Acţiune în constatare privind grupa de muncă pentru activitatea desfăşurată
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Sentinţă civilă nr. 40 din data de 23.01.2017
Prin cererea înregistrată la data de 27.10.2016 pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 2630/104/2016 reclamantul P. D., a chemat în judecată pe pârâta D. pentru A. O., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate că în intervalul de timp 10.03.1980 - 18.10.1982 și 05.03.1985 - 01.07.1991, în care a fost salariatul pârâtei, a desfășurat activitate în cadrul pârâtei, în condiții care se încadrează în grupa a II -a de muncă, în procent de 90% și să fie obligată pârâta să-i elibereze adeverință în acest sens.
A solicitat de asemenea obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei în perioada 10.03.1980 - 18.10.1982 în calitate de inginer zootehnist la CAP S., jud. Olt, iar în perioada 05.03.1985 - 01.07.1991 ca inginer șef de fermă la aceeași unitate și întrucât dorește să se pensioneze, a solicitat pârâtei să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că a desfășurat activitate în grupa II de muncă, în procent de 90%.
Prin răspunsul dat, pârâta i-a comunicat prin adresa 1981/27.09.2016, că nu există în arhivă documente doveditoare încadrării în grupa a II-a de muncă, dar funcția pe care a deținut-o conform carnetului de muncă, prin scrisorile 155/MB/31.03.1998 și 382/MB/08.11.2000 emise MMPS și Ministerul Agriculturii, prevăd încadrarea clară a anumitor funcții în grupa a II-a de muncă, dar această încadrare nu este posibilă pe cale administrativă.
Astfel, consideră reclamantul că potrivit Ordinului nr. 50/1990 și Scrisorile 155/MB/31.03.1998 și 382/MB/08.11.2000, perioada lucrată la pârâtă se încadrează în grupa a II a de muncă.
Reclamantul a depus la dosar în susținere copia carnetului de muncă, carte de identitate, adresa 1981/27.09.2016 și a solicitat admiterea probei cu înscrisuri în dovedirea acțiunii.
La data de 21.11.2016 pârâta D. p. A.O., a formulat întâmpinare, fila 59 dosar.
S-a arătat că reclamantul a fost încadrat la unitatea pârâtă, în perioada menționată, numai că, în arhiva instituției nu au fost găsite acte doveditoare ale încadrării în grupa a II a de muncă, nefiind întocmit acel proces-verbal al Consiliului de Administrație privind persoanele beneficiare ale grupei a II-a și nefiind întocmită situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă, începând cu 18.03.1969 și până în prezent (1990) conform Ordinului MMPS 50/90 pct. 15 al. 2.
Susține pârâta, ca între MMPS și Ministerul Agriculturii au fost emise Scrisorile nr. 155/MB/31.03.1998 și 382/MB/08.11.2000 care prevăd încadrarea clară a anumitor funcții în grupa a II-a de muncă, printre care se numără și funcția deținută de reclamantă așa cum reiese din CARNETUL DE MUNCĂ.
Cu toate acestea, precizează pârâta că în arhiva instituției nu a fost găsit un act administrativ care să precizeze activitățile și categoriile profesionale care s-au încadrat în grupa a II-a de muncă, iar adeverințele emise la alți foști angajați, au fost considerate ca nefiind valabile de către casele de pensii, pentru lipsa inventarului funcțiilor beneficiare.
S-a atașat la întâmpinare scrisoarea și anexa la scrisoarea MMPS 328 MB/08.11.2000 și 155/MB/31.03.1998.
În scop probator a fost admisă și administrată proba cu înscrisuri, pentru reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului cu privire la fondul acțiunii, instanța reține și constată, raportat la probele administrate și textele legale incidente, următoarele:
Înalta Curte de Casație si Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de
drept în materie civila a admis, in ședința din data de 16 mai 2016, sesizarea formulata de Curtea de Apel Craiova - Secția I civila referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 35 Cod procedura civila, art. 111 Cod de procedura civila din 1865, art. 2502 Cod civil, respectiv art. 268 alin. (2) din Codul muncii, republicat.
Prin decizia nr. 13/16.05.2016 (Dosar nr. 4324/1/2015) s-a stabilit că acțiunile in constatarea dreptului la încadrarea in grupe de munca conform dispozițiilor Ordinului nr. 50/1990 intra in categoria acțiunilor in constatare de drept comun si sunt imprescriptibile.
Având în vedere dispozițiile deciziei nr. 13/16.05.2016 (Dosar nr. 4324/1/2015) pronunțată de ÎCCJ, se reține:
Reclamantul a avut calitatea de salariat în cadrul pârâtei D. p. A. O., în perioada 10.03.1980 - 18.10.1982 având calitatea de inginer zootehnist la CAP Strejești, jud. Olt - carnet muncă, poz. 3-7, f. 9-10, iar în perioada 05.03.1985 - 01.07.1991 ca inginer șef de fermă la aceeași unitate, conform înscrierilor din Carnetul de Muncă, poz. 13 - 20 dosar, f. 11-12 dosar.
Activitatea reclamantului s-a desfășurat în cadrul D. G. p. A. și I. A. - O., respectiv la C A P S..
Principiul de bază al încadrărilor în grupele de muncă este cel al analizei celor patru elemente ale sistemului de muncă: mediul de muncă, mijloacele de muncă, sarcina de muncă, și omul ca executant al acestei sarcini.
Din economia prevederilor Ordinului 50/1990 rezultă că, încadrarea locurilor de muncă din diferite unități, în gr. I si II, trecerea de la o grupă la alta, scoaterea lor dintr-o anumită grupă, precum si nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa superioară de muncă sunt acte de organizare internă a unităților, putând fi făcute numai în condițiile prevăzute de acest ordin.
In acele cazuri în care actul intern al angajatorului încalcă principiul legalității încadrării în grupa de muncă, salariatul are dreptul de a contesta greșita încadrare în grupa de muncă sau omisiunea de a dispune încadrarea sa, obligația instanței de a analiza această chestiune rezultând din respectarea dreptului de acces la instanță, astfel cum a fost consacrat de prevederile art. 21 din Constituția României si art. 6 din CEDO.
Ordinul 50/1990 a suferit nenumărate modificări și completări, iar pentru unele categorii de personal, angajatorii au acordat administrativ grupe superioare de muncă chiar în absența unei enunțări exprese în ordin.
În acest sens, al principiului caracterului nelimitat, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 258/20.09.2004, potrivit căreia, Ordinului 50/1990 nu i se poate restrânge aplicarea numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
Această concluzie se regăsește și în nota de fundamentare la HG 1223/1990, prin Decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale - nu există nici o rațiune să se mențină un regim discriminatoriu pentru persoanele care au activat în aceleași funcții în ceea ce privește beneficiul grupei superioare de muncă. Tot un principiu, cel al nediscriminării, a fost avut în vedere și prin decizia nr.87/1999 a Curții Constituționale, conform căreia nu există nicio rațiune să se mențină un regim discriminatoriu în materia grupelor superioare de muncă, pentru persoanele care au activat în aceleași funcții, indiferent de perioadă.
Potrivit carnetului de muncă, filele 3 - 20 dosar, a răspunsului nr. 1981/27.09.2016 emisă de D. p. A. și D. R. O. - fila 4 dosar, rezultă că reclamantul a desfășurat activitate în perioada 10.03.1980 - 18.10.1982 ca inginer zootehnist la CAP S., jud. Olt, iar în perioada 05.03.1985 - 01.07.1991 ca inginer șef de fermă zootehnie, la aceeași unitate.
Din probatoriul administrat în cauză se reține că reclamantul desfășurând activitate de inginer/sef fermă zootehnie la C A P S., a fost supus unui cumul de factori de risc datorați mediului de muncă, dar și factori de risc legați de sarcina de muncă care determină suprasolicitare fizică și psihică.
La această concluzie s-a ajuns având în vedere atribuțiile de serviciu deosebit de complexe, realizate de reclamant, condițiile de lucru la care a fost expus acesta, condiții de multe ori restrictive, riscurile profesionale de mediu și microclimat, riscuri de infecții cu agenți patogeni.
Din carnetul de muncă și din înscrisurile întocmite de pârâtă, prin care se confirmă că reclamantul a desfășurat activități specifice gr. a II a de muncă potrivit art. 179 lit. f din Ordinul 50/1990, se reține că reclamantul a desfășurat activități expuse noxelor și factorilor de risc, de accidentare și îmbolnăvire profesională, determinate de condițiile dificile de lucru, microclimat nefavorabil, activitate desfășurată predominant în aer liber, sub acțiunea factorilor de mediu ambiant, cu expunere la temperaturi extreme crescute vara și respectiv scăzute iarna, interperii, etc.
Coroborând toate aceste probe rezultă că activitatea reclamantului poate fi încadrat în grupa II de muncă, conform prevederilor Ordinului 50/1990 (completat), anexa la Scrisoarea MMPS nr. 328/MB/08.11.2000, poz. 179 lit. f, - f. 67 dosar, coroborat cu precizările MMPS prin scrisoarea 155/MB/31.03.1998 și 382/MB/08.11.2000 - pct. 4 lit. d, f. 73 dosar.
De altfel, Ordinului 50/1990, anexa 2, pct. 179 lit. f prevede acordarea grupei a II a de muncă șefilor de fermă (ingineri și tehnicieni zootehniști, doctori și tehnicieni veterinari) - filele 67 și 73 dosar, or, din întreg materialul probator administrat în cauză rezultă neîndoilenic că reclamantul, în perioada 10.03.1980 - 18.10.1982 și 05.03.1985 - 01.07.1991, având specializarea de bază inginer zootehnist detinând si functia de sef fermă, a prestat activităti specifice acestei specializări, pretabile încadrării în grupa a II a de muncă.
Pentru a obtine beneficiul grupei de muncă este necesară respectarea procentului de cel putin 80% din programul de lucru în conditiile grupei de muncă pretinse, iar din înscrisurile de la dosarul cauzei, se confirmă că reclamantul a desfășurat activități specifice gr. a II a de muncă potrivit art. 179 din Ordinul 50/1990, în procent de 90 % ( fila 4 dosar) a căror valoare probatorie nu a fost infirmată prin nici un alt mijloc de probă, astfel încât și această condiție este îndeplinită.
Un alt aspect pe care instanța urmează să-l rețină este că într-o serie de alte cauze similare cu cea a reclamantului, aceeași instanță a pronunțat sentințe prin care a admis acțiunile altor reclamanți, constatând că activitatea desfășurată de aceștia în condiții similare se încadrează în grupa II de muncă, iar practica similară constituie o garanție a principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul normelor CEDO și care constituie unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept.
Pentru aceste considerente astfel cum au fost expuse, instanța urmează să admită acțiunea reclamantului și va constata că acesta a desfășurat activitate care se încadrează în grupa II de muncă, în perioada 10.03.1980 - 18.10.1982 și 05.03.1985 - 01.07.1991, în procent de 90%.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei D. p.A. O., în calitate de deținător al arhivelor de personal, de a le emite o adeverință în acest sens, conform Ordinului 590/2008 instanța urmează a-l admite, având în vedere că potrivit art. 34 alin.5 și art.40 alin 2 lit. h C. muncii angajatorul are obligația să elibereze la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului, activitatea desfășurată, durata activității, salariul, vechimea în muncă.
Potrivit art. 1 din Ordinul 590/2008 pentru aprobarea Procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, necesare stabilirii și/sau modificării drepturilor de pensie în conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare "Cererile prin care persoanele interesate solicită eliberarea adeverințelor prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, și-au desfășurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele I și/sau a II-a de muncă se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora, după caz";.
Se ia act că reclamantul, prin apărătorul ales, în concluziile pe fond a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Asistenții judiciari, participând la deliberare cu vot consultativ, au exprimat aceeași opinie profesională în cauză
Data publicarii pe portal:03.02.2017
| ← Obligatia de a face.exceptia puterii de lucru judecat | Obligatia de a face.eliberare... → |
|---|
