Contestație decizie de concediere. Decizia 1560/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1560
Ședința publică din 30 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat
Grefier:- -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1579/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Ey-utomative România D, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă, avocat și pentru pârâta intimată avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că pârâta intimată a depus la dosar, prin registratură, la data de 23.10.2009, împuternicire avocațială și întâmpinare în două exemplare, din care un exemplar se comunică cu reprezentanta reclamantei recurente care depune la dosar împuternicire avocațială și chitanță reprezentând cheltuieli cu onorariu de avocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris și susținute oral, cu cheltuieli de judecată conform.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1579 din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins contestația precizată formulată de contestatoarea împotriva Deciziei comunicată acesteia la data de 07.11.2008, emisă de intimata Ey-utomotive România
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 05.12.2008 reclamanta a chemat în judecată pârâta SC EY- ROMÂNIA SRL solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei să anuleze decizia comunicată la data de 07.11.2008 privind modificarea Contractului individual de muncă; să anuleze decizia de concediere comunicată prin scriptul "Informare" nr. 16212 din 24.11.2008 privind încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 01.01.2009; să se dispună plata contravalorii orelor suplimentare efectuate în perioada mai 2007 - noiembrie 2008; să se dispună plata concediului de odihnă neefectuat; să îi fie acordat cel de-al 13-lea salariu conform Contractului colectiv de muncă la nivelul unității; să se dispună reintegrarea reclamantei în unitate cu plata drepturilor salariale la zi din perioada de după desfacerea contractului individual de muncă și până la reintegrare; să se dispună plata daunelor morale în cuantum de 35.000 lei; cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că este angajata pârâtei din 2007 pe postul de manager asigurare calități pentru " din locația D".
Pe fondul crizei economice, la nivel de concern s-a decis schimbarea directorului tehnic la începutul lunii noiembrie 2008. Noul director tehnic și-a început mandatul prin o serie de măsuri ce încalcă legea română în material dreptului muncii. Astfel, deși primise un ordin de deplasare la o ședință în Cehia pentru perioada 09.11. - 11.11.2008, după o discuție prealabilă în care i s-a cerut fără motivare să își depună demisia, dispune prin scriptul intitulat "Informare din partea conducerii" datat 07.11.2008, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă în sensul că "începând cu data de 07.11.2008 domeniul dumneavoastră de activitate nu mai cuprinde secția de confecții, ci doar cea de volane", interzicându-i prin același document nu numai să își desfășoare activitatea potrivit fișei postului, ci și "accesul în secția de confecții". În același timp, noua conducere operativă a societății a somat reclamanta să predea toate bunurile din inventarul personal, astfel că la data de 11.11.2008 reclamanta a predat laptop-ul, telefonul mobil, mașina de serviciu și banii primiți ca avans de deplasare în Cehia.
Pârâta a comunicat ITM T sub nr. 11525 o notificare privind concedierea colectivă a angajaților din societate în care postul de "manager asigurare calități " de la secția de apare ca desființat.
Prin cererea înregistrată sub nr. 15646 din 11.11.2008 reclamanta a revenit la cererea nr. 11534 din 07.11.2008 și a solicitat acordarea zilelor de recuperare sau acordarea concediului legal de odihnă - 19 zile - începând cu 10.11.2008. Deși cererea de recuperare a orelor suplimentare era aprobată de șeful direct, acest accept nu a fost luat în considerare.
Prin cererea înregistrată sub nr. 15598 din 11.11.2008, reclamanta a reiterat solicitarea de acordare a drepturilor legale, respectiv concediul de odihnă neefectuat, recuperarea celor 442 ore efectuate sau plata acestora cu sporurile cuvenite conform Contractului colectiv de muncă.
Ulterior, prin adresa nr. 16414 din 25.11.2008, unitatea a comunicat că "în calitate de salariat al societății noastre va beneficia, ca și până acum, de toate drepturile care vi se cuvin în conformitate cu prevederile legale și cu uzanțele și practicile din societate și din domeniu" fără însă a-i oferi un răspuns punctual la solicitările formulate.
Mai mult, prin scriptul intitulat "Informare" sub nr. 16212 din 24.11.2008 i s-a comunicat reclamantei încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 01.01.2009 prin măsura concedierii colective, precizându-se totodată că începând cu data de 01.12.2008 " nu va mai trebui să vă prezentați la serviciu" deoarece această perioadă este considerată perioadă de preaviz.
Reclamanta critică aceste măsuri ca fiind nelegale și netemeinice, ca de altfel întregul comportament al societății angajatoare în raport cu reclamanta, încălcându-se grav dispoziții imperative ale Codului muncii și ale Contractului colectiv de muncă.
Prin precizarea de acțiune, contestatoarea învederează instanței că solicita să se anuleze decizia comunicată la data de 07.11.2008 privind modificarea Contractului individual de muncă; să anuleze decizia de concediere nr. 465 din 05.01.2009 comunicată prin scriptul "Informare" nr. 16212 din 24.11.2008 privind încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 01.01.2009; să se dispună plata contravalorii orelor suplimentare efectuate în perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2008; să se dispună reintegrarea reclamantei în unitate cu plata drepturilor salariale la zi din perioada de după desfacerea contractului individual de muncă și până la reintegrare; să îi fie plătite daune morale în cuantum de 35.000 lei; cu cheltuieli de judecată, iar petitele ce vizau plata concediului de odihnă neefectuat și să îi fie acordat cel de-al 13-lea salariu conform Contractului colectiv de muncă la nivelul unității, sunt rămase fără obiect.
Prima instanță a soluționat cauza pe excepția tardivității contestării deciziei de concediere nr.465/05.01.2009 formulată la data de 05.03.2009.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor 283 alin.1 lit.a Codul muncii, salariatul trebuie să conteste în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă, ori raportat la aceste dispoziții, instanța constată că, aceeași contestatoare a înțeles să-și exercite acest drept, de a contesta decizia unilaterala a angajatorului de desfacere a contractului individual de muncă doar la termenul de judecata din data de 05.03.2009 prin intermediul scriptului depus la acest termen de judecată și intitulat "Precizări si Răspuns la Întimpinare", cu încălcarea termenului de 30 de zile impus imperativ de arătatul art. 283 alin. 1 lit. A Codul muncii.
În considerarea respingerii ca tardivă a contestației, prima instanță a respins pe cale de consecință și celelalte petite ale cererii formulată de reclamantă astfel cum a fost precizată la termenul din 05.03.2009.
În termen împotriva sentinței civile nr.1579 din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs reclamanta care a solicitat admiterea recursului în sensul admiterii recursului, modificarea în parte a sentinței civile nr.1579/11.06.2009, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.7 și pct.9, art.3041și art.3121Cod pr.civilă, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată și precizată - contestație - în ceea ce privește obligarea angajatorului - intimata pârâtă Ey-utomotive România la plata drepturilor salariale pentru orele suplimentare efectuate în perioada mai 2007 - noiembrie 2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prin sentința civilă nr.1579/11.06.2009, prima instanță a respins contestația cu motivarea că reclamanta a contestat decizia unilaterală a contractului său individual de muncă cu încălcarea termenului impus de lege, deși cererea formulată de reclamantă avea mai multe petite, respectiv:
1.-obligarea angajatorului la plata concediului de odihnă neefectuat;
- obligarea angajatorului la acordarea celui de al 13-lea salariu, conform Contractului Colectiv de Muncă la nivelul societății;
2. - obligarea angajatorului la plata contravalorii orelor suplimentare efectuate în perioada mai 2007 - noiembrie 2008.
Arată că petitele privind achitarea contravalorii zilelor de concediu neefectuate, cât și acordarea celui de-al 13 - lea salariu, au rămas fără obiect și ca atare prima instanță trebuia să contestate că acestea au rămas fără obiect și nu să le respingă.
În ceea ce privește obligarea angajatorului la plata contravalorii orelor suplimentare efectuate în perioada mai 2007 - noiembrie 2008, precizează că între încetarea raportului individual de muncă la inițiativa unilaterală a angajatorului și obligația angajatorului de plata orelor suplimentare efectuate și necompensate cu ore libere plătite, obligație prevăzută de legislația în vigoare în materie, nu există nicio legătură de cauzalitate și nici un raport de conexitate, cele două reprezentând concepte de dreptul muncii diferite, cu natură diferită, astfel că respingerea acestui capăt de cerere cu privire la plata orelor suplimentare efectuate și necompensate cu timp liber, în considerarea tardivității contestării Deciziei de Concediere nr.465/05.01.2009, reținute de către prima instanță, vine în susținerea faptului că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, ca urmare a aplicării greșite a legii.
Arată că în ceea ce privește munca suplimentară, dispozițiile art.28 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de societate prevede că "munca suplimentară se efectuează la solicitarea angajatorului, cu acordul salariaților", iar art.29, alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de societate stipulează că "orele suplimentare de lucru se compensează prin ore libere plătite sau se plătesc cu un spor de 100% din salariul de bază". Potrivit dreptului comun în materie, munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia. Potrivit dispozițiilor incidente din Codul muncii, în cazul în care compensarea cu ore libere plătite nu este posibilă în termenul de 30 de zile în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită prin adăugarea unui spor la salariu, corespunzător duratei acesteia, conform Contractului Colectiv de Muncă, de 10% din salariul de bază.
Recurenta susține că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că, datorită specificului activității societății, aceasta nu a operat compensarea orelor suplimentare efectuate, prin ore libere plătite (a se vedea, în acest sens, fișele de pontaj aferente perioadei mai 2007 - noiembrie 2008). Mai mult, în perioada 01.12.2008 - 31.12.2008, recurenta a solicitat recuperarea în parte a orelor suplimentare neplătite, posibilitate obiectiv imposibilă, întrucât se afla în perioada de preaviz, conform informării comunicate de către intimata-pârâtă în data de 24.11.2008.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.7, pct.9 cod pr.civilă și art.304 cod pr.civilă.
Prin întâmpinare pârâta Ey-utomotive România SRL a solicitat respingerea recursului cu motivarea că recurenta nu a efectuat numărul de ore suplimentare menționate în cerere.
Arată că așa cum rezultă din actele depuse la dosar de recurentă la termenul din 30.04.2009, aceasta a efectuat, la solicitarea societății pârâte 52 ore suplimentare în perioada 2007 - 2008. Însă aceste ore suplimentare au fost integral plătite sau recuperate, așa cum reiese chiar din calculul depus de recurentă la dosar.
Documentele depuse inițial de aceasta pentru a dovedi pretinsa efectuare a orelor suplimentare nu sunt relevante. Foile de pontaj depuse arată doar timpul utilizării cartelei și nu efectuarea efectivă a unor ore suplimentare, solicitate de conducere.
Recurenta nu a făcut dovada că societatea i-ar fi solicitat să efectueze mai multe ore suplimentare, condiție prevăzută de M la nivel de societate și de Regulamentul intern. Recurenta putea să solicite acte care să dovedească pretențiile acesteia, dar nu a făcut-
A învederat că foile de pontaj nu dovedesc efectuarea orelor suplimentare, ci acestea doar contorizează momentul utilizării cartelei de acces în unitate, a recurentei care avea dreptul să vină și să plece din unitate oricând, motiv pentru care timpul utilizat cartelei nu dovedește că aceasta a lucrat și efectuat ore suplimentare.
Examinând sentința civilă atacată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă, de art.3041cod pr.civilă, raportat la materialul probator administrat în cauză, Curtea constată că recursul este fondat.
Astfel, deși atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin precizarea de acțiune făcută la termenul de judecată din 05.03.2009, reclamanta a solicitat pe lângă anularea deciziei comunicată la 7.11.2008, anularea deciziei de concediere nr.465/05.01.2009, reintegrarea sa în unitate, obligarea pârâtei la daune morale și obligarea acesteia la contravaloarea orelor suplimentare efectuate în perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2008.
Prima instanță, fără a cerceta fondul cauzei, soluționând cererea pe excepția tardivității contestării deciziei de concediere nr.465/5.01.2009, a omis să cerceteze petitul privind obligarea pârâtei la plata contravalorii orelor suplimentare efectuate de reclamantă în perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2008.
Prima instanță în mod greșit nu a analizat acest petit al cererii reclamantei având în vedere că între cererea având ca obiect anularea deciziei de concediere și obligația angajatorului la plata orelor suplimentare nu există un raport de conexitate, ele reprezintă concepte diferite de natură diferită situație în care trebuiau analizate distinct de către instanța de fond.
Cum instanța a soluționat pe excepție fără a intra în cercetarea fondului, respectiv fără a analiza toate petitele cererii cu care a fost investită și având în vedere că avea obligația de a se pronunța în limitele determinate prin cererea de chemare în judecată, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală, astfel că în baza art.312(5) cod pr.civilă, admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1579/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Ey-utomative România
Va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE,
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1579/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Ey-utomative România
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. -./4.11.2009
Tehnored;./2 ex./4.11.2009
Prim inst.: Trib. T -,
Președinte:Maria BibereaJudecători:Maria Biberea, Florin Dogaru, Maria Lăpădat
| ← Acțiune în suspendarea grevei. Sentința 17/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 733/2009. Curtea de... → |
|---|
