Pensie de întreţinere. Jurisprudență Pensii
| Comentarii |
|
Judecătoria BACĂU - Secţia Civilă Hotărâre nr. 1929 din data de 21.03.2016
Prin cererea înregistrată cu nr. 9071/180/28.07.2015 la Judecătoria Bacău
reclamanta A chemat în judecata în calitate de pârât pe B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună:
• stabilirea domiciliului minorei c la reclamantă în Bacău, exercitarea în mod exclusiv a autorității părintești
• obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere
• în baza art 18 al 2 din legea 272 / 2005 suplinirea acordului pârâtului pentru ca minora să călătorească cu reclamanta în străinătate
• în baza art 17 al 2 din legea 248/2005 să suplinească acordul pârâtului pentru obținere pașaportului simplu al minorei
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 100 lei
În motivarea cererii reclamantul a arătat în esență că minora C a rezultat din relația de concubinaj cu pârâtul, că de la data nașterii și până în prezent minora a stat alături de dumneaei, că inițial au sta în Italia insă în momentul în care s-au întors în țară s-au despărțit, că pârâtul refuză în mod nejustificat să-i dea acordul pentru obținerea pașaportului simplu al minorei și pentru plecarea cu aceasta în străinătate, că de la data separării în fapt reclamanta s-a mutat în domiciliul părinților săi, că pârâtul nu a ținut legătura cu fiica sa și nu a contribuit la creșterea acesteia și că cele menționate mai sus arată imposibilitatea de comunicare între părinți.
În drept au fost invocate dispozițiile art 379 cod coiv, 914 cpc
În probațiune reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și cu martorii Panaite Florina Cristina și Savin Alina.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și cerere reconvențională ( fl 33 - 37 ) în termenul de 25 zile stabilit de instanță potrivit dispozițiilor art 200 cod proc civ.
Sub aspectul întâmpinării a arătat în esență că după revenirea în țară dumnealui a plecat la muncă în Italia, convenind cu reclamanta ca aceasta să rămână în tară în locuința părinților săi, că i-a trimis acesteia bani și pachete și au continuat să comunice, interesându-se de copil, că din 2012 reclamanta a început să se distanțeze de dânsul, nu-i mai răspundea la telefon și nu-i permitea să vorbească cu minora, că în vara anului 2015 când a revenit în țară reclamanta nu a vrut să-i arate copilul, că este foarte atașat de fiica sa, s-a ocupat de aceasta cât au locuit împreună, că solicită respingerea cererii de exercitare în mod exclusiv a autorității părintești, a cererii de suplinire a consimțământului întrucât la acest moment nu se cunoaște perioada de deplasare a copilului iar copilul este la grădiniță și o eventuală deplasare în străinătate ar întrerupe anul școlar.
Sub aspect reconvențional a solicitat exercitarea în comun a autorității părintești și încuviințarea unui drept de legături personale cu fiica sa astfel: o dată pe lună, de vineri orala 18,00 până duminică orele 18,00 la domiciliul său; două zile în vacanța de paște, în fiecare an,la domiciliul său; două zile în vacanța de Crăciun, în fiecare an la domiciliul său; o lună în vacanța de vară în funcție de concediul de odihnă pe care îl va avea. A menționat pârâtul că este în interesul copilului de a avea legături personale cu dumnealui, că fetita a fost dusă de multe ori în locuința sa din G, și că dispune de toate mijloacele pentru a-i asigura copilului o dezvoltatre corespunzătoare.
În drept au fost invocate dispozițile art 205 cod proc civ, 397, 400, 401 cod civ.
În probațiune pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri și cu martorii X și Y
Reclamanta a formulat întâmpinare ( fl 54 ) prin care a solicitat admiterea în parte a cererii reconvenționale.
În motivare a arătat în esență că colită să exercite exclusiv autoritatea părintească întrucât pârâtul, pe lângă faptul că nu a participat în nici un fel la întreținerea minorului prin tot ceea ce face încearcă să se răzbune pe dânsa, că nu este de acord cu derularea programului de vizită la domiciliul pârâtului, că acesta are două camere în curtea bunicilor și că imobilul nu are nicio utilitate, că di 2012 pârâtul nu și-a mai văzut copilul.
În cauză s-a efectuat anchetă socială la domiciliul părților ( fl 25-29; fl 71 - 73)
Părțile au fost legal citate.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Din relația de conviețuire a părților s-a născut minora X
După nașterea copilului acesta a locuit în Italia alături de ambii părinți, până în anul 2012, când s-au seprat, minora rămânând în grija mamei.
Potrivit anchetelor psihosociale efectuate în cauză care se coroborează cu depozițiile martorilor audiați fiica părților a locuit alături de mamă în domiciliul bunicilor materni A a, respectiv într-un apartament compus din două camere și depedințe, situat în B mobilat, utilat și dotat cu aparatură electrocasnică. Întregul probatoriu administrat a demostrat faptul că alături de mamă minora a fost îngrijită în mod corespunzător, reclamanta dovedind preocupare pentru buna creștere și educare a fiicei sale.
Ulterior separării părților pârâtul a continuat să locuiască în Italia, revenind în țară la intervale de timp de trei sau de șase luni după cum a relatat martorul X. Rezultă atât din cererile formulate cât și din depozițile martorilor audiați în cauză că legăturile pârâtului cu fiica sa nu s-au derulat cu regularitate ulterior anului 2012, date fiind conflictele dintre părți și comunicarea dificilă a acestora.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor noului cod civil autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.
Art 397 din noul cod civil, prevede că după divorț autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, în afară de cazul în care instanța decide astfel.
Art 398 cod civ prevede că atunci când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt părinte păstrând dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Noul cod civil instituie deci regula in sensul că după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți.
Totodată, potrivit art 36 al 7 din Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului Se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celălalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești.
Instanța reține că în situația în care părinții nu conviețuiesc exercitarea în comun a autorității părintești se concretizează în consultarea acestora în luarea deciziilor importante cu privire la creșterea și educarea copiilor ( de exemplu alegerea scolii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extrascolare etc ), actele curente privind creșterea și educarea acestora fiind îndeplinite de părintele la acre copiii locuiesc.
Conflictele dintre părți și comunicarea dificilă acestora nu justifică excluderea unuia dintre părinți de la exercițiul drepturilor și îndatoririlor părintești, cu atât mai mult cu cât probatoriul administrat în cauză nu a evidențiat existența vreunui motiv dintre cele anterior menționate sau a unei situații de risc pentru copil în ipoteza exercitării în continuare, de către ambii părinți a autorității părintești.
In consecinta, avand in vedere ca nu s-a facut dovada unor situatii de exceptie dintre cele prevăzute de art 398 cod civ și art 36 al 7 din Legea 272/2004 , instanța va dispune ca, in temeiul art. 397 cod civ. autoritatea părintească să se exercite în comun de părinți.
Instanța mai reține și faptul că atunci când stabilește locuința copilului minor instanța trebuie să ia în considerare o serie de criterii precum: situația locativă a fiecăruia dintre cei doi părinți, istoricul îngrijirii copilului, dorința exprimată de minor cu privire la stabilirea locuinței sale la reședința unuia sau altuia dintre părinți, apropierea locuințelor fiecăruia dintre cei doi părinți de școală și respectiv grădiniță, concluziile raportului autorității tutelare cu privire la locuințele celor doi părinți, dorința exprimată de fiecare dintre cei doi părinți cu privire la stabilirea locuinței minorului la reședința lor, disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a implica pe celălalt părinte cu privire la deciziile legate de copii, disponibilitatea fiecăruia dintre părinți de a permite celuilalt părinte accesul în locuința sa.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că minora se află în grija mamei, părinte care s-a preocupat în mod corespunzător de dezvoltarea acesteia..
În cuprinsul anchetei psihosociale efectuate reprezentanții autorității tutelare au opinat în sensul stabilirii locuințe copilului alături de mamă, aceeași fiind de altfel și solicitarea ambelor părți.
In consecință, luând în considerare probatoriul administrat instanța apreciază în baza art 400 din noul cod civ că nevoia de stabilitate și continuitate a minorei este asigurată cel mai bine în condițiile stabilirii domiciliului alături de reclamanta-pârâtă
Intrucat potrivit art. 499 cod civ .intre parinti si copii exista o obligatie legala de intretinere care se stabileste conform art. 529 cod civ., potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati, instanta, în baza art 402 al 1 cod civ va stabili ca pârâtul - reclamant sa plătească reclamantei -pârâte in favoarea minorei o pensie lunara de întreținere în cuantum de 150 euro lunar începând cu data introducerii acțiunii ( 28.07.2015 ) si pana la majorat. Pentru a decide astfel instanța a avut în vedere depoziția martorului Moldova Aurica și specificațiile anchetei psihosociale efectuate în cauză care atestă faptul că pârâtul realizează lunar un venit de aproximativ 600 euro.
Cererile reclamatei având ca obiect suplinire consimțământ ( pentru ca minora să călătorească cu reclamanta în străinătate și pentru obținerea pașaportului simplu al minorei ) urmează a fi respinse în considerarea faptului că pe de o parte pașaportul minorei nu era expirat la data pronunțării și nu s-a probat refuzul pârâtului pentru întocmirea unui nou act, iar pe de altă parte reclamanta nu a indicat durata și locația deplasării, la care să se raporteze atât refuzul pârâtului cât și analiza instanței.
Cu referire la solicitarea pârâtului de încuviințare a unui drept de legături personale instanța reține următoarele:
Conform art. 401 cod civ și dispozițiilor Legii nr. 272/2004, părinții separați de copilul lor au dreptul la legături personale cu acesta , iar copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.
Acest drept se poate exercita în diferite moduri ca de exemplu, vizitarea copilului la domiciliul celuilalt părinte, lăsarea copilului la locuința părintelui căruia nu i-a fost încredințat, corespondență ori altă formă de comunicare. Textele anterior menționate nu stabilesc modalitatea concretă de realizare a acestui drept, însă din reglementarea existentă rezultă implicit că exercitarea dreptului devenit litigios trebuie făcută într-o asemenea modalitate , încât să nu se ajungă la îngrădirea lui, ambii părinți trebuind să se implice activ în toate aspectele vieții copilului, revenind instanței de judecată obligația de a stabili timpul și modalitatea în care se poate exercita menționatul drept, ținând seama că drepturile părintești trebuie exercitate numai în interesul copilului
În condițiile în care domiciliul copilului a fost stabilit alături de mamă instanța apreciază că se impune ca minora să păstreze legăturile cu tatăl sau, legăturile personale între părinte și copilul său reprezentând un element fundamental al vieții de familie chiar dacă relațiile dintre părinți s-au rupt, de natură a contribui la crearea unui mediu socio-familial în care copilul să se poată dezvolta din punct de vedere emoțional, educativ și social.
La stabilirea programului de vizită instanța va ține seama de vârsta mică a copilului, de legătura de atașament tată - copil, de istoricul îngrijirii copilului de către acest părinte și de necesitatea dezvoltării minorei într-un mediu stabil și securizant.
În condițiile date, instanța apreciază că la momentul de față este în interesul copilului a păstra legături cu reclamantul majoritar la domiciliul minorei din B dar și cu posibilitatea deplasării acesteia pe raza localității Bacău, în următoarea modalitate: în a doua sâmbătă și a doua duminică din fiecare lună, între orele 10,00 -19,00; prima zi de Paște în ani impari și a doua zi de Paște în anii pari, între orele 10,00 - 19,00; prima zi de Crăciun în anii impari și a doua zi de Crăciun în anii pari, între orele 10,00 - 19,00.
Pentru a stabili astfel instanța a considerat că date fiind legăturile sporadice dintre tată și copil ulterior separării părților este necesară o perioadă de acomodare a copilului cu părintele, în interesul minorei fiind ca acestea să se deruleze la domiciliu acesteia sau în apropiere.
Totodată, instanța va încuviința ca pârâtul să păstreze legături personale cu fiica sa cu luare la domiciliul din comuna F ultima săptămână completă a lunii august, începând cu ora 10,00 a primei zile până la ora 18,00 a celei de-a șaptea zile.
Astfel că, raportat la cele ce preced, instanța constată că programul de vizită nu poate fi stabilit integral în varianta solicitată de reclamant, și față de dispozițiile art 401 cod civ, Legii 272/2004 și art 8 Cedo acțiunea va fi admisă în parte.
Urmează ca în raport de evoluția situației de fapt existente la data prezentei reclamantul să poată solicita reevaluarea modalității de a avea legături cu minora, scopul fiind aceea de a derula legături firești cu fiica sa
In baza art 453 cod proc civ va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
| ← Aplicabilitatea art.52 din codul muncii. Jurisprudență... | Fond litigii muncă. aplicarea sancţiunilor disciplinare este... → |
|---|
