Anulare decizie de modificare unilaterală a contractului individual de muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Sentinţă civilă nr. 5386/2013 din data de 21.12.2013
Dosar nr.
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Sentința Nr.5386
Ședința publică din de 21.12.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 17.12.2013 privind acțiunea formulată de reclamantul MP în contradictoriu cu pârâtul CEO, având ca obiect anulare decizie de modificare unilaterală a contractului individual de muncă.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor, cuvântul părților fiind consemnat prin încheierea de ședință din 17.12.2013, ce face parte integrantă din prezenta sentință.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr., reclamantul MP a chemat în judecată pârâtul CEO, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei șefului de Unitatea CEO, înregistrată în registru special sub nr. 292/04.07.2013, în registru general sub nr. 7411/04.07.2013, prin care s-a dispus modificarea unilaterală a locului muncii și felului muncii, în sensul că începând cu 04.07.2013 a fost trecut din funcția de inspector protecție socială, compartiment inspector social în cadrul Compartimentului Protecția Mediului, în postul de inginer, cu consecința repunerii în situația anterioară, respectiv reîncadrarea în postul de inspector protecție socială EE, CEO și obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre salariul negociat conform CIM (ultimul act adițional semnat de salariat, respectiv actul adițional nr. 1/19.02.2013 și CCM la nivel de unitate și drepturile bănești acordate începând cu luna mai 2013, sume actualizate de la data plății efective, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este salariatul CEO conform contractului individual de muncă nr. 5418/1807/31.05.2012, fiind încadrat ca inspector protecție socială EE în cadrul SC CEO S.A., totodată fiind emisă și decizia directorului general nr. 3374/31.05.2012 privind încadrarea pe funcția de inspector protecție socială EE, fiind încheiat actul adițional la CIM în care se prevedea un salariu de bază și sporuri permanente de 7250 lei, funcția fiind de inspector protecție socială.
Că, o altă modificare a CIM însușită de angajat și angajator a avut loc prin Semnarea actului adițional 2/3316/01.09.2012, fiind încadrat tot pe funcția de inspector protecție socială EE.
Că, ulterior, după intrarea în vigoare a noului Contract Colectiv de Muncă la nivel de societate CEO, pentru anii 2013-2014 a fost încheiat adițional nr. 1/19.02.2013, în care era prevăzut ca loc de muncă SC. CEO S.A, acesta fiind ultimul act adițional semnat de către reclamant ca si salariat cu privire la felul muncii, locul muncii și salarizare.
S-a arătat de către reclamant că întrucât societatea angajatoare și-a modificat denumirea în sensul că actualmente se numește SC CEO SA, în loc de S CEO, prin actul adițional nr. 2/01.04.2013 s-a modificat elementul contractului individual de muncă, respectiv locul de muncă, în sensul că activitatea se desfășoară la CEO.
S-a invocat de către reclamant că este ales în organele colective de conducere ale sindicatelor din cadrul structurilor organizațiilor sindicale reprezentative și semnatare, adică a sindicatului afiliat FNME, potrivit CCM la nivel de unitate, care prevede la:
Art.29 "Numirea în posturile de inspectori sociali prevăzute în statul de funcții al S.C. CEO S.A. și subunităților sale se va face de către administrație la propunerea organizației sindicale reprezentative semnatare al prezentului contract colectiv de muncă. Numărul total de inspectori sociali în cadrul S.C. CEO S.A. fiind de 38, conform Anexei nr. 19.
Art.30. Funcția de inspector social va fi ocupată numai de salariați care sunt aleși în organele colective de conducere ale sindicatelor din cadrul structurilor organizațiilor sindicale reprezentative și semnatare.
S-a arătat în acest sens că FNME face parte din organizațiile sindicale care trebuie să nominalizeze inspectorii sociali, din 38 de inspectori sociali aceasta propunând 36, conform anexei 19 la CCM.
Că în cazul de față, FNME nu i-a retras avizul, ci în continuare l-a nominalizat pe liste, astfel că pârâtul nu putea să-i modifice felul muncii și locul de muncă, fără acordul său.
De altfel, prin decizia nr. 522/01.05.2013 a directorului general a fost din nou numit ca inspector protecție socială la UMC, însă în același moment cu comunicarea deciziei contestate i s-a adus la cunoștință prin adresa nr. 7410/04.07.2013, că societatea îi oferă postul de inginer, compartiment protecția mediului, conform pregătirii și experienței profesionale cu un salariu brut conform anexei nr. 9 din CCM, fără nici o motivare a propunerii de schimbare a locului de muncă, a felului muncii și a salarizării, informare semnată cu obiecțiuni.
S-a invocat de către reclamant în principal nelegalitate deciziei de modificare unilaterală a contractului individual de muncă, pe considerentul că este dată cu încălcarea disp. art. 41 din C. Muncii, text ce prevede că: "(1) Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. ,,și art. 17 din Codul muncii.
Că, potrivit art. 17 (1) Codul muncii, anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa persoana selectată în vederea angajării ori, după caz, salariatul, cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le înscrie în contract sau să le modifice.
(2) Obligația de informare a persoanei selectate în vederea angajării sau a salariatului se consideră îndeplinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adițional, după caz.
În sensul celor mai sus menționate, reclamantul a arătat că nu există un act adițional la contractul individual de muncă.
Tot cu nerespectarea disp. art. 17, alin. 2 C. Muncii, s-a invocat că nu i s-a adus la cunoștință funcția/ocupația conform specificației Clasificării ocupațiilor din România sau altor acte normative și atribuțiile postului; riscurile specifice postului; alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum si periodicitatea plătii salariului la care salariatul are dreptul; durata normala a muncii, exprimata in ore/zi si ore/săptămână; indicarea contractului colectiv de munca ce reglementează condițiile de munca ale salariatului, pârâtul nerespectând obligația de informare.
Că, decizia contestata concretizează în fapt o măsură de modificare unilaterala a contractului individual de munca, cu caracter definitiv, sub aspectul unor elemente esențiale: locul de muncă, felul muncii (și salariul) în condițiile în care în cauza nu este incidentă nici una dintre situațiile de excepție prevăzute de art. 48 Codul muncii care sa permită angajatorului sa modifice unilateral contractul de munca.
De asemenea, s-a invocat că decizia contestată nu cuprinde nici o motivație în fapt și în drept, altfel măsura dispusă nu poate fi încadrata în nici una dintre masurile prevăzute de Codul muncii care să justifice modificarea unilaterala a contractului individual de muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 41 (3) Codul Muncii, modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă.
Că prin decizia contestată, s-a dispus modificarea locului de muncă al reclamantului, o astfel de modificare neputând fi dispusă decât în condițiile art. 42 care reglementează delegarea sau detașarea.
Aceste elemente, conform dispozițiilor imperative ale Codului muncii pot fi modificate doar cu acordul salariatului ( art. 41 alin. (1) ) și, doar cu titlu de excepție, în cazurile și condițiile prevăzute expres și limitativ prin art. 42-48 Codul muncii.
Astfel, deși angajatorul are, conform art. 38 (1) din CCM, posibilitatea sa coreleze structura de personal cu nevoile unității, aceste prerogative pot fi exercitate doar în limitele legale anterior menționate.
Decizia contestata concretizează în fapt o măsură de modificare unilaterala a contractului de munca, cu caracter definitiv, sub aspectul unor elemente esențiale: funcția (postul si felul muncii) în condițiile în care în cauza nu este incidentă nici una dintre situațiile de excepție prevăzute de art. 48 Codul muncii care sa permită angajatorului sa modifice unilateral contractul de munca.
S-a invocat de către reclamant că în contextul în care măsura dispusă de către angajator este una disciplinară, înțelege să invoce nulitatea absolută a deciziei contestate în raport de disp. art. 252, al. 2 Codul muncii.
În acest sens s-a opiniat că decizia contestată este lovită de nulitate absolută, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la capacitatea civilă, respectiv fiind emisă de către o unitate care nu are calitatea de angajator și care nu are atribuții de încheiere, modificare, desfacere a CIM.
Că, deși Decizia poartă antetul unității angajatoare SC. CEO S.A., aceasta este emisă de către Șeful UMC, actele adiționale dar și deciziile anterioare fiind emise de directorul general și unitatea angajatoare S.C. CEO S.A. și nu de unitatea minieră.
Mai mult, s-a invocat că din conținutul deciziei nu rezultă că atribuțiile modificării CIM ar fi fost delegate unităților miniere, nefiind indicată nici o astfel de decizie a directorului general.
S-a arăta de către reclamant că începând cu data de 01.05.2013 unitatea angajatoare i-a modificat unilateral salariul, reținându-i în mod abuziv din salariu diferite sume de bani, fără a exista o justificare legală. Că, acest aspect rezultă și din răspunsul ITM Gorj înregistrat sub nr. 1121/17.06.2013 prin care s-a adus la cunoștință FME că s-a procedat la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă, perfectându-se acte adiționale prin care s-a modificat unilateral salariul de bază cu încălcarea art. 41 alin. 3 din Legea 53/2003, motiv pentru care au fost luate măsuri.
În acest sens, s-a invocat de către reclamant încălcarea de către angajator a obligativității contractului colectiv de muncă și încălcarea principiului nediscriminării în cadrul raporturilor de muncă.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 17, 41, 252 și urm. Codul Muncii, art. 10 din Legea nr. 62/2011, art. 29 și 30 din CCM raportat la disp. art. 194 Nou Cod de procedură civilă.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosarul cauzei în copie, decizia contestată, decizii anterioare, copie CI cu mențiunea conform cu originalul, împuternicire avocațială, acte adiționale, adresa de aducere la cunoștință privind oferirea unui nou post, extras CCM și anexa 19.
S-a solicitat ca și probatoriu emiterea unei adrese către pârât pentru a comunica: copie CIM, acte adiționale semnate de angajat și angajator și decizii ale directorului general cu privire la reclamant, hotărârea directoratului nr. 50/02.07.2013 precum și actele ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, adresa 7552/2013, acte despre care se face vorbire în adresa de aducere la cunoștință privind oferirea unui nou post, actele emise de angajator care au dus la existenta acestei situații, ultimele acte adiționale la contractul individual de muncă semnate de angajat, angajator și sindicat, a extraselor din CCM cu privire la salarizare, a actelor contabile din care rezultă modul de reținere si efectuarea operațiunilor, precum și a cuantumului drepturilor bănești reținute în aprilie, mai si până la zi pentru reclamant; adresa ITM prin care se aduce la cunoștință unității angajatoare faptul că reținerile sunt nelegale, măsurile dispuse de ITM și demersurile făcute de unitate pentru a se conforma îndrumărilor ITM și dacă a existat răspuns la solicitarea FME de a soluționa litigiul pe cale amiabilă.
S-a solicitat de asemenea, emiterea unei adrese către ITM Gorj, pentru a comunica documentația trimisă unității angajatoare SC CEO SA cu privire la sesizarea FME înregistrată sub nr. 9646/21.05.2013 și măsurile dispuse.
În contextul în care unitatea angajatoare contestă drepturile bănești menționate prin acțiune s-a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să verifice care sunt drepturile bănești cuvenite salariatului conform CCM la nivel de unitate și actele adiționale la CIM semnate de către reclamant (capitol salarizare), urmând să se precizeze dacă drepturile salariale menționate în actele adiționale la CIM sunt în corelanță cu dispozițiile CCM la nivel de unitate privind salarizarea, iar în cazul existenței unor drepturi inferioare, să se determine cuantumul cuvenit fiecărui salariat conform CCM și să se determine sumele nete cuvenite salariatului conform CCM și CIM semnat aplicabil aferente lunii aprilie 2013 și să se calculeze care sunt diferențele de drepturi bănești ce reprezentă diferența dintre salariul negociat conform CIM și CCM la nivel de unitate și drepturile bănești acordate începând cu luna mai 2013, sume reactualizate la zi de la data când trebuiau plătite la data întocmirii raportului de expertiză.
Că, în situația în care unitatea nu contestă sumele, pentru a evita cheltuielile de judecată suplimentare, este de acord cu acordarea acestora determinabil.
Pârâtul CEO a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a susținut în esență de către pârât că reclamantul are încheiat un contract individual de munca înregistrat sub nr. 8206 din data de 31.05.2012, la care a fost încheiat ulterior actul adițional cu nr. 3 din 19.02.2013, semnat de reclamant.
Că, posturile de inspector protecție socială au fost înființate in conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca încheiat la nivelul CEO la data de 19.02.2013, neexistând in structura organizatorica anterior înregistrării acestui nou CCM.
Că, înființarea lor a avut ca temei obligația existentă în vechile contracte colective de muncă ale fostelor entități care au fuzionat în vederea constituirii CEO.
Ulterior, în conformitate cu prevederile noului Contract Colectiv de Munca încheiat la nivelul CEO, respectiv art. 29, având in vedere adresa nr. 199/02.04.2013 a FM, au fost înființate 37 de posturi de inspectori protecție socială, care urmau sa fie ocupate de reprezentanți ai organizațiilor sindicale, propuși de aceștia, printre cei desemnați fiind și reclamantul.
Că, in conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Munca încheiat la nivelul CEO, respectiv art. 29, având in vedere adresa nr. 199/02.04.2013 a FMEN, a fost emisa Decizia nr.522/01.05.2013, prin care reclamantul MP se numește în funcția de inspector protecție socială la SDM, fiind emis actul adițional din data de 01.05.2013, la felul muncii fiind trecută funcția de inspector protecție sociala conform clasificării CEO.
In acest sens a fost adoptata și Hotărârea nr. 22/05.04.2013 a Directoratului CEO, prin care s-a aprobat numirea in funcția de inspector social a unui număr de 37 de salariați nominalizați de organizațiile sindicale.
Că, reclamantul nu a semnat actul adițional, refuzând astfel funcția inspector protecție sociala, aspect ce rezultă din nota nr. 770/02.07.2013 prin care s-a constatat această situație, cu privire la reclamant și la alți 17 salariați nominalizați de organizațiile sindicale care au refuzat sa semneze actele adiționale pentru funcția de inspector protecție sociala.
Astfel, prin Hotărârea nr. 50/02.07.2013 a Directoratului CEO la art.2 s-a dispus ca salariații care au refuzat semnarea actelor adiționale pentru funcțiile de inspectori sociali sa fie numiți in funcțiile deținute anterior, sau conform pregătirii profesionale, sens în care reclamantul a fost informat prin adresa nr. 7410/04.07.2013 ca urmează sa fie încadrat pe funcția de inginer, compartimentul protecția mediului, in conformitate cu organigrama aprobată la nivelul societății, statul de funcțiuni si pregătirea sa profesionala.
Numirea pe funcția de inginer, ca urmare refuzului reclamantului de a accepta funcția oferită, respectiv aceea de inspector protecție socială, s-a făcut în conformitate cu pregătirea profesionala a reclamantului, în condițiile in care aceasta a refuzat funcția de inspector social.
In ceea ce privește salariul, s-a invocat de către pârât că acesta corespunde nivelelor de salarizare aprobate in cadrul CEO, corespunzător funcției ocupate, conform Statului de funcții valabil începând cu iulie 2013, stat de funcții întocmit in concordanta cu dispozițiile Hotărârii nr. 29/23.04.2013 a Directoratului CEO, precum si Hotărârii nr. 10/29.04.2013 a Consiliului de Supraveghere al CEO.
Că, aceste nivele de salarizare aprobate de Consiliul de Supraveghere al CEO, implementate începând cu 01.05.2013, au fost adoptate ca urmare a punerii in aplicare a unor principii ce vizează reducerea numărului de nivele ierarhice dintre posturile de conducere si cele de execuție, având in vedere ca s-au adus modificări majore in structurile subordonate de la nivelul societății, s-au constituit cinci Sucursale, respectiv ……., necesitând stabilirea unor similitudini de salarizare pentru toate aceste sucursale.
Raportat la cele mai sus menționate pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
În dovedirea celor susținute prin întâmpinare s-au depus la dosarul cauzei în copie: decizia nr. 353/5264/01.04.2013 privind trecerea reclamantului din funcția de inspector protecție socială în funcția de inginer, actul adițional nr. 1/19.02.2013, actul adițional nr. 2/01.01.2013, actul adițional nr. 4/04.07.2013, actul adițional din 01.05.2013, adresa de informare 7410/04.07.2013, decizia nr. 522/01.05.2013, extras din Hotărârea nr. 47 a Directoratului CEO din data de 21.06.2013, extras din Hotărârea nr. 29 a Directoratului CEO din data de 23.04.2013, extras din Hotărârea nr. 10 a Consiliului de Supraveghere al CEO din 29.04.2013, evaluarea posturilor TESA, Hotărârea nr. 50 a Directoratului CEO din 02.07.2013, extras din Hotărârea nr. 22 a Directoratului CEO din data de 05.04.2013 și extras din Hotărârea nr. 32 a Directoratului CEO din data de 29.10.2012.
La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, respectiv prin încheierea de ședință din 26.11.2013, instanța a pus în discuția părților prezente probele solicitate de reclamant prin acțiune și răspunsul la întâmpinare.
În temeiul art. 258 alin. 1 raportat la art. 255 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă a fost admisă proba cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei de către părți, fiind respinse probele solicitate de către reclamant privind efectuarea unei expertize de specialitate, a cererii privind emiterea unei adrese către angajatorul pentru a face dovada refuzului semnării actului adițional pentru funcția de inspector protecție socială și a probei privind emiterea adresei către ITM Gorj pentru a comunica documentația trimisă unității angajatoare SC CEO SA cu privire la sesizarea FME înregistrată sub nr. 9646/21.05.2012 și măsurile dispuse.
Potrivit art. 254 alin. 5 și art. 22 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă instanța a apreciat că probele nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, sens în care din oficiu a dispus emiterea unei adrese către pârâtul SC CEO SA pentru a depune la dosarul cauzei extras din CCM la nivel de unitate privind drepturile salariale cuvenite angajaților începând cu luna aprilie 2013 în copie certificată în conformitate cu originalul cu dovada înregistrării la ITM Gorj și ștatele de plată privind drepturile salariale ale reclamantului MP începând cu luna aprilie 2013, în copie certificată conform cu originalul.
Înscrisurile solicitate de instanță au fost depuse la dosarul cauzei la data de 17.12.2013 de către pârâtul CEO.
Tribunalul analizând acțiunea de față în raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susținerile părților și dispozițiile legale în materie, reține și constată următoarele:
În fapt, reclamantul MP a fost încadrat ca inspector protecție socială EE în cadrul SC CEO SA așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr. 5418/1807/31.05.2012, în același sens fiind emisă și decizia directorului general nr. 3374/31.05.2012 privind încadrarea acestuia pe funcția de inspector protecție socială EE.
După intrarea în vigoare a noului Contract Colectiv de Muncă la nivel de unitate CEO pentru anii 2013-2014 a fost încheiat actul adițional nr. 1/19.02.2013 cu loc de muncă la CEO, acesta fiind ultimul act adițional semnat de către reclamant cu privire la felul muncii și salarizare, respectiv inspector protecție socială, la CEO.
În timp, societatea angajatoare și-a modificat denumirea din SC CE SA SC CEO SA, iar prin actul adițional nr. 2/01.04.2013 s-a modificat elementul contractului individual de muncă al reclamantului, respectiv locul de muncă al acestuia, în sensul că activitatea se desfășoară la CEO.
Astfel, prin decizia nr. 522/01.05.2013 a directorului general al SC Complexul Energetic Oltenia SA, reclamantul MP a fost din nou numit inspector protecție socială la UMCJ.
În concret, se reține că ultimele actele adiționale semnate de către reclamantul MP, după intrarea în vigoare a noului contract colectiv de muncă la nivel de unitate sunt actul adițional nr. 1/19.02.2013 și actul adițional nr. 2/01.04.2013.
Referitor la actul adițional nr. 2/01.04.2013, se reține că părțile au convenit modificarea contractului individual de muncă doar cu privire la elementul ,,loc de muncă,, în sensul că activitatea reclamantului se desfășoară la CEO.
După intrarea în vigoare a CCM la nivel de unitate valabil 2013-2014 salariile inspectorilor de protecție socială, respectiv al reclamantului au fost corelate cu grilele de salarizare, respectiv au fost reduse așa cum rezultă din conținutul ultimelor acte adiționale, respectiv actul adițional nr. 1/19.02.2013 și actul adițional nr. 2/01.04.2013, acte semnate de către reclamant.
De reținut, este faptul că reclamantul este ales în organele colective de conducere ale sindicatelor din cadrul structurilor organizațiilor sindicale, adică a sindicatului afiliat FNME potrivit CCM la nivel de unitate.
Conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate numirea în posturile de inspector social prevăzute în statul de funcții al SC CEO SA se face de către administrație la propunerea organizațiilor sindicale semnatare al prezentului contract colectiv de muncă. Funcția de inspector social va fi ocupată numai de salariații care sunt aleși în organele colective de conducere ale sindicatelor din cadrul structurilor organizațiilor sindicale reprezentative și semnatare.
În acest sens, FNME face parte din organizațiile sindicale care trebuie să nominalizeze inspectorii sociali, în cazul de față reclamantul MP fiind nominalizat pe liste de către FNME, nefiindu-i retras avizul.
După emiterea deciziei nr. 522/01.05.2013 a directorului general, prin care reclamantul a fost din nou numit inspector protecție socială la UMC, prin adresa nr. 7410/04.07.2013 reclamantul a fost informat de către angajator că având în vedere hotărârea Directoratului SC CEO SA nr. 50/02.07.2012 începând cu 04.07.2013, va fi trecut pe postul de inginer la Societatea CEO - Compartimentul protecția mediului, informare semnată de către reclamant.
La aceeași dată, a fost emis și actul adițional nr. 4/04.07.2013, prin care angajatorul modifică elementele CIM, respectiv ,,felul muncii și retribuția";, reclamantul fiind trecut din funcția de inspector protecție socială, în funcția de inginer producție la CEO.
De asemenea, tot în data de 04.07.2013 angajatorul emite decizia înregistrată în registru special sub nr. 292/04.07.2013, în registru general sub nr. 7411/04.07.2013, prin care reclamantul MP, inspector protecție socială - compartimentul inspector social este trecut în cadrul compartimentul protecția mediului, în postul de inginer.
În drept, instanța reține că prin decizia contestată, respectiv decizia înregistrată în registru special sub nr. 292/04.07.2013, în registru general sub nr. 7411/04.07.2013, prin care reclamantul MP, inspector protecție socială - compartimentul inspector social se numește în funcția de inginer la compartimentul protecția mediului în cadrul CEO, angajatorul a procedat la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă cu încălcarea dispozițiilor art. 41 Codul muncii republicat.
Clauzele referitoare la felul muncii, locul muncii, condițiile de muncă fiind clauze fundamentale ale contractului individual de muncă, nu pot fi modificate, de regulă, decât prin acordul părților. Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului; locul muncii; felul muncii; condițiile de muncă; salariul; timpul de muncă și timpul de odihnă.
Executarea contractului individual de muncă este guvernată de principiul stabilității, care presupune ca modificarea sau încetarea lui să nu poată interveni decât în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.
În conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (1) Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților și numai cu titlu de excepție modificarea unilaterală a contractului individual de muncă se poate face fără consimțământul salariatului.
Aceste situații de excepție sunt reglementate prin art. 48 Codul muncii, potrivit cărora angajatorul poate modifica temporar locul și felul muncii, fără consimțământul salariatului, și în cazul unor situații de forță majoră, cu titlu de sancțiune disciplinară sau ca măsură de protecție a salariatului, în cazurile și în condițiile prevăzute de prezentul cod.
Prin decizia contestată pârâtul SC CEO SA a modificat unilateral contractul individual de muncă al reclamantului, respectiv funcția și retribuția, fiind trecut din funcția de inspector protecție socială conform contractului individual de muncă încheiat și înregistrat sub nr. 5418/1807/31.05.2012 și a ultimelor acte adiționale semnate după intrarea în vigoare a noului CCM la nivel de unitate, în funcția de inginer în cadrul compartimentului protecția mediului.
Referitor la informarea cu privire la clauzele esențiale din contract, instanța reține că potrivit art. 17 (11)2) obligația de informare a reclamantului se consideră împlinită de către angajator la momentul semnării contractului individual de muncă sau a actului adițional, după caz.
În concret, instanța reține că în speță nu există acordul salariatului în ceea ce privește schimbarea funcției și a salariului, și nu se află în nici unul din cazurile acceptate de legiuitor pentru modificare unilaterală de către angajator a contractului de muncă.
Art. 41 din Codul muncii este o expresie a principiului consensualismului relațiilor de muncă, transpus la nivelul contractului individual de muncă.
Este evident că modificarea unor clauze ale oricărui contract sinalagmatic civil sau comercial, inclusiv ale contractului individual de muncă, nu se poate realiza prin voința unilaterală a unei singure părți, ci necesită și manifestarea acordului de voință a părții cocontractante.
În aplicarea acestui principiu fundamental al contractelor, legiuitorul de dreptul muncii stabilește regula conform căreia, nici angajatorul și nici salariatul nu pot modifica nici o clauză a contractului individual de muncă fără acordul expres al celuilalt.
Acordul de modificare trebuie să fie expres și nu tacit sau subînțeles, și trebuie să se manifeste fără nici un viciu de consimțământ.
În speță, angajatorul a procedat la modificarea cu caracter definitiv a contractului de muncă, acest lucru fiind posibil doar în baza realizării acordului părților în acest sens, orice modificare unilaterală cu caracter definitiv a contractului de muncă fiind ilegală.
În ceea ce privește apărarea pârâtului CEO SA, în sensul că trecerea reclamantului MP pe funcția de inginer s-a datorat refuzului acestuia de a accepta funcția oferită, respectiv aceea de inspector protecție socială, nu poate fi reținută de instanță câtă vreme semnarea actului adițional din 01.05.2013 nu era necesară, deoarece privea aceeași funcție, aceea de inspector protecție socială.
Astfel, prin acest act adițional prin care reclamantul are aceeași funcție de inspector protecție socială, nu s-a realizat efectiv o modificarea a contractului individual de muncă, actul neavând forța probantă a unui înscris sub semnătură privată, nefiind valabil ca instrumentum în condițiile în care nu a fost semnat de către părți.
Prin urmare operațiunea juridică nu poate fi dovedită cu acest mijloc de probă.
Raportat la aceste considerente instanța reține că angajatorul a procedat la modificarea unilaterală a contractului individual de muncă fără a respecta dispozițiile imperative ale art. 41 alin. 1 Codul muncii, astfel încât se impune anularea măsurii dispuse de angajator, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei, în sensul reintegrării reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei, acela de inspector protecție socială.
Referitor la drepturile bănești cuvenite reclamantului, instanța reține că începând cu 01.05.2013 angajatorul a procedat la reținerea din salariu a diferite sume fără o justificare legală. Virarea unor drepturi bănești diminuate începând cu luna mai 2013 reiese din statele de plată atașate la dosarul cauzei (filele 90-97).
În acest sens, reclamantului i se cuvin drepturile bănești reprezentând diferența dintre salariul stabilit prin contractul individual de muncă, respectiv actul adițional nr. 1/19.02.2013 și drepturile bănești acordate, începând cu luna mai 2013, sume ce se vor actualiza de la data la care trebuiau acordate și până la data plății efective în baza prevederilor art. 166 alin. 4 Codul muncii.
Pentru aceste considerente și cu motivarea mai sus expusă;
Văzând și dispozițiile art. 453 (1) Noul Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamantul MP CNP domiciliat , în contradictoriu cu pârâtul CEO.
Anulează decizia înregistrată în registrul special sub nr. 292/04.07.2013, în registrul general sub nr. 7411/04.07.2013, emisă de pârâta SC CEO SA.
Repune părțile în situația anterioară emiterii deciziei.
Dispune reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior emiterii deciziei, acela de inspector protecție socială.
Obligă pârâta SC CEO SA la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre salariul stabilit prin contractul individual de muncă, respectiv actul adițional nr. 1/19.02.2013 și drepturile bănești acordate, începând cu luna mai 2013, sume actualizate de la data la care trebuiau acordate și până la data plății efective.
Obligă pârâta SC CEO SA la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 350 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronunțată în ședința publică din 20 decembrie 2013, la Tribunalul Gorj.
| ← Obligaţia de a face. Jurisprudență Chemare în judecată... | Anulare act. Jurisprudență Contracte de muncă → |
|---|
