Aplicabilitatea art.52 din codul muncii. Jurisprudență Raporturi de muncă
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Sentinţă civilă nr. 875 din data de 10.03.2017
Sentința civilă nr. 875
Data: 10.03.2017
Autor : Mitrache Ancuța Monica
Domeniu asociat: raporturi de muncă
Titlu: aplicabilitatea art.52 din Codul muncii
Prin cererea înregistrată la data de 25.11.2015 pe rolul Tribunalului Prahova - Secția I Civilă sub nr. 7142/105/2016, contestatorul B.M. a chemat în judecată pe XXX, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 140/14.11.2016, repunerea părților în situația anterioară suspendării contractului individual de muncă, obligarea unității pârâte la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate și cu celelalte drepturi de care a fost privat, urmare a emiterii deciziei de suspendarea contractului individual de muncă nr. 111/15.12.2011.
În motivarea în fapt a cererii, contestatorul a arătat că, a fost angajat la XXX cu contract individual de muncă în funcția de șofer iar din data de 20.01.2015 în funcția de inspector trafic rutier.
Contestatorul a precizat că de la data încheierii contractului individual de muncă și până la data de 07.11.2016, și-a îndeplinit toate atribuțiile stabilite în fișa postului, iar la data de 08.11.2016, cu adresa nr. 3204, a fost convocat la comisia de disciplină pentru data de 14.11.2016, când i s-a prezentat un raport prin care i s-a adus la cunoștința că în urma unor analize interne s-a constatat un prejudiciu care ar rezulta din folosirea a 4 carduri aferente unor autovehicule, ce au fost retrase din circulație în luna martie 2016.
Contestatorul a menționat că în mod nelegal, fără nicio probă, a fost învinuit că are cunoștința de acest prejudiciu, astfel că, în declarația pe care a dat-o în fața Comisiei de disciplină, a arătat că nu are atribuții de verificare și de utilizare pentru cardurile folosite de societate, aceste atribuții fiind îndeplinite de către șeful său XXX.
A mai arătat contestatorul că, după audierea în cadrul Comisiei de disciplină a fost emisă Decizia nr. 120/14.11.2016, prin care în mod nelegal i-a fost suspendat contractual individual de muncă pe motiv că s-a formulat o plângere penala împotriva sa, fără însă să-i se prezentate, astfel încât consideră că a fost suspendat din funcție în mod nelegal și abuziv.
Pe baza argumentelor prezentate, contestatorul a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată, anularea Deciziei nr. 120/14.11.2016, ca nelegală, dispunerea reangajării la XXX.
În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și testimonială.
În drept, contestatorul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 53/2003, rep. - Codul Muncii.
În data de 01.02.2017, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare, intimata a precizat că, începând cu 15 decembrie 2011, contestatorul a devenit angajat al intimatei conform contractului individual de muncă nr. 280019 din 1 martie 2002, cu modificările ulterioare iar prin actul adițional numărul 7 din 20 ianuarie 2015 la contractul individual de muncă, contestatorul a fost avansat în funcția de inspector trafic.
Intimata a susținut că, potrivit fișei postului, printre altele, contestatorul avea și obligația de a lua măsuri de încadrare în costurile normate de materii prime și materiale, combustibil și energie, evitarea risipei de orice fel și evitarea oricărei neglijențe în păstrarea și folosirea valorilor materiale.
Astfel că, în data de 24 martie 2016, contestatorul a primit în gestiune de la intimată, în baza procesului verbal de predare-primire, un număr de patru carduri individualizate de alimentare carburant aferente a patru autovehicule industriale (peridoc, macara etc.) ce urmau a fi retrase din circulație în aceeași lună, cu următoarele numere de înmatriculare: ---- ("Autovehicule Industriale").
Intimata a mai arătat că, contestatorul avea obligația de a utiliza cele patru carduri exclusiv în exercitarea atribuțiilor de serviciu, respectiv în vederea alimentarii autovehiculelor industriale în perioada în care aceste se aflau în exploatarea întreprinderii.
În fapt, mecanismul de utilizare a cardurilor individualizate permitea deținătorului, respectiv contestatorului să alimenteze cu carburat doar în rezervorul autovehiculului al cărui număr de înmatriculare este trecut - pe card, autovehiculele industriale din stațiile OMV Petrom pe baza unei linii de credit, decontarea prețului urmând să fie efectuată de intimată la o dată ulterioară.
Mai mult, intimata a precizat că toate cele patru autovehicule industriale au fost retrase din exploatarea acesteia la data de 26 martie 2016, fiind eliminate din evidențele parcului auto activ și parcate în localitatea Videle, județul Teleorman, astfel cum rezultă din Registrul electronic de mentenanță, astfel că cardurile trebuiau de asemenea retrase din folosință prin predarea lor de către contestator intimatei, însă acestea au fost folosite în continuare, fără acordul intimatei, până la data de 31 octombrie 2016, conform desfășurătoarelor facturilor emise de OMV Petrom Marketing SRL, achiziționând carburant folosind cardurile, pe care ulterior 1a revândut în scopul obținerii unor avantaje materiale personale și necuvenite.
Intimata a susținut că la data de 02 noiembrie 2016 a făcut o verificare în ce privește alimentarea cu carburant a autovehiculelor societății, prilej cu care a descoperit faptul că în data de 31 octombrie 2016 figurau ca alimentate cele patru autovehicule industriale retrase din exploatare la data de 26 martie 2016, astfel că analiza privind cele patru autovehicule industriale a fost extinsă asupra perioadei cuprinsă între data de 26 martie 2016 și 31 octombrie 2016, descoperind că în această perioadă contestatorul a făcut alimentări de la stația de distribuție combustibil a OMV Petrom SA din Băicoi folosind cardurile ce ar fi trebuit retrase din folosință, constatând un prejudiciu de aproximativ 700.000 de litri de motorină, cu o valoare de aproximativ 340.000 de lei (76.000 de euro).
Intimata a precizat că activitatea frauduloasă a contestatorului nu a fost descoperită anterior întrucât acesta a ascuns în mod culpabil faptele, precum și că în data de 7 noiembrie 2016 a formulat o plângere penală împotriva contestatorului înregistrată la Inspectoratul Județean de Poliție Prahova cu numărul 19687, formându-se dosarul cu nr. 12091/2016, urmând a se efectua cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Ulterior, în data de 14 noiembrie 2016, a emis decizia cu numărul 120 prin care a decis suspendarea contractului individual de muncă nr. 111 din 15 decembrie 2011 al contestatorului Borșa Mihăiță.
Intimata a susținut că, criticile contestatorului sunt nefondate întrucât decizia de suspendare a raporturilor de muncă este temeinică având în vedere faptul că există indicii suficiente care să prefigureze o legătură de cauzalitate dintre faptele ilicite ale contestatorului și prejudiciul suferit de intimată, iar vinovăția contestatorului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de delapidare și fals în înscrisuri sub semnătură privata, urmează a fi stabilită de instanța penală, în raport de plângerea penală.
Mai mult, conform celor comunicate de către Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, plângerea penală formulată de a fost trecută în rândul cauzelor cu autori cunoscuți, organul de cercetare penală considerând că au fost prezentate suficiente elemente în vederea încadrării faptelor la infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. 1 din codul penal și la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută la art. 322 alin. 1 din codul penal.
Astfel că, măsura de suspendare a raportului de muncă cu contestatorul până la soluționarea plângerii penale apare justificată, existând indicii că au fost săvârșite fapte penale care au prejudiciat grav interesele intimatei dar și încrederea în angajatul contestator.
Totodată, intimata a susținut faptul că, este de asemenea neîntemeiată critica contestatorului potrivit căreia acesta nu ar avea atribuții în ceea ce privește utilizarea cardurilor de credit pentru alimentare cu carburant, întrucât potrivit fișei postului acesta avea obligația de a lua măsuri de încadrare în costurile normate de materii prime și materiale, combustibil și energie, iar deținerea și utilizarea cardurilor de către contestator cu consecința prejudicierii intimatei, reprezintă aspecte de fapt probate pe baza documentelor aflate la dosar, fiind irelevant dacă contestatorul a acționat în limita atribuțiilor sale din fișa postului sau cu depășirea acestora.
În concluzie, intimata a solicitat să respingerea contestația ca neîntemeiată, precum și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în înscrisurile aflate la dosarul cauzei, precum și a oricărei alte probe ar reieși necesară și utilă în etapa cercetării judecătorești.
În cauză a fost încuviințată pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin Decizia nr. 120 din data de 14.11.2016 s-a decis suspendarea contractului individual de muncă nr. 111 din 15 decembrie 2011 al contestatorului XXX.
În cuprinsul deciziei menționate s-a reținut că în baza art. 52 lit. b din Legea nr. 53/2003 formularea plângerii penale cu nr. 19687/07.11.2016 este temei al suspendării contractului individual de muncă, fila 8.
Cu privire la dispozițiile art. 52 lit. b din Legea nr. 53/2003, se va reține că prin Decizia Curții Constituționale nr. 279 din 23 aprilie 2015, dispozițiile art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul muncii au fost declarate neconstituționale reținându-se că măsura suspendării determină încetarea temporară a obligațiilor părților ce izvorăsc din contractul individual de muncă, cauza suspendării nu operează de drept și nici nu este o exprimare a voinței salariatului ci a angajatorului. A mai reținut Curtea Constituțională că, în urma efectuării testului de proporționalitate vizând măsura restrângerii exercitării dreptului la muncă, suspendarea contractului individual de muncă în urma formulării unei plângeri penale de către angajator împotriva salariatului nu întrunește condiția caracterului proporțional măsura fiind excesivă în raport cu obiectivul de atins.
La momentul la care unitatea pârâtă a decis suspendarea contractului individual de muncă respectiv la 14.11.2016 textul legal care a fundamentat decizia de suspendare fusese declarat neconstituțional astfel ca formularea unei plângeri penale împotriva salariatului contestator nu justifica suspendarea raporturilor de muncă în ceea ce îl privește.
Astfel fiind, anularea măsurii suspendării raportului de muncă se impune jurisdicțional, dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 279 din 23 aprilie 2015 aplicându-se tuturor litigiilor pendinte în materie. Drept urmare, de la data publicării deciziei de neconstituționalitate, când încetează efectele art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul muncii, se naște dreptul de a solicita despăgubiri echivalente cu drepturile salariale al angajatului, pentru perioada în care a fost suspendat contractul de muncă, până la reintegrarea efectivă, ca urmare a dispariției unei norme care nu mai poate produce niciun efect juridic. Trebuie subliniat că lipsirea de efecte juridice a dispozițiilor art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul muncii, ca urmare a deciziei pronunțate de Curtea Constituțională, este distinctă de problema acordării despăgubirii bănești salariatului pe perioada suspendării contractului de muncă. Consecința directă a lipsirii de efecte a textului în discuție duce la ineficiența actului juridic emis în temeiul normei de drept declarate neconstituționale și la reactivarea raporturilor de muncă, pentru procesele pendinte. Așadar, ca efect al reactivării raporturilor de muncă ia naștere un drept de creanță, pentru salariat, a cărui existență trebuie, însă, confirmată pe cale judecătorească.
În acest caz, dreptul de a obține reparația bănească de către salariat este supus evaluării jurisdicționale, ceea ce înseamnă că dreptul nu s-a născut în patrimoniul reclamantului, acesta luând naștere numai ca urmare a acordării de către instanță, conform normelor în vigoare la momentul judecării cauzei. Nu este vorba, așadar, de drepturi născute direct, în temeiul legii, în patrimoniul persoanelor, ci de drepturi care trebuie stabilite pe cale judecătorească, hotărârea pronunțată urmând să aibă efecte constitutive putându-se spune că partea beneficia de un bun care să intre sub protecția art. 1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Concluzia ce se impune, în raport cu toate aspectele analizate, este aceea că în cauza pendinte, ca urmare a declarării neconstituționalității art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul muncii, dreptul la despăgubire se acordă salariatului pe toată durata suspendării contractului de muncă.
Astfel, de la data încetării efectelor art. 52 alin. (1) lit. b) teza întâi din Codul muncii, se va naște dreptul la despăgubire al angajatului echivalent cu remunerația pentru perioada în care a fost suspendat, ca urmare a dispariției unei norme care nu poate produce niciun efect juridic.
Acest drept de creanță nu se va mai întemeia pe dispozițiile art. 52 alin. (2) din Codul muncii, pentru că dispar premisele aplicării sale, după publicarea deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României temeiul acordării fiind astfel cum s-a arătat art. 1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept ce preced se va admite contestația și se va anula decizia nr. 140/14.11.2016, se vor repune părțile in situația anterioara suspendării contractului individual de munca nr. 111/15.11.2011 și va fi obligată unitatea pârâta la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate și cu celelalte drepturi de care a fost privat reclamantul urmare suspendării contractului de munca.
| ← Pensii. Jurisprudență Pensii | Pensie de întreţinere. Jurisprudență Pensii → |
|---|
