs reclamantul.
Prin decizia civilă nr. 766/ R din 20.08.2009 Curtea de Apel Galați a respins recursul ca nefondat.
Au fost avute în vedere următoarele considerente:
Obiectul prezentului dosar este de recunoaștere pentru recurent a faptului că munca prestată de dumnealui în perioada 1.04.2001 - 31.12.2008 corespunde grupei I de muncă.
Așa cum a menționat și instanța de fond, cadrul legal al solicitării recurentului e dat de art. 19 din Legea nr. 19/2000.
Potrivit acestui text de lege, „criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministrului Muncii și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății.
Locurile de muncă în condiții deosebite se stabilesc prin contractul colectiv de muncă sau, în cazul în care nu se încheie contracte colective de muncă, prin decizia organului de conducere legal constituit, cu respectarea criteriilor și metodologiei de încadrare.
Avizul inspectoratului teritorial de muncă este obligatoriu pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite.
H.G. nr. 261/2001 privind metodologia și criteriile de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite a fost publicată în M.Of. nr. 114 din 6 martie 2001.
Conform art. 3 din H.G. nr. 261/2001, încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se face potrivit unei metodologii alcătuită dintr-o succesiune de operațiuni și care constau în:
- nominalizarea în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite și stabilirea criteriilor aplicabile pentru această încadrare, care se face de angajator împreună cu sindicatele reprezentative potrivit legii sau, după caz, cu reprezentanții salariaților;
- expertizarea locurilor de muncă din punct de vedere al protecției muncii;
- efectuarea determinărilor de noxe profesionale;
- solicitarea de către angajator de la instituțiile abilitate a listei cuprinzând bolile profesionale;
- efectuarea evaluării locurilor de muncă care se face de angajator împreună cu-sindicatele reprezentative sau cu reprezentanții salariaților, după caz;
- obținerea avizului inspectoratului teritorial de muncă etc.
în 9.03.2007 a fost publicată în Monitorul Oficial H.G. nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.
Din analiza acestor acte normative, rezultă că obținerea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebit de grele se poate realiza prin conlucrarea dintre angajator și-sindicate sau reprezentanții salariaților, după caz.
Tocmai în ideea de a nu depinde exclusiv de angajator, legiuitorul a prevăzut obligativitatea implicării-sindicatelor în acest proces (încă de la etapa inițiativei).
în speță angajatorul nu a urmat procedura prevăzută de H.G. nr. 261/2001 și implicit salariații săi nu beneficiază de drepturile corespunzătoare activității desfășurate în locuri de muncă în condiții deosebite.
Chiar dacă anterior anului 2001 munca recurentului a beneficiat de acest statut, lipsa de diligență a angajatorului, dar și a-sindicatelor a determinat situația actuală a acestuia.
Chiar dacă art. 16 din H.G. nr. 261/2001 și art. 13 din H.G. nr. 246/2007 prevăd că locurile de muncă încadrate în grupele I și a II-a de muncă până la data de 1.04.2001 sunt considerate activități desfășurate în condiții deosebite în art. 16 din H.G. nr. 261/2001, se precizează că „angajatorii care au locuri de muncă, activități și categorii profesionale încadrate în grupele I și a II-a de muncă vor face reevaluarea acestora, în vederea încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite, respectând dispozițiile prezentei hotărâri”.
Cum în speță nu s-a urmat procedura prevăzută de H.G. nr. 261/2001, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C.proc.civ. a fost respins recursul ca nefondat.
| ← Prescripţia extinctivă. Dreptul la acţiune pentru plata... | Diminuarea capacităţii de muncă. Cumulul pensiei cu... → |
|---|
