Acțiune în suspendarea grevei. Sentința 17/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR.17
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.04.2008
PREȘEDINTE: Benone Fuică
GREFIER-- -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta - G, cu sediul în-, în contradictoriu cu pârâtul SINDICATUL SOLIDARITATEA AL, cu sediul în str.--- Poarta, având ca obiect suspendare grevă.
La apelul nominal au răspuns pentru reclamantă av. și consilier juridic și pentru pârât consilier juridic Tiber, cu delegații în dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Curtea aduce la cunoștința părților că obiectul judecății îl constituie cererea de suspendare grevă formulată de reclamanta - G, întemeiată pe disp.art.55 din Legea nr.168/1999 urmare a dezbaterilor de la ora 16,45 prin care s-a admis cererea formulată de aceeași reclamantă pentru preschimbarea termenului de judecată.
Reprezentantul pârâtului având în vedere că a primit citația pentru termenul de azi la ora 12,00 și față de faptul că s-a admis cererea de preschimbare termen, solicită acordarea unui termen de o zi pentru a-și pregăti apărări în cauza de față.
Apărătorul reclamantei se opune cererii formulate deoarece cererea de chemare în judecată i-a fost comunicată cu mult timp în urmă și avea timp să-și pregătească apărări, acesta nefiind un motiv de amânare.
Reprezentantul reclamantei achiesează la concluziile apărătorului.
Reprezentantul pârâtului precizează că art. 24 din Constituție garantează dreptul la apărare, la Tribunalul Galați existând pe rol dosarul privind legalitatea grevei, fiind amânată pronunțarea cauzei până la ora 12,00 pentru ziua de 16.04.2008.
Solicită admiterea cererii și acordarea unui termen scurt.
Reprezentantul reclamantei, arată că nu ne aflăm în soluționarea unui conflict de muncă, obiectul dosarului fiind suspendare grevă și că acum nu se pune în discuție legalitatea grevei ci stoparea actelor de violență la care au recurs greviștii, fiind depuse la dosar acte în acest sens.
Solicită respingerea cererii.
La întrebarea instanței dacă viața salariaților și a comunității este pusă în pericol, reprezentantul pârâtului arată că în grevă sunt numai 400 de salariați și aceștia fiind din sectoare care nu prezintă pericol pentru viața oamenilor, în cazul admiterii cererii putând face dovada cu proba cu martori și cu interogatoriul că au asigurat minimul personalului pentru bunul mers al unității.
Mai menționează că reclamanta a depus la dosar adrese semnate de directorii uzinelor care au o poziție antigrevistă iar dacă cererea de acordare termen nu poate fi admisă, solicită amânarea judecății cu 2 ore.
Reprezentantul reclamantei arată că au fost nevoiți să apeleze la executorul judecătoresc pentru a putea lua legătura cu pârâtul, acesta procedând la afișarea actelor, întrucât ușa clădirii în care se afla sediul pârâtului era închisă și nici o persoană din cadrul acestui sindicat nu a putut fi găsită.
Instanța, față de cererea formulată de reprezentantul pârâtei, având în vedere dispozițiile art.55, 56 din Legea 168/1999, pentru a da posibilitatea reprezentantului pârâtului de a lua la cunoștință de înscrisurile depuse și pentru a-și formula apărări, față de motivul invederat în cererea de suspendare a grevei privind pericolul pe care îl reprezintă desfășurarea grevei, Curtea dispune reluarea judecății în cauză la data de 15.04.2008 orele 20,00.
La apelul nominal făcut în ședința publică la orele 20,00 au răspuns pentru reclamantă av. și consilier juridic și pentru pârât consilier juridic Tiber, cu delegații în dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentantul pârâtului depune la dosar întâmpinare și acte anexă din care un exemplar se comunică reprezentantului reclamantei.
Apărătorul reclamantei menționează că la adresa nr.667/12.04.2008 solicitată ca probă de pârât au formulat răspuns prin adresa nr.9000/289/12.04.2008 -Anexa 17, iar față de adresa nr.2432/15.04.2008 precizează că această întâlnire de la Prefectură nu are legătură cu cauza de față, singurul act nou depus fiind întâmpinarea.
Nu solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință despre întâmpinarea primită azi.
Reprezentantul pârâtului apreciază că actele depuse azi sunt concludente pentru soluționarea cauzei.
Menționează că în conflictele de muncă sarcina probei cade în sarcina angajatorului, astfel că reclamanta trebuia să depună la dosar organigrama, lista cu locurile de muncă din fiecare uzină, listele complete cu salariații de la nivelul fiecărei uzine.
Mai solicită ca probă:
1.cercetarea la fața locului pentru a se observa că în grevă mai sunt numai 300 de salariați-au tabele semnate de personalul intrat în grevă- și că afirmațiile directorilor de uzină care au o atitudine antigrevă și sunt de rea credință,
2. proba cu martori,
3.interogatoriul reclamantei prin care să se precizeze orele la care s-au prezentat pentru conciliere, atâta timp cât nu au răspuns la adresa nr.667/12.04.2008.
Apărătorul reclamantei arată că probele solicitate de reprezentantul pârâtului nu sunt utile cauzei, tabelele cu semnături nu fac dovada că persoanele din fața porții societății sunt încadrate pe post, că s-au adresat în nenumărate rânduri pârâtului în vederea negocierilor dar nu au primit nici un răspuns, în acest sens fiind și notificarea executorului judecătoresc.
Deasemeni apreciază că proba cu martori nu poate fi admisă deoarece încalcă termenul de 7 zile stabilit în cauză.
Solicită respingerea probelor solicitate de reprezentantul pârâtului.
Curtea, deliberând asupra mijloacelor de probă solicitate, văzând și disp.art.55, 56 din Legea 168/1999, având în vedere caracterul de urgență al cererii în măsura în care se constată că există pericol real pentru sănătatea oamenilor, apreciază că cererea de admitere probatorii este neîntemeiată și nepertinentă și ca atare o respinge.
Reprezentantul pârâtului invocă în scris, excepția de neconstituționalitate a prev.art.55 din Legea nr.168/1999, solicită sesizarea Curții Constituționale și suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată.
Apărătorul reclamantei apreciază că cererea este inadmisibilă având în vedere celeritatea cauzei, este un abuz din partea pârâtului ce încearcă să tergiverseze cauza.
Solicită respingerea cererii.
Reprezentantul reclamantei precizează că cererii formulate îi lipsește unul din elementele constitutive și anume buna-credință.
Solicită respingerea cererii.
Reprezentantul pârâtului apreciază că excepția de neconstituționalitate primează tuturor actelor de procedură, în cauză nemaipronunțându-se Curtea Constituțională.
Reprezentantul reclamantei arată că potrivit art.2 din Legea 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță cu privire la neconstituționalitatea unor texte de lege și nu la completarea legilor.
Reprezentantul pârâtului menționează că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate ale prezentei excepții prevăzute în art.29(1) și (3) din Legea 47/1992 republicată.
Solicită admiterea cererii.
Asupra excepției de neconstituționalitate vizând prevederile art.55 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă raportat la prevederile art.43 din Constituția României, curtea reține următoarele:
Potrivit art.29 al.6 din Legea nr.47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate are caracter inadmisibil atunci când este contrară prevederilor al.1, 2 sau 3 ale articolului menționat, situație în care instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.Recursul se judecă în termen de 3 zile.
Rezultă abilitarea prin lege a instanței de judecată competentă în a stabili asupra condițiilor prealabile sesizării Curții Constituționale constând în: neconstituționalitatea legii sau ordonanței în vigoare să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia, excepția să fie ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial, poate fi ridicată de procuror în cauzele la care participă și nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Aceasta reprezintă un mijloc legal prin care instanța de judecată, în realizarea deplină a funcției sale judiciare, este în măsură să asigure exercitarea cu bună credință și în condițiile de responsabilitate a drepturilor procedurale recunoscute părților în proces.
Potrivit art.723 pr.civilă, drepturile procedurale trebuiesc exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căreia au fost recunoscute prin lege.
Partea care folosește aceste drepturi în chip abuziv răspunde pentru pagubele pricinuite.
B credință reprezintă și un principiu constituțional înscris în dispozițiile art.57 din Constituția României, ce presupune exercitarea drepturilor procedurale cu bună credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Din perspectiva și a unor atare obligații procedurale corelative ce incumbă inclusiv părților din prezenta cauză, curtea apreciază asupra neîntrunirii condiției prevăzute de art.29 al.2 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Interpretarea unui atare text de lege nu poate fi doar una formală și enumerativă, în ceea ce privește titularii unei excepții de neconstituționalitate, ci trebuie examinată în ansamblul său, din perspectiva existenței și întinderii dreptului recunoscut acestora de a sesiza instanța de control constituțional.
În speță, curtea reține că modalitatea de promovare în cauză a excepției de neconstituționalitate de către pârâtul Sindicatul Solidaritatea al excede scopului pentru care a fost stabilit prin lege un asemenea drept și reprezintă o manifestare aflată în contradicție cu obligația generală ce revine părților de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului.
Cu ocazia judecății părților le revine obligația de a îndeplini actele procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art.723 al.1 pr.civilă, precum și să-și probeze pretențiile și apărările.
Fără a realiza o analiză pe fond a excepției de neconstituționalitate, instanța nu poate să nu constate că, în esență, criticile aduse de pârât vizează pretinsul caracter incomplet al dispozițiilor art.55 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, aspect față de care în mod repetat însăși Curtea Constituțională s-a pronunțat, în sensul că lacunele unui text de lege exced competenței sale și se pronunță numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.
Pe baza tuturor considerentelor arătate, cu respectarea principiului celerității judecății cauzei și într-un termen rezonabil după obiectul acesteia, curtea apreciază excepția ca având caracter inadmisibil și, ca atare, respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Față de soluția de respingere a excepției, reprezentantul pârâtului declară că va formula recurs.
Depune o cerere de recuzare împotriva domnului judecător, legal timbrată, solicitând admiterea acesteia.
Față de cererea de recuzare formulată, instanța dispune suspendarea ședinței de judecată până la orele 21,40.
La reluarea ședinței de judecată la orele 21,40, au răspuns pentru reclamantă av. și consilier juridic și pentru pârât consilier juridic Tiber.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care invederează că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 15.04.2008 s-a respins ca nefondată cererea de recuzare formulată de pârâtul Sindicatul Solidaritatea al
S-a dat citire în ședință publică încheierii de ședință prin care s-a respins cererea de recuzare.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților în fond.
Apărătorul reclamantei arată că pericolul ivit prin declanșarea acestei greve rezultă din faptul că nu au avut posibilitatea să comunice cu Sindicatul, au depus în acest sens adrese din care rezultă locurile de muncă unde sunt pericole: instalațiile de producere și distribuție fluide energetice, instalații de telefonie, fabricile de oxigen, zona flux integrat, ori în adresele cu caracter tehnic se semnalează că în aceste locuri salariații se află în grevă, apreciind că au demonstrat riscurile la care sunt supuși salariații și întreaga comunitate.
Solicită admiterea cererii și suspendarea grevei.
Reprezentantul reclamantei achiesează la concluziile apărătorului precizând că Sindicatul numai a pretins că a făcut tot posibilul pentru a asigura locurile în care există pericole, dar nu a făcut acest lucru.
Solicită admiterea cererii.
Reprezentantul pârâtului arată că nu pot fi luate în considerare aceste adrese, cei care le-au emis fac parte din aparatul administrativ, aceste informații fiind exagerate, 2 furnale funcționează la parametrii normali, apreciind că nu se face dovada pericolului, unitatea având interes să suspende greva.
Menționează că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 55 din Legea 168/1999. Solicită respingerea cererii de suspendare a grevei.
În replică, reprezentantul reclamantei arată că reprezentantul Sindicatului ar trebui să știe că obiectivul unității este securitatea salariaților și că părăsirea locului de muncă duce la riscuri majore.
Apărătorul reclamantei menționează că greviștii au precizat la un moment dat că în cazul în care nu li se vor admite cererile, vor reduce activitatea la zero.
La replica apărătorilor reclamantei, reprezentantul pârâtului precizează că nu se poate lua ca adevărat un articol din ziar și că nu au plecat lăsând instalațiile nesupravegheate.
Curtea rămâne în pronunțare asupra cererii de suspendare a grevei.
CURTEA:
Asupra cererii de suspendare grevă formulată de reclamanta - G - în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul Solidaritatea al.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.495/44/14.04.2008 pe rolul Curții de APEL GALAȚI -Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta - G - a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul Solidaritatea al suspendarea grevei generale pe durată nelimitată, începând cu data de 14.04.2008, orele 6,30.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că la nivelul societății este în funcțiune fiind valabil contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr.7355/13.06.2007.
Începând cu luna decembrie 2007 s-au derulat negocieri cu sindicatele ce reprezintă interesele salariaților iar, la data de 22.02.2008, pârâtul Sindicatul Solidaritatea al a considerat că durata maximă a negocierii a expirat refuzând să mai continue negocierea, deși conducerea societății și-a manifestat deschiderea cu privire la continuarea negocierilor, invitând în acest sens sindicatele.
Începând cu data de 26.02.2008 nouă sindicate printre care și pârâtul au comunicat premisele declanșării conflictului de interese la nivelul unității, patronul răspunzându-le în sensul că declanșarea unui conflict de interese ar reprezenta un act nelegal, refuzul sindicatelor de a continua negocierile determinând efecte negative directe asupra celor pe care sindicatele îi reprezintă.
Cu toate acestea șase sindicate printre care și pârâtul au înregistrat conflictul de muncă fiind invitați de către Direcția de Muncă și Protecție Socială G la data de 7.03.2008 în vederea concilierii.
Urmare a unei plângeri administrative, prin adresa nr.657/DP/19.03.2008 Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a comunicat revocarea înregistrării privind conflictul de interese sesizat de către sindicatele din cadrul - G -.
Ulterior, patronul a invitat sindicatele la finalizarea negocierilor, la data de 9.04.2008, opt dintre sindicatele participante la negociere semnând Actul adițional nr.2 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității.
Cu adresa nr.666/11.04.2008 înregistrată la orele 16,00, pârâtul Sindicatul Solidaritatea al a notificat cu privire la declanșarea grevei generale propriu- zise pe termen nelimitat, începând cu data de 14.04.2008, orele 6,30, deși nu există nici un conflict de interese la nivelul - G -, fiind în imposibilitate de a uza, anterior declanșării grevei de căile prevăzute de lege pentru a supune controlului judiciar nelegalitatea grevei și încetarea acesteia.
A atenționat Sindicatul Solidaritatea al cu privire la acțiunile considerate ilegale și abuzive întrucât, potrivit dispozițiilor Legii nr.168/1999, declanșarea grevei se poate face exclusiv pe perioada existenței unui conflict de interese.
A mai arătat că avându-se în vedere specificul unității cu foc continuu, cu instalații și utilaje cu ridicat risc de exploatare, organizatorii grevei au fost convocați pentru a se discuta măsurile ce se impun pentru a nu se pune în pericol viața și sănătatea oamenilor și pentru funcționarea utilajelor și instalațiilor în deplină siguranță pe perioada grevei.
Sindicatul Solidaritatea al nu s-a prezentat la convocare, punctul de vedere al acestuia fiind că obligația de a discuta revine după momentul declanșării grevei.
S-a încercat în seara zilei de 12.04.2008 transmiterea unei noi adrese pentru ca părțile să se întâlnească în vederea discutării aspectelor tehnice legate de măsurile ce se impun pentru exploatarea în condiții de deplină siguranță a utilajelor și instalațiilor cu un risc ridicat în exploatare, convocarea realizându-se prin executorul judecătoresc întrucât la sediu nu s-a găsit nici o persoană.
Totodată, s-a solicitat salariaților să menționeze dacă odată cu declanșarea grevei vor înceta lucrul, în vederea bunei organizări, a luării măsurilor necesare pentru prevenirea pericolelor în exploatarea utilajelor și instalațiilor și pentru informarea acestora cu privire la situația de fapt.
A mai arătat că Sindicatul Solidaritatea al a răspuns că nu mai are nici un control asupra derulării grevei necunoscând numărul de salariați care ar înceta lucrul, fiind transmis un document intitulat instrucțiuni pentru buna desfășurare a grevei și care nu cuprinde măsuri concrete în vederea înlăturării oricărui pericol pentru viața sau sănătatea oamenilor și care să asigure funcționarea instalațiilor în deplină siguranță.
Avându-se în vedere refuzul de a comunica cu privire la derularea grevei în condiții de siguranță, conducerea tehnică a societății a întocmit un comunicat privind cerințele de exploatare ale agregatelor siderurgice aferente fluxului integrat, ce a fost transmis sindicatului și șefilor locurilor de muncă.
A considerat astfel că pârâtul Sindicatul Solidaritatea al încalcă în mod grav obligațiile legale și convenționale ce-i incumbă potrivit art.52 în referire la art.66 al.2 din Legea nr.168/1999, situație ce poate conduce la escaladarea riscurilor în ce privește sănătatea și securitatea oamenilor și funcționarea în condiții de deplină siguranță a utilajelor și instalațiilor, la săvârșirea de acte cu consecințe iremediabile atât pentru salariați cât și pentru comunitatea locală.
Din actele emise de pârât rezultă că organizatorii de grevă sunt 3621 membrii, din care 121 membrii la nivelul control al Sindicatului și 3500 membrii la nivel de uzină, directori, secții și servicii, fără a-și asuma nici o responsabilitate cu privire la efectele grevei.
A mai arătat că există în cadrul unității sectoare cu grad ridicat de pericol iar lăsarea fără supraveghere a instalațiilor și utilajelor din aceste uzine poate produce efecte iremediabile atât cu privire la viața și sănătatea oamenilor cât și cu privire la bunurile unității și ale comunității, astfel: -Chimică (), - (), (), de Producere și Distribuire a Energiei în ().
Pe baza celor susținute mai sus, a apreciat că se impune, de îndată, suspendarea grevei generale pe durată nelimitată declarată de pârâtul Sindicatul Solidaritatea al.
În drept a invocat dispozițiile art. 55 din Legea nr. 168/1999.
În dovedirea cererii a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată în cauză pârâtul Sindicatul Solidaritatea al a solicitat respingerea cererii de suspendare a grevei generale pe o durată nelimitată ca fiind nelegală.
A invocat reaua-credință a reclamantei rezultând din modalitatea de a nu răspunde solicitării sindicatului de a realiza negocierile colective în condițiile în care contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și-a încetat efectele la data de 31.12.2007.
Cu adresa nr. 9000/988/11.12.2007 conducerea societății a solicitat negocierea colectivă a întregului contract, solicitare ce a primit un răspuns favorabil din partea tuturor sindicatelor reprezentative.
Pe parcursul negocierilor demarate între părți, expresie a voinței acestora, aveau caracter de obligativitate negocierile cu privire la cel puțin capitolul salarizare cât și cu privire la negocierea colectivă asumată prin procesul verbal de negociere din data de 24.12.2007.
Întrucât în intervalul legal de desfășurare a negocierilor nu au fost satisfăcute în totalitate revendicările salariaților, societatea a fost sesizată cu privire la crearea premiselor declanșării conflictului de interese, răspunsul primit fiind nefavorabil.
A fost sesizată Direcția de Muncă și Protecție Socială cu privire la declanșarea conflictului de interese, fiind invitați în vederea concilierii la data de 7.03.2007, apreciindu-se astfel ca fiind corectă și legală declanșarea acestui conflict.
A mai arătat că pe perioada de până la momentul declarării grevei, 14.04.2008, Sindicatul și-a arătat întreaga disponibilitate pentru soluționarea amiabilă a conflictului de interese fără a primi un răspuns corect și onest din partea administrației.
A solicitat prin adresele comunicate documente privind organizarea activității societății, lista locurilor de muncă și listele complete ale salariaților, numai după comunicarea acestora putând fi discutate aspectele ce țin de organizarea concretă a grevei pe fiecare sector al unității, fără a primi răspuns și fără rezultate pozitive la discuțiile purtate.
Cu privire la urgența măsurii de suspendare a grevei generale a considerat motivele invocate de reclamantă ca fiind exagerate pentru a da un conținut grav situației de fapt iar înscrisurile depuse sunt unilaterale aparținând membrilor aparatului administrativ al unității.
A mai considerat adoptarea măsurii de suspendare a grevei generale ca pe o greșeală și un real impediment în realizarea de către salariați a dreptului constituțional la grevă.
În concluzie a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada urgenței și a prejudiciului încercat solicitând respingerea ca nelegală și netemeinică a cererii de suspendare a grevei generale declanșată la nivelul unității.
În drept a invocat dispozițiile art.115 și 146 pr.civilă.
În apărare, pârâtul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Deasemeni, prin nota de probatorii pârâtul Sindicatul Solidaritatea al a solicitat admiterea mijloacelor de probă respectiv: înscrisuri din partea reclamantului și a pârâtului, cercetare la fața locului, interogatoriul reclamantei, proba cu martori.
Verificând condițiile de admisibilitate a acestor mijloace de probă cu luarea concluziilor pârâtului, prin încheierea de dezbateri și pentru considerentele arătate, instanța a respins cererea de încuviințare a unor asemenea mijloace de probă cu excepția înscrisurilor depuse de părți la dosar, reținând în condițiile art.167 al.1 și urm pr.civilă caracterul nepertinent al acestora raportat la cadrul procesual al investirii și urgența, reglementată prin dispoziții speciale, a unei asemenea cereri.
Pârâtul Sindicatul Solidaritatea al a mai invocat în proces excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.55 din Legea nr.168/1999 raportat la dispozițiile art.43 din Constituția României, pentru considerentele arătate în conținutul încheierii de dezbateri fiind respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, potrivit dispozițiilor art.29 al.6 din Legea nr.147/1992 republicată.
Cu privire la amânarea judecății este de precizat că prin încheierea de ședință din data de 15.04.2004 instanța a admis cererea de preschimbare a termenului de judecată în condițiile prevăzute de art.153 al.3 pr.civilă, cu aplicarea dispozițiilor art.89 al.2 pr.civilă, amânarea dezbaterilor fiind dispusă după ascultarea părților, pentru orele 20,00, când pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare și și-a formulat apărări în cauză( cerere de probatorii, excepții, cerere de recuzare).
Cu privire la termenul de soluționare a unei asemenea cereri vizând suspendarea grevei, este adevărat că dispozițiile art.56 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă prevăd un termen de 7 zile de la înregistrare însă acesta are caracterul unui termen de recomandare, întinderea sa trebuind apreciată funcție de temeiurile și motivele invocate și care privesc punerea în pericol a vieții sau sănătății oamenilor.
Un asemenea temei reprezintă în mod indubitabil un argument important și serios care conferă urgență judecății și impune celeritate în soluționarea unei astfel de pricini.
Pe fond, potrivit art.55 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, conducerile unităților pot solicita suspendarea grevei pe un termen de cel mult 30 de zile de la data începerii sau continuării grevei, dacă prin aceasta s-ar pune în pericol viața sau sănătatea oamenilor.
Textul de lege nu are în vedere simplele prejudicii ci un pericol asupra însăși vieții și sănătății oamenilor, drepturi fundamentale ale oricărei persoane.
Pentru a suspenda greva, instanța nu analizează afectarea vieții și sănătății oamenilor ulterior producerii unor asemenea consecințe deosebit de grave, ci constată că un asemenea pericol este real impunând încetarea de îndată a cauzelor care generează o stare de pericol pentru viața și sănătatea oamenilor.
Cu ocazia soluționării unei asemenea cereri vizând suspendarea grevei instanța nu este chemată să analizeze și să se pronunțe asupra constatării legalității ori nelegalității grevei, aceasta realizându-se după o altă procedură prevăzută de art.58 și urm. din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
În speță, înscrisurile depuse de părți și administrate în cauză fac dovada organizării și desfășurării unor negocieri vizând revendicările formulate de salariații din cadrul reclamantei - G -, o parte dintre aceștia fiind reprezentați de pârâtul Sindicatul Solidaritatea al.
Prin adresa nr.666/11.04.2008 pârâtul a notificat-o pe reclamantă cu privire la declanșarea grevei propriu-zise la nivelul la nivelul - G - începând cu data de 14.04.2008 orele 6,30, motivat de nerezolvarea revendicărilor venite din partea salariaților.
În condițiile prevăzute de art.52 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, organizatorii grevei, împreună cu conducerea unității au obligația ca pe durata acesteia să protejeze bunurile unității și să asigure funcționarea continuă a utilajelor și instalațiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viața sau sănătatea oamenilor.
Prin adresele nr.9000/188/12.04.2008 și nr.1000/188/12.04.2008 reclamanta - G - l-a invitat pe pârât pentru a discuta cu privire la măsurile ce se impun pentru protejarea vieții și sănătății salariaților și a întregii comunități, a bunurilor unității, pentru a asigura funcționarea continuă a utilajelor și instalațiilor în condiții de deplină siguranță, atenționându-l asupra consecințelor care pot interveni.
Prin adresa nr.667/12.04.2008 pârâtul Sindicatul Solidaritatea al răspunde în sensul că responsabilitatea aparține angajatorului, obligația de protejare a bunurilor și funcționarea instalațiilor și utilajelor care ar pune în pericol viața și sănătatea oamenilor considerând că i-ar reveni după declanșarea grevei, respectiv după data de 14.04.2008 orele 6,30.
A solicitat punerea la dispoziție a documentelor interne ale societății după care se pot stabili locurile de muncă la care nu se poate face grevă solicitând și o interpretare a dispozițiilor art.11 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
La această adresă reclamanta - G - răspunde cu adresa nr.9000/289/12.04.2008 invocând lipsa de dialog din partea Sindicatului Solidaritatea al, consideră că trebuie avute în vedere siguranța și sănătatea oamenilor și funcționarea în condiții de siguranță a instalațiilor și utilajelor.
Ulterior între părți se continuă corespondența fiind comunicate notificarea nr.9000/292/13.04.2008 și comunicatul nr.9000/299/13.04.2008 ale reclamantei - G -, respectiv, adresa nr.668/13.04.2008 din partea pârâtului Sindicatul Solidaritatea al
Rezultă că pe baza diferendelor dintre părți nu s-a ajuns la un consens care să asigure luarea măsurilor necesare funcționării în mod corespunzător a utilajelor și instalațiilor care ar putea constitui un pericol pentru viața sau sănătatea oamenilor.
În acest timp, din adresa nr.6100/3100/14.04.2008 a din cadrul - G - rezultă că efectul micșorării producției de gaz de cocs datorită nerespectării perioadei de cocsificare poate conduce la explozii prin creșterea conținutului de oxigen pe traseul de gaz de cocs, riscul unor explozii în zona melanjoanelor prin nesupravegherea arzătoarelor ( posibila apariție a unor pungi de gaz), risc de explozie în zona echipamentului de desulfurare ( neinspectarea instalației, risc explozie la mașinile de turnare( cristalizatoare în turnare) în cazul unor nesupravegheri ale instalațiilor GA și.
Asemenea înscrisuri fac dovada faptului că există un pericol real pentru viața și sănătatea salariaților și chiar a comunității locale, pentru înlăturarea unor asemenea situații de pericol impunându-se suspendarea grevei în condițiile prevăzute de art.55 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Chiar dacă asemenea înscrisuri provin din partea reclamantei - G -, potrivit art.287 muncii sarcina probei revine angajatorului și, totodată, exprimă părerea unor specialiști care își asumă întreaga responsabilitate pentru situația gravă invederată.
Înscrisurile depuse la dosar de pârâtul Sindicatul Solidaritatea al nu sunt de natură să înlăture celelalte mijloace de probă și care, așa cum s-a arătat, fac dovada existenței unui pericol real asupra vieții și sănătății oamenilor.
Dealtfel, chiar prin contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr.7320/13.06.2007 la Direcția de Muncă și Protecție Socială G, s-a stabilit la capitolul " conflicte colective de muncă" art.II, avându-se în vedere cerințele tehnice ale instalațiilor și fluxul integrat cât și pericolul de explozii, incendii, accidente umane și distrugerea utilajelor, că nu se poate declara grevă în următoarele sectoare: instalațiile de producere și distribuție fluide energetice, instalațiile de distribuție energie electrică, instalațiile de telefonie, instalațiile din, fabricile de oxigen, ( zona flux integrat), transporturile auto tehnologice, fluxul integrat-furnale- oțelării- laminoare la cald( exceptând sectorul ajustaj -expediție).
Cererea de suspendare a grevei urmează să fie admisă în parte în condițiile în care reclamanta - G - a solicitat prin acțiunea introductivă suspendarea grevei generale pe durată nelimitată și începând cu data de 14.04.2008 orele 6,30.
În primul rând, potrivit art.55 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, suspendarea grevei se poate solicita pe un termen de cel mult 30 de zile de la data începerii sau continuării grevei, dacă prin aceasta s-ar pune în pericol viața sau sănătatea oamenilor.
Ca atare, suspendarea grevei intervine pe termen determinat, de cel mult 30 de zile, calculat funcție de data începerii sau continuării grevei.
Momentul de " începere" al grevei prevăzut de lege și nu cel de "declanșare" este incident în cazul comunicării de către salariați a intenției de declarare a grevei în condițiile prevăzute de art.41 al.1 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Actul juridic- greva- și raportul juridic având ca izvor manifestarea unilaterală a salariaților se, legal, odată cu comunicarea către angajator a hotărârii salariaților de a declara greva.
În speță, momentul începerii grevei s-a consumat, conform celor de mai sus, la data de 11.04.2008, astfel încât instanța va dispune suspendarea continuării grevei de la momentul pronunțării, respectiv 15.04.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta - - G, cu sediul în- în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul Solidaritatea al G, cu sediul în G, str.- -- Poarta nr.1.
Dispune suspendarea continuării grevei declanșate de către pârâtul Sindicatul Solidaritatea al, pe termen de 30 de zile de la data pronunțării, respectiv 15.04.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2008, orele 22,50.
PREȘEDINTE
Grefier
Red.
Dact.
2 ex/24.04.2008
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 273/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1560/2009. Curtea... → |
|---|
